COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 30.9.2020
SWD(2020) 323 final
DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI
Raportul din 2020 privind statul de drept
Capitol consacrat situației statului de drept în Slovenia
care însoţeşte documentul
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN,
CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR
Raportul din 2020 privind statul de drept
Situația statului de drept în Uniunea Europeană
{COM(2020) 580 final} - {SWD(2020) 300 final} - {SWD(2020) 301 final} - {SWD(2020) 302 final} - {SWD(2020) 303 final} - {SWD(2020) 304 final} - {SWD(2020) 305 final} - {SWD(2020) 306 final} - {SWD(2020) 307 final} - {SWD(2020) 308 final} - {SWD(2020) 309 final} - {SWD(2020) 310 final} - {SWD(2020) 311 final} - {SWD(2020) 312 final} - {SWD(2020) 313 final} - {SWD(2020) 314 final} - {SWD(2020) 315 final} - {SWD(2020) 316 final} - {SWD(2020) 317 final} - {SWD(2020) 318 final} - {SWD(2020) 319 final} - {SWD(2020) 320 final} - {SWD(2020) 321 final} - {SWD(2020) 322 final} - {SWD(2020) 324 final} - {SWD(2020) 325 final} - {SWD(2020) 326 final}
Rezumat
Sistemul de justiție al Sloveniei este caracterizat de rolul important al Consiliului Judiciar și al Curții Supreme în ceea ce privește numirea și cariera în sistemul judiciar și guvernanța acestuia și de un nivel avansat al instrumentelor de tehnologia informației și a comunicațiilor pentru gestionarea cazurilor. Furnizarea resurselor adecvate pentru Consiliul Judiciar, precum și pentru Consiliul Procuraturii este o condiție importantă pentru funcționarea independentă și eficientă a acestor organisme autonome. Viitoarea decizie a Curții Constituționale pe fond în ceea ce privește constituționalitatea Legii privind anchetele parlamentare poate oferi îndrumare în legătură cu protejarea independenței și a autonomiei judecătorilor și procurorilor. Deși Procuratura și-a sporit eficiența, subzistă provocări legate de urmărirea penală a actelor de criminalitate economică. Deși stocurile de cauze restante au continuat să scadă și nu relevă o chestiune sistemică, durata acțiunii în justiție în cauzele de spălare a banilor continuă să reprezinte o provocare.
Slovenia a instituit un cadru juridic și instituțional extins pentru a preveni și a combate corupția. Politici cuprinzătoare privind accesul la informații publice, consultarea publică și transparența procesului legislativ sunt adecvat respectate în practică. De asemenea, Slovenia a instituit un organism anticorupție autonom și independent, specializat, Comisia pentru Prevenirea Corupției, care supraveghează prevenirea corupției și consolidarea integrității funcției publice. Resursele umane și financiare ale acesteia sunt limitate și prezintă motive de îngrijorare. În plus, subzistă motive de îngrijorare cu privire la capacitatea acestei comisii și decalajul dintre legislație și practică, în special referitoare la punerea în aplicare a Legii privind integritatea și prevenirea corupției, legislația anticorupție cea mai importantă a Sloveniei.
Deși independența organismului de reglementare în materie de mass-media, Agenția pentru Rețele și Servicii de Comunicații, este asigurată prin lege, agenția funcționează cu resurse puține, având în vedere competențele acesteia, ceea ce îi afectează eficacitatea. Sistemul actual al declarației privind drepturile de proprietate în sectorul mass-mediei pune la dispoziția publicului anumite informații și asigură astfel o transparență parțială în ceea ce privește drepturile de proprietate, însă aceste informații nu acoperă beneficiarii reali. Lipsa normelor specifice mass-mediei pentru a preveni conflictele de interese în acest sector afectează pluralismul mass-mediei în Slovenia, la nivelul național și regional. Obținerea accesului la informații publice poate fi un proces îndelungat pentru publicul larg și pentru jurnaliști. În afara proceselor în instanță cu efect de intimidare, hărțuirea online și amenințările la adresa jurnaliștilor reprezintă un motiv de îngrijorare, iar reacția sistemului de justiție penală lasă de dorit.
Sistemul de control și echilibru este susținut, printre altele, de instrumente online bine dezvoltate pentru consultarea publicului și a altor părți interesate și este asistat de către un avocat al poporului pentru drepturile omului și un avocat independent al principiului egalității. Cu toate acestea, perioada de consultare este adesea scurtă și nu se ține seama întotdeauna de poziția organismelor independente. Curtea Constituțională are competența de a efectua ex post controlul constituționalității. Cu toate acestea, din cauza creșterii numărului de excepții de neconstituționalitate primite și a stocurilor de cauze restante, durata procedurilor la Curtea Constituțională se prelungește, ceea ce i-ar putea influența funcționarea eficientă. A fost prezentată o strategie națională pentru a îmbunătăți până în 2023 sprijinirea organizațiilor neguvernamentale.
I.Sistemul judiciar
Sistemul de justiție al Republicii Slovenia are trei grade de jurisdicție, tribunalele locale și tribunalele districtuale (care preiau cauzele civile și comerciale) și tribunalele pentru litigii de muncă (care preiau, de asemenea, cauzele de asigurări sociale) și un tribunal administrativ (cu statut de curte de apel) în primă instanță (în total șaizeci), patru Curți Superioare la cel de-al doilea grad de jurisdicție (care se ocupă de recursurile pentru hotărârile tribunalelor de primă instanță) și Curtea Supremă la cel de-al treilea grad de jurisdicție (care se ocupă de apelurile pentru anumite hotărâri ale Curților Superioare și ale Tribunalului Administrativ). Constituția prevede un Consiliu Judiciar, un organism sui generis separat de cele trei puteri ale guvernului, care are sarcina de a proteja independența, precum și de a promova și a asigura asumarea răspunderii, eficiența și calitatea activității sistemului judiciar
. Candidații la funcția de judecător sunt selectați de către Consiliul Judiciar, după care sunt propuși spre numire de către Adunarea Națională (Državni zbor – prima cameră a Parlamentului)
. În cazul în care Consiliul Judiciar selectează un candidat care a fost deja ales pentru o funcție judiciară, candidatul este promovat în noul post judiciar chiar de către Consiliu. Procuratura este o autoritate independentă, însă face parte, de asemenea, din puterea executivă, întrucât competențele principale în ceea ce privește cariera procurorilor și funcționarea sa incumbă Consiliului Procuraturii și procurorului general. Consiliul Procuraturii este un organism independent de stat care îndeplinește sarcinile de autonomie ale Procuraturii și participă la asigurarea uniformității trimiterilor în judecată și la garantarea independenței procurorilor. Baroul Republicii Slovenia face parte din sistemul judiciar și este un organism autonom și independent.
Independența
O anchetă lansată la începutul anului 2019 de către o comisie de anchetă parlamentară a vizat cercetarea acțiunilor procurorilor și ale judecătorilor în cauze penale concrete. Cu toate acestea, Curtea Constituțională a suspendat ulterior aplicarea Legii privind anchetele parlamentare din cauza riscului la adresa independenței judecătorilor și a procurorilor pe care îl prezintă o astfel de anchetă parlamentară în cauze concrete. Comisia de anchetă a fost instituită de Adunarea Națională la solicitarea Consiliului Național (Državni svet, cea de-a doua cameră a Parlamentului)
. Curtea Constituțională, care a fost sesizată cu această cauză de către Consiliul Judiciar și Procuratură, a suspendat aplicarea Legii privind anchetele parlamentare atât cu privire la judecători, cât și cu privire la procurori, pe durata controlului constituționalității acestei legi
. Curtea Constituțională a suspendat și aplicarea legii emise de parlament de instituire a comisiei de anchetă. Consiliul Judiciar a afirmat că domeniul de aplicare al anchetei parlamentare, astfel cum era definit în legea emisă de parlament care instituia această anchetă, nu viza funcționarea sistemului judiciar ca întreg, ci, mai curând, era menit să se concentreze pe hotărâri finale specifice și pe judecători individuali. Curtea Constituțională, în decizia sa privind măsurile provizorii, a subliniat că legea nu prevede mecanisme adecvate pentru a proteja judecătorii și procurorii de anchetele parlamentare privind „responsabilitatea politică” a acestora. Curtea a mai subliniat că există riscul ca ancheta parlamentară să încalce independența judecătorilor și a procurorilor, ceea ce „ar putea afecta în mod ireparabil” atât independența sistemului judiciar, cât și independența și autonomia Procuraturii. Curtea Constituțională a rămas să se pronunțe în mod final pe fond.
Nivelul independenței percepute a sistemului judiciar s-a îmbunătățit constant în ultimii ani, însă rămâne scăzut spre mediu. Nivelul independenței percepute a sistemului judiciar în rândul publicului larg este mediu (42 % destul de bună și foarte bună), iar în rândul întreprinderilor rămâne scăzut (36 %), înregistrând totuși o creștere constantă în ambele sondaje care indică o tendință pozitivă
. Principalul motiv pentru lipsa percepută a independenței instanțelor și a judecătorilor citată de întreprinderi este percepția privind ingerințele sau presiunea exercitată de guvern și de politicieni, urmată îndeaproape de percepția privind ingerințele sau presiunea exercitată de interesele economice sau de alte interese specifice, ambele situându-se printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană în termeni comparativi
. Curtea Supremă a comandat un studiu privind motivele pe care se fundamentează percepția scăzută asupra independenței judecătorilor și a instanțelor și încrederea scăzută în sistemul judiciar, care ar putea sprijini identificarea unor căi de îmbunătățire. Printre motivele încrederii scăzute identificate cu ajutorul sondajelor specifice și al atelierelor cu părțile interesate, cu implicarea justițiabililor, a practicienilor în domeniul dreptului, a personalului instanțelor și a publicului larg, s-au numărat lipsa de cunoștințe și de informații privind sistemul judiciar, aspecte organizaționale și de comunicare, precum și aspecte legate de orientarea în clădirile instanțelor. Aceste constatări au condus la o serie de măsuri, puse în aplicare de către Curtea Supremă și de către alte organisme, începând cu pregătirea justițiabililor și continuând cu instrumente mai bune de informare pentru aceștia odată ce ajung în sediul instanțelor, care sunt menite să îmbunătățească încrederea în sistemul judiciar și nivelul de percepție a independenței sistemului judiciar
.
Calitate
Digitalizarea sistemului de justiție pentru gestionarea cazurilor progresează adecvat și are loc o evoluție continuă pentru îmbunătățirea comunicațiilor electronice dintre instanțe și părți. Tehnologiile informației și comunicațiilor pentru gestionarea cazurilor au progresat
. Datele de la toate sistemele de management judiciar sunt standardizate, integrate (cu utilizarea instrumentelor de depozit de date) și centralizate, precum și utilizate în scopuri de management și statistice. Politicile și strategiile informatice sunt definite, coordonate și reglementate de Curtea Supremă. Cu toate acestea, comunicarea electronică dintre instanță și părți este în continuare mai puțin dezvoltată. De exemplu, nu este întotdeauna posibil să se depună electronic o cauză, să se primească electronic citații sau să se monitorizeze online etapele procedurii
. Comunicațiile electronice sunt deja avansate în anumite domenii, cum ar fi recuperarea nelitigioasă a creanțelor [gestionată de către o unitate organizațională specială de la Judecătoria din Ljubljana (COVL), unde dosarele cauzelor există doar în format electronic], precum și insolvabilitate și cartea funciară. Din 2019, îmbunătățirea instrumentelor de comunicație electronică în alte domenii, în special în procedurile civilă, penală și a contravențiilor, a devenit un domeniu prioritar pentru Curtea Supremă. A fost lansat un proiect de dezvoltare a dosarelor electronice, a depunerilor electronice, a transmiterii digitale a documentelor judiciare, a plății online a taxelor judiciare și a altor instrumente digitale
.
Rezultatele sondajului justițiabililor realizat de Curtea Supremă se folosesc pentru a îmbunătăți și mai mult calitatea justiției. Curtea Supremă a comandat un studiu (a se vedea mai sus), care a inclus sondaje cu justițiabilii și cu alte părți interesate. Cu scopul de a îmbunătăți calitatea activității judiciare și încrederea în sistemul de justiție, Curtea Supremă a instituit un grup special de proiect. Printre altele, grupul a organizat sondaje cu judecătorii și personalul instanțelor, ateliere cu actorii principali, interviuri și observații la nivel intern. Pe această bază, Curtea Supremă a elaborat manuale pentru judecătorii noi, manuale de procedură pentru diferite domenii legislative, cursuri de formare pentru personalul instanțelor și materiale informative pentru public, precum broșuri, clipuri video și un site web, inclusiv referitor la procedurile din instanță
. Proiectul a beneficiat de recunoaștere internațională
.
Curtea Supremă joacă un rol important în alocarea resurselor instanțelor. Instrumentele TIC avansate pentru gestionarea cazurilor urmăresc date granulare la nivelul anumitor instanțe. Acestea permit președinților instanțelor, personalului de gestionare al instanțelor și Curții Supreme să aloce resurse umane și financiare pe baza datelor comparative privind eficiența instanțelor
. În fiecare an, președinții instanțelor depun propunerile lor privind resursele la Curtea Supremă. Curtea Supremă analizează datele privind eficiența, compară volumul de activitate al fiecărei instanțe și prezintă analiza președinților instanțelor în cadrul discuției privind resursele. Ulterior, se ajunge la un compromis cu privire la alocarea resurselor avându-se în vedere datele comparative privind instanțele.
Consiliul Judiciar și Consiliul Procuraturii se confruntă cu provocări în ceea ce privește resursele, în pofida unor îmbunătățiri. Consiliul Judiciar devine mai activ în eforturile sale de a îmbunătăți calitatea justiției, în special prin rolul său în ceea ce privește evaluarea judecătorilor, procedura disciplinară și îmbunătățirea remunerației judecătorilor
. Deși i-au fost alocate resurse suplimentare în ultimii ani, Consiliul Judiciar funcționează în continuare cu un număr comparativ scăzut de angajați având în vedere varietatea mare de competențe și membrii neprofesionalizați ai Consiliului
. Potrivit părților interesate, aceste eforturi necesită resurse suplimentare pentru creșterea capacității administrative a Consiliului Judiciar, inclusiv pentru îmbunătățirea procesului de selectare a judecătorilor, în special pentru motivarea hotărârilor. Consiliului Procuraturii continuă să îi lipsească resursele umane și financiare
, ceea ce înseamnă că nu are capacitatea de a contribui la îmbunătățirea calității generale a Procuraturii. Rolul acestuia în îmbunătățirea procesului de selectare a procurorilor este limitat și din cauza lipsei de personal.
Au loc consultări pentru finalizarea reformei hărții judiciare. În ultimele decenii, harta judiciară (care definește sediul și competența instanțelor) a pendulat între o instanță unică și mai multe tribunale de primă instanță (districtuale și locale). În prezent, sistemul judiciar are 55 de tribunale de primă instanță, cu 44 de tribunale locale care se ocupă de cauzele civile litigioase și nelitigioase de valoare (financiară) scăzută, precum și 11 tribunale districtuale care se ocupă de cauze civile de valoare mare și de cauzele comerciale dintre persoanele juridice. S-a stabilit de multă vreme că diviziunea între tribunale de primă instanță civile și comerciale afectează eficiența instanțelor. Ca măsură reparatorie parțială, reformele din 2009 și 2015 au condus la integrarea tribunalelor locale în sfera de control intensificat al tribunalelor districtuale pentru a echilibra volumul de cauze și pentru a reduce conflictele de competență
. Sistemele TIC foarte avansate pentru gestionarea cazurilor și experiența Curții Supreme în gestionarea resurselor ar permite să se creeze instanțe de mai mari dimensiuni în zonele urbane
. Consultările dintre Ministerul Justiției și sistemul judiciar cu privire la o nouă hartă judiciară revizuită au continuat în 2019, însă proiectul legislativ rămâne să fie finalizat de guvern.
Publicarea hotărârilor tribunalelor de primă instanță rămâne limitată, în special în cauzele civile și comerciale. Deși majoritatea hotărârilor Curții Supreme și ale instanțelor superioare se publică online, publicarea hotărârilor de primă instanță rămâne scăzută
. În plus, este relativ scăzută prelucrarea automată a hotărârilor publicate, care ar permite dezvoltarea de servicii și produse pentru justițiabili, bazate pe soluțiile de inteligență artificială
. Proiectul pentru îmbunătățirea accesibilității online a hotărârilor tribunalelor de primă instanță, coordonat de Ministerul Justiției, a fost sistat din cauza dificultăților de anonimizare automată a hotărârilor. O nouă metodă este analizată, împreună cu cercetătorii.
Eficiență
Eficiența îmbunătățită a sistemului de justiție a condus la o reducere suplimentară a stocurilor de cauze restante, iar durata acțiunilor în justiție a rămas în general stabilă. Deși numărul de noi cauze civile este unul dintre cele mai ridicate din UE, sistemul judiciar sloven a înregistrat o îmbunătățire continuată a eficienței în aproape toate categoriile de cauze
. În 2019, stocul total de cauze restante a mai scăzut cu peste 7 %, prin comparație cu 2018
. Din nou, instanțele au soluționat mai multe cauze față de câte au admis, deși au soluționat un număr mai mic de cauze decât în trecut
. Durata medie a acțiunilor în justiție a crescut la aproximativ 13 luni în cauzele civile litigioase și a stagnat la 11 luni în cauzele comerciale litigioase, deoarece cauzele mai vechi au fost soluționate cu prioritate. Cu toate acestea, încă durează peste 12 luni până la prima audiere într-o ședință de judecată a unei cauze comerciale. În recurs, aceste cauze se soluționează rapid, de obicei în aproximativ 3 luni. Aproape o pătrime din cauzele litigioase comerciale și civile se soluționează printr-o tranzacție judiciară. Cu toate acestea, încă durează între 14 și 17 luni până la emiterea unei hotărâri scrise în aceste tipuri de cauze.
Subzistă provocări privind eficacitatea în special în legătură cu cauzele de criminalitate economică. Acțiunea în justiție, în special în cauze de spălare a banilor, și urmărirea penală sunt adesea de durată. Instanțele penale au continuat să soluționeze mai multe cauze față de câte au admis (rată de soluționare a cauzelor de 102 %). Cu toate acestea, durata dosarelor penale a scăzut în tribunalele locale (la aproximativ 9,5 luni) și a crescut în tribunalele regionale (la peste 14 luni)
. Atunci când sunt implicate infracțiuni mai complexe de spălare a banilor, durata judecării în tribunalele de primă instanță continuă să crească și a atins în medie 1 132 de zile
. În 2019, Procuratura a soluționat mai multe plângeri (notificări penale) decât a primit în acel an, în general având nevoie de o lună până la două luni fie să respingă o notificare, fie să solicite anchetarea suplimentară de către poliție, fie să transmită o punere sub acuzare către instanță
. Cu toate acestea, Parchetul Specializat, care se ocupă de criminalitatea economică, a avut nevoie în medie de aproximativ patru luni pentru aceste etape. În ceea ce privește cauzele aduse de Procuratură în fața instanțelor penale, numărul acestora a scăzut constant.
În pofida unor progrese, anchetele efectuate de către poliție și procurori în cauze de criminalitate economică pot dura uneori mai mulți ani, parțial din cauza lipsei de resurse. Aceste provocări legate de eficiență și calitate sunt abordate prin cursuri de formare specifice (inclusiv privind combaterea spălării banilor), schimb de bune practici și analize privind eficiența procurorilor, cu ajutorul unui sistem actualizat de tehnologie a informației și a comunicațiilor.
II.Cadrul anticorupție
Cadrul instituțional și legislativ pentru prevenirea și combaterea corupției constă în Legea privind integritatea și prevenirea corupției. Sunt în vigoare legi care reglementează conflictele de interese și declararea averilor în cazul membrilor administrației publice, ai ministerelor și ai parlamentului, precum și privind activitatea de lobby și practica „ușilor turnante”. Cadrul instituțional de combatere a corupției include un organism de stat autonom, Comisia pentru Prevenirea Corupției, care cooperează cu alte organisme implicate în lupta împotriva corupției, cu Poliția și cu Parchetul Specializat.
În anul 2020, Slovenia a obținut un punctaj de 60/100 în indicele de percepție a corupției stabilit de Transparency International și s-a situat pe locul al 11-lea în Uniunea Europeană și pe locul al 35-lea la nivel mondial. Cifrele din sondajul Eurobarometru recent arată că 87 % dintre respondenți percep corupția ca fiind larg răspândită în Slovenia (media UE este de 71 %), în timp ce 36 % afirmă că se simt afectați de corupție în viața de zi cu zi (media UE este de 26 %)
. Potrivit sondajelor, 90 % dintre întreprinderi consideră corupția ca fiind larg răspândită (media UE este de 63 %), iar 41 % dintre întreprinderi consideră că este o problemă corupția în cadrul activităților comerciale (media UE este de 37 %). 23 % dintre persoane consideră că există suficiente urmăriri penale pentru a descuraja oamenii de la practici de corupție (media UE este de 36 %), în timp ce 10 % dintre întreprinderi consideră că persoanele și întreprinderile prinse pentru mituirea unui înalt funcționar sunt pedepsite în mod corespunzător (media UE este de 31 %)
.
Cadrul juridic fundamental pentru consolidarea integrității în sectorul public, asigurarea transparenței și evitarea conflictelor de interese este Legea privind integritatea și prevenirea corupției. Cu toate acestea, a fost amânată adoptarea modificărilor la Legea privind integritatea și prevenirea corupției, pentru a aborda deficiențele cadrului anticorupție. Această lege este principalul act juridic pentru combaterea corupției în Slovenia și reglementează, de asemenea, responsabilitățile Comisiei pentru Prevenirea Corupției (CPC). Modificările la Legea privind integritatea și prevenirea corupției pentru a aborda unele dintre deficiențele-cheie din cadrul existent, inclusiv cele subliniate de Grupul de state împotriva corupției al Consiliului Europei (GRECO), au fost adoptate de guvern în ianuarie 2018 și programate pentru aprobare în parlament în iunie 2020
. Cu toate acestea, adoptarea modificărilor a fost amânată, ceea ce a făcut ca reformele-cheie anticorupție să rămână în așteptare. Niciun progres major nu este evident în ceea ce privește normele de conduită, conflictele de interese, avertizarea în interes public sau practica „ușilor turnante”, care sunt abordate doar parțial de Legea privind integritatea și prevenirea corupției
.
Comisia pentru Prevenirea Corupției (CPC) funcționează potrivit unui cadru juridic adecvat, însă cu resurse limitate. CPC este un organism de stat autonom, a cărui independență este asigurată de procedura de selectare a conducerii sale, potrivit căreia o comisie specială de selecție, alcătuită din membri ai fiecăreia dintre cele trei puteri în stat și din membri ai societății civile, transmite președintelui o recomandare de numire. CPC colaborează periodic cu Poliția și cu Parchetul Specializat, însă își menține competențele de supraveghere și de anchetă administrativă. În plus, coordonează prevenirea corupției și consolidarea integrității funcției publice. CPC efectuează anchete administrative și deține competențe juridice extinse pentru a avea acces la probe sau pentru a dispune organismelor și instituțiilor care asigură respectarea legii să strângă probe. Este responsabilă pentru coordonarea punerii în aplicare a dispozițiilor privind conflictele de interese, planurile de integritate, declarațiile de avere, cadourile și restricțiile prevăzute de Legea privind integritatea și prevenirea corupției. Cu toate acestea, GRECO a constatat că resursele insuficiente și lacunele procedurale par să împiedice acțiunile CPC
. De asemenea, se preconizează că modificările la Legea privind integritatea și prevenirea corupției vor aborda aspectele juridice privind procedura sui generis a CPC de tratare a cauzelor de corupție. Procesul prin care CPC desfășoară anchete administrate și emite decizii publice a condus la contestarea cauzelor în instanță, deoarece s-a considerat că drepturile la apărare ale suspecților nu erau suficient garantate în cursul procedurii
.
Alături de Comisia specializată pentru Prevenirea Corupției, mai multe organisme publice sunt implicate în prevenirea și combaterea corupției. Parchetul Specializat și Poliția, precum și alte autorități ale statului îndeplinesc roluri importante în lupta împotriva corupției. Ministerul Justiției este responsabil pentru mare parte din cadrul juridic pentru prevenirea și urmărirea penală a corupției, inclusiv Legea privind integritatea și prevenirea corupției și Codul Penal. Ministerul Administrației Publice este competent pentru reglementarea statutului, a drepturilor și a obligațiilor oficialilor și promovează integritatea. Curtea de Conturi este organismul superior pentru supravegherea conturilor statului, a bugetului și a cheltuielilor publice. Aceasta își exercită competențele de audit complet independent, iar acestea nu pot fi contestate în fața instanțelor sau a altor organisme de stat. Comisia Națională de Reexaminare pentru procedurile de atribuire a contractelor de achiziții publice este un tribunal specializat independent care asigură protecție juridică ofertanților. Un program de măsuri guvernamentale pentru integritate și transparență, desfășurat în perioada 2017-2019, s-a concentrat pe creșterea nivelului de conștientizare cu privire la integritate și transparență în rândul funcționarilor publici și a asigurat mecanisme de gestionare și de control al finanțelor publice. De asemenea, a vizat creșterea transparenței procesului de redactare a reglementărilor și de gestionare a procedurilor
.
Sunt în vigoare norme de conduită. Dispoziții relevante sunt prevăzute în Legea privind administrația publică, Legea funcționarilor publici și Legea privind integritatea și prevenirea corupției. Dacă miniștrii și secretarii de stat fac obiectul Codului deontologic pentru guvern și oficialii ministeriali din 2015, Legea privind integritatea și prevenirea corupției este actul juridic fundamental care reglementează conflictele de interese pentru oficialii din sectorul public. Aceasta reglementează obligațiile oficialilor în ceea ce privește conflictele de interese, declarațiile de avere și supravegherea acestora, restricțiile privind desfășurarea altor activități și interdicțiile referitoare la cadouri. Legea se aplică prim-ministrului, miniștrilor, secretarilor de stat, membrilor cabinetului și secretarului general a guvernului. Anumite dispoziții, de exemplu privind declararea averilor și restricțiile post-angajare, se aplică și foștilor oficiali
. La 12 iunie 2020, Adunarea Națională a adoptat un cod deontologic. Acesta enumeră principiile etice la care trebuie să adere deputații și stabilește mustrări pentru încălcări. Cu toate acestea, au fost evidențiate lacune ale Codului de conduită al Consiliului Național privind conflictele de interese, supravegherea și sancțiunile
.
Sunt în vigoare dispoziții privind prevenirea și gestionarea conflictelor de interese. Normele privind evitarea conflictelor de interese și declarațiile de avere sunt definite în Legea privind integritatea și prevenirea corupției. Evitarea conflictelor de interese este în principal obligația fiecărui oficial public, care trebuie să își informeze prompt în scris superiorii sau Comisia pentru Prevenirea Corupției (CPC) în cazul în care apare un conflict. Norme suplimentare privind incompatibilitatea de funcții și limitarea activităților comerciale vizează, de asemenea, prevenirea conflictelor de interese în sectorul public. În plus, Legea privind funcționarii publici le interzice acestora să desfășoare activități care ar putea da naștere unui conflict de interese. De asemenea, aceasta prevede anumite restricții și obligațiile funcționarilor publici (și ale membrilor familiilor acestora) în legătură cu acceptarea cadourilor. Modificările planificate vor extinde categoriile de persoane fizice care au obligația să raporteze conflictele de interese. De asemenea, legea stabilește domeniul de aplicare și cine sunt oficialii care au obligația de a depune declarații la CPC
. Declarațiile trebuie depuse la CPC la preluarea funcției, la un an după încetarea funcției și ori de câte ori apare o modificare a funcției, a activităților, a drepturilor de proprietate sau a averii care depășește 10 000 EUR. CPC folosește controale ad hoc și păstrează registre privind persoanele care au obligația de a depune declarații de avere. Declarațiile de avere sunt făcute publice în cursul fiecărui mandat al oficialului și maximum un an după. Cu toate acestea, declarațiile de avere asociate funcțiilor de conducere la vârf nu sunt publicate și nici nu fac obiectul unui control substanțial
. În această privință, a fost recomandată extinderea domeniului de aplicare al declarațiilor de avere la membrii familiilor miniștrilor și ai secretarilor de stat, fără a le face publice neapărat
. Ca răspuns la aceste recomandări, autoritățile slovene intenționează să modifice domeniul de aplicare al declarației de avere și al supravegherii. Cu toate acestea, CPC continuă să funcționeze cu o schemă redusă de angajați și cu resurse financiare și umane insuficiente pentru îndeplinirea sarcinilor. În această privință, GRECO a recomandat ca CPC să fie dotată cu resurse adecvate pentru a își putea îndeplini eficient sarcinile
.
Activitatea de lobby și practica „ușilor turnante” sunt reglementate
. Legea privind integritatea și prevenirea corupției interzice activitatea de lobby privind chestiuni care fac obiectul procedurilor judiciare și administrative și prevede că poate desfășura activități de lobby doar o persoană fizică înregistrată în registrul persoanelor care desfășoară activități de lobby, instituit de CPC. Oficialii publici pot fi de acord cu activitatea de lobby numai dacă persoana care o desfășoară figurează în registru și sunt obligați să respingă contactul cu aceasta dacă există conflicte de interese. Cu toate acestea, s-a recomandat ca punerea în aplicare a normelor privind contactul dintre persoanele care desfășoară activitate de lobby și membrii Adunării Naționale și ai Consiliului Național să facă obiectul unei evaluări minuțioase.
Această recomandare nu a fost pusă în aplicare, deși 76 % dintre întreprinderile din Slovenia consideră că singurul mod de a avea succes în afaceri este să ai conexiuni politice (media UE este de 54 %)
. În plus, pentru funcțiile de conducere la vârf, normele privind activitatea de lobby conțin anumite lacune și nu sunt respectate în mod adecvat. Nu toate contactele cu părți terțe care urmăresc să influențeze procesul decizional guvernamental sunt raportate corespunzător, inclusiv cele cu reprezentanții juridici și autorizați ai întreprinderilor și ai grupurilor de interese
. În plus, Legea privind integritatea și prevenirea corupției prevede o perioadă de „incompatibilitate” pentru oficialii de nivel înalt. În această perioadă, acestora le este interzis timp de doi ani după încetarea angajării să se implice în activități de lobby sau să acționeze ca reprezentanți ai unei entități comerciale care a avut contacte profesionale cu organismul în care oficialii au deținut o funcție. De asemenea, un organism public nu poate desfășura activități comerciale cu o entitate în care un fost oficial are interese, timp de un an de la încetarea angajării acestuia
.
Slovenia a elaborat măsuri suplimentare pentru a preveni corupția și a îmbunătăți transparența achizițiilor publice. Slovenia este unul dintre membrii OCDE cei mai dezvoltați în ceea ce privește transparența și a introdus mai multe măsuri pentru prevenirea corupției în domeniul achizițiilor publice. De exemplu, planurile de integritate sunt instrumente de verificare a integrității unei organizații. Acestea constituie o procedură documentată de evaluare a nivelurilor de vulnerabilitate și expunere la practici de corupție sau lipsite de etică. Toate instituțiile publice au obligația să trimită planurile de integritate către CPC, obiectivul principal este de a identifica riscurile și de a pune în aplicare măsurile de consolidare a integrității. Legea achizițiilor publice include un sistem pentru depunerea și publicarea obligatorii în format electronic ale ofertelor de o anumită valoare, împreună cu deciziile finale și motivarea autorității contractante. Aceste măsuri sunt însoțite de declarațiile de avere necesare ale persoanelor responsabile pentru achizițiile publice, conform dispozițiilor din Legea privind integritatea și prevenirea corupției. Disponibilă din ianuarie 2016, soluția informatică STATIST asigură publicarea informațiilor privind contractele de achizițiile publice atribuite în Slovenia începând cu 2013. De asemenea, CPC a dezvoltat o aplicație online (ERAR) care furnizează publicului acces facil la informații privind tranzacțiile comerciale ale tuturor organismelor din sectorul public. Aplicația continuă să fie un factor important de transparență în sectorul public, permițând vizualizarea cheltuielilor publice. Cu toate acestea, deși CPC afirmă că doar 10 % din toate rapoartele de corupție privesc achizițiile publice, potrivit sondajelor Eurobarometru, întreprinderile rămân sceptice în ceea ce privește practicile de achiziții publice din Slovenia.
Secția „Corupție”, din cadrul Diviziei de criminalitate economică a Direcției Generale de Poliție, este responsabilă pentru gestionarea infracțiunilor de corupție la nivel național. Această secție monitorizează, gestionează și coordonează activitatea tuturor direcțiilor de poliție și anchetează suspiciunile de actele de corupție raportate prin notificări electronice. Bugetul anual al Direcției Generale de Poliție pentru 2019 (369 400 EUR) are o creștere de 7,3 % față de bugetul pentru 2018. GRECO a salutat măsurile luate de poliție pentru a preveni corupția în rândul propriilor membri, deoarece polițiștii nu au nici imunitate și nici privilegii procedurale. Poliția se situează constant printre autoritățile statului care se bucură de cea mai mare încredere în Slovenia
. Înființat în noiembrie 2009, Biroul național de anchetă este o unitate în cadrul Direcției poliției judiciare a Direcției Generale de Poliție. Biroul este specializat pe infracțiunile grave și complexe, incluzând criminalitatea economică, criminalitatea organizată și corupția. Deși biroul are autonomie în ceea ce privește selecționarea cauzelor, această practică a fost criticată de Parchetul Specializat, deoarece uneori poliția locală întâmpină dificultăți în cazuri complexe pe care biroul a decis să nu le urmărească penal
.
Mai multe cauze de corupție la nivel înalt sunt pe rol, însă există provocări specifice în ceea ce privește asigurarea urmăririlor penale de succes. Parchetul Specializat urmărește penal infracțiunile cele mai grave, inclusiv actele de corupție, ceea ce reprezintă o prioritate politică începând din 2017
. Cu toate acestea, mai multe cauze la nivel înalt sunt aproape de prescripție sau s-au prescris deja și se afirmă că finalizarea cauzelor este afectată de lipsa de eficiență a poliției în ceea ce privește stabilirea ordinii de prioritate a cauzelor și transmiterea de informații privind cauzele. În plus, Slovenia înregistrează cel mai mare procent de respondenți care consideră că nu există suficiente urmăriri penale de succes astfel încât oamenii să fie descurajați să se implice în practici de corupție (72 %) și care nu sunt de acord cu afirmația că eforturile autorităților de a combate corupția sunt eficiente (77 %)
. În 2011, Slovenia a introdus în legislația națională confiscarea civilă a bunurilor, atunci când a fost adoptată Legea confiscării produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni. Cu toate acestea, Curtea Constituțională a statuat în 2018 că urmărirea bunurilor, obținute de o persoană pusă sub acuzare înainte de 2011, reprezintă o „retroactivitate inadmisibilă”
. Această hotărâre are implicații practice asupra funcționării regimului de confiscare civilă și a eficacității acestuia, din moment ce autoritățile au doar posibilitatea de a pune în practică instrumentul de confiscare civilă în legătură cu bunurile obținute de o persoană pusă sub acuzare după 2011. Cu toate acestea, în 2019, Procuratura a transmis 147 de puneri sub acuzare în cauze de corupție, cu 22 % mai puțin decât în 2018 (188). În 2019, instanțele au pronunțat 21 de condamnări, cu 30 % mai puține decât în 2018 (30), precum și nouă achitări (trei în 2018) și o inadmisibilitate (două în 2018). Există în instanțe alte 225 de cauze de corupție, aflate în diferite etape ale procedurii penale, urmând ca instanțele să pronunțe hotărâri pe fond
. Autoritățile au constatat că numărul redus de puneri sub acuzare și de condamnări se poate atribui dificultăților de a da curs probelor furnizate de avertizorii de integritate care sunt protejați doar parțial de Legea privind integritatea și prevenirea corupției
.
III.Pluralismul mass-mediei
În Slovenia, libertatea de exprimare și de informare sunt consacrate prin Constituție, iar pluralismul mass-mediei este asigurat prin legislație sectorială specifică. Agenția de reglementare a mass-mediei, Agenția pentru Rețele și Servicii de Comunicații, este o autoritate independentă, separată din punct de vedere juridic și funcțional de guvern. Normele privind transparența drepturilor de proprietate asupra mass-media impun întreprinderilor să declare autorităților de concurență care este influența proprietarului sau a conducerii peste un anumit prag. O modificare considerabilă a drepturilor de proprietate impune, de asemenea, acordul ministerului de resort. Protecția jurnaliștilor nu este reglementată în mod specific și se aplică mecanismele disponibile pentru toți cetățenii
.
Independența Agenției pentru Rețele și Servicii de Comunicații este prevăzută prin lege, totuși eficacitatea agenției este limitată din cauza lipsei resurselor umane și a garanțiilor împotriva ingerințelor politice. În afara rolului de agenție de reglementare a mass-mediei, Agenția pentru Rețele și Servicii de Comunicații a Republicii Slovenia este și organismul de reglementare a sectoarelor de telecomunicații, poștă și transport feroviar. Statutul agenției este garantat prin Legea comunicațiilor electronice
. Agenția își derivă competențele de asigurare a aplicării legii în domeniul mass-mediei audiovizuale din Legea privind mass-media
și din Legea privind serviciile mass-media audiovizuale
. Ambele legi sunt în curs de revizuire și vor transpune Directiva privind serviciile mass-media audiovizuale; o consultare publică a fost lansată în iulie 2020 cu a durată de numai cinci zile. În urma criticilor extinse provenind, printre altele, de la asociațiile mass-media naționale și internaționale, perioada de consultare a fost prelungită până la începutul lui august și, respectiv, septembrie
. Agenția pentru Rețele și Servicii de Comunicații este gestionată de director și de consiliul agenției, care este alcătuit din cinci membri. Competența de decizie îi aparține directorului, iar consiliul supraveghează realizarea programului de activitate și aprobă planificarea financiară. Atât directorul, cât și membrii consiliului sunt numiți de guvern pe baza unei proceduri anterioare de selecție, iar directorul este propus guvernului de către ministrul de resort. Suspendarea sau revocarea din funcție pot avea loc doar din motive de neadecvare la postul ocupat sau incompetență, sau din alte motive imperative legate de persoana vizată. Deși normele privind conflictele de interese cu industria sunt definite în Legea privind comunicațiile electronice, nu există nicio dispoziție specifică în vigoare care abordează posibilitatea ca directorul să aibă un conflict de interese cu privire la un partid politic
. Resursele financiare și umane sunt decise de autoritatea de reglementare. Bugetul provine din venitul acumulat din activitatea agenției, ceea ce consolidează independența acesteia față de guvern. Cu toate acestea, având în vedere varietatea mare de competențe, se pare că agenției îi lipsesc resursele umane, ceea ce, la rândul său, îi poate influența eficacitatea. Agenția are competența de a emite sancțiuni, care pot fi contestate în instanță. Agenția își prezintă raportul anual guvernului și parlamentului și publică toate documentele relevante pe site-ul său web, ceea ce asigură un nivel adecvat de transparență
. Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei (2020) apreciază că independența și eficacitatea autorității din domeniul mass-mediei este de risc mediu, în principal din cauza absenței garanțiilor împotriva ingerințelor politice
.
Transparența proprietății asupra mass-mediei impune declararea drepturilor de proprietate sau a pachetelor de acțiuni majoritare. Potrivit Legii privind mass-media, un editor sau un radiodifuzor trebuie să declare ori de câte ori drepturile de proprietate individuale sau pachetele de acțiuni din întreprindere se ridică la 5 % sau peste. Anumite informații sunt puse la dispoziția publicului pe site-ul web al Ministerului Culturii
. În special dacă există multipli proprietari în cascadă, legislația actuală poate îngreuna identificarea situației în care procesul decizional este concentrat pe fundal
. Prin urmare, MPM 2020 a apreciat că transparența proprietății asupra mass-mediei din Slovenia este de risc mediu
. Proiectul de propunere pentru revizuirea legii prezentat în iulie 2020 extinde domeniul de aplicare al Legii privind mass-media la mass-media digitală și elimină pragul minim de 5 %, cu excepția întreprinderilor organizate ca societăți pe acțiuni
. Potrivit proiectului de propunere, toate informațiile referitoare la drepturile de proprietate sunt, de asemenea, disponibile publicului, inclusiv sursele financiare nedezvăluite anterior, precum și sursele nou-introduse, provenind din fonduri publice
.
Nu este reglementată în mod specific alocarea de publicitate de stat. În absența colectării datelor privind veniturile întreprinderilor din domeniul mass-media, este dificil să se obțină informații fiabile privind cheltuielile cu publicitatea, inclusiv identitatea contractantului. Pe durata alegerilor, doar mass-media de stat trebuie să pună la dispoziție suficient timp de emisie pentru a asigura reprezentarea politică echitabilă în programele relevante.
Legea privind integritatea și prevenirea corupției prevede norme generale privind conflictele de interese pentru oficialii publici, inclusiv în sectorul mass-mediei.
În afara acestora, nu există norme specifice care să reglementeze conflictele de interese în sectorul mass-mediei, de exemplu, între partidele politice și proprietarii de servicii mass-media. În practică, aceasta are efect negativ asupra pluralismului mass-mediei din Slovenia. Se raportează un nivel ridicat de influență politică asupra întreprinderilor din domeniul mass-mediei, care poate afecta, de asemenea, presa și radiodifuzorii de la nivel regional și local. În special serviciile mass-media de mari dimensiuni din Slovenia sunt adesea percepute de populație ca fiind părtinitoare politic. De exemplu, se consideră că cel puțin două posturi de televiziune și, în plus, presa scrisă și mass-media digitală sunt controlate politic de către un partid politic
. În acest context, MPM 2020 a apreciat că independența politică a mass-mediei este de risc ridicat. Unele părți interesate au exprimat îngrijorări cu privire la posibile modificări în legătură cu finanțarea radiodifuzorului public național și guvernanța agenției naționale de presă, care au fost considerate ca fiind motivate politic.
Punerea în aplicare a dreptului la informare conduce la proceduri îndelungate, însă nu au fost înregistrate multe situații de încălcare.
Dreptul este consacrat prin Constituție și este reglementat prin Legea privind accesul la informații publice. Sunt în vigoare mecanisme de atac, iar acestea sunt gestionate de comisarul pentru informare. MPM 2020 a apreciat că protecția dreptului la informare este de risc scăzut.
Dacă atacurile fizice împotriva jurnaliștilor sunt rare, hărțuirea sau amenințările online la adresa jurnaliștilor sunt frecvente și sunt rareori sancționate de sistemul de justiție. Cu privire la cadrul pentru protecția jurnaliștilor, libertatea de exprimare și informare sunt consacrate prin Constituție și legi relevante (de exemplu, Codul Penal) și sunt în vigoare mecanisme judiciare. Deși organizația Reporteri fără Frontiere observa că în 2019 nu au fost înregistrate atacuri fizice la adresa jurnaliștilor
, au fost semnalate acțiuni în justiție cu efect de intimidare
. De asemenea, a fost semnalată urmărirea penală a jurnaliștilor care au dezvăluit informații de interes public
. „Dreptul la rectificare”
, pluralismul slăbit al mass-mediei și autocenzura jurnaliștilor au fost subliniate ca problematice în clasamentul mondial al libertății presei pentru 2019
. În Slovenia, defăimarea se pedepsește, printre altele, cu închisoarea. MPM 2020 a apreciat că protecția libertății de exprimare este de risc mediu pentru anii 2018 și 2019. Cu toate acestea, situația pare să se fi înrăutățit. Platforma Consiliului Europei pentru promovarea protecției jurnalismului și a siguranței jurnaliștilor a publicat patru alerte privind Slovenia în 2020, în principal în legătură cu hărțuirea jurnaliștilor
. Trei din cele patru alerte au fost abordate prin intermediul unui răspuns din partea autorităților slovene, astfel cum era indicat pe platformă. Atacurile și amenințările online, inclusiv din partea politicienilor, sunt numeroase, însă mulți făptuitori rămân anonimi
. Mai multe organizații și-au exprimat îngrijorarea cu privire la siguranța unui jurnalist de investigație, având în vedere un caz îngrijorător recent
. Aplicarea limitată a legislației penale face ca hărțuirea sau amenințările online împotriva jurnaliștilor să fie arareori sancționate. Acest fapt se întemeiază pe o interpretare juridică dată de Procuratură, potrivit căreia instigarea publică la ură trebuie să fie „concretă”, să reprezinte un „pericol concret la adresa ordinii publice și a păcii” pentru a fi urmărită penal ca infracțiune
. Această interpretare poate avea efect negativ asupra protecției jurnaliștilor de către sistemul de justiție penală. În plus, diferite surse au semnalat că procedurile judiciare care implică jurnaliștii pot fi de durată, ceea ce cauzează un efect de intimidare asupra libertății de exprimare și le face pe victime să se abțină adesea să raporteze aceste acte
.
IV.Alte probleme instituționale legate de sistemul de control și echilibru
Slovenia are un sistem parlamentar de guvernare cu o structură bicamerală imperfectă, în care doar Adunarea Națională (prima cameră a Parlamentului) adoptă legi, și nu Consiliul Național (cea de-a doua cameră a Parlamentului)
. Proiectele de legi pot fi depuse de guvern, de orice membru al parlamentului sau de cel puțin 5 000 de „alegători”. Curtea Constituțională efectuează ex post controlul constituționalității, inclusiv în cauzele concrete, pe baza unei excepții de neconstituționalitate. În plus față de sistemul de justiție, mai multe instituții diferite, în special Avocatul Poporului și Avocatul Principiului Egalității, joacă un rol în sistemul de control și echilibru.
Consultarea cu publicul privind proiectele de lege se organizează prin intermediul unui instrument online dedicat. O rezoluție parlamentară recomandă ca durata consultărilor publice să fie între 30 și 60 de zile și ca acest proces să fie prezentat într-un raport
. Proiectele de lege se publică pe un site web dedicat, „e-Demokracija”
, prin intermediul căruia publicul își poate trimite contribuțiile. În practică, publicul nu are întotdeauna suficiente oportunități să participe la procesul legislativ. Adesea, perioada de consultare recomandată nu este respectată, iar publicul are la dispoziție o perioadă mai scurtă de timp pentru a prezenta observații. În unele situații, observațiile nu sunt luate în considerare în mod adecvat
. Legile se pot adopta potrivit unei proceduri rapide sau de urgență în condițiile stipulate în Regulamentul de procedură al Adunării Naționale
. Colegiul Președintelui Adunării Naționale decide ulterior dacă legea se va discuta în acest mod
. În cursul procedurilor rapide și de urgență, dezbaterea generală nu are loc, iar cea de-a doua și cea de-a treia lectură au loc în cadrul aceleiași sesiuni parlamentare. În legislatura parlamentară 2014-2018, 39 % din toate legile au fost adoptate în conformitate cu procedura obișnuită, 19,1 % dintre legi au fost adoptate în conformitate cu procedura de urgență, iar 23 % dintre legi au fost adoptate în conformitate cu procedura legislativă rapidă
.
Din cauza creșterii numărului excepțiilor de neconstituționalitate, stocul de cauze restante de la Curtea Constituțională și durata procedurii au crescut în continuare. Potrivit Constituției, Curtea Constituțională are competența de a controla conformitatea legilor, a reglementărilor, a actelor cu caracter general emise în exercitarea autorității publice, a tratatelor internaționale și a excepțiilor de neconstituționalitate. Procedura poate fi inițiată, printre altele, de Adunarea Națională, o treime dintre deputații acesteia, guvern, Avocatul Poporului
, Consiliul Judiciar sau procurorul general. Curtea Constituțională poate abroga legile care nu sunt în conformitate cu Constituția și poate abroga sau anula reglementările sau actele cu caracter general emise în exercitarea autorității publice care sunt neconstituționale sau ilegale. În cazul în care Curtea Constituțională consideră că o reglementare este neconstituțională sau ilegală, emite o decizie declarativă. În 2019, Curtea Constituțională a soluționat 1 804 cauze
. Deși cererile pentru controlul constituționalității au continuat să scadă (la 165 de cauze), din cauza unei creșteri continue a excepțiilor de neconstituționalitate, Curtea Constituțională nu are capacitatea de a face față volumului de cauze. Curtea Constituțională trebuie să soluționeze în prezent peste 2 500 de cauze, dintre care peste patru cincimi sunt excepții de neconstituționalitate. Începând din 2016, stocul de cauze restante a crescut cu aproximativ 25 % în fiecare an. În consecință, durata medie a procedurii a crescut de la 250 de zile în 2012 la 425 de zile și la aproape 500 de zile în 2019 pentru cauzele privind excepții de neconstituționalitate și, respectiv, cauzele privind controlul constituționalității. De asemenea, Curtea Constituțională a fost sesizată să examineze anumite măsuri adoptate ca răspuns la pandemia de COVID-19
.
Avocatul Poporului pentru Drepturile Omului și Avocatul Principiului Egalității sunt, de asemenea, responsabili pentru protecția drepturilor persoanelor. Avocatul Poporului pentru Drepturile Omului este responsabil pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale în raport cu autoritățile statului, administrația autonomă locală și persoanele cu autoritate publică. Avocatul Poporului este acreditat ca instituție națională pentru drepturile omului și deține calificativul „B” acordat de Global Alliance of National Human Rights Institutions (Alianța mondială a instituțiilor naționale pentru drepturile omului). De la data acreditării sale, competențele Avocatului Poporului au fost extinse pentru a obține calificativul „A”
. Biroul Avocatului Poporului acționează, de asemenea, ca avocat pentru drepturile copiilor. Avocatul Poporului întocmește rapoarte anuale, care sunt discutate în Adunarea Națională
. Guvernul pregătește ulterior un răspuns la constatările și recomandările cuprinse în raport. O altă instituție independentă însărcinată cu protecția drepturilor omului este Avocatul Principiului Egalității, un organism independent, ale cărui sarcini includ protecția împotriva discriminării și promovarea egalității la nivel sistemic, consiliere, asistență juridică și reprezentare în instanță pentru victimele discriminării, precum și emiterea de decizii cu caracter juridic obligatoriu pe baza plângerilor privind discriminarea. Cu toate acestea, Avocatul Principiului Egalității nu are competența de a emite sancțiuni
. În pofida unei creșteri a resurselor financiare, instituția funcționează cu un număr relativ redus de angajați
. Trebuie menționat că și alte organisme independente se confruntă cu provocări
.
Strategia națională pentru dezvoltarea sectorului neguvernamental și a voluntariatului vizează îmbunătățirea până în 2023 a sprijinului pentru organizațiile neguvernamentale. Strategia prevede măsuri pentru a sprijini aceste organizații să contribuie la principiile pluralismului și ale democrației în societate
. Strategia promovează și transparența, integritatea și responsabilizarea ONG-urilor. Statul finanțează proiectele și programele ONG-urilor, în domeniile în care consideră că ONG-urile ar putea să pună în aplicare politici publice și să furnizeze servicii cetățenilor. Finanțarea se realizează în principal prin licitații publice, apeluri publice sau finanțare directă. Se consideră că Slovenia are o societate civilă deschisă și extinsă, cu niveluri relativ ridicate de voluntariat
.
Anexă: Lista surselor în ordine alfabetică*
* Lista contribuțiilor primite în contextul consultării pentru Raportul privind statul de drept pentru anul 2020 poate fi consultată la (site-ul internet al Comisiei).
Adunarea Națională a Republicii Slovenia (2018), Raport privind activitatea Adunării Naționale în legislatura parlamentară 2014-2018.
https://fotogalerija.dz-rs.si/datoteke/Publikacije/PorocilaDZ/Mandat_2014%E2%80%932018/Report_2014-2018.pdf
.
Avocatul Poporului al Republicii Slovenia (2020), Raportul anual al Ombudsmanului Republicii Slovenia pentru 2019.
http://www.varuh-rs.si/sl/promocija-publikacije-projekti/publikacije-gradiva/letna-porocila-priporocila-dz-odzivna-porocila-vlade/
.
Centre for Media Pluralism and Media Freedom (2020), 2020 Media pluralism monitor [Centrul pentru pluralism și libertate în mass-media (2020), Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei 2020].
https://cmpf.eui.eu/media-pluralism-monitor/mpm-2020
.
CIVICUS, Monitor tracking civic space (Instrumentul de monitorizare a spațiului civic): Slovenia.
https://monitor.civicus.org/country/slovenia/
.
Comisia Europeană (2016, 2017, 2018, 2019, 2020), Tabloul de bord privind justiția în Uniunea Europeană.
Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI) (2019), Al cincilea raport privind Slovenia.
https://www.coe.int/en/web/european-commission-against-racism-and-intolerance/slovenia
.
Consiliul Europei (2019), Newsroom: The CEPEJ awards the Crystal Scales of Justice Prize to the Supreme Court of Slovenia (Curtea Supremă din Slovenia a primit premiul „Balanța de cristal” de la CEPEJ).
https://www.coe.int/en/web/human-rights-rule-of-law/-/the-cepej-awards-the-crystal-scales-of-justice-prize-to-the-supreme-court-of-slovenia
.
Consiliul Europei, Platforma pentru promovarea protecției jurnalismului și a siguranței jurnaliștilor: Slovenia.
https://www.coe.int/en/web/media-freedom/slovenia
.
Consiliul Europei: Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței – ECRI (2019), Raportul ECRI privind Slovenia.
https://www.coe.int/en/web/european-commission-against-racism-and-intolerance/slovenia
.
Consiliul Europei: Comitetul de Miniștri (2016), Recomandarea CM/Rec(2016)4 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind protecția jurnalismului și siguranța jurnaliștilor și a altor actori media.
Consiliul Judiciar (2019), Cerere pentru controlul constituționalității și suspendarea parțială a aplicării Legii privind anchetele parlamentare.
http://pisrs.si/Pis.web/pregledPredpisa?id=SKLU291
.
Curtea Constituțională a Sloveniei (2019), Decizie privind suspendarea temporară a Legii privind anchetele parlamentare în ceea ce îi privește pe judecători.
http://pisrs.si/Pis.web/pregledPredpisa?id=SKLU291
.
Curtea Constituțională a Sloveniei (2019), Decizie privind suspendarea temporară a Legii privind anchetele parlamentare în ceea ce îi privește pe judecători.
http://pisrs.si/Pis.web/pregledPredpisa?id=SKLU293
.
Curtea Constituțională a Sloveniei (2020), Raportul de activitate al Curții Constituționale pentru 2019.
https://www.us-rs.si/wp-content/uploads/2020/05/usrs_letnoporocilo_2019.pdf
.
Curtea Constituțională a Sloveniei, hotărârea din 16 aprilie 2020, U-I-83/20-10,
http://www.us-rs.si/zadrzanje-izvrsevanja-7-clena-odloka-o-zacasni-splosni-prepovedi-gibanja-in-zbiranja-ljudi-na-javnih/
.
Curtea Constituțională a Sloveniei, hotărârea din 22 octombrie 2008, U-I-295/07.
Curtea Constituțională a Sloveniei, hotărârea din 5 iulie 2018, U-I-6/15-23, Up-33/15-32 și Up-1003/15-27.
http://pisrs.si/Pis.web/pregledPredpisa?id=ODLU1809
.
Curtea Supremă (2019), Raportul anual pentru anul 2019.
http://www.sodisce.si/mma_bin.php?static_id=2020052510305888
.
Direcția Generală de Comunicare (2020), Eurobarometrul special 502: corupția.
Document de lucru al serviciilor Comisiei – Raportul de țară privind Slovenia pentru 2020 care însoțește comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană și Eurogrup Semestrul european 2020: evaluarea progreselor înregistrate în ceea ce privește reformele structurale, prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice, precum și rezultatele bilanțurilor aprofundate efectuate în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1176/2011 [SWD/2020/523 final].
GRECO (2013), A patra rundă de evaluare - Raport de evaluare privind Slovenia referitor la prevenirea corupției cu privire la membrii Parlamentului, judecători și procurori.
GRECO (2016), A patra rundă de evaluare - Raport intermediar de conformitate privind Slovenia referitor la prevenirea corupției cu privire la membrii Parlamentului, judecători și procurori.
GRECO (2018), A cincea rundă de evaluare - Raport de evaluare privind Slovenia referitor la prevenirea corupției și la promovarea integrității în administrațiile centrale (funcții executive de conducere) și în agențiile de aplicare a legii.
Guvernul Republicii Slovenia (2018), Curtea Supremă a prezentat măsuri noi pentru îmbunătățirea pe termen lung a calității și a reputației sistemului judiciar sloven.
http://www.sodisce.si/vsrs/objave/2018102509355191/
.
Guvernul Republicii Slovenia (2019), Curtea Supremă s-a pronunțat cu privire la importanța acțiunilor de sancționare în cazul discursului de instigare la ură.
http://www.sodisce.si/vsrs/objave/2019080810051183/
.
Guvernul Republicii Slovenia (2020), cea de a 47-a sesiune de corespondență a Guvernului Republicii Sloveni.
https://www.gov.si/novice/2020-05-21-47-dopisna-seja-vlade-republike-slovenije/
.
Guvernul Republicii Slovenia (2020), Contribuția Sloveniei la Raportul din 2020 privind statul de drept.
Guvernul Republicii Slovenia, site-ul web e-democrația.
https://e-uprava.gov.si/drzava-in-druzba/e-demokracija
.
Ministerul Culturii, site-ul web privind registrul mass-mediei.
https://rmsn.ekultura.gov.si/razvid/mediji
.
Ministerul de interne: Poliția (2020), Începând de astăzi, Igor Lamberger preia conducerea Oficiului Național de Investigații.
https://www.policija.si/medijsko-sredisce/sporocila-za-javnost/sporocila-za-javnost-gpue/103938-z-danasnjim-dnem-vodenje-nacionalnega-preiskovalnega-urada-prevzema-igor-lamberger
.
Parchetul Suprem (2013), Avizul juridic privind urmărirea penală conform articolului 297 din Codul Penal.
http://www.spletno-oko.si/sites/default/files/sovrazni_govor_pravno_stalisce_-_vrhovno_tozilstvo_0.doc
.
Parchetul Suprem (2019), Raportul anual pentru 2019.
Parchetul Suprem și procurorul general (2019), Inițiativă pentru controlul constituționalității Legii privind anchetele parlamentare.
https://www.dt-rs.si/files/documents/USTAVNA%20POBUDA03.pdf
.
Premiile UX Design, câștigătorul premiului UX Design 2019.
https://ux-design-awards.com/news/gewinner-der-ux-design-awards-2019-2/
.
Recomandare a Comisiei din 22.6.2018 privind standardele aplicabile organismelor de promovare a egalității, C(2018) 3850 final.
Reporteri fără Frontiere, Slovenia.
https://rsf.org/en/slovenia
.
Rețeaua Europeană a Consiliilor Judiciare (2020), Contribuția Rețelelor Europene ale Consiliilor Judiciare la consultarea părților interesate pentru Raportul privind statul de drept pentru anul 2020.
Rețeaua europeană a instituțiilor naționale pentru apărarea drepturilor omului (2020), Statul de drept în Uniunea Europeană: Rapoarte ale instituțiilor naționale pentru drepturile omului. Contribuția în contextul procesului consultativ pentru pregătirea Raportului privind statul de drept pentru 2020.
Vizită virtuală în Slovenia în contextul Raportului privind statul de drept pentru 2020.
Anexa II: Vizită de țară în Slovenia
În iunie 2020, serviciile Comisiei au organizat reuniuni virtuale cu:
·Agenția pentru Rețele și Servicii de Comunicații a Republicii Slovenia (AKOS)
·Asociația Jurnaliștilor
·Asociația Jurnaliștilor și Publiciștilor
·Comisia pentru Prevenirea Corupției
·Direcția Generală de Poliție - Secția Corupție
·Consiliul Judiciar
·Ministerului Justiției
·Ministerul Administrației Publice
·Parchetul Specializat
·Consiliul Procuraturii
·Curtea Supremă
·Parchetul Suprem
·Transparency International Slovenia
* Comisia s-a întâlnit, de asemenea, cu următoarele organizații în cadrul mai multor reuniuni orizontale:
·Amnesty International
·Uniunea libertăților civile pentru Europa
·Civil Society Europe
·Conferința bisericilor europene
·EuroCommerce
·European Center for Not-for-Profit Law
·Centrul european pentru libertatea presei și a mijloacelor de informare în masă
·Forumul Civic European
·Free Press Unlimited
·Front Line Defenders
·ILGA-Europe
·Comisia Internațională a Juriștilor
·Federația Internațională pentru Drepturile Omului
·International Press Institute (Institutul internațional de presă)
·Platforma de învățare pe tot parcursul vieții
·Inițiativa „Open Society Justice Initiative”/Open Society European Policy Institute
·Reporteri fără frontiere
·Transparency International UE