Comunicarea Comisiei privind aplicarea articolelor 2, 3, 4 și 5 din Directiva 2009/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante în sprijinul unei mobilități cu emisii scăzute

(2020/C 352/01)

Introducere

Scopul prezentei comunicări este de a oferi orientări pentru autoritățile naționale, autoritățile contractante, entitățile contractante și operatori cu privire la aplicarea dispozițiilor articolelor 2, 3, 4 și 5 din Directiva privind vehiculele nepoluante [Directiva 2009/33/CE (1) privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante în sprijinul mobilității cu emisii scăzute, astfel cum a fost modificată prin Directiva (UE) 2019/1161 (2)].

Aceasta prezintă o imagine de ansamblu a întrebărilor frecvente (FAQ) referitoare la transpunerea și punerea în aplicare a acestor dispoziții, privind, în special, domeniul de aplicare a directivei, definiția „vehiculelor nepoluante”, obiectivele minime în materie de achiziții, contabilizarea vehiculelor și utilizarea bazei de date Tenders Electronic Daily (TED) în diferite scenarii de achiziții (inclusiv, de exemplu, vehicule modernizate, înlocuirea vehiculelor în cadrul contractelor existente etc.).

Prezenta comunicare trebuie citită în coroborare cu alte dispoziții relevante ale directivei. Aceasta clarifică dispozițiile deja cuprinse în legislația aplicabilă și nu extinde în niciun fel obligațiile care decurg din această legislație și nici nu introduce cerințe suplimentare pentru autoritățile competente și pentru operatorii în cauză.

Prezenta comunicare este destinată doar pentru a servi autorităților contractante, entităților contractante, operatorilor de transport și autorităților naționale competente în aplicarea directivei. Punctele de vedere exprimate în legătură la această comunicare nu pot aduce atingere niciunei poziții viitoare a Comisiei cu privire la această chestiune. Numai Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competența de a formula interpretări obligatorii ale dreptului Uniunii.

Întrebări referitoare la domeniul de aplicare al directivei

1.   Tabelul 1 din anexa la directivă enumeră serviciile de colectare a deșeurilor printre serviciile incluse în domeniul de aplicare al directivei. Nu sunt vehiculele de colectare a deșeurilor excluse din domeniul de aplicare al directivei în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (a)?

Articolul 3 alineatul (2) litera (a) exclude din domeniul de aplicare al directivei, printre altele, vehiculele menționate la articolul 2 alineatul (3) litera (c) din Regulamentul (UE) 2018/858 (3) privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor, adică „orice vehicul autopropulsat conceput și fabricat în mod specific pentru efectuarea de lucrări care, datorită caracteristicilor sale constructive, nu este adecvat pentru transportul de persoane sau pentru transportul de marfă și care nu este un utilaj montat pe șasiul unui autovehicul.”

Vehiculele de colectare a deșeurilor nu se încadrează în această categorie; în mod normal, acestea sunt omologate ca vehicule din categoria N2 sau N3 în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/858. Ca atare, ele nu sunt excluse din domeniul de aplicare al Directivei privind vehiculele nepoluante.

2.   Pot fi exceptate de la directivă toate vehiculele utilizate, de exemplu, de către forțele armate sau poliție?

Nu. În conformitate cu articolul 2 din directivă coroborat cu dispozițiile relevante din Regulamentul (UE) 2018/858, pot fi exceptate numai vehiculele care au fost „special proiectate și construite sau adaptate” pentru a fi utilizate de către aceste servicii. Astfel, de exemplu, o camionetă de poliție care dispune de echipamente speciale și de lumini intermitente poate beneficia de derogare; pe de altă parte, o camionetă normală utilizată de poliție pentru a transfera documente de la un birou la altul nu poate beneficia de derogare.

3.   În cazul în care poliția achiziționează vehicule obișnuite cu intenția de a le adapta în mod specific la scopurile sale (și anume deoarece au un mecanic intern), este această situație reglementată de directivă sau nu? În cazul în care poliția achiziționează un vehicul normal, iar în cadrul acestei proceduri de achiziții (sau în cadrul unei proceduri de achiziții separate) achiziționează, de asemenea, servicii care conduc la o adaptare specifică, este sau nu achiziția vehiculului vizată de directivă?

În primul caz – achiziționarea de vehicule standard care urmează să fie adaptate la nivel intern – achiziția este pentru un vehicul care nu este „special conceput și construit sau adaptat” pentru a fi utilizat de poliție. Prin urmare, această procedură de achiziții publice nu poate fi exceptată de la domeniul de aplicare al directivei.

În cel de al doilea caz – achiziționarea unui vehicul și adaptarea ulterioară a acestuia la nevoile specifice ale serviciilor – dacă vehiculul și serviciile de adaptare sunt achiziționate prin aceeași procedură, atunci vehiculele achiziționate pot fi considerate ca fiind „adaptate în mod specific” și, prin urmare, pot fi exceptate. Cu toate acestea, în cazul în care serviciile de adaptare sunt achiziționate separat, achiziția vehiculului nu va îndeplini criteriile prevăzute la articolul 2 din directivă și, prin urmare, aceasta nu poate fi beneficia de derogare.

În acest context, ar trebui reamintit faptul că directiva definește obiectivele naționale minime ca o cotă minimă de vehicule nepoluante în numărul total de vehicule achiziționate într-un stat membru. Chiar dacă un anumit set de vehicule intră în domeniul său de aplicare, directiva nu stabilește în mod automat un procent minim pentru achizițiile specifice de aceste vehicule. În exemplele de mai sus, chiar dacă vehiculele intră în domeniul de aplicare al directivei, statul membru poate decide să nu stabilească niciun obiectiv în ceea ce privește achizițiile lor specifice și să se asigure că obiectivul național este îndeplinit prin creșterea obiectivelor pentru alte flote în mod corespunzător; mai multe detalii cu privire la acest aspect sunt furnizate în legătură cu întrebările referitoare la obiectivele naționale.

4.   Directiva se aplică, de asemenea, contractelor de achiziții publice de servicii atribuite prin atribuire directă, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) 1370/2007 (4) privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători?

Da. În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (b) din directivă, contractele de servicii publice care au ca obiect prestarea de servicii de transport rutier de călători peste un prag stabilit de statele membre care nu depășește pragul aplicabil stabilit la articolul 5 alineatul (4) din regulamentul respectiv intră în domeniul de aplicare al directivei, indiferent de procedura utilizată pentru atribuirea lor (procedură competitivă de atribuire sau atribuire directă).

În această privință, este important să se clarifice faptul că elementul-cheie pentru a stabili dacă un contract intră sau nu în domeniul de aplicare al directivei este pragul menționat la articolul 3 alineatul (1) litera (b) din directivă, și nu procedura utilizată pentru atribuirea contractului: prin urmare, un contract cu o valoare inferioară pragului stabilit de statul membru poate fi exclus chiar dacă este atribuit printr-o procedură competitivă. Pe de altă parte, dacă, de exemplu, statul membru stabilește un prag mai scăzut în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (b) din directivă și o atribuire directă este admisibilă peste acest prag (național), atribuirea directă poate fi inclusă în domeniul de aplicare al directivei.

5.   Atunci când se aplică procedura centralizată de achiziții, contractul atribuit ar putea depăși pragul minim prevăzut în directivă, în timp ce contractele individuale ale autorității contractante ar fi fost inferioare pragului, în cazul în care ar fi fost atribuite separat. Aceste contracte pot fi exceptate de la aplicarea directivei?

Nu. În cazul în care valoarea totală a achiziției depășește pragul, aceasta nu este exclusă din domeniul de aplicare al directivei, chiar dacă anumite elemente, luate separat, ar fi fost sub prag.

6.   În conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din directivă, data care trebuie luată în considerare este data atribuirii contractului. Acesta se referă la data anunțului de atribuire a contractului în TED sau la încheierea contractului în sine?

Articolul 5 alineatul (2) din directivă prevede că „În scopul calculării obiectivelor minime de achiziții publice, data achiziției publice care trebuie luată în considerare este data finalizării procedurii de achiziții publice, prin atribuirea contractului.”; în conformitate cu acest articol, data care trebuie luată în considerare este, prin urmare, data anunțului de atribuire a contractului în baza de date TED.

7.   Conform articolului 5 alineatul (2), contractele a căror procedură a fost inițiată înainte de data transpunerii Directivei (UE) 2019/1161 se încadrează în domeniul său de aplicare, în cazul în care data acordării acestora este ulterioară datei de 2 august 2021?

Nu. Astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1), Directiva se aplică numai în cazul contractelor a căror procedură de achiziții a început după 2 august 2021.

În acest context, ar trebui remarcat, de asemenea, faptul că contractele a căror dată de atribuire se încadrează în cea de a doua perioadă de referință (și anume, după 31 decembrie 2025) vor fi contabilizate pentru perioada respectivă, chiar dacă procedura de achiziții a început în prima perioadă de referință (și anume, între 2 august 2021 și 31 decembrie 2025).

A se vedea, de asemenea, întrebările 27-29 pentru mai multe detalii cu privire la modul în care această dispoziție se aplică contractelor individuale acordate în baza acordurilor-cadru sau a achizițiilor dinamice.

Întrebări referitoare la definiția vehiculului nepoluant

8.   Articolul 4 alineatul (4) litera (b) din directivă definește vehiculele grele nepoluante ca vehicule grele care utilizează combustibili alternativi – astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (1) și la articolul 2 alineatul (2) din Directiva 2014/94/UE [Directiva privind infrastructura pentru combustibili alternativi (5) ]. Vehiculele hibride și cele hibride reîncărcabile sunt, de asemenea, incluse în această definiție?

Articolul 2 alineatul (2) din Directiva privind infrastructura pentru combustibili alternativi (Directiva 2014/94/UE) specifică faptul că „«vehiculul electric» înseamnă un autovehicul echipat cu un sistem de propulsie care conține cel puțin un echipament electric neperiferic ca convertizor de energie cu un sistem electric reîncărcabil de stocare a energiei, care poate fi reîncărcat extern”. În conformitate cu această definiție și în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) litera (b) din directivă, vehiculele utilitare grele hibride reîncărcabile sunt considerate vehicule nepoluante, în timp ce vehiculele hibride nereîncărcabile nu sunt considerate vehicule utilitare grele nepoluante.

9.   Vehiculele utilitare grele hibride reîncărcabile trebuie să utilizeze, de asemenea, combustibili alternativi (de exemplu, biocombustibili) în motoarele cu ardere internă, pentru a fi considerate vehicule nepoluante în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) litera (b) din directivă?

Nu. În conformitate cu articolul 4 alineatul (4) litera (b) din directivă, un vehicul hibrid reîncărcabil („plug-in”), astfel cum este definit la articolul 2 alineatul (2) din Directiva privind infrastructura pentru combustibili alternativi (Directiva 2014/94/UE), este considerat un vehicul nepoluant chiar dacă utilizează combustibili convenționali pentru motorul său cu ardere internă.

Acest lucru poate fi clarificat în continuare prin luarea în considerare a faptului că un vehicul hibrid reîncărcabil va fi reîncărcat cu energie electrică; Încărcarea cu energie electrică reprezintă combustibilul alternativ utilizat de vehiculul hibrid reîncărcabil, ceea ce permite ca acesta să fie considerat un vehicul care se încadrează în domeniul de aplicare al articolului 2 alineatul (2) din Directiva privind infrastructura pentru combustibili alternativi (spre deosebire de vehiculele hibride nereîncărcabile (non-plug-in), care nu se reîncarcă: în cazul acestora, energia electrică este produsă exclusiv la bord, iar vehiculul este alimentat doar cu motorină convențională/benzină).

10.   Troleibuzele intră în domeniul de aplicare al directivei? Acestea pot fi considerate vehicule nepoluante în sensul directivei?

Da. Directiva se aplică atribuirii de vehicule de transport rutier. În conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din directivă, „vehicul de transport rutier” înseamnă un vehicul din categoria M sau N, astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) literele (a) și (b) din Regulamentul (UE) 2018/858. Acesta din urmă se referă la „autovehicule”, definite ca orice autovehicul proiectat și construit pentru a se deplasa prin mijloace proprii, care are cel puțin patru roți, este complet, completat sau incomplet și are o viteză maximă prin construcție mai mare de 25 km/h [articolul 3 alineatul (16) din regulament]. Troleibuzele respectă această definiție și, prin urmare, sunt considerate vehicule de transport rutier în contextul legislației UE privind omologarea de tip. Acest lucru a fost confirmat de serviciile Comisiei ca răspuns la o întrebare a Italiei cu ocazia celei de a șasea reuniuni a grupului de experți ai autorităților de omologare de tip, unde s-a clarificat faptul că troleibuzele au fost reglementate, în acel moment, de Directiva 2007/46/CE (6) de stabilire a unui cadru pentru omologarea autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și a sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective și de Regulamentul CEE-ONU nr. 107 (7) privind dispozițiile uniforme referitoare la omologarea vehiculelor din categoria M2 sau M3 în ceea ce privește construcția generală a acestora.

După cum s-a clarificat, de asemenea, în mod explicit în considerentul 18 din directivă (8), troleibuzele sunt întotdeauna considerate vehicule nepoluante în conformitate cu articolul 4 alineatul (4) litera (b). În cazul în care acestea funcționează numai în rețea sau utilizează un motor cu emisii zero fără a fi conectate la rețea, ele sunt, de asemenea, considerate vehicule cu emisii zero. În cazul în care un troleibuz utilizează și un motor cu emisii zero – de exemplu, atunci când este folosit un motor diesel pentru a permite rularea autobuzului fără conectare la rețea – atunci un troleibuz nu poate fi considerat un autobuz cu emisii zero, însă este considerat în continuare un vehicul nepoluant, în mod similar cu un autobuz hibrid reîncărcabil.

11.   Tramvaiele pot fi, de asemenea, considerate vehicule nepoluante în temeiul directivei?

Nu. Tramvaiele nu intră în domeniul de aplicare al directivei, deoarece fac parte din sistemul feroviar și nu sunt considerate vehicule de transport rutier în temeiul Regulamentului (UE) 2018/858. Ca atare, acestea nu pot fi luate în considerare în temeiul Directivei privind vehiculele nepoluante.

Întrebări legate de obiectivele minime în materie de achiziții

12.   Fiecare contract de achiziții publice/fiecare autoritate contractantă și entitate contractantă trebuie să îndeplinească obiectivele minime?

Nu. Directiva oferă statelor membre o flexibilitate deplină în ceea ce privește modul în care acestea distribuie eforturile diferitelor autorități contractante (denumite în continuare „AC”) și entități contractante („EC”). Un stat membru poate decide să stabilească același obiectiv pentru toate AC/CE sau obiective mai ambițioase – sau chiar niciun obiectiv – pentru altele, atât timp cât obiectivul minim este îndeplinit la nivel național.

În acest context, ar trebui remarcat, de asemenea, că, deși directiva nu stabilește cerințe pentru contractele individuale, este posibil ca fiecare stat membru, în transpunerea directivei, să introducă astfel de cerințe (de exemplu, impunerea unei cote minime de vehicule nepoluante în fiecare achiziție publică).

În funcție de responsabilitățile instituționale din cadrul fiecărui stat membru, ar putea fi posibil să se delege alocarea detaliată către diferite niveluri de guvernanță, de exemplu prin stabilirea de obiective (identice sau diferențiate) pentru fiecare regiune și să le permită acestora să facă o distincție suplimentară între AC/EC diferite pe teritoriul lor, cu condiția ca obiectivul global să fie îndeplinit.

Posibile exemple privind modul în care efortul poate fi partajat între diferite AC/EC într-un stat membru ar putea include stabilirea unor cerințe diferite pe baza tipului de AC/EC implicat (de exemplu, obiective mai ambițioase pentru organismele de la nivel național/regional, obiective mai scăzute pentru cele locale), a dimensiunii administrației publice relevante (de exemplu, obiective mai ambițioase pentru orașe/provincii mai mari, mai scăzute sau niciun obiectiv pentru zonele mai mici), a caracteristicilor specifice ale diferitelor zone geografice (de exemplu, obiective mai ambițioase pentru zonele cu un PIB mai mare pe cap de locuitor și/sau zonele unde sunt mai frecvente problemele legate de calitatea aerului) sau orice alte abordări și criterii pe care un stat membru le consideră relevante.

13.   Îndeplinirea obiectivelor este evaluată anual?

Nu. Conformitatea fiecărui stat membru cu obiectivele sale minime în materie de achiziții publice este evaluată pe baza întregii perioade de referință (de la 2 august 2021 până la 31 decembrie 2025 și, respectiv, de la 1 ianuarie 2026 până la 31 decembrie 2030), fără nicio diferențiere în funcție de momentul în care fiecare achiziție a avut loc (în perioada de referință).

Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că, în transpunerea directivei, statele membre pot decide să solicite autorităților contractante și/sau entităților contractante să respecte obiectivele naționale anual.

Exemple practice – întrebările 12-13 Exemplul următor ilustrează o posibilă repartizare a efortului într-un stat membru fictiv cu doar trei autorități contractante („AC”)/entități contractante („EC”) pe teritoriul său și un obiectiv minim în materie de achiziții pentru autobuze cu 45 % pentru prima perioadă. În acest exemplu, achiziționarea de autobuze prin contracte care intră în domeniul de aplicare al directivei are loc după cum urmează: Autorități/entități contractante Număr de autobuze achiziționate în 2021 Număr de autobuze achiziționate în 2022 Număr de autobuze achiziționate în 2023 Număr de autobuze achiziționate în 2024 Număr de autobuze achiziționate în 2025 Totalul autobuzelor achiziționate în perioada de referință Autoritate/entitate contractantă 1 5 0 10 20 10 45 Autoritate/entitate contractantă 2 0 10 0 0 5 15 Autoritate/entitate contractantă 3 10 10 5 5 10 40 Total SM 15 20 15 25 25 100 Obiectiv = 45 Pentru a asigura respectarea directivei, acest stat membru trebuie să se asigure că 45 din cele 100 de autobuze care sunt achiziționate în perioada de referință sunt vehicule nepoluante. Acest lucru ar putea fi realizat în diferite moduri, cum ar fi, de exemplu: — Prin stabilirea unui obiectiv minim de 45 % pentru toate cele trei AC/EC; în acest caz, AC/EC1 ar fi obligată să cumpere 20 de autobuze nepoluante din 45, AC/EC2 7 autobuze din 15 și AC/EC3 18 autobuze din 40, pentru un total de 45 din 100. — Prin stabilirea unui obiectiv de 100 % pentru AC/EC1 și nicio cerință pentru celelalte două AC/EC; aceasta ar duce, de asemenea, la un total de 45 de autobuze nepoluante, din 100. — Prin stabilirea unui obiectiv de 50 % pentru AC/EC1 și 3 și a unui obiectiv de 30 % pentru AC/CE2, ceea ce conduce la un total de 46 de autobuze nepoluante din 100. — Prin stabilirea unui obiectiv de 60 % pentru AC/EC1 și 3 și a niciunui obiectiv pentru AC/EC2 (total 51 de autobuze nepoluante din 100). În toate aceste cazuri, în sensul directivei, nu ar exista nicio diferență atunci când autobuzele nepoluante sunt achiziționate în perioada respectivă (și anume, un autobuz va fi contabilizat în același mod, indiferent dacă a fost achiziționat în 2022 sau în 2025). Acest lucru nu împiedică însă statul membru să stabilească cerințe anuale la nivel național.

14.   Directiva vizează diferite tipuri de contracte, inclusiv achiziționarea, leasingul, închirierea de vehicule, precum și contractele de servicii publice și de servicii; Articolul 5 alineatul (4) și articolul 5 alineatul (5) din directivă precizează că numărul de vehicule din cadrul fiecărui contract ar trebui să fie calculat în mod diferit în cazul achiziției/leasingului/închirierii sau a cumpărării de vehicule cu plata în rate [articolul 5 alineatul (4)] și al contractelor de servicii publice și de servicii [articolul 5 alineatul (5)]. Vehiculele din aceste tipuri diferite de contracte ar trebui să fie contabilizate împreună sau separat, în scopul îndeplinirii obiectivelor?

Astfel cum se reflectă în tabelele 3 și 4 din anexa la directivă, se stabilește un obiectiv minim pentru fiecare categorie de vehicule (și anume, vehicule ușoare, camioane, autobuze) pentru fiecare stat membru, fără a face diferența între diferitele tipuri de contracte (achiziționarea, închirierea de vehicule, serviciile etc.).

În conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din directivă, aceste obiective minime sunt calculate ca procente minime de vehicule nepoluante din numărul total de vehicule de transport rutier vizate de totalul tuturor contractelor din domeniul de aplicare al directivei, fără a face diferența între diferitele tipuri de contracte (de exemplu, achiziționarea de vehicule, închirierea, cumpărare cu plata în rate, contractul de servicii etc.).

Articolul 5 alineatul (4) și articolul 5 alineatul (5) din directivă clarifică modul în care numărul de vehicule care fac obiectul fiecărui contract individual ar trebui să fie calculat pentru diferite tipuri de contracte (de exemplu, contractele de achiziții de vehicule sau de servicii). Odată ce numărul de vehicule din cadrul fiecărui contract individual este calculat în conformitate cu aceste dispoziții, respectarea obiectivelor poate fi verificată pe baza sumei tuturor vehiculelor achiziționate în baza tuturor contractelor relevante și a cotei vehiculelor nepoluante din acest total.

Întrebări referitoare la achiziționarea de vehicule de către furnizorii de servicii în cadrul contractelor de servicii publice

15.   Cum sunt contabilizate vehiculele în cadrul unui contract de servicii publice? Ar trebui să luăm în considerare achizițiile de vehicule noi de către prestatorul de servicii? Cum pot fi acestea monitorizate?

În conformitate cu articolul 5 alineatul (5) din directivă, în cazul contractelor de servicii menționate la articolul 3 alineatul (1) litera (b) și la articolul 3 alineatul (1) litera (c), și anume contractele de servicii publice și contractele de servicii enumerate în tabelul 1 din anexa la directivă, trebuie luate în considerare toate vehiculele utilizate pentru prestarea serviciului respectiv.

Această abordare asigură o coerență între cele două metode diferite de achiziții [achiziție/leasing/cumpărare cu plata în rate, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (1) litera (a), și contracte de servicii publice și de servicii, astfel cum se menționează la articolul 3 alineatul (1) litera (b) și, respectiv, litera (c)] și reduce la minimum sarcina administrativă.

Un contract de cumpărare/leasing/cumpărare cu plata în rate reprezintă achiziția unui anumit număr de vehicule de către o autoritate contractantă/o entitate contractantă; din acest motiv, toate vehiculele care fac obiectul unui astfel de contract trebuie luate în considerare. În mod similar, printr-un contract de servicii, o autoritate contractantă/o entitate contractantă achiziționează utilizarea unui anumit număr de vehicule pentru a presta un serviciu; prin urmare, numărul de vehicule pe care furnizorul de servicii le va utiliza pentru prestarea serviciului respectiv va fi luat în considerare, indiferent dacă furnizorul de servicii cumpără vehicule noi sau dacă le utilizează pe cele existente.

16.   În cazul în care contractul de servicii este încheiat pentru o perioadă mai lungă decât perioada de referință, vehiculele utilizate sunt luate în calcul, de asemenea, pentru următoarea perioadă de referință?

Nu. În conformitate cu articolul 5 din directivă, data atribuirii contractului stabilește în ce perioadă de referință trebuie luate în calcul vehiculele achiziționate. Chiar dacă un contract de servicii semnat în prima perioadă de referință poate fi încă în vigoare în cea de a doua perioadă, vehiculele care intră sub incidența contractului menționat nu vor fi luate în considerare decât pentru prima perioadă.

17.   În cazul unui contract de servicii, cum trebuie contabilizate vehiculele utilizate pentru prestarea serviciului, în cazul în care numărul acestora se schimbă în timp (modificări regulate sau modificări punctuale) în cursul perioadei de referință?

Numărul de vehicule utilizate pentru prestarea serviciilor care fac obiectul contractului va fi înregistrat la data atribuirii contractului.

Modificările substanțiale ale numărului de vehicule utilizate vor avea, de regulă, implicații bugetare și necesită o formă de revizuire sau de modificare a contractului, aspecte care trebuie raportate.

Modificările minore care nu necesită modificarea contractului nu vor fi înregistrate în temeiul directivei; cu toate că acest lucru înseamnă că numărul final de vehicule raportate în temeiul directivei ar putea să nu fie pe deplin corect, colegiuitorii au considerat că acesta reprezintă un bun compromis între precizie și nivelul sarcinii administrative care ar fi necesară pentru a asigura o monitorizare completă în timp real.

18.   Ce se întâmplă dacă prestatorul de servicii al unui serviciu public sau al unui serviciu public menționat la articolul 3 alineatul (1) litera (b) sau la articolul 3 alineatul (1) litera (c) este, la rândul său, o entitate contractantă („EC”) sau o autoritate contractantă („AC”), supusă obligațiilor prevăzute în Directiva 2014/24/UE privind achizițiile publice (9) și în Directiva 2014/25/UE (10) privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale? Trebuie de asemenea înregistrată și achiziția de noi vehicule care sunt utilizate pentru prestarea serviciului?

În cazul în care furnizorul de servicii este supus obligației de a aplica procedurile de achiziții prevăzute în Directiva 2014/24/UE sau în Directiva 2014/25/UE, astfel încât acestea să se aplice achizițiilor de vehicule care sunt utilizate la prestarea serviciului, acestor achiziții li se aplică, de asemenea, Directiva privind vehiculele nepoluante.

În acest sens, ar trebui reamintit faptul că directiva se aplică numai în cazul contractelor care intră în domeniul de aplicare al Directivelor 2014/24/UE și 2014/25/UE sau al Regulamentul (CE) nr. 1370/2007; dacă un contract între două AC/EC nu intră în domeniul de aplicare al acestor instrumente juridice, atunci acesta nu intră în domeniul de aplicare al Directivei privind vehiculele nepoluante. Cu toate acestea, în acest caz, achiziționarea de vehicule de către cea din urmă AC/EC ar intra în domeniul de aplicare al Directivei privind vehiculele nepoluante (cu excepția cazului în care este exclusă din alte motive).

Exemple practice – întrebările 15-18 Următoarele exemple ilustrează modul în care punctele descrise la întrebările 15, 16, 17 și 18 vor funcționa în practică:   Cazul 1: în perioada de referință, o autoritate contractantă achiziționează 10 autobuze. Toate cele 10 autobuze sunt contabilizate în scopul realizării obiectivului minim în materie de achiziții publice.   Cazul 2: în cursul perioadei de referință, o autoritate contractantă atribuie un contract de exploatare a rețelei sale de autobuze unei entități care nu este o autoritate contractantă sau o entitate contractantă, astfel cum sunt definite în Directivele 2014/24/UE și 2014/25/UE; contractul prevede că acest lucru va necesita utilizarea a 10 autobuze. Toate aceste 10 autobuze sunt contabilizate în scopul realizării obiectivului, indiferent dacă furnizorul de servicii cumpără autobuze sau utilizează autobuze noi; eventualele înlocuiri ale autobuzelor nu vor fi luate în calcul în scopul realizării obiectivului minim de achiziții publice și nu trebuie să fie monitorizate/înregistrate.   Cazul 3: în cursul perioadei de referință, o autoritate contractantă atribuie un contract de exploatare a rețelei sale de autobuze unei alte autorități contractante sau unei entități contractante, care sunt supuse cerințelor din Directivele 2014/24/UE și 2014/25/UE; contractul prevede că acest lucru va necesita utilizarea a 10 autobuze. Toate aceste 10 autobuze sunt contabilizate în scopul realizării obiectivului, indiferent dacă furnizorul de servicii cumpără autobuze sau utilizează autobuze noi. În plus, în cazul în care, în perioada de referință, cea de a doua autoritate contractantă/entitate contractantă achiziționează unul sau mai multe autobuze (de exemplu, achiziționează un autobuz nou pentru a înlocui un autobuz dintre cele utilizate în temeiul contractului de servicii), acest lucru va fi, de asemenea, luat în considerare în scopul realizării obiectivului minim în materie de achiziții publice și trebuie să fie raportat în consecință. Vă rugăm să rețineți că, în acest caz, achiziționarea autobuzului de către cea de a doua autoritate contractantă/entitate contractantă ar fi luată în considerare, indiferent dacă este utilizată sau nu în contractul de servicii.   Cazul 4: în cursul perioadei de referință, o autoritate contractantă atribuie un contract de exploatare a rețelei sale de autobuze unei alte autorități contractante sau unei entități contractante, care sunt supuse cerințelor din Directivele 2014/24/UE și 2014/25/UE. Contractul de servicii prevede că acest lucru va necesita utilizarea a 10 autobuze; cu toate acestea, acest contract nu intră în domeniul de aplicare al acestor două directive. În acest caz, niciun vehicul nu va fi înregistrat pentru contractul de servicii, deoarece nu intră în domeniul de aplicare al directivei; cu toate acestea, în cazul în care, în perioada de referință, cea de a doua autoritate contractantă/entitate contractantă achiziționează unul sau mai multe autobuze (de exemplu, achiziționează un autobuz nou pentru a înlocui un autobuz dintre cele utilizate în temeiul contractului de servicii), acest lucru va fi, de asemenea, luat în considerare în scopul realizării obiectivului minim în materie de achiziții publice și trebuie să fie raportat în consecință. Vă rugăm să rețineți că, și în acest caz, achiziționarea autobuzului de către cea de a doua autoritate contractantă/entitate contractantă ar fi luată în considerare, indiferent dacă este utilizată sau nu în contractul de servicii.

Întrebări legate de modernizare

19.   În conformitate cu articolul 5 alineatul (3) din directivă, vehiculele modernizate care respectă definiția vehiculului nepoluant și/sau cu emisii zero pot fi luate în calcul în scopul îndeplinirii obiectivelor minime în materie de achiziții publice. Cum ar trebui să se reflecte numărul vehiculelor modernizate în baza de date TED și în raportare?

Se preconizează că, în majoritatea cazurilor, modernizarea vehiculelor nu va fi vizibilă în baza de date TED – de exemplu, pentru că este realizată intern sau pentru că face obiectul unui contract de servicii în afara domeniului de aplicare al directivei. Directiva oferă statelor membre posibilitatea de a utiliza modernizarea ca o modalitate eficientă din punctul de vedere al costurilor de a îndeplini obiectivele, dar, în cele mai multe cazuri, utilizarea acestei opțiuni va trebui raportată separat, în afara colectării de informații de la TED, care va fi efectuată de către Comisie.

În această privință, trebuie reamintit faptul că, în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din directivă, statele membre prezintă Comisiei un raport privind punerea în aplicare a directivei, inclusiv numărul și categoriile de vehicule vizate de contractele relevante, pe baza datelor furnizate de Comisie în baza de date TED. Respectarea obiectivelor minime în materie de achiziții publice va fi evaluată în principal pe baza acestui raport, nu numai pe baza cifrelor extrase din baza de date TED de către Comisie.

În cazul în care modernizarea este utilizată pentru atingerea obiectivelor minime de achiziții publice și nu este reflectată în cifrele raportate în baza de date TED, statele membre trebuie să colecteze de la autoritățile contractante relevante și de la entitățile contractante și să includă în raportul menționat la articolul 10 alineatul (2) numărul de vehicule (pentru fiecare categorie) care corespund definiției vehiculului nepoluant și/sau vehiculului cu emisii zero ca urmare a modernizării. Astfel, aceste vehicule vor fi luate în considerare în scopul evaluării conformității cu obiectivele minime în materie de achiziții publice.

20.   Cum ar trebui să fie contabilizate în practică vehiculele modernizate, în cazul în care vehiculele care au fost deja achiziționate înainte de perioada de referință sunt recondiționate pentru a corespunde definiției „vehiculului nepoluant” în perioada de referință? Și în cazul în care noi vehicule nepoluante sunt achiziționate și apoi montate în cadrul aceleiași perioade de referință?

Atât modernizarea vehiculelor care au fost achiziționate înainte de începerea perioadei de referință, cât și achiziționarea și modernizarea ulterioară a vehiculelor în cursul aceleiași perioade de referință pot fi luate în considerare, deși modul în care acest lucru ar trebui realizat și impactul lor efectiv în ceea ce privește obiectivele minime în materie de achiziții publice ar fi ușor diferite, astfel cum se arată în exemplele următoare.

Exemple practice – întrebarea 20 Cazul 1 O autoritate contractantă achiziționează 10 autobuze diesel noi în perioada de referință. În scopul realizării obiectivelor minime în materie de achiziții publice, aceasta a achiziționat 10 vehicule, dintre care niciunul nu este nepoluant. Cazul 2 O autoritate contractantă achiziționează 10 autobuze electrice noi în perioada de referință. În scopul realizării obiectivelor minime în materie de achiziții publice, aceasta a achiziționat 10 vehicule nepoluante (cu emisii zero). Cazul 3 O autoritate contractantă deține 10 autobuze diesel, care au fost achiziționate înainte de intrarea în vigoare a noii directive. În perioada de referință, AC le modernizează ca să fie integral electrice. În scopul realizării obiectivelor minime în materie de achiziții publice, AC a achiziționat 10 vehicule nepoluante (cu emisii zero). În acest sens, impactul acestui caz este, în mod efectiv, identic cu cel al cazului 2. Cazul 4 O autoritate contractantă achiziționează 10 autobuze diesel noi în perioada de referință; apoi, în aceeași perioadă, le modernizează ca să fie integral electrice. În acest caz, se vor înregistra două achiziții separate: în primul rând, achiziționarea a 10 vehicule poluante (la fel ca în cazul 1), apoi achiziționarea (prin modernizare) a 10 vehicule nepoluante cu emisii zero (la fel ca în cazul 3). Prin urmare, în total, se vor lua în calcul achiziții publice a 20 de vehicule, dintre care 10 vehicule cu emisii zero și 10 vehicule poluante.

Întrebări referitoare la utilizarea bazei de date TED

21.   Cum va fi utilizată baza de date TED pentru a monitoriza punerea în aplicare a directivei? Ce trebuie autoritățile contractante și entitățile contractante să codifice în baza de date TED în sensul directivei?

Pentru fiecare achiziție care intră în domeniul de aplicare al directivei, informațiile care trebuie colectate sunt următoarele: numărul total de vehicule care fac obiectul achiziției; numărul de vehicule (din acest total) care se califică drept „vehicule nepoluante”, astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (4) din directivă, și numărul de vehicule (din numărul total de vehicule) care se califică drept „vehicule utilitare grele cu emisii zero”, în conformitate cu articolul 4 alineatul (5) din directivă.

Aceste informații sunt cunoscute la momentul atribuirii contractului și se regăsesc deja în unul dintre câmpurile de text liber ale bazei de date TED. Întrucât, în prezent, nu există nicio cerință de a furniza aceste informații, acest lucru nu este întotdeauna valabil; mai mult, chiar și atunci când aceste informații sunt furnizate în baza de date TED, acestea nu sunt întotdeauna codificate în același câmp de text, deoarece nu există o cerință clară în acest sens. Prin urmare, în momentul de față nu este posibil să se extragă aceste informații în mod automat din baza de date TED, iar extragerea manuală a informațiilor relevante necesită foarte mult timp.

Din aceste motive, următoarea versiune a formularelor electronice, introdusă prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2019/1780 al Comisiei (11) de stabilire a formularelor standard pentru publicarea anunțurilor în domeniul achizițiilor publice, va include următoarele trei câmpuri, pentru toate contractele cu un cod CPV relevante pentru directivă:

—

BT-715 Vehicule – Numărul tuturor vehiculelor (indiferent dacă sunt sau nu nepoluante) care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2009/33/CE. Aceste vehicule au fost cumpărate, preluate în sistem de leasing, închiriate, cumpărate în rate sau au fost angajate prin contract pentru furnizarea unui serviciu achiziționat care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2009/33/CE.

—

BT-716 Vehicule nepoluante – Numărul de vehicule nepoluante, astfel cum sunt definite în Directiva 2009/33/CE și care intră în domeniul de aplicare al acesteia. Aceste vehicule au fost cumpărate, preluate în sistem de leasing, închiriate, cumpărate în rate sau au fost angajate prin contract pentru furnizarea unui serviciu achiziționat care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2009/33/CE.

—

BT-725 Vehicule cu emisii zero – Numărul de vehicule utilitare grele cu emisii zero, astfel cum sunt definite în Directiva 2009/33/CE și care intră în domeniul de aplicare al acesteia. Aceste vehicule au fost cumpărate, preluate în sistem de leasing, închiriate, cumpărate în rate sau au fost angajate prin contract pentru furnizarea unui serviciu achiziționat care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2009/33/CE.

După introducerea acestor noi formulare, va fi posibil să se extragă în mod automat numărul de vehicule de transport rutier și numărul vehiculelor de transport rutier nepoluante și cu emisii zero. Acest lucru va facilita înregistrarea și monitorizarea ordinelor pentru toate statele membre. Comisia va reuni aceste informații și le va publica pe site-ul său.

Trebuie remarcat faptul că câmpurile menționate mai sus (BT-715, BT-716 și BT-725), care vor fi utilizate pentru monitorizarea prin formulare electronice, sunt opționale. Dacă statele membre intenționează să permită monitorizarea punerii în aplicare a directivei prin intermediul bazei de date TED, se recomandă ca aceste câmpuri să devină obligatorii la nivel național. În cazul în care aceste câmpuri nu sunt utilizate într-un stat membru, va trebui instituit un sistem special de monitorizare și raportare la nivel național.

22.   Statele membre trebuie să asigure intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma Directivei 2019/1161 până la 2 august 2021; cu toate acestea, noile formulare electronice, inclusiv câmpurile dedicate din baza de date TED, vor fi disponibile numai începând cu 14 noiembrie 2022. Cum vor fi monitorizate progresele între timp?

Includerea câmpurilor specifice (numărul de vehicule, numărul de vehicule nepoluante, numărul de vehicule cu emisii zero) în noile formulare va permite extragerea automată a informațiilor din baza de date TED. Pentru perioada cuprinsă între sfârșitul perioadei de transpunere (2 august 2021) și introducerea noilor formulare electronice TED, informațiile privind numărul de vehicule, vehicule nepoluante și vehicule cu emisii zero care fac obiectul fiecărui contract pot fi codificate în câmpul text II.2.14) „Informații suplimentare”. În ceea ce privește transpunerea și punerea în aplicare a directivei, statele membre sunt încurajate să precizeze că acest câmp cu text liber trebuie utilizat în acest scop pentru a facilita colectarea acestor informații.

23.   În contextul anunțurilor de atribuire a contractelor publicate în TED, ar putea apărea o problemă în contractele care acoperă vehicule din categorii diferite, pentru care se stabilesc procente diferite (de exemplu, autobuze și autoturisme). Într-un astfel de caz, cum ar trebui autoritatea contractantă/entitatea contractantă să raporteze achizițiile publice?

Pe baza experienței actuale, ne așteptăm ca doar un număr relativ limitat de anunțuri de atribuire a contractelor să fie vizate de această chestiune. În general, autoritățile contractante și entitățile contractante ar trebui să fie încurajate să utilizeze, atunci când este posibil, loturi separate pentru diferite categorii de vehicule.

În cazurile în care un anunț de atribuire a contractului trebuie să acopere diferite categorii de vehicule, recomandăm următoarea abordare:

—

Se includ codurile CPV pentru ambele categorii de vehicule; se selectează ca și cod principal codul CPV pentru categoria de vehicul cu cel mai mare număr de vehicule implicate și cel (cele) pentru alte categorii de vehicule ca și cod(uri) secundare CPV (de exemplu, dacă anunțul se referă la 10 autobuze și cinci camionete, se alege ca și cod CPV principal cel pentru autobuze și ca și cod CPV secundar cel pentru camionete).

—	Se înregistrează doar în câmpurile specifice numărul de vehicule din categoria cu cele mai mari cifre implicate (de exemplu, dacă anunțul se referă la 10 autobuze și cinci camionete, se includ doar cele 10 autobuze).

—	Se include numărul celorlalte vehicule în câmpul II.2.14) „Informații suplimentare”

24.   Ce se întâmplă atunci când o autoritate contractantă sau o entitate contractantă utilizează formularele electronice de bază din baza de date TED pentru contracte care nu intră în domeniul de aplicare al directivei, de exemplu pentru că sunt sub pragurile minime sau pentru că vehiculele achiziționate sunt exceptate de la aplicarea directivei? Cum se poate evita ca vehiculele care fac obiectul acestor contracte să fie luate în considerare în scopul realizării obiectivelor minime în materie de achiziții publice în temeiul directivei, în pofida faptului că nu intră în domeniul de aplicare al acesteia?

Dacă un formular electronic este utilizat pentru un contract care nu intră în domeniul de aplicare al directivei (de exemplu, deoarece valoarea sa este sub prag), câmpurile dedicate (numărul de vehicule achiziționate în cadrul domeniului de aplicare al directivei, numărul de vehicule nepoluante, numărul de vehicule cu emisii zero) ar trebui să fie lăsate necompletate sau completate cu „0”, astfel încât numărul corespunzător de vehicule să nu fie contabilizat la extragerea cifrelor din baza de date TED.

25.   Articolul 3 alineatul (1) litera (b) din directivă permite statelor membre să stabilească un prag minim pentru contractele de achiziții publice de servicii, care poate fi mai mic sau egal cu cel stabilit la articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007. Dacă un stat membru stabilește un prag inferior, cum pot fi monitorizate aceste contracte în baza de date TED?

În cazul în care un stat membru decide să stabilească un prag inferior, ar trebui să fie posibil, în principiu, să se codifice contractele de servicii publice cu o valoare inferioară pragului UE menționat la articolul 5 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 în baza de date TED.

Dacă un anumit contract trebuie să fie deja înregistrat în baza de date TED în temeiul normelor naționale, este ușor să se codifice numărul de vehicule rutiere în formularul electronic relevant, cu o sarcină administrativă suplimentară minimă.

În cazul în care un contract nu trebuie în prezent să fie raportat, sunt disponibile diferite opțiuni pentru raportare; cu toate acestea, activitățile de mai sus implică un anumit nivel de sarcini administrative:

—	statele membre pot solicita ca respectivul contract să fie raportat în baza de date TED;

—

în mod alternativ, statele membre pot solicita autorităților contractante și entităților contractante să raporteze numărul de vehicule rutiere (și de vehicule rutiere nepoluante și cu emisii zero) din aceste contracte la nivel național; statul membru ar putea să includă ulterior aceste cifre în raportul național fără a utiliza baza de date TED. Necesitatea raportării paralele a numărului de vehicule vizate de aceste contracte relativ mici ar implica, de asemenea, un anumit nivel de sarcini administrative suplimentare.

Invităm statele membre să țină seama de meritele și impacturile respective ale acestor opțiuni diferite atunci când decid cu privire la această chestiune în contextul transpunerii directivei.

Întrebările legate de achiziții au început înainte de sfârșitul perioadei de transpunere

26.   Contractele de servicii în curs de desfășurare, semnate înainte de 2 august 2021, sunt afectate de directivă? Cum ar trebui tratată înlocuirea vehiculelor în cadrul acestor contracte?

Contractele-cadru sau contractele de servicii publice pentru serviciile de transport public care au fost încheiate înainte de 2 august 2021 nu intră în domeniul de aplicare al directivei. În plus, astfel cum s-a explicat la întrebarea 13 de mai sus, chiar dacă un contract de servicii intră în domeniul de aplicare al directivei, numărul de vehicule care trebuie luate în considerare în scopul realizării obiectivului minim de achiziții publice este numărul de vehicule care urmează să fie utilizate pentru prestarea serviciului, și nu numărul de vehicule care ar putea fi înlocuite de furnizorul de servicii în timpul contractului.

Cu toate acestea, astfel cum s-a explicat mai în detaliu în legătură cu întrebarea 14 de mai sus, prestatorul de servicii ar putea fi obligat să raporteze achiziționarea de vehicule dacă este el însuși autoritate contractantă sau entitate contractantă care face obiectul cerințelor prevăzute în Directiva 2014/24/UE sau în Directiva 2014/25/UE.

Exemple practice – întrebările 17, 18 și 26 Cazul 1: înainte de 2 august 2021, o autoritate contractantă a atribuit un contract de exploatare a rețelei sale de autobuze unei entități care nu este o autoritate contractantă sau o entitate contractantă, conform definițiilor din Directivele 2014/24/UE și 2014/25/UE. Contractul de servicii nu intră în domeniul de aplicare al directivei și nu este luat în calcul în scopul obiectivelor minime în materie de achiziții publice. Niciunul dintre autobuzele care fac obiectul contractului nu este luat în calcul în scopul atingerii obiectivului; de asemenea, înlocuirea eventualelor înlocuiri ale autobuzelor nu vor fi luate în considerare și nu vor trebui monitorizate/înregistrate. Cazul 2: înainte de 2 august 2021, o autoritate contractantă a atribuit un contract de exploatare a rețelei sale de autobuze unei agenții de transport public care este o autoritate contractantă sau o entitate contractantă, conform definițiilor din Directivele 2014/24/UE și 2014/25/UE. Contractul de servicii nu intră în domeniul de aplicare al directivei și nu este luat în calcul în scopul obiectivelor minime în materie de achiziții publice. Cu toate acestea, achiziționarea de autobuze de către agenția de transport public intră în domeniul de aplicare al directivei. Prin urmare, în cazul în care, în cursul perioadei de referință, agenția înlocuiește unul sau mai multe dintre autobuzele utilizate pentru a presta serviciul, această achiziție va fi luată în considerare în scopul realizării obiectivului minim în materie de achiziții publice și ar trebui raportată în consecință (vă rugăm să aveți în vedere faptul că, în acest caz, achiziționarea autobuzelor se va contabiliza indiferent dacă sunt folosite sau nu pentru contractul de servicii).

Întrebări referitoare la aplicarea directivei în cazul acordurilor-cadru și al sistemelor dinamice de achiziție

27.   Cum sunt aplicate cerințele directivei licitațiilor în cadrul sistemului dinamic de achiziție sau al acordurilor-cadru?

Directiva se aplică contractelor individuale atribuite în temeiul unui acord-cadru sau în temeiul sistemelor dinamice de achiziție. Anunțurile individuale de atribuire a contractelor trebuie luate în considerare în sensul directivei, în conformitate cu dispozițiile articolului 5 alineatul (2). Acestea pot fi raportate după cum urmează:

—

Pentru sistemele dinamice de achiziție, în conformitate cu articolul 50 alineatul (3) din Directiva 2014/24/UE, „autoritățile contractante trimit un anunț de atribuire a contractului în termen de 30 de zile de la atribuirea fiecărui contract pe baza unui sistem dinamic de achiziții. Ele pot grupa însă respectivele anunțuri trimestrial. În acest caz, acestea trimit anunțurile grupate în termen de 30 de zile de la încheierea fiecărui trimestru.”

—	În cazul contractelor individuale dintr-un acord-cadru, modul în care pot fi utilizate formularele electronice este clarificat în Manualul privind punerea în aplicare a politicii în materie de formulare electronice; a se vedea, în special, următorul extras din manual:

28.   Directiva se aplică licitațiilor în temeiul sistemelor dinamice de achiziție sau al acordului-cadru stabilite anterior, atunci când directiva intră în vigoare în perioada de valabilitate a sistemului?

Nu. În conformitate cu articolul 3 alineatul (1) din directivă, intră în domeniul său de aplicare numai contractele a căror convocare la licitație a fost trimisă după 2 august 2021. Prin urmare, un sistem de achiziție dinamic sau un acord-cadru a cărui competiție a fost trimisă înainte de această dată nu ar intra în domeniul de aplicare al directivei, chiar dacă, după această dată, ar putea fi atribuite contracte individuale bazate pe acest sistem de achiziții dinamic. A se vedea și întrebarea 7.

29.   Dacă se stabilește un acord-cadru sau un sistem dinamic de achiziție în prima perioadă de referință, dar sunt atribuite contracte individuale în a doua perioadă, pentru care perioada ar trebui contabilizate vehiculele aferente?

În conformitate cu articolul 5 alineatul (2) din directivă, data care trebuie luată în considerare este data atribuirii contractului. În cazul acordurilor-cadru sau al sistemelor dinamice de achiziție, aceasta este data atribuirii contractelor individuale. Prin urmare, în cazul contractelor individuale atribuite în a doua perioadă de referință ca parte a unui acord-cadru sau a unui sistem dinamic de achiziție care a fost stabilit în cursul primei perioade de referință, vehiculele în cauză vor fi contabilizate pentru a doua perioadă de referință.

A se vedea și întrebarea 7.

Întrebări referitoare la achiziții publice care implică autorități contractante din state membre diferite

30.   Dacă se organizează achiziții comune care implică autorități contractante/entități contractante din state membre diferite – de exemplu, în cazul în care o grupare europeană de cooperare teritorială organizează achiziții comune de autobuze ecologice în numele membrilor săi în diferite state membre – cum ar trebui să fie raportat acest lucru în baza de date TED, pentru a se asigura că vehiculele sunt alocate corect statului membru în cauză în sensul realizării obiectivelor minime în materie de achiziții publice?

Achizițiile publice comune descrise mai sus vor fi înregistrate ca o singură intrare în baza de date TED; prin urmare, vehiculele corespunzătoare ar fi alocate în mod automat statului membru în care este stabilită autoritatea contractantă/entitatea contractantă principală. Pentru a se asigura că vehiculele sunt alocate corect între statele membre implicate în scopul realizării obiectivelor minime de achiziții, distribuirea de vehicule, de vehicule nepoluante și de vehicule cu emisii zero în statele membre trebuie să fie codificată în câmpul II.2.14, „Informații suplimentare”. Serviciile Comisiei vor corecta în mod manual contabilizarea acestor vehicule în sistem, pentru a reflecta distribuția efectivă a acestora între statele membre implicate.

---

(1)  JO L 120, 15.5.2009, p. 5.

(2)  Directiva (UE) 2019/1161 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 iunie 2019 de modificare a Directivei 2009/33/CE privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic (JO L 188, 12.7.2019, p. 116).

(3)  JO L 151, 14.6.2018, p. 1.

(4)  JO L 315, 3.12.2007, p. 1.

(5)  JO L 307, 28.10.2014, p. 1.

(6)  JO L 263, 9.10.2007, p. 1. În temeiul articolului 88 din Regulamentul (UE) 2018/858, Directiva 2007/46/CE se abrogă cu efect de la 1 septembrie 2020.

(7)  https://ec.europa.eu/transparency/regexpert/index.cfm?do=groupDetail.groupDetailDoc&id=12920&no=1

(8)  „Ar trebui menționat faptul că troleibuzele sunt considerate autobuze cu emisii zero, cu condiția să funcționeze exclusiv pe curent electric sau să utilizeze numai un mecanism de propulsare cu emisii zero atunci când nu sunt conectate la rețea, în caz contrar fiind oricum considerate vehicule nepoluante.”

(9)  JO L 94, 28.3.2014, p. 65.

(10)  JO L 94, 28.3.2014, p. 243.

(11)  JO L 272, 25.10.2019, p. 7.