COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 19.11.2020
COM(2020) 743 final
Recomandare de
DECIZIE A CONSILIULUI
de autorizare a deschiderii negocierilor pentru încheierea de acorduri între Uniunea Europeană și Algeria, Armenia, Bosnia și Herțegovina, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Maroc, Tunisia și Turcia privind cooperarea dintre Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) și autoritățile competente pentru cooperarea judiciară în materie penală din aceste state terțe
EXPUNERE DE MOTIVE
1.CONTEXTUL RECOMANDĂRII
Într-o lume globalizată, în care infracțiunile grave și terorismul au un caracter transnațional și polivalent din ce în ce mai pronunțat, autoritățile de aplicare a legii și autoritățile judiciare ar trebui să dispună de toate mijloacele necesare pentru a coopera cu partenerii externi în vederea asigurării securității cetățenilor din țările lor. Prin urmare, Eurojust ar trebui să poată coopera și face schimb de date cu caracter personal cu autoritățile judiciare din țările terțe în măsura în care acest demers este necesar în vederea îndeplinirii sarcinilor sale. În prezent, Eurojust dispune de acorduri de cooperare care permit schimbul de date cu caracter personal cu Muntenegru, Ucraina, Moldova, Liechtenstein, Elveția, Macedonia de Nord, SUA, Islanda, Norvegia, Georgia, Albania și Serbia. În temeiul articolului 80 alineatul (5) din Regulamentul 2018/1727 1 („Regulamentul privind Eurojust”), aceste acorduri de cooperare rămân valabile.
De la intrarea în vigoare la 12 decembrie 2019 a Regulamentului privind Eurojust și în temeiul tratatului, Comisia este responsabilă, în numele Uniunii, de negocierea acordurilor internaționale cu țările terțe privind cooperarea și schimbul de date cu caracter personal cu Eurojust. În conformitate cu capitolul V din Regulamentul privind Eurojust, în măsura în care acest lucru este necesar pentru îndeplinirea sarcinilor sale, Eurojust poate stabili și întreține relații de cooperare cu parteneri externi prin intermediul unor acorduri de lucru. Aceste acorduri de lucru nu pot constitui însă în sine un temei juridic pentru schimbul de date cu caracter personal.
Ținând seama de strategia politică, de nevoile operaționale ale autorităților judiciare din întreaga UE și de beneficiile potențiale ale unei cooperări mai strânse în acest domeniu, Comisia consideră că este necesar să se înceapă în curând negocierile cu zece țări terțe pentru a reglementa modul în care Eurojust poate coopera cu acestea.
În evaluarea sa privind țările prioritare, Comisia a ținut seama de nevoile operaționale ale Eurojust. Potrivit proiectului de strategie privind relațiile externe a Eurojust, prezentat Comisiei spre examinare, Eurojust a constatat existența unei nevoi operaționale deosebite de cooperare cu Republica Algeriană Democratică și Populară, Republica Argentina, Bosnia și Herțegovina, Republica Columbia, Republica Arabă Egipt, Statul Israel, Regatul Hașemit al Iordaniei, Republica Libaneză, Regatul Maroc, Republica Tunisiană și Republica Turcia. Printre alte state terțe prioritare identificate de Eurojust se numără Republica Federativă a Braziliei, Republica Populară Chineză, Canada, Emiratele Arabe Unite, Republica Federală Nigeria, Republica Panama, Statele Unite Mexicane și Federația Rusă.
Comisia recunoaște aceste nevoi operaționale, însă este clar că nu au toate aceeași intensitate. Nivelul actual de cooperare depinde de diverși factori, cum ar fi existența unui punct de contact Eurojust în țara în cauză. Având în vedere constrângerile în materie de resurse, nu este posibil pentru Comisie să inițieze negocieri cu toate aceste state terțe în același timp; se consideră necesară o ierarhizare suplimentară. Pentru Comisie, prima prioritate ar trebui să fie cooperarea consolidată cu țările candidate și potențial candidate, întrucât aceste state terțe ar trebui să fie cel mai bine pregătite pentru cooperarea judiciară la nivel înalt în materie penală, ca parte a acquis-ului UE. Punctul de vedere al Comisiei în ceea ce privește Bosnia și Herțegovina și Turcia a fost prezentat în rapoartele periodice din 2020 ale Comisiei 2 . În ambele cazuri, un acord internațional care să permită schimbul de date cu caracter personal cu Eurojust se încheie sub rezerva efectuării de către ambele țări a modificărilor necesare la legislația lor în materie de protecție a datelor.
A doua prioritate ar trebui să constea în consolidarea cooperării cu alte țări terțe care nu au solicitat aderarea la Uniune, dar care au un impact potențial ridicat în materie de securitate asupra Europei din motive geografice, cum ar fi țările din Orientul Mijlociu și regiunea Africii de Nord. Astfel cum s-a arătat mai sus, din motive operaționale, țările din această regiune sunt toate țări terțe prioritare pentru Eurojust. Această alegere este, de asemenea, conformă cu Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene 3 .
A treia prioritate ar trebui să fie asigurarea, în cea mai mare măsură posibilă, a coerenței relațiilor dintre agențiile JAI, în special Europol și Eurojust, și țările terțe, asigurând astfel posibile acțiuni subsecvente în materie de asigurare a respectării legii și cooperare judiciară. În prezent, Comisia, în numele Europol, urmărește să încheie acorduri cu 8 din cele 10 țări menționate anterior. Comisia consideră că ar fi oportun, în măsura în care acest lucru este posibil și fezabil, să se facă eforturi ca atât Eurojust, cât și Europol să fie incluse în aceste viitoare negocieri, care astfel ar putea fi mai atractive pentru țările terțe în cauză.
În acest context, Comisia recomandă așadar Consiliului ca, într-o primă etapă, să îi confere Comisiei un mandat de negociere cu următoarele state terțe: Armenia, Algeria, Bosnia și Herțegovina, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Maroc, Tunisia și Turcia. Armenia și-a exprimat recent dorința ca Eurojust să inițieze relații de cooperare cu aceasta.
Contextul politic
Armenia
Armenia este un partener important al UE în cadrul Parteneriatului estic, având în vedere amplasarea sa strategică în Caucazul de Sud. În 2017, țara a semnat un acord de parteneriat cuprinzător și consolidat cu UE, care prevede apropierea legislativă în sectoare importante precum mediul, energia, transporturile și protecția consumatorilor. Armenia și UE au semnat un acord de facilitare a eliberării vizelor în 2012 și un acord de readmisie în 2013. După o revoluție democratică pașnică în 2018, Armenia s-a angajat într-un proces de reformă menit să îmbunătățească statul de drept și nivelul de trai, care a inclus reformarea sistemului judiciar și combaterea corupției. Noul guvern a subliniat valorile comune pe care le are cu UE și a desemnat acordul cu UE ca model pentru reforma internă. Armenia este membră a Uniunii Economice Eurasiatice, condusă de Rusia, și a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă. UE sprijină punerea în aplicare a reformelor în domeniul justiției și al combaterii corupției prin dialogul UE-Armenia privind politica în materie de justiție. Ca urmare, în 2019, au fost adoptate strategii de reformă în conformitate cu standardele europene. Un program în valoare de 30 de milioane EUR în cadrul alocării bugetare pentru 2020 va sprijini punerea în aplicare a acestor strategii.
Algeria
Algeria este un partener de importanță strategică pentru UE, atât datorită poziției sale în zona Maghrebului, cât și rolului pe care îl joacă la nivel regional și în Uniunea Africană. Din punct de vedere strategic, Algeria este un punct focal în zona mediteraneeană și un actor major în stabilizarea situației din regiunea Sahara-Sahel. Această țară este foarte activă în combaterea terorismului pe teritoriul său.
Printre prioritățile parteneriatului UE-Algeria, adoptate în martie 2017, se numără migrația și securitatea. În octombrie 2017, UE și Algeria au instituit un dialog informal la nivel înalt privind combaterea terorismului și securitatea regională, exprimându-și dorința de a consolida cooperarea bilaterală în domeniul securității și al combaterii terorismului. În special, au fost identificate următoarele domenii esențiale cu potențial ridicat de cooperare: deradicalizarea; cooperarea dintre Europol și Algeria; combaterea criminalității organizate, inclusiv a traficului ilicit de arme de foc și a criminalității informatice; combaterea finanțării terorismului și investigările criminalistice.
Algeria și UE sunt membre ale Forumului mondial pentru combaterea terorismului. Unul dintre centrele regionale de excelență, finanțate de UE, pentru diminuarea riscurilor chimice, biologice, radiologice și nucleare (CBRN) este găzduit la Alger.
Bosnia și Herțegovina
Țara este un partener-cheie al Uniunii Europene. Alături de alte țări din Balcanii de Vest, Bosnia și Herțegovina a fost identificată ca țară potențial candidată să adere la UE în cadrul summitului Consiliului European de la Salonic din iunie 2003.
În februarie 2016, Bosnia și Herțegovina a depus o cerere de aderare la UE, iar în septembrie 2016, Consiliul European a invitat Comisia Europeană să își prezinte avizul cu privire la meritele candidaturii Bosniei și Herțegovinei. În mai 2019, Comisia a adoptat avizul și raportul analitic însoțitor privind cererea de aderare la UE a Bosniei și Herțegovinei 4 . Avizul identifică 14 priorități-cheie pe care Bosnia și Herțegovina trebuie să le îndeplinească pentru a se putea recomanda deschiderea negocierilor de aderare, în domenii precum democrația/funcționalitatea, statul de drept, drepturile fundamentale și reforma administrației publice.
Bosnia și Herțegovina a semnat în 2018 Planul de acțiune comun UE-Balcanii de Vest privind combaterea terorismului, care stabilește măsuri concrete pentru intensificarea cooperării în ceea ce privește combaterea terorismului și prevenirea radicalizării în următorii doi ani 5 . În acest context, între UE și Bosnia și Herțegovina are loc în mod regulat un dialog politic privind combaterea terorismului. Acesta se axează pe punerea în aplicare a cadrului strategic și pe coordonarea internă, în special în ceea ce privește prevenirea extremismului violent, stabilirea unor pedepse adecvate pentru luptătorii teroriști străini și reintegrarea socială ulterioară a acestora, combaterea traficului de arme, controlul la frontiere, finanțarea terorismului, cooperarea regională și internațională privind punerea deplină în aplicare a acordului cu Europol, precum și încheierea unui acord cu Eurojust.
Mai întâi, în 2014, Bosnia și Herțegovina a instituit puncte de contact pentru Eurojust în scopul de a iniția negocieri pentru încheierea unui acord de cooperare. Mai târziu, a fost creat și un grup de experți pentru pregătirea lucrărilor în etapa de prenegociere a acordului de cooperare. În aprilie 2020, după intrarea în vigoare a noului Regulament privind Eurojust în decembrie 2019, autoritățile bosniace au trimis o scrisoare către Eurojust, exprimându-și intenția de a iniția oficializarea cooperării lor printr-un acord de lucru.
Egipt
Egiptul este un partener important pentru UE și ar putea juca un rol central în promovarea păcii, a prosperității și a stabilității în țările din vecinătatea sudică. Cadrul general al cooperării dintre UE și Egipt este oferit de acordul de asociere în vigoare din 2004. Prioritățile parteneriatului UE-Egipt pentru perioada 2017-2020, convenite în comun, identifică principalele domenii de cooperare. Printre acestea se numără: 1) dezvoltarea unei economii durabile și moderne și promovarea dezvoltării sociale a Egiptului; 2) consolidarea cooperării în domeniul politicii externe; 3) consolidarea cooperării în cadrul procesului de stabilizare, în special în domeniul bunei guvernanțe, al drepturilor omului, al securității și al migrației 6 .
Prioritățile parteneriatului se referă la posibila dezvoltare a cooperării judiciare în materie penală și civilă. În cadrul celei de a 7-a reuniuni a Subcomitetului pentru justiție și securitate din noiembrie 2019, cele două părți au desfășurat un dialog cuprinzător care cuprinde mai multe aspecte de interes reciproc, în special cooperarea judiciară, combaterea terorismului și lupta împotriva drogurilor și a criminalității organizate 7 . În cadrul celei de a 2-a reuniuni a dialogului UE-Egipt privind migrația din iulie 2019, Eurojust a identificat introducerea ilegală de migranți ca fiind un domeniu potențial de cooperare cu autoritățile judiciare și de aplicare a legii din Egipt.
UE recunoaște rolul esențial al Egiptului pentru securitatea și stabilitatea regionale, gestionarea migrației și eforturile depuse în ceea ce privește lupta împotriva terorismului, reamintind totodată necesitatea combaterii acestui fenomen, cu respectarea deplină a dreptului internațional privind drepturile omului. În cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 10 martie 2020, UE a reamintit importanța respectării libertății de exprimare online și offline, a mass-mediei, a libertății de întrunire și de asociere pașnică în Egipt, precum și necesitatea de a pune capăt restrângerii nejustificate a spațiului de acțiune destinat societății civile, inclusiv prin înghețarea activelor, interdicții de călătorie și perioade lungi de arest preventiv 8 .
Israel
Cadrul juridic pentru relațiile UE-Israel este oferit de Acordul de asociere dintre UE și Israel 9 , care este în vigoare din 2000. Planul de acțiune UE-Israel, care acoperă toate domeniile de cooperare, datează din 2005 și a fost reînnoit la sfârșitul anului 2018 10 printr-o decizie unanimă a Consiliului.
Atât UE, cât și Israelul consideră prioritară contracararea amenințărilor la adresa securității și, în dialogul lor, își exprimă interesul reciproc pentru o cooperare eficace. Un domeniu important de cooperare este combaterea terorismului: în martie 2015, septembrie 2016 și iunie 2018 au avut deja loc trei dialoguri UE-Israel privind combaterea terorismului și securitatea. La aceste reuniuni, părțile au fost de acord să coopereze în domenii precum combaterea extremismului violent, a finanțării terorismului și a terorismului neconvențional, securitatea aeriană și a transporturilor, precum și criminalitatea informatică.
Israelul și-a exprimat interesul pentru consolidarea cooperării cu agențiile UE cu activități în domeniul justiției și afacerilor interne. UE și Israelul discută pe tema cooperării judiciare în materie civilă și penală în cadrul unor reuniuni anuale ale subcomitetului pentru justiție și afaceri interne. Ultima a avut loc în decembrie 2019.
Israelul face parte din strategia de cooperare pe patru ani, pe care Eurojust a elaborat-o ținând seama de nevoile operaționale ale agenției. În dialogul său cu UE, Israelul a reiterat punctul de vedere potrivit căruia rețeaua Eurojust reprezintă un instrument foarte important.
În conformitate cu concluziile Consiliului din 2012 11 , în toate acordurile semnate cu Israelul urmează să fie introdusă o clauză teritorială, care limitează în mod explicit domeniul de aplicare la Israel și exclude teritoriile ocupate: Toate acordurile dintre Statul Israel și UE trebuie să indice, în mod neechivoc și explicit, că nu sunt aplicabile teritoriilor ocupate de Israel în 1967 12 .
Iordania
Iordania este un partener esențial al UE, în special datorită rolului său în promovarea stabilității, a moderației și a toleranței între comunitățile religioase în Orientul Mijlociu. Iordania se confruntă cu provocări economice, sociale și de securitate serioase. În special, Iordania găzduiește peste 650 000 de refugiați sirieni înregistrați (ceea ce reprezintă aproximativ 10 % din populația iordaniană înainte de criza din Siria), precum și alte populații de refugiați.
UE și Iordania au un parteneriat solid la nivelul mai multor sectoare și sunt legate printr-un acord de asociere din 2002 (Iordania beneficiind de un „statut avansat” începând cu 2010).
În decembrie 2016, UE și Iordania au adoptat prioritățile parteneriatului UE-Iordania drept cadru de politică valabil până la 31 decembrie 2020, precum și Pactul UE-Iordania 20162018 13 . Prin prioritățile parteneriatului, UE și Iordania și-au confirmat ambiția și au avansat în direcția consolidării cooperării cu privire la trei piloni principali de interes reciproc: 1) politica externă și de securitate, inclusiv combaterea terorismului și prevenirea extremismului violent; 2) domeniul economic, pentru a susține stabilitatea macroeconomică a Iordaniei și a consolida dezvoltarea sa socială și economică; 3) consolidarea guvernanței, a statului de drept, a reformei democratice și a drepturilor omului. Reuniunea subcomitetului UE-Iordania privind justiția și securitatea, care a avut loc la 15 februarie 2018 la Amman, a oferit ocazia de a aprofunda discuțiile referitoare la posibilitățile de consolidare a cooperării judiciare dintre UE și Iordania.
Pactul UE-Iordania include angajamente reciproce care le vor permite ambelor părți să își îndeplinească angajamentele asumate în cadrul Conferinței de la Londra din februarie 2016 privind sprijinirea Siriei și a regiunii. Aceste angajamente au fost consolidate în cadrul Conferinței de la Bruxelles privind sprijinirea viitorului Siriei și al regiunii, organizate la 5 aprilie 2017, inclusiv în scopul consolidării rezilienței Iordaniei, având în vedere impactul crizei din Siria 14 .
Iordania rămâne un partener esențial pentru UE în Orientul Mijlociu și este important ca țara să continue să joace un rol constructiv în stabilitatea regiunii. Țara se confruntă cu presiuni multiple persistente, inclusiv de natură regională, economică și socială. Aceasta găzduiește de mult timp un număr mare de refugiați sirieni. Pandemia de COVID-19 a exercitat o presiune suplimentară puternică asupra sectorului sănătății și antrenează noi provocări socioeconomice semnificative.
Liban
UE și Libanul se confruntă cu provocări comune cauzate de crizele prelungite și de instabilitatea din regiune. Parteneriatul UE-Liban este solid și cuprinde numeroase sectoare, astfel cum se prevede în acordul de asociere aflat în vigoare din 2006 15 . Libanul se confruntă cu grave provocări de ordin politic, economic, social și de securitate, în special o criză economică și financiară fără precedent, agravată de impactul pandemiei de COVID-19. Pe lângă deficiențele sistemice, conflictul ce durează de nouă ani în Siria continuă să pună presiune asupra instituțiilor și a infrastructurii Libanului și să îi afecteze stabilitatea socioeconomică. Libanul găzduiește peste un milion de refugiați sirieni înregistrați, pe lângă cei aproximativ 300 000 de refugiați palestinieni care erau deja prezenți și, prin urmare, este țara cu cel mai mare procent de refugiați pe cap de locuitor din lume.
În 2016, UE și Libanul au semnat și un pact care cuprinde angajamente reciproce și acțiuni prioritare pentru îmbunătățirea condițiilor de trai atât ale refugiaților sirieni, cât și ale comunităților-gazdă, în conformitate cu declarația de intenție făcută cu ocazia Conferinței de la Londra din 2016 16 . Angajamentele reînnoite asumate cu ocazia conferințelor succesive de la Bruxelles (2017-2020) privind sprijinirea viitorului Siriei și al regiunii au consolidat aceste responsabilități comune legate de abordarea impactului crizei din Siria. Parteneriatul UELiban este solid și vizează numeroase sectoare, care sunt definite în acordul de asociere. La 11 noiembrie 2016, UE și Libanul au adoptat prioritățile parteneriatului, stabilind un cadru de politică pentru perioada 2016-2020 17 .
Prioritățile parteneriatului reflectă manifestarea angajamentului față de consolidarea legăturilor în cadrul celor trei piloni principali bazați pe interesele și provocările comune: 1) securitatea și combaterea terorismului; 2) guvernanța și statul de drept; 3) stimularea creșterii economice și a oportunităților de angajare. Reuniunea grupului tematic UE-Liban în materie de securitate și justiție, care a avut loc la 3 octombrie 2018 la Beirut, a reamintit importanța aspectelor legate de securitate și justiție ca parte integrantă a parteneriatului UELiban. S-a convenit să se aprofundeze cooperarea judiciară, explorându-se în același timp posibilitățile de a consolida cooperarea cu Eurojust în acest scop.
Libanul se confruntă în prezent cu provocări socioeconomice grave, care sunt amplificate de conflictul din Siria și de pandemia de COVID-19.
Maroc
Marocul este un vecin important și un partener al UE. Într-un context regional din ce în ce mai volatil, țara reprezintă un element de stabilitate în Maghreb și, potențial, o punte între Europa și Africa Subsahariană. De peste cincizeci de ani, UE și Regatul Maroc au construit un parteneriat pe termen lung, susținut de o serie de acorduri politice și economice. În 1996, Marocul și UE au semnat un acord euro-mediteraneean de asociere, care a intrat în vigoare în 2000 18 . Părțile au impulsionat relațiile bilaterale într-o serie de domenii, inclusiv cooperarea politică și în materie de securitate, relațiile economice și financiare, precum și relațiile sociale și umane. În plus, începând din 2008, Marocul a beneficiat de un statut avansat în cadrul politicii europene de vecinătate. Planul de acțiune 2013-2017 pentru punerea în aplicare a statutului avansat, care a fost prelungit în 2018 și 2019, acoperă o gamă largă de domenii de cooperare, inclusiv cooperarea privind chestiuni din domeniul justiției și afacerilor interne precum combaterea rețelelor de criminalitate organizată, gestionarea frontierelor sau cooperarea judiciară și polițienească.
În urma unei încetiniri a relațiilor bilaterale în urma hotărârii Curții de Justiție din decembrie 2015 19 privind domeniul geografic de aplicare al acordului de asociere, UE și Marocul au renegociat instrumentele juridice în cauză din perspectiva jurisprudenței Curții și au convenit să își relanseze parteneriatul la începutul anului 2019. Această relansare a fost aprobată oficial în cadrul celei de a 14-a reuniuni a Consiliului de asociere, la 27 iunie 2019, în cursul căreia a fost adoptată o ambițioasă declarație politică comună 20 . Această declarație comună stabilește o serie de domenii-cheie în care Marocul și UE intenționează să își intensifice cooperarea în următorii ani. Acestea includ, în special, patru domenii strategice: valorile; coeziunea economică și socială; cunoștințele; securitatea și două axe orizontale esențiale (mobilitate/migrație și climă/mediu).
Relansarea relațiilor a permis, de asemenea, reluarea structurilor de dialog care decurg din acordul de asociere, ale cărui subcomitete includ, în special, dialogul într-o gamă largă de domenii, cum ar fi justiția și securitatea sau cooperarea politică. În același timp, a fost consolidată în mod semnificativ cooperarea operațională în domenii legate de securitate și de gestionarea frontierelor, inclusiv combaterea introducerii ilegale de migranți, a traficului de persoane și a altor rețele infracționale. În plus, Marocul a dezvoltat cu statele membre ale UE o strânsă cooperare bilaterală în domeniul combaterii terorismului. Marocul este membru al coaliției internaționale împotriva Daesh și, din 2016, coprezidează Forumul mondial pentru combaterea terorismului. Țara găzduiește, de asemenea, unul dintre centrele regionale de excelență în domeniul CBRN (chimic, biologic, radiologic și nuclear) finanțate de UE.
Tunisia
Tunisia este un partener important pentru UE, reprezentând un exemplu de tranziție democratică și un pilon de stabilitate în regiune. Relațiile dintre UE și Tunisia datează din 1976 și au beneficiat de un impuls semnificativ prin semnarea de către cele două părți, în 1995, a unui acord de asociere care a stabilit legături mai strânse în toate sectoarele cooperării 21 . În urma revoluției din 2011, UE și Tunisia au încheiat un parteneriat privilegiat (2012) care prevede o mai bună integrare economică și comercială și un parteneriat pentru mobilitate 22 . Începând din 2011, UE a sprijinit în mod substanțial Tunisia din punct de vedere politic și financiar, dublându-și asistența financiară, țara devenind astfel unul dintre primii beneficiari, în ordinea importanței, ai sprijinului UE pe cap de locuitor. UE sprijină cu fermitate consolidarea tranziției democratice în Tunisia și punerea în aplicare a reformelor politice și economice relevante care nu au fost încă finalizate.
Cu toate acestea, situația în materie de securitate rămâne delicată, în special ca urmare a instabilității mediului regional. UE s-a angajat să consolideze punerea în aplicare a cooperării sale extinse cu Tunisia în sectorul securității, în ceea ce privește combaterea terorismului și prevenirea radicalizării violente și a extremismului violent, inclusiv prin consolidarea cooperării Tunisiei cu agențiile și organismele relevante ale UE, în special cu Europol. În ultimii ani au fost instituite două parteneriate: un parteneriat operațional între Garde Nationale din Tunisia și Forța de Jandarmerie Europeană (FJE) cu privire la capacitățile de combatere a terorismului și un parteneriat strategic între Academia de Poliție din Carthage Salambo și Agenția UE pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL).
Începând din 2017, activitățile organizate de introducere ilegală de migranți s-au intensificat. Este esențial să se continue procedurile judiciare împotriva persoanelor care introduc ilegal migranți/a traficanților, iar UE își menține angajamentul de a oferi sprijin specializat din partea Eurojust și a Europol. În acest scop, schimbul de informații și analize rămâne important. În plus, cooperarea cu privire la fraudarea documentelor, un domeniu de criminalitate legat de introducerea ilegală de migranți, este un sector în care o cooperare sporită ar fi, de asemenea, foarte benefică.
Turcia
Turcia este un partener-cheie al Uniunii Europene. În decembrie 1999, Consiliul European a acordat Turciei statutul de țară candidată și în octombrie 2005 au fost lansate negocierile de aderare 23 .
În cadrul summitului UE-Turcia din 29 noiembrie 2015 s-a convenit cu privire la extinderea și intensificarea dialogului politic în toate domeniile, inclusiv politica externă și de securitate, migrația și combaterea terorismului 24 . Turcia și UE și-au reiterat angajamentul de a aborda amenințarea reprezentată de Daesh, precum și amenințarea reprezentată în continuare de PKK 25 . Declarația UE-Turcia, adoptată la 18 martie 2016, a abordat criza migrației 26 . La 9 martie 2020, președinții Consiliului European și Comisiei s-au întâlnit cu președintele Turciei, cu care au convenit să consolideze punerea în aplicare a declarației UE-Turcia 27 .
Aprofundarea cooperării cu Eurojust este relevantă în contextul îndeplinirii tuturor cerințelor restante prevăzute în Foaia de parcurs privind liberalizarea vizelor. La 16 decembrie 2013, Uniunea Europeană a lansat dialogul privind liberalizarea vizelor cu Turcia. Acesta se bazează pe o foaie de parcurs care stabilește cerințele pe care Turcia trebuie să le îndeplinească pentru a fi inclusă pe lista țărilor ai căror cetățeni sunt exonerați de obligația de a deține viză.
Între timp, Turcia și Eurojust au stabilit puncte de contact pentru a facilita schimbul de informații fără caracter sensibil. Punctele de contact din Turcia iau parte, de asemenea, la reuniunile Rețelei Judiciare Europene. Eurojust și autoritățile turce au inițiat un schimb de scrisori privind consolidarea cooperării practice. La 2 mai 2016, într-o scrisoare către Eurojust, autoritățile turce și-au reiterat în mod oficial intenția de a încheia un acord de cooperare cât mai curând posibil și de a intensifica între timp cooperarea practică. Va fi extrem de important ca punctele de contact turce să răspundă rapid și să dea curs cererilor de informații și de cooperare care le sunt adresate prin intermediul Eurojust și să participe la reuniuni strategice privind criminalitatea organizată și terorismul. Eurojust a răspuns autorităților turce la 3 mai 2016, invitând Turcia la reuniunea tactică a Eurojust privind terorismul; Eurojust a propus totodată ca judecătorii și procurorii turci să participe activ la evenimentele Eurojust privind cooperarea consolidată în chestiuni legate de justiția penală și să facă schimb de informații și de bune practici. În ultimii ani, discuțiile nu au înregistrat progrese, însă contactele au fost restabilite în 2019.
2.ELEMENTELE JURIDICE ALE RECOMANDĂRII
Regulamentul (UE) 2018/1727 privind Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) stabilește un cadru legal pentru Eurojust, în special obiectivele, sarcinile, sfera de competență, dispozițiile privind protecția datelor și modalitățile de cooperare cu partenerii săi externi.
Prezenta recomandare este conformă cu dispozițiile Regulamentului privind Eurojust.
Obiectivul prezentei recomandări este de a obține din partea Consiliului autorizarea necesară privind negocierea viitoarelor acorduri de către Comisie în numele UE. Temeiul juridic pe baza căruia Consiliul autorizează deschiderea negocierilor este articolul 218 alineatele (3) și (4) din TFUE.
În conformitate cu articolul 218 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia este desemnată ca negociator al Uniunii pentru acordurile dintre Uniunea Europeană și țările terțe identificate în prezenta recomandare privind cooperarea dintre Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) și autoritățile competente pentru cooperarea judiciară în materie penală din țările terțe respective.
Recomandare de
DECIZIE A CONSILIULUI
de autorizare a deschiderii negocierilor pentru încheierea de acorduri între Uniunea Europeană și Algeria, Armenia, Bosnia și Herțegovina, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Maroc, Tunisia și Turcia privind cooperarea dintre Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) și autoritățile competente pentru cooperarea judiciară în materie penală din aceste state terțe
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 218 alineatele (3) și (4),
având în vedere recomandarea Comisiei Europene,
întrucât:
(1)Regulamentul (UE) 2018/1727 al Parlamentului European și al Consiliului 28 a fost adoptat la 14 noiembrie 2019 și se aplică de la 12 decembrie 2019.
(2)Regulamentul menționat, în special articolul 56, stabilește principiile generale pentru transferul de date cu caracter personal de la Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) către țări terțe și organizații internaționale. Eurojust poate transfera date cu caracter personal către o țară terță pe baza unui acord internațional încheiat între Uniune și țara terță respectivă în temeiul articolului 218 din TFUE, care să prevadă garanții adecvate în ceea ce privește protecția vieții private și a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor.
(3)Ar trebui deschise negocieri în vederea încheierii unor astfel de acorduri între Uniunea Europeană și Algeria, Armenia, Bosnia și Herțegovina, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Maroc, Tunisia și Turcia.
(4)Dacă este necesar, Comisia ar trebui să poată consulta Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) și în timpul negocierii acordurilor și, în orice caz, înainte de încheierea acordurilor.
(5)Acordurile ar trebui să respecte drepturile fundamentale și principiile recunoscute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special dreptul la respectarea vieții private și de familie, recunoscut la articolul 7 din cartă, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, recunoscut la articolul 8 din cartă, și dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil, recunoscut la articolul 47 din cartă. Acordurile ar trebui să se aplice în conformitate cu aceste drepturi și principii.
(6)Acordurile nu ar trebui să afecteze transferul de date cu caracter personal sau alte forme de cooperare între autoritățile responsabile de protejarea securității naționale și nu ar trebui să aducă atingere acestora.
(7)Irlanda are obligații în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1727 și, prin urmare, participă la adoptarea prezentei decizii.
(8)În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.
(9)Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) și Comitetul european pentru protecția datelor (CEPD) au fost consultate cu privire la prezenta decizie și anexa la aceasta și au emis un aviz la (data),
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
(1)Prin prezenta decizie, Comisia este autorizată să deschidă negocierile pentru încheierea de acorduri între Uniunea Europeană și Algeria, Armenia, Bosnia și Herțegovina, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Maroc, Tunisia și Turcia privind cooperarea dintre Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) și autoritățile competente pentru cooperarea judiciară în materie penală din aceste state terțe.
(2)Negocierile se desfășoară pe baza directivelor de negociere ale Consiliului prevăzute în anexa la prezenta decizie.
Articolul 2
Prin prezenta decizie, Comisia este desemnată negociator al Uniunii.
Articolul 3
Negocierile se desfășoară în consultare cu grupul de lucru relevant din cadrul Consiliului și în conformitate cu directivele cuprinse în anexă, sub rezerva oricăror directive pe care Consiliul le-ar putea adresa ulterior Comisiei.
Comisia raportează periodic grupului de lucru din cadrul Consiliului cu privire la evoluția negocierilor și transmite fără întârziere toate documentele de negociere.
Articolul 4
Prezenta decizie se adresează Comisiei.
Adoptată la Bruxelles,
Pentru Consiliu,
Președintele
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 19.11.2020
COM(2020) 743 final
ANEXĂ
la
Recomandarea de
DECIZIE A CONSILIULUI
de autorizare a deschiderii negocierilor pentru încheierea de acorduri între Uniunea Europeană și Algeria, Armenia, Bosnia și Herțegovina, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Maroc, Tunisia și Turcia privind cooperarea dintre Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) și autoritățile competente pentru cooperarea judiciară în materie penală din aceste state terțe
ANEXĂ
Directive de negociere pentru încheierea de acorduri între Uniunea Europeană și Algeria, Armenia, Bosnia și Herțegovina, Egipt, Israel, Iordania, Liban, Maroc, Tunisia și Turcia privind cooperarea dintre Agenția Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) și autoritățile competente pentru cooperarea judiciară în materie penală din aceste state terțe
În cursul negocierilor, Comisia ar trebui să urmărească îndeplinirea obiectivelor prezentate în detaliu mai jos.
(1)Obiectivul acordurilor este de a furniza temeiul juridic pentru cooperarea dintre Eurojust și autoritățile competente din țările terțe în cauză, inclusiv pentru schimbul de date operaționale cu caracter personal, pentru a sprijini și a consolida acțiunea autorităților competente din aceste țări și din statele membre, precum și cooperarea reciprocă a acestora în ceea ce privește prevenirea și combaterea formelor de criminalitate care intră în sfera de competență a Eurojust în conformitate cu Regulamentul privind Eurojust, asigurând totodată garanții adecvate legate de protecția vieții private, a datelor cu caracter personal și a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor.
(2)Pentru a garanta limitarea scopului, cooperarea și schimbul de date cu caracter personal în temeiul acordului trebuie să se refere numai la formele de criminalitate și infracțiunile conexe care intră în sfera de competență a Eurojust în conformitate cu articolul 3 din Regulamentul (UE) 2018/1727 (denumite în continuare, împreună, „infracțiuni”). În special, cooperarea ar trebui să aibă drept obiectiv prevenirea și combaterea terorismului, anihilarea criminalității organizate, în special a traficului ilicit de arme de foc, a traficului de droguri și a introducerii ilegale de migranți, precum și combaterea criminalității informatice. Acordurile trebuie să precizeze domeniul lor de aplicare și scopurile în care Eurojust poate transfera date autorităților competente din țările terțe în cauză.
(3)Acordurile trebuie să definească în mod clar și precis garanțiile și controalele necesare cu privire la protecția datelor cu caracter personal, a drepturilor și a libertăților fundamentale ale persoanelor, indiferent de cetățenie sau de locul de reședință, în cadrul schimbului de date cu caracter personal dintre Eurojust și autoritățile competente din țările terțe în cauză. În plus față de garanțiile prevăzute mai jos, acordurile trebuie să includă cerința ca transferul de date cu caracter personal să facă obiectul unor obligații de confidențialitate și ca datele cu caracter personal să nu fie utilizate pentru a solicita, a pronunța sau a executa o pedeapsă cu moartea sau orice altă formă de tratament crud și inuman, fără a aduce atingere garanțiilor suplimentare care ar putea fi necesare.
În special:
(a)Acordurile trebuie să conțină definițiile principalilor termeni, inclusiv o definiție a datelor cu caracter personal conformă cu articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2016/680.
(b)Acordurile trebuie să respecte principiul specificității, asigurându-se că datele nu vor fi prelucrate în alte scopuri decât în cel al transferului. Astfel, scopurile prelucrării datelor cu caracter personal de către părți în temeiul acordurilor trebuie să fie precizate în mod clar și precis și să nu depășească ceea ce este necesar în anumite cazuri individuale în vederea prevenirii și a combaterii infracțiunilor la care se referă acordurile.
(c)Datele cu caracter personal transferate de Eurojust în conformitate cu acordurile trebuie să fie prelucrate în mod corect, în baza unui temei legitim și numai în scopurile pentru care au fost transferate. Acordurile trebuie să prevadă obligația Eurojust de a indica, la momentul transferării datelor, orice restricție privind accesul sau utilizarea acestora, inclusiv în ceea ce privește transferul, ștergerea, distrugerea sau prelucrarea ulterioară a datelor. Acordurile trebuie să oblige autoritățile competente din țările terțe în cauză să respecte aceste restricții și să precizeze modul în care se va asigura respectarea acestor restricții în practică. Datele cu caracter personal trebuie să fie adecvate, relevante și limitate la ceea ce este necesar în scopul respectiv. Aceste date trebuie să fie corecte și actualizate. Datele nu trebuie să fie păstrate mai mult decât este necesar pentru scopurile în care au fost transferate. Acordurile prevăd reexaminarea periodică a necesității de a păstra în continuare datele cu caracter personal transferate. Acordurile trebuie să fie însoțite de o anexă care să conțină o listă exhaustivă a autorităților competente din țările terțe în cauză cărora Eurojust le poate transfera date, precum și o scurtă descriere a competențelor acestora.
(d)Trebuie să se interzică transferul de către Eurojust al datelor cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenența sindicală, precum și transferul datelor genetice și al datelor privind sănătatea și viața sexuală, cu excepția cazului în care acest lucru este strict necesar și proporțional în anumite cazuri individuale pentru prevenirea sau combaterea infracțiunilor acoperite de acorduri și sub rezerva unor garanții adecvate. Acordurile ar trebui, de asemenea, să conțină garanții specifice referitoare la transferul datelor cu caracter personal privind victimele infracțiunilor, martorii sau alte persoane care pot furniza informații privind infracțiunile, precum și minorii.
(e)Acordurile trebuie să garanteze că persoanele ale căror date cu caracter personal sunt prelucrate beneficiază de drepturi exercitabile, prin stabilirea unor norme privind dreptul de acces, de rectificare și de ștergere, inclusiv a motivelor specifice care ar putea să permită eventuale restricții necesare și proporționale. Acordurile trebuie să asigure, de asemenea, faptul că persoanele ale căror date sunt prelucrate în temeiul acordurilor beneficiază de drepturi opozabile de a exercita căi de atac administrative și judiciare, garantând măsuri reparatorii efective.
(f)Acordurile trebuie să stabilească normele referitoare la stocarea, revizuirea, corectarea și ștergerea datelor cu caracter personal, la păstrarea de evidențe în scopul înregistrării și documentării, precum și la informațiile care urmează să fie puse la dispoziția persoanelor. Acordurile ar trebui, de asemenea, să ofere garanții privind prelucrarea automată a datelor cu caracter personal. Acordurile ar trebui să precizeze, de asemenea, criteriile pe baza cărora ar trebui evaluată acuratețea datelor.
(g)Acordurile trebuie să includă obligația de a asigura securitatea datelor cu caracter personal prin măsuri tehnice și organizatorice adecvate, inclusiv prin asigurarea faptului că numai persoanele autorizate pot avea acces la datele cu caracter personal. Acordurile trebuie să includă, de asemenea, obligația de notificare în cazul unei încălcări a securității datelor cu caracter personal care afectează datele transferate în temeiul acordurilor.
(h)Transferurile ulterioare de informații de la autoritățile competente din țările terțe în cauză către alte autorități din propria țară, inclusiv pentru a fi utilizate în proceduri judiciare, ar trebui să fie permise numai în scopul inițial al transferului efectuat de către Eurojust și trebuie să facă obiectul unor condiții și garanții adecvate, inclusiv al unei autorizări prealabile din partea Eurojust.
(i)Aceleași condiții ca cele menționate la litera (h) trebuie să se aplice transferurilor ulterioare de informații de la autoritățile competente din țara terță în cauză către autoritățile dintr-o altă țară terță, cu condiția suplimentară ca astfel de transferuri ulterioare să fie permise numai către țările terțe către care Eurojust are dreptul să transfere date cu caracter personal în temeiul articolului 56 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2018/1727.
(j)Acordurile trebuie să asigure faptul că există un sistem de supraveghere de către una sau mai multe autorități publice independente responsabile cu protecția datelor care dispun de competențe efective de investigare și de intervenție astfel încât să fie în măsură să supravegheze autoritățile publice din țările terțe în cauză care utilizează datele cu caracter personal și alte informații care au făcut obiectul unui schimb în temeiul acordurilor, precum și să inițieze acțiuni în justiție. În special, autoritățile independente trebuie să aibă competența de a examina plângerile primite din partea cetățenilor cu privire la utilizarea datelor cu caracter personal care îi privesc. Autoritățile publice care utilizează date cu caracter personal trebuie să fie responsabile pentru respectarea normelor privind protecția datelor cu caracter personal prevăzute în acord.
(4)Acordurile trebuie să prevadă un mecanism eficace de soluționare a litigiilor cu privire la interpretarea și aplicarea lor pentru a garanta faptul că părțile respectă regulile convenite de comun acord.
(5)Acordurile trebuie să includă dispoziții privind monitorizarea și evaluarea lor periodică.
(6)Acordurile trebuie să includă o dispoziție privind intrarea lor în vigoare și valabilitatea, precum și o dispoziție prin care una dintre părți poate denunța sau suspenda acordul, în special în cazul în care țara terță în cauză nu mai asigură efectiv nivelul de protecție a drepturilor și libertăților fundamentale prevăzut de acorduri. Acordurile trebuie să precizeze, de asemenea, dacă datele cu caracter personal care intră în domeniul lor de aplicare și care sunt transferate înainte de suspendarea sau denunțarea lor pot fi prelucrate în continuare. Prelucrarea în continuare a datelor cu caracter personal, dacă este permisă, trebuie, în orice caz, să se desfășoare în conformitate cu dispozițiile acordului de la momentul suspendării sau al denunțării.
(7)Acordurile pot include o clauză privind aplicarea lor teritorială, dacă este necesar.
(8)Acordurile trebuie să fie în egală măsură autentice în limbile bulgară, cehă, croată, daneză, engleză, estonă, finlandeză, franceză, germană, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, malteză, neerlandeză, polonă, portugheză, română, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză și să includă o clauză lingvistică în acest sens.