16.9.2021 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 374/58 |
Avizul Comitetului Economic și Social European privind Propunerea de recomandare a Consiliului de instituire a unei garanții europene pentru copii
[COM(2021) 137 final]
Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Strategia UE privind drepturile copilului
[COM(2021) 142 final]
(2021/C 374/10)
Raportor: |
Kinga JOÓ |
Coraportor: |
Maria del Carmen BARRERA CHAMORRO |
Sesizare |
Comisia Europeană, 31.5.2021 |
Temei juridic |
Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene |
Decizia Biroului |
23.3.2021 |
Secțiunea competentă |
Secțiunea pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie |
Data adoptării în secțiune |
21.6.2021 |
Data adoptării în sesiunea plenară |
7.7.2021 |
Sesiunea plenară nr. |
562 |
Rezultatul votului (voturi pentru/ voturi împotrivă/abțineri) |
231/0/2 |
1. Concluzii și recomandări
1.1. |
Este inacceptabil ca unul din patru copii din UE să crească fiind expus riscului de sărăcie și de excluziune socială. Din acest motiv, este nevoie de o abordare europeană coordonată, bazată pe cadre de politici și cadre juridice solide, pentru a inversa această tendință și pentru a întrerupe ciclul intergenerațional al defavorizării. Trebuie propus un obiectiv ambițios, astfel încât toți copiii, nu doar cinci milioane de copii, să iasă din sărăcie până în 2030. |
1.2. |
Este esențial ca drepturile copiilor să fie integrate în procesul de elaborare a politicilor. Aproape orice domeniu de politică îi afectează pe copii, deci este nevoie de o abordare la nivelul întregii societăți pentru a garanta că diferitele politici (în ceea ce privește familia, educația, economia, lumea digitală, mediul, locuințele) au efecte pozitive încurajatoare și de lungă durată asupra sănătății și a bunăstării copiilor. Trebuie adoptate de urgență o abordare integrată și măsuri orizontale la nivelul UE și la nivel național, regional și local, astfel încât să fie acoperite toate domeniile importante care pot avea impact asupra vieților copiilor, atât în prezent, cât și pe viitor. |
1.3. |
CESE recomandă ca planurile naționale de acțiune privind Garanția pentru copii să includă un set de măsuri la nivelul a două sau al mai multor generații, pentru a dezvolta mecanisme de sprijin atât pentru copii, cât și pentru părinții acestora, întrucât vulnerabilitatea unui copil nu poate fi abordată fără a aborda și vulnerabilitatea familiei sale. Părinții și îngrijitorii trebuie sprijiniți printr-o combinație de acțiuni: venituri adecvate, echilibru între viața profesională și cea privată, o perioadă adecvată de concediu plătit de maternitate, de paternitate și de îngrijire a copilului, concediu de îngrijitor, formule flexibile de lucru și locuri de muncă favorabile vieții de familie. |
1.4. |
Drepturile omului și drepturile copilului sunt obligatorii pentru toate statele membre, astfel cum se prevede la articolul 2 din TUE. Este nevoie de un cadru de politici mai solid în ceea ce privește drepturile copiilor la nivelul Europei, iar multe părți interesate au solicitat acest lucru. Societatea civilă organizată, în special serviciile sociale, organizațiile pentru protecția copiilor, organizațiile familiale și furnizorii de educație formală și non-formală, trebuie să fie consultați și implicați în mod corespunzător în elaborarea planurilor naționale de acțiune și în mecanismele de monitorizare ale acestora. Acțiunile specifice pot sprijini cel mai bine punerea în aplicare eficace a acestor două cadre ale UE pentru a pune capăt sărăciei și a promova sănătatea și bunăstarea copiilor. |
1.5. |
Doar 11 țări au alocat finanțare specifică din FSE+ pentru a ajuta copiii să iasă din sărăcie, în timp ce valorile înregistrate de alte câteva state membre în ceea ce privește riscul de sărăcie în rândul copiilor au fost foarte aproape de media UE. CESE recomandă ca toate statele membre să aloce cel puțin 5 % din fondurile FSE+ pentru a scoate copiii din sărăcie. Trebuie, de asemenea, îmbunătățită colectarea de date dezagregate de calitate, pentru a contribui la monitorizarea progreselor înregistrate în eradicarea sărăciei și a excluziunii sociale a copiilor. |
1.6. |
CESE invită statele membre să asigure accesul deplin la structurile de educație și îngrijire timpurie, la școlarizare și la activități școlare, precum și la asistență medicală, sau să acorde aceste servicii în mod gratuit. În mod alternativ, acestea pot asigura, prin prestații în numerar adecvate, că copiii beneficiază de aceste servicii esențiale fără a genera o sarcină financiară suplimentară pentru familii. |
1.7. |
Subliniind că drepturile copiilor se aplică tuturor persoanelor cu vârsta sub 18 ani, CESE recomandă statelor membre ca, la elaborarea planurilor lor naționale în cadrul Garanției pentru copii, să specifice grupa de vârstă țintă a măsurilor. Acest lucru este deosebit de important pentru a asigura complementaritatea cadrelor precum Garanția pentru copii și Garanția pentru tineret, în interesul superior al beneficiarilor lor. |
1.8. |
CESE îndeamnă Comisia să plaseze Strategia privind drepturile copilului la un nivel orizontal de coordonare cu alte strategii europene aprobate recent, precum strategiile pentru egalitatea de gen, pentru egalitatea LGBTIQ, pentru persoanele rome și pentru drepturile persoanelor cu dizabilități. |
2. Introducere
2.1. |
Drepturile copilului sunt drepturile omului pentru toate persoanele care nu au împlinit 18 ani. Protecția drepturilor copilului constituie un obiectiv al Uniunii Europene, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (3) din TUE și la articolul 24 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Consiliul Europei promovează și protejează drepturile omului pentru copii în temeiul Convenției europene a drepturilor omului și al Strategiei privind drepturile copilului (2016-2021), precum și al altor standarde juridice relevante. Potrivit Convenției cu privire la drepturile copilului (CDC) a Organizației Națiunilor Unite, orice persoană cu vârsta sub 18 ani, din întreaga lume, are dreptul la același set de drepturi civile, politice, economice, sociale și culturale, indiferent de etnie, de sex, de religie, de limbă, de abilități, de statutul de migrant, de orientarea sexuală sau de orice alt statut. În această situație se aplică, de asemenea, Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD) și obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) ale Organizației Națiunilor Unite. |
2.2. |
La 4 iunie 2007 a fost lansat un Forum anual privind drepturile copilului. Această platformă permite dialogul dintre instituțiile UE și alte părți interesate și monitorizează anual acțiunile UE în ceea ce privește drepturile copiilor. În 2010, CESE a adoptat un aviz privind sărăcia infantilă și bunăstarea copiilor (1), iar în 2011 a adoptat un aviz pe tema „O agendă a UE pentru drepturile copilului” (2), invitând statele membre să sprijine copiii în toate modurile posibile. |
2.3. |
La 20 februarie 2013, Comisia a adoptat recomandări pentru consolidarea drepturilor copiilor, reducerea sărăciei în rândul copiilor și îmbunătățirea bunăstării copiilor (3). La 24 noiembrie 2015, Parlamentul European a solicitat Comisiei și statelor membre ale UE să introducă Garanția pentru copii și programe care oferă părinților sprijin și oportunități pentru a ieși din situații de excluziune socială și a se integra pe piața forței de muncă (4). La 13 decembrie 2017, Parlamentul, Consiliul și Comisia au proclamat Pilonul european al drepturilor sociale, care pune accentul și pe „îngrijirea copilului și sprijin pentru copii” (5) (principiul 11). De asemenea, Pilonul european al drepturilor sociale proclamă dreptul la protecție împotriva sărăciei și dreptul la măsuri specifice pentru îmbunătățirea egalității de șanse. În urma acestor acțiuni, Comisia a comandat în iulie 2020 un studiu de fezabilitate (6), iar în august 2020 a lansat o consultare publică referitoare la Garanția pentru copii și la adoptarea unei strategii a UE privind drepturile copilului. |
2.4. |
La 24 martie 2021, cu sprijinul Parlamentului European (7), Comisia a adoptat prima strategie cuprinzătoare a UE privind drepturile copilului pentru perioada 2021-2024, precum și o propunere de recomandare a Consiliului de instituire a unei garanții europene pentru copii. |
3. Observații generale referitoare la Strategia UE privind drepturile copilului și la propunerea Comisiei privind Garanția europeană pentru copii
3.1. |
Strategia UE privind drepturile copilului este un cadru de politici bazat pe drepturi, care integrează drepturile copiilor ca un aspect transversal în politicile și legislația UE. Propunerea de recomandare a Consiliului privind Garanția UE pentru copii este obligatorie din punct de vedere juridic, prevăzând un set clar de acțiuni, obiective și măsuri de punere în aplicare, ce urmează să fie monitorizate îndeaproape de către UE. CESE salută ambele propuneri, fiind de părere că punerea în aplicare a acestora va sprijini eforturile de la nivel european și de la nivel național pentru promovarea bunăstării copiilor și reducerea sărăciei în rândul copiilor. |
3.2. |
Copiii sunt cei mai vulnerabili membri ai societății noastre și nu sunt în măsură să combată singuri riscul sărăciei și al excluziunii sociale. Violența împotriva copiilor, sub toate formele sale, este răspândită pe scară largă. Pandemia de COVID-19 a condus la accentuarea anumitor forme de violență, astfel cum raportează poliția și alte servicii de bază, precum liniile de asistență pentru copii din numeroase state membre, care se confruntă cu un număr tot mai mare de cazuri (8). Potrivit datelor Eurostat din 2019, 18 milioane de copii sau 22,2 % dintre copiii din UE creșteau fiind expuși riscului de sărăcie și de excluziune socială și este probabil ca această cifră să crească ca urmare a consecințelor socioeconomice ale pandemiei (9). Unul din patru copii din UE crește în familii aflate în situații precare, ce au nevoie de sprijin pentru a întrerupe ciclul sărăciei intergeneraționale. |
3.3. |
Copiii și-au exprimat părerea cu privire la viitorul și la drepturile pe care și le doresc, în sondajul denumit Our Europe. Our Rights. Our Future (10) (Europa noastră. Drepturile noastre. Viitorul nostru), care a contribuit atât la conceperea Strategiei UE privind drepturile copilului, cât și a Garanției pentru copii. În total, cinci organizații pentru drepturile copilului au colectat opiniile a peste 10 000 de copii. Constatările au arătat că opiniile copiilor trebuie să contribuie la modelarea cadrelor și a priorităților economice, sociale, juridice și în materie de politică ale UE. |
3.4. |
Strategia UE privind drepturile copilului adoptă o abordare globală, iar obiectivul său general constă în construirea unei vieți mai bune pentru copiii din UE și din întreaga lume în șase domenii importante: (i) participarea copiilor la viața politică și democratică a UE; (ii) incluziunea socioeconomică, educația și sănătatea; (iii) prevenirea și protecția împotriva tuturor formelor de violență și de discriminare; (iv) justiția în interesul copilului; (v) copiii în era digitală; și (vi) dimensiunea globală a drepturilor copilului. Propunerea de recomandare a Consiliului de instituire a Garanției europene pentru copii se axează pe incluziunea socioeconomică și pe accesul copiilor aflați în dificultate la un set de servicii esențiale: educație și îngrijire timpurie, educație și activități școlare, acces la asistență medicală, la o alimentație sănătoasă și la locuințe adecvate. Aceasta contribuie la Strategia UE privind drepturile copilului, punând accentul pe copiii care trăiesc în UE. |
3.5. |
Strategia solicită o participare mai incluzivă și mai sistemică a copiilor la nivel local, la nivel național și la nivelul UE. Aceasta se va realiza prin intermediul unei noi platforme a UE de participare a copiilor, care va fi creată în parteneriat cu Parlamentul European și cu organizațiile pentru drepturile copiilor, pentru a asigura o implicare mai mare a copiilor în procesul decizional. |
3.6. |
Strategia solicită ca copiii să crească fără a fi supuși violenței și exploatării. Copiii pot fi victime, martori sau autori ai actelor de violență. Potrivit rapoartelor OIM, mulți copii sunt exploatați pe piața muncii și folosiți pentru muncă forțată, inclusiv pentru exploatare sexuală și pentru prostituție. De asemenea, strategia solicită ca justiția să fie în interesul copilului și arată că procedurile judiciare trebuie să fie adaptate vârstei și nevoilor copiilor și să pună pe primul loc interesul superior al copilului. Trebuie să se garanteze accesul copiilor la justiție, astfel încât să se depună eforturi pentru recunoașterea și exercitarea deplină a drepturilor lor, menținând în același timp eficacitatea procedurilor judiciare, inclusiv prin formarea specializată a funcționarilor judiciari. |
3.7. |
Mediul familial este esențial pentru o bună dezvoltare a copiilor. În Strategia sa privind egalitatea de gen 2020-2025, Comisia arată că distribuția egală între părinți a responsabilităților privind îngrijirea copiilor joacă un rol esențial în incluziunea socială a copiilor. Pandemia de COVID-19 a avut un efect socioeconomic disproporționat asupra femeilor, iar părinții trebuie să colaboreze mai mult ca oricând, ca o echipă, în interesul superior al copilului. Punerea în aplicare a Garanției pentru copii și a Strategiei privind drepturile copilului trebuie să fie corelată cu inițiativele-cheie ale Pilonului european al drepturilor sociale, precum transpunerea Directivei UE privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată. |
3.8. |
În UE există o gamă largă de modele familiale, inclusiv familii curcubeu, cu unul sau mai mulți membri care aparțin comunității LGBTIQ. În conformitate cu Strategia Comisiei privind egalitatea pentru persoanele LGBTIQ 2020-2025, copiii familiilor curcubeu trebuie protejați în special în situațiile transnaționale când, din cauza diferențelor dintre statele membre în ceea ce privește dreptul familiei, este posibil ca legăturile familiale să nu mai fie recunoscute atunci când familia traversează o graniță internă a UE. În conformitate cu Strategia pentru drepturile persoanelor cu handicap 2021-2030, copiii cu dizabilități trebuie să aibă dreptul egal de a fi incluși în comunitate, beneficiind de aceleași opțiuni precum ceilalți. După cum este prevăzut în Cadrul strategic al UE pentru egalitatea, incluziunea și participarea romilor pentru perioada 2020-2030, trebuie abordată problema ascensiunii sociale a copiilor romi. Trebuie promovată încă de la o vârstă fragedă prevenirea discriminării pe motive de orientare sexuală, identitate de gen/exprimare a genului și caracteristici sexuale, dizabilități sau etnie. |
3.9. |
Propunerea de garanție prevede îndrumări și resurse pentru statele membre, în vederea sprijinirii copiilor aflați în dificultate, ținând cont de corelația strânsă dintre excluziunea socială a copiilor și lipsa accesului la servicii esențiale. Printre copiii vulnerabili se numără: (i) copii fără adăpost sau copii care se confruntă cu o privare severă de locuință; (ii) copii cu dizabilități; (iii) copii care provin din familii de migranți; (iv) copii cu origine rasială sau etnică minoritară (în special romi); (v) copii aflați în îngrijire alternativă (în special instituționalizată); și (vi) copii aflați în situații familiale precare. |
3.10. |
Garanția este un cadru strategic care orientează acțiunile celor 27 de state membre, prin planuri naționale de acțiune axate pe punerea în aplicare a garanției și pe sprijinirea gospodăriilor cu copii expuși riscului de sărăcie și de excluziune socială. Recomandarea trebuie să fie adoptată de Consiliul UE, după care toate statele membre vor avea la dispoziție șase luni pentru a elabora planurile naționale de acțiune pentru garanția pentru copii. Propunerea de garanție subliniază faptul că, deși asigurarea accesului la servicii este o componentă importantă a combaterii excluziunii sociale a copiilor, aceasta trebuie să fie încadrată într-o abordare mai amplă și într-un cadru propice pentru politicile sociale și familiale. |
3.11. |
Strategia formulează recomandări de acțiune la nivelul UE și la nivel național, în diferite politici și programe de finanțare cu impact asupra sănătății și a bunăstării copiilor, precum fondurile UE, migrația, asistența medicală, locuințele, educația, economia, mediul și transformarea digitală. |
3.12. |
Comisia va raporta cu privire la progresele Strategiei la nivelul UE și la nivel național, în cadrul Forumului anual al UE privind drepturile copilului. O evaluare a strategiei va fi realizată la sfârșitul anului 2024, cu participarea copiilor. Comisia va monitoriza progresele înregistrate în ceea ce privește garanția, printr-o combinație de instrumente, inclusiv prin intermediul semestrului european. |
3.13. |
În planurile naționale de acțiune ar trebui incluse date transparente privind utilizarea fondurilor naționale și a fondurilor UE, împreună cu un calendar al activităților. Statele membre pot apela la fondurile UE pentru a-și sprijini acțiunile, în special la FSE+ și la instrumentul „Next Generation EU”. FSE+ are un obiectiv specific relevant în acest sens și alocă fonduri pentru combaterea sărăciei în rândul copiilor. Potrivit noului regulament, statele membre ale UE în care media sărăciei în rândul copiilor este mai mare decât media la nivelul UE pentru perioada 2017-2019 (23,4 %) vor trebui să aloce cel puțin 5 % din resursele lor financiare din FSE+ pentru combaterea sărăciei în rândul copiilor. |
4. Observații specifice referitoare la Strategia UE privind drepturile copilului
4.1. |
Strategia UE privind drepturile copilului este un cadru extrem de necesar al Uniunii Europene, pentru protejarea drepturilor copiilor și capacitarea acestora. În timp ce adulții pot vota și au acces la căi de atac și la proceduri oficiale de reclamații dacă le sunt încălcate drepturile, copiii sunt, adesea, excluși din aceste mecanisme. Astfel, copiii nu au niciun cuvânt de spus în procesul de elaborare a politicilor, iar interesele lor pot rămâne invizibile pentru guvern în absența unui efort conștient și sistematic de protejare și de promovare a acestora. |
4.2. |
Pentru o eficiență maximă, o participare semnificativă a copiilor necesită schimbări pe scară largă la nivelul structurilor politice și instituționale, precum și în ceea ce privește atitudinile, valorile și practicile culturale, astfel încât copiii să fie recunoscuți ca cetățeni și părți interesate. Pentru a sprijini participarea copiilor și pentru a face auzite vocea și revendicările lor, este nevoie de consolidarea capacităților lor, precum și ale adulților, inclusiv prin activități non-formale realizate de actori ai societății civile atât în cadrul instituțiilor școlare, cât și în afara lor. Conferința privind viitorul Europei reprezintă o excelentă ocazie de a asigura participarea copiilor, iar CESE va explora, de asemenea, modalități de a stimula o participare mai amplă a copiilor. |
4.3. |
Copilul este o persoană și un membru al unei familii și al unei comunități, cu drepturi și responsabilități adecvate vârstei sale și stadiului său de dezvoltare și care are dreptul la calitatea vieții. Părinții și îngrijitorii sunt piloni fundamentali în dezvoltarea cognitivă, fizică și emoțională a copilului. O relație părinte (bunic)-copil caldă și bazată pe încurajări este un element esențial al bunăstării și rezilienței copiilor. Totodată, relația dintre frați joacă un rol esențial în dezvoltarea copiilor. Această relație devine și mai importantă pentru copiii aflați în îngrijire alternativă; așadar, frații și surorile ar trebui să poată rămâne împreună, cu excepția cazului în care acest lucru nu este în interesul lor superior. Politicile trebuie să acorde prioritate investițiilor în copii și în familiile acestora și să asigure oferirea unui sprijin adecvat și de înaltă calitate, printr-o abordare multigenerațională sistemică de sprijinire a familiilor, astfel încât copiii să fie crescuți în spiritul unor aptitudini parentale pozitive. |
4.4. |
Inițiativa de sprijinire a dezvoltării și consolidării sistemelor integrate de protecție a copilului propusă de strategie ar trebui să fie completată de măsuri de prevenire a tuturor formelor de violență împotriva copiilor. Violența suferită sau observată în copilărie poate avea consecințe îndelungate asupra dezvoltării fizice, emoționale și psihologice a copiilor. Pentru prevenirea și abordarea violenței împotriva copiilor este nevoie de un plan care să implice toate nivelurile de guvernare, de la nivelul UE până la nivel municipal, și care să combată expunerea la toate formele de violență, abuz și neglijare, inclusiv la violența fizică și psihologică, la violența sexuală, la violența online, la violența domestică, instituțională și școlară. Ar trebui abordate vulnerabilitățile care se intersectează, precum riscurile crescute cu care se confruntă fetele, copiii (în special fetele) cu dizabilități, copiii aflați în situații vulnerabile și care trăiesc în gospodării predispuse la violență. În cazul minorilor care sunt autori ai unor acte de violență, sunt necesare nu numai proceduri judiciare adaptate copiilor, ci și un mediu instituțional adaptat copiilor, pentru a facilita reintegrarea lor socială deplină. Liniile telefonice de urgență și alte servicii similare propuse de ONG-uri pentru a sprijini copiii și familiile ar trebui să beneficieze de finanțare structurală, pentru a asigura sustenabilitatea și eficacitatea lor. |
4.5. |
De asemenea, drepturile copiilor trebuie abordate în sfere-cheie de influență care afectează bunăstarea copiilor și a familiilor acestora. Responsabilii de elaborarea politicilor ar trebui să integreze în mod sistematic drepturile copiilor, pentru a evalua impactul unei inițiative care poate afecta copiii și drepturile acestora. În acest sens, în ceea ce privește drepturile copilului în relațiile cu țările terțe, este important să se acționeze rapid și eficace atunci când este necesar. Aceasta este abordarea globală pe care o propune strategia și care trebuie să se afle în centrul procesului de punere în aplicare și de evaluare. În plus, în punerea în aplicare a strategiei, statele membre ar trebui să fie sprijinite de o serie de bune practici care există deja în alte țări și care au dat rezultate bune. |
4.6. |
Copiii sunt cel mai puțin responsabili pentru schimbările climatice, însă ei vor suporta cel mai mult impactul acestora. Strategia se referă la impactul crizei climatice și de mediu asupra copiilor, însă ar trebui să meargă mai departe, garantând că politicile și legislația de mediu pornesc de la sănătatea fizică și psihică a copiilor, pentru a reduce expunerea copiilor la pericolele de mediu. Copiii sunt mai sensibili și mai vulnerabili la riscurile de mediu decât adulții. |
4.7. |
Cel mai probabil, următoarea generație nu va cunoaște frontierele dintre viața offline și cea online. Aceasta este abordarea adoptată de strategie: integrarea drepturilor copiilor în lumea digitală, pentru a se asigura adaptarea la viitor. În prezent, din ce în ce mai mulți copii folosesc dispozitive digitale de la o vârstă tot mai fragedă. Avem nevoie de medii digitale accesibile, care să funcționeze în mod implicit pentru toți copiii, cu reglementări solide pentru un internet mai sigur, sprijinit de educația pentru cetățenia digitală. Copiii au dreptul să acceseze informații online dintr-o diversitate de surse și să nu fie supuși unor algoritmi de învățare autonomă sau unor modele publicitare care conduc la informații de calitate inferioară. |
4.8. |
Copiii – de la o vârstă fragedă – pot deveni victime ale hărțuirii cibernetice, ceea ce poate genera probleme serioase sau chiar fatale de sănătate psihică. De asemenea, copiii cad victimă abuzului sexual online, astfel cum s-a întâmplat mai mult decât oricând în perioada de limitare a mișcării persoanelor, când volumul de materiale care promovau abuzul sexual împotriva copiilor partajate în mediul online a înregistrat o creștere semnificativă (11). Prevenirea și contracararea oricărei forme de violență online prezintă o importanță deosebită pentru siguranța online a copiilor. |
4.9. |
Drepturile copiilor, în special cele ale copiilor mai mici, ar trebui să fie respectate de toate mijloacele de comunicare în masă și de agenții de publicitate, iar copiii ar trebui să fie protejați în calitate de consumatori. Acest lucru este relevant în special în ceea ce privește alimentația sănătoasă, care să fie accesibilă și să provină dintr-o sursă sustenabilă din punctul de vedere al mediului. Strategia propune dezvoltarea de bune practici și a unui cod de conduită voluntar pentru reducerea comercializării de produse cu conținut ridicat de zahăr, grăsimi și sare către copii. Este nevoie de elaborarea unor politici coerente, de controale legislative mai stricte în ceea ce privește informațiile privind produsele și informațiile privind siguranța alimentară și comercializarea, care să vizeze restricționarea publicității pentru alimentele și băuturile nesănătoase. |
5. Observații specifice privind Garanția europeană pentru copii
5.1. |
Sărăcia în rândul copiilor, privațiunile, discriminarea și excluziunea sunt unele dintre cele mai puternice obstacole în asigurarea respectării drepturilor copiilor; prin urmare, CESE salută faptul că se pune accentul pe aceste domenii în cadrul Garanției europene pentru copii, în legătură cu obiectivul privind sărăcia pentru 2030 prevăzut în Pilonul european al drepturilor sociale, care își propune ca cel puțin 5 milioane de copii să iasă din sărăcie până în 2030. Acesta este un pas semnificativ înainte, însă CESE îndeamnă fiecare stat membru să prezinte obiective calitative și cantitative în planurile lor de acțiune pentru Garanția pentru copii, depășind obiectivul Comisiei Europene și ținând cont de impactul pandemiei de COVID-19. Aceste planuri de acțiune ar trebui să fie corelate cu documentele juridice și de politică existente, adoptate în cadrul monitorizării CDC. |
5.2. |
Studiul de fezabilitate privind Garanția pentru copii a explorat avantajele unei abordări duble, în temeiul căreia toți copiii, inclusiv cei aflați în cea mai mare dificultate, ar trebui să aibă acces la servicii (12). Atunci când este necesar, copiii care se confruntă cu cele mai mari obstacole în calea accesului ar trebui să primească sprijin suplimentar și specific, pentru a se garanta că aceștia au acces prin mecanisme automate, care previn orice formă de stigmatizare. Acest lucru ar trebui să fie valabil în toate domeniile de servicii evidențiate în Garanția pentru copii printr-o abordare cuprinzătoare și intersecțională, astfel încât fiecare copil să aibă aceleași șanse și același debut în viață, indiferent de familia din care provine sau de originea sa și indiferent de eventualele sale nevoi individuale, în acord deplin cu tranziția către servicii de îngrijire în familie și în comunitate de o calitate bună. |
5.3. |
În declarația lor comună din 2020 privind asigurarea îngrijirii copiilor în UE, partenerii sociali subliniază că fiecare copil are dreptul să aibă acces la educație și îngrijire timpurie incluzivă și de înaltă calitate, pentru a avea parte de un bun debut în viață, ținând cont de obiectivele de la Barcelona și de viitoarea revizuire a acestora. Nu înseamnă că aceasta reprezintă o obligație; părinții ar trebui să aibă libertatea de a decide în legătură cu ceea ce consideră că este în interesul superior al copilului lor înainte de vârsta învățământului obligatoriu. Totuși, trebuie să existe o continuitate între îngrijirea oferită de familii în primele luni/primii ani din viața unui copil și educația și îngrijirea timpurie de specialitate care este adaptată nevoilor individuale, întrucât copiii intră în sistemul de învățământ și părinții revin pe piața muncii sau în procesul de formare. |
5.4. |
Pentru copiii mai mari (mai ales cei între 15 și 18 ani), trebuie asigurată o coerență între Garanția pentru copii și Garanția pentru tineret, recunoscând potențialele suprapuneri, asigurând o alocare clară a bugetelor și elaborând, în planurile naționale de acțiune, măsuri distinctive și adecvate fiecărei vârste, pentru a-i sprijini pe copii și pe părinții acestora în vederea asigurării unor tranziții line între educație și piața muncii. Aceasta include furnizarea de informații pentru copii cu privire la piața muncii care să fie lipsite de stereotipuri, astfel încât ei să fie pregătiți pentru realitățile ocupării forței de muncă, precum și încurajarea participării copiilor în domeniile științei, tehnologiei, ingineriei și matematicii (STIM), în special în ceea ce le privește pe fete, încurajând totodată băieții să urmeze profesii din domeniul îngrijirii și al învățământului. |
5.5. |
Inegalitatea în ceea ce privește accesul la asistența medicală este injustă din punct de vedere moral și nedreaptă din punct de vedere social. Ea contravine dreptului fundamental al pacienților la cea mai bună stare de sănătate care poate fi atinsă, inclusiv în ceea ce privește sănătatea psihică; mai mult, ea nu are doar un cost uman, ci este costisitoare și din punctul de vedere al sustenabilității economice a cheltuielilor publice. Pe lângă riscurile asupra sănătății, s-a constatat că una dintre consecințele pandemiei de COVID-19 a fost o reducere a bunăstării emoționale și psihice a copiilor, mulți copii suferind de singurătate sau de anxietate din cauza lipsei de informații și a incertitudinilor cu privire la situația actuală și dezvoltând idei suicidare. În astfel de situații, este esențial să se ofere o asistență medicală și un sprijin pentru sănătatea mintală de înaltă calitate. |
5.6. |
În medie, 5,4 % din copiii de vârstă școlară (6-16 ani) din Europa trăiesc în gospodării care nu își pot permite un calculator sau o conexiune la internet. Combaterea sărăciei copiilor și a familiilor în temeiul Garanției pentru copii înseamnă, de asemenea, combaterea privațiunilor digitale. Indicatorul EU-SILC privind deprivarea materială severă (13) ar trebui să includă cel puțin o variabilă referitoare la privațiunile digitale. Unul din patru europeni nu este în măsură să-și lumineze, încălzească sau răcească locuința în mod adecvat, ceea ce contribuie la decesul a 100 000 de persoane în fiecare an. Potrivit raportului Rețelei europene de politici sociale, publicat în toamna anului 2020, sărăcia energetică afectează nu numai gospodăriile cu venituri mici, ci și o mare parte a gospodăriilor cu venituri medii dintr-un număr semnificativ de state membre. Accesul la energie influențează calitatea vieții și opțiunile de viață ale copiilor, precum și starea lor de sănătate. Pentru a garanta atât justiția socială, cât și cea de mediu, sărăcia energetică a copiilor ar trebui abordată în cadrul Garanției pentru copii, în corelație cu acțiunile menționate la principiul 20 din Pilonul european al drepturilor sociale. |
5.7. |
În urma adoptării rapide a recomandării Consiliului, planurile naționale de acțiune pentru Garanția pentru copii ar trebui să fie în acord cu abordarea tridimensională a Recomandării 2013/112/UE a Comisiei (14) privind investițiile în copii (accesul la resurse adecvate, accesul la servicii accesibile și de calitate și dreptul copiilor de a participa) și ar trebui să fie elaborate în consultare cu copiii, cu familiile acestora și cu organizațiile societății civile, consolidând dialogul civil național, regional și local. Printre părțile interesate implicate în procesul Garanției pentru copii ar trebui să se numere organizațiile care oferă servicii de sprijin, atât publice cât și non-profit, precum și partenerii sociali asociați domeniilor de servicii, pentru a asigura condiții de muncă decente și acces la servicii de calitate superioară pentru copii. |
5.8. |
CESE salută propunerea de instituire a unor coordonatori naționali pentru Garanția pentru copii, dotați cu resursele și mandatele adecvate, care să coordoneze și să monitorizeze punerea în aplicare a recomandării. Un sistem eficient va fi esențial pentru instituirea unor formule de coordonare interguvernamentală (la nivel național și subnațional), pentru a dezvolta, a pune în aplicare și a monitoriza bunăstarea copiilor și a reduce sărăcia în rândul copiilor și excluziunea socială a acestora. Trebuie să se asigure faptul că abordările integrate de la nivel național sunt transpuse în abordări integrate la nivel regional și local și că există formule eficace care garantează sinergii între acestea. Toți indicatorii relevanți ar trebui defalcați la nivel local, acolo unde este posibil, pentru a avea o imagine mai clară în ceea ce privește diferențele teritoriale și pentru o mai bună planificare și monitorizare a punerii în aplicare a recomandării. |
5.9. |
Pandemia de COVID-19 a evidențiat provocările existente anterior și nevoile imediate ale multor familii aflate în situații precare, care vor fi probabil cel mai puternic afectate de consecințele pe termen lung ale pandemiei, din punct de vedere economic și din punctul de vedere al educației, sănătății și bunăstării. Decalajele și lipsa de coordonare dintre sisteme s-au amplificat. Deteriorarea condițiilor economice și sociale a crescut riscul de neglijare a copiilor. Închiderea instituțiilor de învățământ a generat dificultăți semnificative pentru mulți părinți și îngrijitori. Absenteismul a crescut riscul de abandon școlar în cazul copiilor din grupuri marginalizate și a îngreunat foarte mult situația copiilor cu dizabilități, inclusiv a celor cu dizabilități de învățare. Este esențial ca mediile școlare să ofere fiecărui copil aceleași oportunități și sprijin specific, acolo unde este necesar. |
5.10. |
Serviciile familiale pot juca un rol esențial în a ajuta familiile să gestioneze această situație (15). Sprijinul pentru familii în rolul lor fundamental include eliminarea decalajelor în ceea ce privește educația, formarea, incluziunea socială, competențele parentale, bunăstarea psihologică, accesul la servicii, ocuparea forței de muncă și veniturile, fără a se rezuma doar la aspecte legate de politica socială. Prin urmare, CESE solicită din nou un „pact în materie de îngrijiri pentru Europa”, care să asigure furnizarea unor servicii de o mai bună calitate pentru toți pe parcursul întregului ciclu de viață (16). Sănătatea și bunăstarea copiilor depind de politici familiale universale pentru secolul XXI, în care copiii să fie tratați în mod egal, indiferent de familia din care provin. |
5.11. |
Dialogul social joacă un rol în dezvoltarea de instrumente practice pentru ca îngrijirea copiilor să fie mai accesibilă și mai convenabilă ca preț, de exemplu creând fonduri comune prin acorduri colective pentru sprijinirea proiectelor de îngrijire a copiilor care să abordeze nevoile specifice ale părinților care lucrează în anumite sectoare, precum îngrijirea copiilor bolnavi și cu dizabilități și îngrijirea în afara programului normal de lucru. Prin urmare, este foarte important să se țină seama de declarația comună a partenerilor sociali, conform căreia, în Europa, deficitul de servicii de îngrijire a copiilor după programul școlar și în timpul vacanțelor reprezintă un obstacol major în calea muncii remunerate cu normă întreagă pentru părinții cu copii de vârstă școlară. Cooperarea dintre serviciile de îngrijire a copiilor pe perioada întregii zile și sfera socioculturală, cum ar fi cluburile sportive, școlile de muzică și inițiativele culturale, este esențială. Activitatea fizică și educația culturală contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea fizică, socială, emoțională și culturală a copiilor. |
Bruxelles, 7 iulie 2021.
Președintele Comitetului Economic și Social European
Christa SCHWENG
(2) JO C 43, 15.2.2012, p. 34.
(4) Rezoluția Parlamentului European (2015) referitoare la reducerea inegalităților, în special a sărăciei în rândul copiilor (JO C 366, 27.10.2017, p. 19), punctul 46.
(5) Proclamația interinstituțională privind Pilonul european al drepturilor sociale.
(6) Studiu de fezabilitate privind o garanție pentru copii, raport final.
(7) Rezoluția Parlamentului European (2021) referitoare la drepturile copiilor în perspectiva Strategiei UE privind drepturile copilului.
(8) OMS Europa, The rise and rise of interpersonal violence – an unintended impact of the COVID-19 response on families („Creșterea și intensificarea violenței interpersonale – un impact neintenționat al răspunsului la pandemia de COVID-19 asupra familiilor”) (2020).
(9) Unicef, Supporting Families and Children Beyond COVID-19 – Social protection in high-income countries („Sprijinirea familiilor și copiilor după pandemia de COVID-19 – protecția socială în țările cu venituri ridicate”) (2021).
(10) Unicef, Children speak up about the rights and the future they want („Copiii vorbesc despre drepturile lor și despre viitorul pe care și-l doresc”) (2021).
(11) JO C 10, 11.1.2021, p. 63.
(12) Studiu de fezabilitate privind o garanție pentru copii, raport final.
(13) Acest indicator este pe cale de a fi înlocuit cu un indicator privind deprivarea materială și socială severă (SMSD).
(14) Recomandarea 2013/112/UE a Comisiei din 20 februarie 2013 – Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării (JO L 59, 2.3.2013, p. 5).
(15) OCDE, Looking beyond COVID-19: Strengthening family support services across the OECD (Perspective după pandemia de COVID-19: consolidarea serviciilor de asistență familială în cadrul OCDE).