COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 30.9.2020
SWD(2020) 309 final
DOCUMENT DE LUCRU AL SERVICIILOR COMISIEI
Raportul din 2020 privind statul de drept
Capitol consacrat situației statului de drept în Franța
care însoţeşte documentul
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR
Raportul din 2020 privind statul de drept
Situația statului de drept în Uniunea Europeană
{COM(2020) 580 final} - {SWD(2020) 300 final} - {SWD(2020) 301 final} - {SWD(2020) 302 final} - {SWD(2020) 303 final} - {SWD(2020) 304 final} - {SWD(2020) 305 final} - {SWD(2020) 306 final} - {SWD(2020) 307 final} - {SWD(2020) 308 final} - {SWD(2020) 310 final} - {SWD(2020) 311 final} - {SWD(2020) 312 final} - {SWD(2020) 313 final} - {SWD(2020) 314 final} - {SWD(2020) 315 final} - {SWD(2020) 316 final} - {SWD(2020) 317 final} - {SWD(2020) 318 final} - {SWD(2020) 319 final} - {SWD(2020) 320 final} - {SWD(2020) 321 final} - {SWD(2020) 322 final} - {SWD(2020) 323 final} - {SWD(2020) 324 final} - {SWD(2020) 325 final} - {SWD(2020) 326 final}
Rezumat
Au fost întreprinse mai multe inițiative recente pentru îmbunătățirea independenței, calității și eficienței sistemului de justiție din Franța. În special, a fost propusă o reformă care să lărgească sfera de competențe a Consiliului Superior al Magistraturii, fapt care ar duce la consolidarea în continuare a independenței judiciare. Independența judiciară este percepută ca fiind la un nivel ridicat de întreprinderi și la un nivel mediu de publicul larg. Au fost întreprinse și alte inițiative menite să sporească eficiența și calitatea sistemului de justiție, îndeosebi cu privire la digitalizare și la resursele sistemului de justiție. Aceste măsuri ar putea, printre altele, să contribuie la sporirea eficienței justiției civile, care s-a deteriorat în ultimii ani.
În ultimii ani, Franța și-a consolidat cadrul instituțional de prevenire și de combatere a corupției în sectorul public și în sectorul privat. Au fost înființate noi instituții specializate în domeniul anticorupție, precum Înalta Autoritate pentru Transparența Vieții Publice (HATVP) și Agenția Franceză Anticorupție (AFA). Odată cu adoptarea legii Sapin II, în anul 2016, sfera competențelor HATVP a fost extinsă la gestionarea registrului de lobby, iar autoritatea va fi de acum responsabilă și de regulamentul „ușilor turnante”. Legea Sapin II a introdus, de asemenea, un cadru cuprinzător pentru protecția avertizorilor de integritate. Sistemul declarațiilor de avere cuprinde informații detaliate cu privire la activitățile și interesele anterioare și curente, informații care sunt publicate în format de date deschise. Parchetul Național Financiar are un istoric bun în ceea ce privește pronunțarea condamnărilor în cazurile de corupție la nivel înalt și deturnare de fonduri publice.
Franța are un cadru juridic și instituțional consacrat de sprijinire a pluralismului mass-mediei. Autoritatea de reglementare a în domeniul audiovizual este independentă și monitorizează îndeaproape piața mass-media. Normele cu privire la transparența acționariatului în mass-media asigură disponibilitatea pentru public a informațiilor privind proprietatea întreprinderilor mass-media. În plus, impactul proprietarilor direcți și indirecți asupra concurenței este evaluat în cazul modificărilor în dreptul de proprietate asupra întreprinderilor mass-media. Alocarea publicității de stat este reglementată și distribuită între diferitele tipuri de media. Influența politică asupra mass-mediei este considerată ca fiind scăzută, și datorită garanțiilor referitoare la persoanele aflate în funcții publice și de membrii autorității de reglementare în domeniul mass-mediei. Independența editorială se bucură de o protecție puternică, dar mare parte din această protecție se aplică doar în cazul jurnaliștilor contractuali. Mai mult, s-a constatat în ultimii ani o creștere a amenințărilor la adresa jurnaliștilor, atât în mediul online cât și în cel offline, inclusiv a atacurilor fizice.
Procesul de adoptare a legilor include o evaluare a impactului și consultarea frecventă a părților interesate, iar Consiliul de Stat contribuie la asigurarea calității legislației. Inițiativa recentă a Convenției Cetățenilor examinează o modalitate inovatoare de implicare a cetățenilor în procesul legislativ. Mai multe autorități independente, printre care Apărătorul drepturilor și Comisia de consultare națională pentru protecția și promovarea drepturilor omului, contribuie la garantarea drepturilor fundamentale. Consiliul Constituțional, Consiliul de Stat și alte autorități independente joacă un rol principal în sistemul de control și echilibru.
I.Sistemul de justiție
Sistemul de justiție este alcătuit din două ramuri autonome de instanțe judecătorești: instanțele de drept comun cu jurisdicție în cauze civile și penale, pe de o parte, și tribunalele administrative, pe de altă parte. Ambele ramuri sunt structurate pe trei niveluri de instanță: tribunale de primă instanță, curți de apel și instanțe superioare (Curtea de Casație și, respectiv, Consiliul de Stat). Consiliul de Stat are și o ramură consultativă care prezintă opinii referitoare la proiectele de legi și are sarcina gestionării tribunalelor administrative și a curților de apel. Consiliul Constituțional are competența de a verifica constituționalitatea legilor. Consiliul Superior al Magistraturii, format în majoritate din magistrați selectați de colegi, joacă un rol important în garantarea independenței judiciare. Parchetul face parte din sistemul judiciar și se află sub autoritatea Ministrului Justiției. Acesta din urmă poate emite instrucțiuni generale cu privire la politica de urmărire penală, dar nu poate emite instrucțiuni în cazuri individuale. Avocații sunt reprezentați de diferite asociații ale barourilor pe întreg teritoriul Franței.
Independență
Recent, au fost propuse reforme pentru continuarea consolidării independenței sistemului judiciar. Consiliul Superior al Magistraturii joacă un rol important în garantarea independenței judiciare. Acesta are competența de a numi candidați pentru o serie de posturi principale, în timp ce judecătorii sunt, în general, numiți de ministrul justiției în urma unui aviz cu caracter obligatoriu emis de Consiliu. Procurorii sunt numiți de ministrul justiției pe baza avizului pur consultativ al Consiliului. Membrii sistemului judiciar sunt ulterior numiți în mod oficial de Președintele Republicii. Reforma constituțională propusă ar face ca avizul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la numirea procurorilor candidați să devină obligatoriu pentru puterea executivă, consolidând rolul Consiliului în procesul de numire. Mai mult, Consiliul Superior este organismul care are competența de a lua decizii cu privire la măsurile disciplinare în cazul judecătorilor, în timp ce ministrul justiției adoptă decizii disciplinare în cazul procurorilor, în temeiul unui aviz fără caracter obligatoriu al Consiliului Superior. Conform propunerii de reformă, Consiliul Superior ar deveni organismul cu competență în luarea deciziilor cu privire la măsurile disciplinare în cazul procurorilor. GRECO a salutat modificările constituționale propuse. În plus, reforma propusă ar putea pune capăt dreptului foștilor președinți ai Republicii de a deveni, după terminarea mandatului, membri în Consiliul Constituțional. Reforma ar duce, de asemenea, la abolirea Curții de Justiție a Republicii, care are competența de a audiere a cauzelor penale legate de fapte comise de membrii guvernului în exercitarea funcțiilor deținute. Competența de audiere a acestor cauze ar reveni, în schimb, Curții de Apel din Paris. Pe lângă aceste reforme propuse, au avut loc și alte modificări, precum adoptarea de către Consiliul Superior, în ianuarie 2019, a unei Culegeri de obligații deontologice ale magistraților. Acest Compendiu recomandă ca membrii activi ai sistemului judiciar să nu solicite distincții de onoare pentru ei înșiși, pentru a evita orice fel de suspiciune din partea cetățenilor în ceea ce privește independența lor. În această privință, Consiliul Europei își exprimase anterior îngrijorările cu privire la posibilitatea de a acorda judecătorilor distincții de onoare și decorații oficiale.
Independența judiciară este percepută ca fiind la un nivel ridicat de întreprinderi și la un nivel mediu de publicul larg. Un procent de 56 % dintre cetățeni, precum și 68 % dintre întreprinderi, consideră că gradul de independență al instanțelor judecătorești este „destul de bun sau foarte bun”. Deși nivelul la care este percepută independența de către întreprinderi a crescut în ultimii ani, totuși, din anul 2016, acest nivel a rămas în mare parte stabil în rândul cetățenilor.
Calitate
În prezent, se depun eforturi pentru a dezvolta în continuare digitalizarea sistemului de justiție. Informațiile online cu privire la sistemul judiciar sunt disponibile într-o măsură cuprinzătoare publicului larg, iar posibilitatea de a transmite citații și de a urmări online etapele unei proceduri judiciare este larg răspândită în rândul instanțelor. Cu toate acestea, posibilitatea de a înainta o cauză prin mijloace electronice rămâne limitată, la fel și categoriile de hotărâri care sunt publicate online. În acest sens, un decret recent privind accesul publicului larg la deciziile judecătorești reprezintă următorul pas în procesul de digitalizare. Totuși, părțile interesate au criticat anterior modalitățile de publicare și au subliniat nevoia de a asigura siguranța și confidențialitatea membrilor sistemului judiciar. În plus, Legea de programare în domeniul justiției pentru perioada 2018-2022 urmărește continuarea digitalizării procedurilor judiciare, fiind în desfășurare un proces de facilitare a depunerii cererilor de asistență judiciară prin mijloace electronice.
Scopul acestor inițiative este de a spori resursele sistemului judiciar. Deși valoarea totală a cheltuielilor publice cu instanțele judecătorești, exprimată în EUR pe cap de locuitor, se situează deasupra mediei, cheltuielile ca procent din PIB sunt destul de reduse. Legea de programare în domeniul justiției pentru perioada 2018-2022 prevede o creștere semnificativă a resurselor financiare alocate sistemului judiciar, cu o diferență de 24 % între bugetul anului 2017 de 6,7 miliarde EUR și valoarea de 8,3 miliarde EUR planificată pentru anul 2022. În plus, din luna iulie 2019 este în desfășurare o consultare între ministrul justiției și părțile interesate, cu scopul de a elabora un instrument fiabil de măsurare a volumului de activitate. Existența unui astfel de instrument ar fi de folos pentru o gestionare optimă a resurselor umane și financiare ale sistemului judiciar. În privința asistenței judiciare, pragul venitului aplicabil pentru a putea beneficia de asistență judiciară completă se situează cu puțin sub pragul de sărăcie stabilit de Eurostat. Legea de programare în domeniul justiției pentru perioada 2018-2022 introduce medierea obligatorie pentru unele cauze privind cereri cu valoare redusă, ceea ce ar putea avea consecințe asupra accesului cetățenilor la justiție.
Anumite măsuri legate de funcționarea sistemului de justiție au fost introduse în perioada pandemiei de COVID-19. Printre aceste măsuri s-a numărat și eliberarea anticipată a unor categorii de deținuți, dar a fost introdusă și prelungirea automată a duratei arestului preventiv. Măsura a fost întâmpinată cu critici dure de părțile interesate, care au subliniat riscul legat de asigurarea dreptului fundamental la libertate. Consiliul de Stat a respins o acțiune în justiție prin care se contesta legalitatea prelungirii arestului preventiv. Curtea de Casație a decis că instanța care ar fi hotărât în mod normal cu privire la prelungire ar trebui să revizuiască rapid validitatea deciziei de prelungire.
Eficiență
Justiția civilă se confruntă cu unele dificultăți legate de eficiență. Timpul estimat necesar pentru soluționarea litigiilor civile și comerciale a crescut în ultimii ani, în anul 2018 durata medie fiind de peste 400 de zile. Mai mult, rata de soluționare a litigiilor civile și comerciale a scăzut la 96 % în anul 2018, existând un număr semnificativ de litigii civile și comerciale pendinte. Introducerea recentă a executării provizorii a sentințelor de primă instanță are scopul de a încuraja și mai mult eficiența sistemului de justiție. Mai mult, recenta fuzionare a unor tribunale de primă instanță într-o formă unică de „tribunal judiciaire” poate să ajute la atingerea acestui obiectiv, deși părțile interesate au exprimat unele îngrijorări cu privire la impactul acestei reforme asupra accesului cetățenilor la justiție.
II. Cadrul anticorupție
Franța are un cadru instituțional și legislativ în mare parte operațional. Există legi de prevenire și combatere a corupției în sectorul privat și cel public, inclusiv pentru protecția avertizorilor de integritate, declarația de avere, activitatea de lobby și mecanismul „ușilor turnante”. Printre autoritățile implicate în combaterea corupției se numără Agenția anticorupție, Înalta Autoritate pentru Transparența Vieții Publice și Oficiul Central pentru Combaterea Corupției și a Infracțiunilor Fiscale. Parchetul Național Financial are competența de investigare a cazurilor de corupție la nivel înalt.
Franța are un punctaj de 69/100 conform celui mai recent Indice de percepție a corupției stabilit de Transparency International, ocupând locul al 9-lea în Uniunea Europeană și locul al 23-lea la nivel internațional. Dintre respondenți, 70 % percep corupția ca fiind larg răspândită în țară (media UE este 71 %), în timp ce 10 % se simt afectați personal de corupție în viața de zi cu zi. În ceea ce privește întreprinderile, 55 % dintre acestea consideră corupția larg răspândită (media UE este 63 %), iar 51 % consideră corupția o problemă în derularea afacerilor (media UE este 37 %). Un procent de 26 % dintre respondenți consideră că numărul trimiterilor în judecată soluționate cu succes este suficient pentru a descuraja practicile de corupție (media UE este 36 %), în timp ce 43 % dintre întreprinderi consideră că persoanele și companiile implicate în mituirea unui înalt funcționar sunt sancționate în mod corespunzător (media UE este 31 %).
Legislația națională incriminează toate tipurile, active și pasive, de infracțiuni de corupție în sectorul public și cel privat. Sunt incluse aici infracțiunile de corupție în domeniului sportului, precum și corupția și traficul de influență în sectorul public. În ianuarie 2020, în Franța a fost adoptat primul plan național multianual de combatere a corupției. Planul este elaborat de Agenția Franceză Anticorupție (AFA), prin consultare cu toate administrațiile și autoritățile locale implicate și acoperă perioada 2020-2022. Planul național cuprinde atât dimensiunea preventivă, cât și pe cea represivă a corupției și prevede măsuri de siguranță sporite, precum și o mai mare eficacitate a cooperării internaționale în combaterea corupției. O consultare publică este planificată la sfârșitul anului 2021, pentru ca societatea civilă și toate părțile interesate să fie implicate în procesul de evaluare a primelor rezultate obținute din aplicarea măsurilor din planul național.
Agenția Anticorupție (AFA) a fost înființată pe 9 decembrie 2016. Agenția Anticorupție este condusă de un magistrat numit prin decret al Președintelui Republicii, pentru un mandat cu o durată de șase ani, fără posibilitate de prelungire. Funcțiunile acestuia pot înceta doar la cererea proprie sau în caz de incapacitate sau de abatere disciplinară gravă. În exercitarea funcțiunilor sale de control, directorul Agenției Anticorupție nu poate primi sau solicita instrucțiuni din partea niciunei autorități administrative sau guvernamentale. AFA întocmește planul multianual anticorupție și acordă sprijin persoanelor juridice din sectorul public și din cel privat în materie de prevenire și identificare a cazurilor de corupție. De asemenea, AFA monitorizează calitatea sistemelor de prevenție din cadrul organismelor publice, atât la nivel central, cât și la nivel local, din cadrul organizațiilor și fundațiilor de interes public fără scop lucrativ și din cadrul companiilor publice și private din jurisdicția sa, precum și adoptarea programelor de conformare cu deciziile judiciare.
Înalta Autoritate pentru Transparența Vieții Publice (HATVP) este responsabilă de asigurarea integrității instituțiilor publice. Printre misiunile autorității independente, înființată în 2013, se numără controlul privind caracterul complet, corect și echitabil al informațiilor prezentate în declarațiile de avere și interese ale titularilor de mandat sau ale funcționarilor publici, raportarea cazurilor de suspiciune la Parchetul Național Financiar și consilierea pe probleme de deontologie a funcționarilor publici. Declarațiile de avere sunt transmise fie autorităților de numire în funcție, fie Înaltei Autorități pentru Transparența Vieții Publice (HATPV). Declarațiile de interese ale funcționarilor publici și ale miniștrilor sunt disponibile în format de date deschise, însă cele ale parlamentarilor nu sunt disponibile publicului. În anul 2018, HATPV a primit un număr de 5 787 de declarații de avere și interese. Conform estimării, rata conformării cu obligațiile declarative în rândul funcționarilor publici este de 99,82 %. În anul 2018, au fost înaintate parchetului 30 de cazuri. HATPV poate, de asemenea, să prezinte propuneri de îmbunătățire a cadrului juridic și instituțional, cuprinse în rapoartele anuale proprii. Odată cu adoptarea legii Sapin II în anul 2016, mandatul HATPV a fost extins prin includerea gestionării registrului activității de lobby. Ulterior, autoritatea a primit și atribuția de reglementare a mecanismului „ușilor turnante”. În anul 2018, Înalta Autoritate avea un număr de 52 de agenți, a primit 5 787 de declarații de avere și interese și a dispus de un buget de 5,5 milioane EUR. Printre instituțiile implicate în cadrul anticorupție se mai numără: Comisia națională a conturilor de campanie și a finanțărilor politice și Comisarul pentru etică al Adunării Naționale, căruia i-au fost atribuite, recent, misiuni noi și care este din ce în ce mai des consultat de parlamentari.
Deși toate ramurile poliției pot investiga infracțiuni de corupție, există un Birou Central pentru Combaterea Corupției și a Infracțiunilor Fiscale (OCLCIFF) special dedicat investigării cazurilor de corupție și de mită în rândul funcționarilor publici. Biroul Central (OCLCIFF) își desfășoară activitatea sub direcția Parchetului Național Financiar (PNF), o instituție cu înaltă specializare în combaterea corupției. În februarie 2020, Ministerul Justiției a publicat un raport privind cazurile de corupție din anul 2018. Acest raport indică faptul că, din 2013, numărul cazurilor a crescut cu 24 %. Poliția economică a fost reorganizată, în iulie 2019, pentru a face față provocărilor generate de această creștere. A fost înființată o subdirecție dedicată exclusiv infracțiunilor economice, pentru a aduce laolaltă diferitele departamente însărcinate cu aceste cazuri: subdirecția de combatere a criminalității economice. În cadrul acestei structuri noi, OCLCIFF se ocupă de cazurile de corupție, deturnare de fonduri publice și fraudă fiscală. Personalul OCLCIFF este format, în anul 2020, din 90 de agenți.
Activitatea Parchetului Național Financiar (PNF) s-a concretizat în urmărirea penală și condamnarea mai multor cazuri de politicieni de nivel înalt și reprezentanți ai companiilor internaționale. PNF declară crearea unor relații strânse cu contrapărțile din alte țări și încheierea mai multor acorduri în urma investigațiilor comune realizate prin utilizarea convențiilor juridice de interes public. În luna decembrie 2019, PNF avea în portofoliu 582 de dosare, dintre care 50 referitoare la încălcări ale integrității. La data de 6 ianuarie 2020, PNF număra 17 magistrați, pe lângă cei cinci asistenți specialiști și 15 registratori. Numărul a fost considerat insuficient, iar GRECO a recomandat alocarea de personal suplimentar biroului Parchetului Național Financiar. Mai mult, GRECO a recomandat asigurarea independenței biroului față de puterea executivă, prin garanții suplimentare referitoare la transmiterea către guvern a informațiilor privind procedurile în desfășurare în care sunt implicate persoane cu funcții de conducere, cu scopul de a asigura integritatea investigațiilor.
În Franța, convențiile judiciare de interes public (CJIP) oferă o alternativă la acțiunea de trimitere în judecată. Acest instrument poate fi aplicat după o anchetă preliminară, făcând posibilă, printr-un program de conformare derulat sub autoritatea AFA, prevenirea repetării infracțiunilor de corupție de către o persoană juridică. Unsprezece astfel de convenții au fost încheiate până în prezent, dintre care șase pentru cazuri de corupție.
Întreprinderile de o anumită dimensiune au obligația de a elabora programe anticorupție. Administratorii întreprinderilor și ai instituțiilor publice din sectorul industrial sau comercial, care au cel puțin 500 de angajați și o cifră de afaceri mai mare de 100 de milioane EUR, au obligația de a institui măsuri de prevenire și depistare a faptelor de corupție sau de trafic de influență comise pe teritoriul Franței sau în străinătate. Este inclusă aici și comiterea faptelor de această natură în cadrul filialelor sau în cadrul companiilor controlate. Administrațiile publice, autoritățile locale și instituțiile publice și întreprinderile aflate parțial în proprietatea acestora, precum și asociațiile și fundațiile recunoscute ca fiind de utilitate publică, au, de asemenea, obligația de a pune în aplicare aceste măsuri de prevenire și depistare a faptelor de corupție și a altor acte de încălcare a integrității.
A fost instituit un regim consolidat de protecție a avertizorilor de integritate. Din anul 2007, există mai multe mecanisme instituite în sectoare specifice, printre care corupție, daune de mediu și sănătate publică. Odată cu adoptarea legii Sapin II în anul 2016, a fost instituit un regim general de protecție a avertizorilor de integritate în sectorul public și în cel privat.
Prevederile de reglementare a activității de lobby și a mecanismului „ușilor turnante” sunt în mare parte operaționale. Înalta Autoritate pentru Transparența Vieții Publice are sarcina de a acorda asistență administrației publice pentru reglementarea mecanismului „ușilor turnante”. Legea de transformare a funcției publice prevede fuzionarea dintre Comisia de etică a serviciului funcționarilor publici și Înalta Autoritate pentru Transparența Vieții Publice (HATVP). Înainte de recrutarea într-un post de conducere la nivel înalt a unei persoane care a fost anterior angajată în sectorul privat, HATVP prezintă un aviz de care va depinde procesul de recrutare. Înainte de numirea unui membru al guvernului și în legătură cu persoana a cărei numire este avută în vedere, Președintele Republicii poate solicita Președintelui HATVP anumite informații din care să reiasă dacă, la data solicitării și ținând cont de informațiile accesibile HATVP, această persoană se află într-o situație care poate constitui un conflict de interese, precum și măsurile necesare pentru a preveni și a pune imediat capăt conflictului de interese. În Franța există un registru public al persoanelor care desfășoară activități de lobby, dar unele organizații, precum cele religioase, sunt scutite de această obligație de înregistrare. Cu toate acestea, GRECO a constatat nevoia de a asigura acuratețea completă a registrului, având în vedere că au obligația de a se înregistra doar organizațiile care inițiază un contact cu înalți funcționari publici. HATVP furnizează informații privind grupurile de interese înregistrate care au fost înființate ulterior adoptării legii Sapin II, în format de date deschise.
III.Pluralismul mass-mediei
În Franța, există o tradiție a libertății de exprimare și de informare, precum și a pluralismului și independenței mass-mediei, care sunt consacrate în constituție și garantate prin legislația sectorială specifică, aplicată de autoritatea independentă de reglementare în domeniul mass-media. Transparența acționariatului mass-media este definită prin lege. Același lucru este valabil și în cazul independenței mass-media, care se bucură, în mod tradițional, de o protecție puternică.
Independența autorității de reglementare în domeniul mass-mediei din Franța este garantată prin lege. Conseil Supérieur de l'Audiovisuel (CSA) este o autoritate administrativă independentă înființată în anul 1989. Cei șapte membri ai CSA sunt numiți prin decret pentru un mandat de șase ani, fără posibilitate de prelungire. Președintele Consiliului este numit de Președintele Republicii, iar trei dintre membri sunt numiți de fiecare dintre cele două camere ale Parlamentului. Un membru poate fi suspendat sau revocat din funcție doar din motive de incompetență, neadecvare la postul ocupat sau din alte motive imperative legate de persoana respectivă. Sunt puse în aplicare o serie de prevederi generale pentru reducerea la minimum a interferențelor din sectorul mass-media și pentru interzicerea primirii de instrucțiuni din partea altor autorități publice. Deși bugetul autorității de reglementare este confirmat de Parlament, resursele financiare și resursele umane sunt la discreția autorității de reglementare însăși, susținând statutul de organism independent. În vederea asigurării utilizării corespunzătoare și responsabile a resurselor, autoritatea de reglementare are obligația de a transmite Guvernului și Parlamentului un raport financiar anual. CSA are competența de a emite sancțiuni, care pot fi contestate în instanță. Obligația statutară de a publica agendele și deciziile ședințelor consiliului contribuie la transparența sporită a activităților CSA. Conform Raportului de monitorizare a pluralismului mass-mediei (MPM) din 2020, riscul legat de independența CSA este foarte scăzut. În afară de CSA, în anul 2019 a fost înființat Consiliul Jurnaliștilor din Franța, având scopul de a contribui la respectarea normelor deontologice. Consiliul Jurnaliștilor este un organism de autoreglementare, alcătuit din reprezentanți ai jurnaliștilor, editorilor și publicului. Pe baza unei plângeri, Consiliul poate oferi servicii de mediere între părțile respective sau poate emite avize, atunci când acest lucru este necesar.
Regulile privind transparența proprietății în domeniul mass-media obligă întreprinderile să facă publice anumite informații privind acționariatul. Întreprinderile au obligația legală de a prezenta publicului informații privind primii trei cei mai mari acționari. În plus, întreprinderile au obligația de a informa CSA în momentul în care dreptul de proprietate sau controlul în cadrul întreprinderilor de radio sau de televiziune ating sau depășesc pragul de 10 %. Consiliul publică informația privind structura capitalului editorilor pe site-ul web propriu, și este consultat de autoritatea de concurență atunci când apar modificări de acționariat, situație în care evaluează atât proprietarii direcți, cât și pe cei indirecți ai mijloacelor de informare în masă.
Alocarea publicității de stat este reglementată prin Legea achizițiilor publice și Legea privind serviciul de informații guvernamentale. Potrivit Instrumentului de monitorizare a pluralismului mass-mediei (MPM) 2020, alocarea publicității de stat se împarte în diferite tipuri de mijloace de informare în masă, iar indicatorul corespunzător privind reglementarea resurselor și sprijinul acordat sectorului mass-media prezintă un risc minim. CSA este responsabil de aplicarea regulilor de acoperire politică în sectorul audiovizual, asigurând dezbaterilor politice o alocare echitabilă a timpului de emisie. În fiecare lună, informația este distribuită ambelor camere ale Parlamentului, garantând un nivel bun de transparență și control.
Cadrul legal consacrat și prezența mai multor actori reduc la minimum riscurile legate de controlul politic asupra mass-mediei. De exemplu, prevederile legislative în acest domeniu se referă la declarația privind conflictul de interese în cazul funcționarilor publici și la mecanismele de siguranță corespunzătoare din cadrul CSA, care interzic membrilor Consiliului să ocupe o funcție într-o întreprindere din domeniul mass-mediei. De asemenea, mass-media are obligația de a avea o cartă deontologică și de a înființa un comitet pentru asigurarea exactității, independenței și pluralismului informațiilor și programelor. MPM 2020 prezintă un risc scăzut în ceea ce privește controlul politic asupra mijloacelor publice sau private de informare în masă din Franța.
Libertatea editorială a jurnaliștilor este garantată de aplicarea „clauzei de conștiință” și a „clauzei de reziliere”. Prevederea relevantă din Codul Muncii permite, în cazul jurnaliștilor care au semnat un contract cu angajatorul, rezilierea contractului fără preaviz dacă activitatea desfășurată reprezintă o amenințare la adresa standardelor morale, fără a pierde prestațiile sociale. Într-o anumită măsură, se previne astfel exercitarea presiunii editoriale asupra jurnaliștilor. Cu toate acestea, această garanție nu se aplică jurnaliștilor necontractuali. Jurnaliștii beneficiază de dreptul legal de a nu-și dezvălui sursele. Există derogări de la acest drept din motive de securitate națională. Mai multe părți interesate precizează faptul că jurnaliștii se confruntă cu presiuni și intimidări menite să-i determine să-și dezvăluie sursele. Acest tip de comportament ar putea afecta activitatea zilnică a jurnaliștilor și ar putea conduce la un efect de intimidare. Defăimarea este considerată infracțiune penală, iar printre posibilele sancțiuni se numără pedeapsa cu închisoarea (atunci când defăimarea este legată de rasă sau origine etnică).
Cadrul legislativ prevede măsuri pentru siguranța fizică a jurnaliștilor, cu toate acestea numărul amenințărilor la adresa jurnaliștilor este în creștere. Autoritățile precizează faptul că nu există, în lege, prevederi specifice referitoare la siguranța jurnaliștilor și că aceștia sunt protejați în același mod ca orice alt cetățean. În ultimii ani, au fost raportate unele cazuri de amenințări fizice și atacuri de către actori guvernamentali și neguvernamentali, în special în cursul demonstrațiilor din anul 2019. Acestui aspect i se adaugă numărul în creștere de atacuri și amenințări în mediul online, acolo unde autorii infracțiunilor își pot păstra cu ușurință anonimatul. În 2019 și 2020, Platforma Consiliului Europei de promovare a protecției jurnalismului și a siguranței jurnaliștilor a publicat 19 alerte referitoare la Franța. Aceste alerte făceau referire mai ales la atacuri asupra siguranței fizice, hărțuirea unor jurnaliști și acuzații de defăimare. Având în vedere dovezile privind aceste atacuri și faptul că protejarea surselor jurnalistice a fost raportată ca fiind „amenințată”în mai multe rânduri, Instrumentul de monitorizare a pluralismului massmediei 2020 a înregistrat un risc mediu în domeniul standardelor de protecție a jurnaliștilor. Părțile interesate au raportat, de asemenea, preocupări privind creșterea atacurilor la adresa jurnaliștilor, mai cu seamă în perioada demonstrațiilor.
IV.Alte aspecte instituționale legate de sistemul de control și echilibru
Franța are un sistem guvernamental semi-prezidențial, cu un președinte ales în mod direct de popor și un prim-ministru care răspunde în fața Parlamentului. Parlamentul bicameral este format din Adunarea Generală și Senat. Propunerile legislative pot fi înaintate de guvern sau de membrii celor două Camere ale Parlamentului. Consiliul Constituțional verifică legile privind constituționalitatea, premergător sau ulterior adoptării acestora. Autoritățile independente joacă un rol important în sistemul de control și echilibru.
Pe parcursul procesului legislativ se desfășoară frecvent studii de impact și consultări cu părțile interesate. Proiectele de lege venite de la guvern sunt supuse unui studiu de impact și transmise Consiliului de Stat în vederea obținerii unui aviz consultativ. În plus, pe parcursul redactării actelor normative, autoritățile organizează în mod regulat consultări cu părțile interesate. Acest tip de consultare este obligatoriu pentru legislația din anumite domenii. Pot fi organizate, de asemenea, consultări publice deschise. Recent, 150 de cetățeni selectați aleatoriu au participat la o nouă Convenție a cetățenilor în domeniul climatic pentru a discuta problemele legate de schimbările climatice și pentru pregătirea proiectelor de legi destinate remedierii acestora. Ulterior, președintele a decis să supună 146 din cele 149 de propuneri Guvernului, Parlamentului sau unui referendum. Această inițiativă recentă oferă o modalitate inovatoare de implicare a cetățenilor în procesul legislativ.
Mai multe autorități independente contribuie la garantarea drepturilor fundamentale. Commission Nationale Consultative des Droits de l’Homme (CNCDH) este instituția națională pentru promovarea și protecția drepturilor omului acreditată cu calificativul A acordat de Alianța Globală a Instituțiilor Naționale pentru Drepturile Omului din cadrul ONU (GANHRI). Alcătuirea CNCDH asigură diversitatea reprezentării organizațiilor care activează în domeniul drepturilor omului. Printre competențe se numără examinarea gradului de conformare a autorităților cu standardele drepturilor fundamentale și furnizarea unor avize în acest sens. Subcomisia pentru acreditare din cadrul GANHRI (SCA) a încurajat comisia să-și lărgească în continuare sfera activităților privind competențele de protecție, inclusiv susținerea modificărilor legislative pentru formularea acestor competențe. De asemenea, SCA a încurajat CNCDH să continue procesul de consolidare a cooperării cu alte entități naționale care își desfășoară activitatea în domeniul drepturilor omului, precum Apărătorul Drepturilor. Acest organism consacrat pe cale constituțională este o altă instituție principală a sistemului de control și echilibru, care are sarcina de a proteja drepturile cetățenilor în relația acestora cu autoritățile guvernamentale și care poate fi sesizat de orice persoană fizică sau juridică. Apărătorul Drepturilor are competența de a efectua investigațiile, de a media și emite recomandări și de a prezenta propuneri de reforme în domeniul legislativ. Recent, Apărătorul Drepturilor a criticat autoritățile pentru neaplicarea unei decizii judiciare la nivel național în urma unei hotărâri a Curții Europene a Drepturilor Omului.
A fost introdus un regim de urgență în contextul pandemiei de COVID-19 și măsurile adoptate au fost supuse controlului instanțelor. Legea de combatere a pandemiei de COVID-19, adoptată în martie, a introdus un nou regim de urgență adaptat urgențelor din sistemul de sănătate și separat de regimurile de urgență deja existente.„Starea de urgență sanitară” a permis executivului să adopte, prin decret, o gamă de măsuri de combatere a pandemiei de COVID-19, precum limitarea libertății de circulație a populației. CNCDH a criticat unele dintre aceste măsuri și multe dintre ele au fost contestate în proceduri judiciare. Consiliul Constituțional și Consiliul de Stat au cenzurat o serie de măsuri, printre care și obligația generală de a obține autorizație în vederea organizării demonstrațiilor publice, precum și anumite prevederi legate de colectarea datelor în contextul pandemiei de COVID-19. Consiliul Constituțional a validat legea de prelungire a stării de urgență sanitare.
O serie de inițiative recente au scopul de a încuraja activitatea societății civile în ansamblu. Deși în Franța activitatea societății civile este considerată a fi restrânsă, introducerea recentă a instrumentului digital denumit „Contul asociațiilor” încearcă să faciliteze interacțiunea dintre asociații și autoritățile publice, îndeosebi în ceea ce privește cererile de subvenții. De asemenea, Guvernul încearcă să stimuleze dezvoltarea asociațiilor societății civile prin intermediul unui fond specific.
Anexa I: Lista surselor în ordine alfabetică*
* Lista contribuțiilor primite în contextul consultării pentru Raportul privind statul de drept din 2020 este disponibilă pe site-ul internet (site-ul internet al Comisiei).
Adunarea Națională (2019), „Un nou entuziasm pentru deontologia parlamentară: Raport anual transmis Președintelui și Biroului Adunării Naționale pe 14 și 30 ianuarie 2019”, în conformitate cu articolul 80-3 din Regulamentul Adunării Naționale.
http://www2.assemblee-nationale.fr/static/15/deontologue/rapport_activite_300119.pdf
.
Alianța Globală a Instituțiilor Naționale pentru Drepturile Omului (GANHRI): Subcomisia pentru acreditare (SCA) (2019), Raportul Subcomisiei pentru acreditare din cadrul GANHRI – martie 2019.
Apărătorul Drepturilor (2020), Scrisoare adresată Președinților Senatului și Adunării Generale cu privire la legea de prelungire a stării de urgență sanitare.
Centrul pentru pluralismul și libertatea mass-mediei (2020), Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei în 2020.
https://cmpf.eui.eu/media-pluralism-monitor/mpm-2020
.
CIVICUS, Monitor de supraveghere a spațiului civic: Franța.
https://monitor.civicus.org/country/france/
.
CNCDH (2020), Aviz privind starea de urgență sanitară și statul de drept.
Comisia Europeană (2020), Tabloul de bord privind justiția în Uniunea Europeană.
Consiliul Constituțional, Decizia nr. 2020-800 DC din 11 mai 2020 privind legea de prelungire a stării de urgență sanitare și completarea prevederilor acesteia.
Consiliul Constituțional, Decizia nr. 2020-851/852 din 3 iulie 2020, M. Sofiane A. și alții.
Consiliul Europei, Platforma de promovare a protecției jurnalismului și a siguranței jurnaliștilor: Franța.
https://www.coe.int/en/web/media-freedom/france
.
Consiliul Europei: Comitetul de Miniștri (2010), Recomandarea CM/Rec (2010)12 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind judecătorii: independență, eficiență și responsabilități.
Consiliul Europei: Comitetul de Miniștri (2016), Recomandarea CM/Rec (2016)4 a Comitetului de Miniștri către statele membre privind protecția jurnalismului și siguranța jurnaliștilor și a altor actori media.
Consiliul Superior al Magistraturii (2019), Culegerea de obligații deontologice ale magistraților.
CSA, informații privind editorii.
https://www.csa.fr/Reguler/Espace-juridique/Les-relations-du-CSA-avec-les-editeurs/Convention-des-editeurs
.
Curtea de Apel din Paris (2020), Convenția judiciară de interes public (CJIP) încheiată între Parchetul Național Financiar și compania Airbus SE.
https://www.agence-francaise-anticorruption.gouv.fr/files/2020-02/20200129%20CJIP%20AIRBUS%20signée.pdf
.
Direcția Generală Comunicare (2020), Sondajul Eurobarometru Flash 482: Atitudinea întreprinderilor față de corupția din UE.
Direcția Generală Comunicare (2020), Sondajul Eurobarometru: percepția publicului privind independența sistemului național de justiție din UE.
Direcția Generală de Comunicare (2020), Sondajul Eurobarometru special 502: Corupția.
GRECO (2018), A cincea rundă de evaluare – Raport de evaluare referitor la Franța privind prevenirea corupției și promovarea integrității în cadrul administrațiilor centrale (funcții executive superioare) și al serviciilor de aplicare a legii.
GRECO (2018), A patra rundă de evaluare – Al doilea raport de conformitate referitor la Franța privind prevenirea corupției în rândul parlamentarilor, judecătorilor și procurorilor.
Guvernul Franței (2020), Contribuția Franței la Raportul privind statul de drept din 2020.
Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 9 aprilie 2015, Tchokontio Happi c. Franței, cererea nr. 65829/12.
Hotărârea nr. 974 a Curții de Casație din 26 mai 2020 (20-81.910).
Hotărârile din 6 iulie 2020 ale Consiliului de Stat cu privire la obligația de obținere a unei autorizații înainte de organizarea unui eveniment, deciziile nr. 441257, 441263 și 441384.
Înalta Autoritate pentru Transparența Vieții Publice - HATVP (2019), Raport de activitate pentru anul 2018.
https://www.hatvp.fr/rapports_activite/rapport_2018/#popup3
.
Înalta Autoritate pentru Transparența Vieții Publice (HATVP), registrul public
https://www.hatvp.fr/le-repertoire/
.
Ministerul Justiției (2020), Încălcări ale integrității: elemente statistice.
https://www.agence-francaise-anticorruption.gouv.fr/files/files/Fiche%20atteintes%20à%20la%20probité%20-%20chiffres%202018.pdf
.
OECD (2019), Indicators of regulatory policy and governance Europe 2019: France (Indicatori privind politica și guvernanța de reglementare - Europa 2019: Franța).
Președintele Uniunii Magistraților Katia Dubreuil (2019), Scrisoarea din 3 decembrie 2019 adresată Ministrului Justiției.
Reporteri fără frontiere, Profil de țară: Franța.
https://rsf.org/en/france
.
Uniunea Magistraților (2020), Prelungirea automată a arestărilor preventive: după scandal și dezastru, nonșalanță!
http://www.syndicat-magistrature.org/Prolongation-automatique-des-detentions-provisoires-apres-le-scandale-et-le.html
.
Vizită virtuală în Franța în contextul Raportului privind statul de drept din 2020.
Anexa II: Vizita efectuată în Franța
În lunile mai și iunie 2020, serviciile Comisiei au avut reuniuni virtuale cu:
·Agenția Anticorupție
·Biroul Central pentru Combaterea Corupției și a Infracțiunilor Fiscale
·Înalta Autoritate pentru Transparența Vieții Publice
·Consiliul Superior al Audiovizualului
·Consiliul Superior al Magistraturii
·Consiliul de Deontologie Jurnalistică și de Mediere
·Ministerul Justiției
·Comisia națională consultativă pentru drepturile omului
·Consiliul Național al Barourilor
·Parchetul Național Financiar
·Sindicatul Național al Jurnaliștilor
·Reporteri fără frontiere
* Comisia s-a întâlnit, de asemenea, cu următoarele organizații în cadrul mai multor reuniuni orizontale:
·Amnesty International
·Uniunea libertăților civile pentru Europa
·Civil Society Europe
·Conferința bisericilor europene
·EuroCommerce
·European Center for Not-for-Profit Law
·Centrul european pentru libertatea presei și a mijloacelor de informare în masă
·Forumul Civic European
·Free Press Unlimited
·Front Line Defenders
·ILGA-Europe
·Comisia Internațională a Juriștilor
·Federația Internațională pentru Drepturile Omului
·International Press Institute (Institutul internațional de presă)
·Platforma de învățare pe tot parcursul vieții
·Inițiativa „Open Society Justice Initiative”/Open Society European Policy Institute
·Reporteri fără frontiere
·Transparency International UE