COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 28.4.2020
COM(2020) 310 final
2020/0066(COD)
Propunere de
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 575/2013 și (UE) 2019/876 în ceea ce privește o serie de ajustări ca răspuns la pandemia de COVID-19
(Text cu relevanță pentru SEE)
EXPUNERE DE MOTIVE
1.CONTEXT
•Temeiurile și obiectivele propunerii
Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (Regulamentul privind cerințele de capital sau CRR) 1 stabilește, împreună cu Directiva 2013/36/UE (Directiva privind cerințele de capital sau CRD) 2 cadrul de reglementare prudențială pentru instituțiile de credit care își desfășoară activitatea în Uniune. CRR și CRD au fost adoptate în urma crizei financiare din 2008-2009 pentru a spori reziliența instituțiilor din sectorul financiar al UE și sunt bazate în mare parte pe standardele globale convenite cu partenerii internaționali ai UE, în special cu Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS).
CRR a fost modificat ulterior pentru a aborda deficiențele rămase în cadrul de reglementare prudențială și pentru a pune în aplicare unele elemente restante ale reformei globale a serviciilor financiare care sunt esențiale pentru a asigura reziliența instituțiilor. Printre diversele modificări ulterioare, Regulamentul (UE) 2017/2395 3 a introdus în CRR măsuri tranzitorii pentru diminuarea impactului asupra fondurilor proprii al introducerii noului standard contabil, Standardul Internațional de Raportare Financiară – Instrumente financiare (IFRS) 9. Regulamentul (UE) 2019/630 4 a introdus în CRR o cerință privind acoperirea minimă a pierderilor pentru expunerile neperformante (așa-numitul mecanism de protecție prudențial). În plus, Regulamentul (UE) 2019/876 5 (CRR II) a adăugat în CRR unele dintre elementele finale ale reformelor internaționale (cadrul Basel III finalizat), care implică, printre altele, o nouă definiție a indicatorului efectului de levier și un amortizor pentru indicatorul efectului de levier, care vor împiedica instituțiile să sporească în mod excesiv efectul de levier. Acest din urmă regulament a introdus, de asemenea, tratamente prudențiale mai avantajoase pentru anumite programe informatice, pentru anumite împrumuturi garantate cu pensii și salarii, precum și pentru împrumuturile acordate întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și pentru proiectele de infrastructură.
Șocul economic grav cauzat de pandemia de COVID-19 și măsurile excepționale de limitare a răspândirii acesteia au un impact major asupra economiei. Întreprinderile se confruntă cu perturbări ale lanțurilor de aprovizionare, închideri temporare și reducerea cererii, iar gospodăriile se confruntă cu situații de șomaj și o scădere a veniturilor. Autoritățile publice de la nivelul Uniunii și al statelor membre au luat măsuri decisive pentru a sprijini gospodăriile și întreprinderile solvabile să facă față acestei încetiniri grave, dar temporare, a activității economice și deficitului de lichidități aferent. Ca urmare a reformelor întreprinse în urma crizei financiare din 2008, instituțiile de credit sunt în prezent bine capitalizate și mult mai reziliente decât în 2008. Acest lucru le permite să joace un rol esențial în gestionarea șocului economic provocat de pandemia de COVID-19. Cu toate acestea, incertitudinea legată de ritmul redresării activității economice va avea în mod inevitabil un impact asupra sectorului bancar.
Ca răspuns la noile circumstanțe, autoritățile competente din întreaga Uniune au acordat măsuri temporare de sprijin operațional și sub formă de capital care să asigure condiții favorabile pentru ca instituțiile de credit să acorde în continuare credite în contextul pandemiei de COVID-19. Se subliniază importanța mobilizării capitalului acolo unde este cel mai necesar și a interacțiunii eficiente a cadrului prudențial cu diferitele măsuri luate în contextul pandemiei de COVID-19. CRR le oferă băncilor o marjă de manevră amplă pentru a sprijini inițiativele publice și private de promovare a acordării în continuare de credite în contextul pandemiei de COVID-19, asigurând în același timp o abordare prudentă. Flexibilitatea inclusă în CRR este descrisă în Comunicarea interpretativă a Comisiei din 27 aprilie 2020 privind aplicarea cadrelor contabile și prudențiale pentru facilitarea creditării bancare în UE în contextul COVID-19 6 .
Pe lângă utilizarea deplină a flexibilității permise în cadrul existent, sunt necesare anumite modificări limitate ale unor aspecte specifice ale CRR pentru a maximiza capacitatea instituțiilor de credit de a acorda împrumuturi și de a absorbi pierderile legate de pandemia de COVID-19, asigurându-se, în același timp, reziliența continuă a acestor instituții. În plus, la nivel internațional, BCBS a convenit să se amâne cu un an termenul de punere în aplicare a elementelor finale ale cadrului Basel III, unele dintre acestea fiind deja incluse în CRR 7 , și a decis aplicarea unei flexibilități sporite în ceea ce privește introducerea progresivă a impactului IFRS 9 asupra capitalului. Aceste modificări trebuie să se reflecte în normele existente.
În primul rând, este necesar să se ajusteze măsurile tranzitorii care le permit instituțiilor de credit să diminueze impactul asupra fondurilor proprii al constituirii, în temeiul IFRS 9, de provizioane pentru pierderile de credit așteptate (expected credit losses – ECL). Această ajustare le-ar permite instituțiilor de credit să atenueze mai bine impactul oricărei creșteri potențiale a provizioanelor pentru ECL ca urmare a deteriorării calității creditului expunerilor instituțiilor de credit din cauza consecințelor economice ale pandemiei de COVID-19.
În al doilea rând, pentru a ține seama de impactul garanțiilor legate de COVID-19, normele privind acoperirea minimă a pierderilor pentru expunerile neperformante trebuie să fie ajustate pentru a extinde temporar tratamentul aplicabil în prezent expunerilor neperformante garantate sau asigurate de agenții de creditare a exportului și la expunerile neperformante care ar apărea ca urmare a pandemiei de COVID-19 și care sunt acoperite de diversele scheme de garanții instituite de statele membre. Ar fi recunoscute astfel caracteristicile similare ale garanțiilor oferite de agențiile de creditare a exportului și ale garanțiilor legate de COVID-19.
În al treilea rând, este necesar să se modifice mecanismul de compensare asociat puterii discreționare a autorităților competente de a le permite instituțiilor de credit să excludă temporar expunerile sub formă de rezerve deținute la bănci centrale din calculul indicatorului efectului de levier. Acest lucru ar garanta că măsurile de asigurare a lichidității luate de băncile centrale în contextul crizei ar fi canalizate efectiv către economie prin intermediul instituțiilor de credit.
În al patrulea rând, este necesar să se amâne, în conformitate cu decizia BCBS, data aplicării noii cerințe privind amortizorul pentru indicatorul efectului de levier. S-ar elibera astfel capacitatea operațională a instituțiilor de credit și acestea ar fi în măsură să se concentreze asupra problemelor mai urgente legate de pandemia de COVID-19.
În al cincilea rând, trebuie devansate datele de aplicare pentru unele dintre beneficiile de capital prevăzute în CRR, dar care nu sunt încă aplicabile, și anume dispozițiile privind tratamentul anumitor programe informatice, dispozițiile privind anumite împrumuturi garantate cu pensii sau salarii, factorul de sprijinire revizuit pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri) și noul factor de sprijinire pentru finanțarea infrastructurii. Devansarea datei de aplicare a celor doi factori de sprijinire, a tratamentului preferențial al anumitor programe informatice, precum și a tratamentului preferențial al anumitor împrumuturi garantate cu pensii sau cu salarii ar elibera fonduri proprii ale instituțiilor, permițându-le acestora să intensifice creditarea atât de necesară în cursul pandemiei de COVID-19 și în perioada următoare.
Modificările propuse nu vor modifica în mod fundamental cadrul de reglementare prudențială. Acestea fac parte din măsurile luate de Comisie ca răspuns la situația de urgență declanșată de pandemia de COVID-19. Ajustările menționate ale cadrului prudențial ar facilita eforturile colective menite să atenueze impactul pandemiei și să creeze, astfel, condițiile pentru o redresare rapidă.
•Coerența cu dispozițiile deja existente în domeniul de politică vizat
Propunerea aduce modificări legislației existente. Aceste modificări sunt conforme pe deplin cu dispozițiile existente în domeniul de politică al cerințelor prudențiale pentru instituții și al supravegherii acestora, inclusiv cu Comunicarea interpretativă a Comisiei adoptată în același timp cu prezenta propunere. De asemenea, modificările sunt conforme pe deplin cu normele contabile ale Uniunii, în special cu Regulamentul (UE) 2016/2067 al Comisiei din 22 noiembrie 2016 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1126/2008 de adoptare a anumitor standarde internaționale de contabilitate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește IFRS 9. Prezenta propunere completează măsurile luate de Banca Centrală Europeană, de Autoritatea Bancară Europeană și de autoritățile naționale competente în acest domeniu.
•Coerența cu alte domenii de politică ale Uniunii
Prezenta propunere face parte din răspunsul mai amplu al Comisiei Europene la pandemia de COVID 19. Aceasta este esențială pentru a asigura eficacitatea măsurilor adoptate de statele membre, de Comisie și de Banca Centrală Europeană. Propunerea este conformă pe deplin cu Comunicarea Comisiei privind aspectele economice ale crizei provocate de coronavirus publicată la 13 martie 2020 8 , precum și cu „COVID 19 – Pachet economic – Utilizarea fiecărui euro disponibil”, lansat la 2 aprilie 2020 9 .
2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE
•Temeiul juridic
Propunerea se întemeiază pe articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), având același temei juridic ca actele legislative pe care le modifică.
•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)
Obiectivele urmărite de modificările preconizate, și anume maximizarea capacității instituțiilor de credit de a acorda împrumuturi și de a absorbi pierderile legate de pandemia de COVID-19, asigurându-se în același timp reziliența lor continuă, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii decât prin diferite inițiative naționale, deoarece modificările vizează datele de aplicare ale unor norme ale Uniunii sau constituie ajustări ale unor norme existente ale Uniunii ca răspuns la pandemia de COVID-19. Problemele și cauzele acestora sunt aceleași în toate statele membre. În lipsa unei acțiuni din partea Uniunii, cadrul de reglementare existent nu ar putea sprijini cu aceeași eficacitate diversele măsuri luate de autoritățile publice atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel național, și nu ar putea reacționa la fel de rapid la provocările excepționale de pe piață.
Capacitatea statelor membre de a adopta măsuri naționale este limitată, dat fiind că CRR reglementează deja aceste aspecte, iar modificările la nivel național ar contraveni dreptului Uniunii în vigoare în prezent. În cazul în care Uniunea ar înceta să reglementeze aceste aspecte, piața internă a serviciilor bancare ar fi supusă unor seturi diferite de norme, ceea ce ar conduce la fragmentare și ar submina cadrul unic de reglementare instituit recent în acest domeniu.
•Proporționalitatea
Această acțiune a Uniunii este necesară pentru atingerea obiectivului de maximizare a capacității instituțiilor de credit de a acorda împrumuturi și de a absorbi pierderile în contextul pandemiei de COVID-19, menținându-se, în același timp, coerența cadrului prudențial. Modificările propuse nu depășesc abordarea dispozițiilor selectate din cadrul prudențial al Uniunii pentru instituțiile de credit care vizează exclusiv măsuri menite să asigure redresarea în urma pandemiei actuale de COVID-19. În plus, modificările propuse se limitează la aspectele care nu pot fi abordate în limitele marjei discreționare existente prevăzute de normele actuale.
3.REZULTATE ALE EVALUĂRILOR EX-POST, CONSULTĂRILOR PĂRȚILOR INTERESATE ȘI EVALUĂRII IMPACTULUI
Prezenta propunere nu este însoțită de o evaluare separată a impactului, deoarece nu modifică aspectele fundamentale ale CRR și nu impune noi obligații părților în cauză. În plus, impactul măsurilor modificate prin prezenta propunere a făcut obiectul unei analize în cadrul evaluărilor impactului efectuate pentru Regulamentul (UE) 2017/2395, Regulamentul (UE) 2019/876 și Regulamentul (UE) 2019/630, care modifică CRR în ceea ce privește aspectele vizate de prezenta propunere. Propunerea are drept obiectiv principal prevederea, din motive excepționale în contextul pandemiei actuale de COVID-19, a unor amânări în ceea ce privește data aplicării anumitor dispoziții ale CRR, devansarea aplicării unor măsuri care ar scuti băncile de anumite cerințe de capital sau specificarea tratamentului prudențial al anumitor expuneri, având în vedere circumstanțele excepționale create de pandemia de COVID-19.
Modificările propuse ar urma să aibă un impact limitat asupra sarcinii administrative a băncilor și asupra costurilor de adaptare a operațiunilor lor interne, costurile urmând să fie compensate de beneficiile obținute în ceea ce privește disponibilitatea capitalului. Modificările propuse se referă la dispoziții care le permit băncilor să aplice tratamente mai avantajoase, dar nu le impun aplicarea unor astfel de tratamente.
•Drepturile fundamentale
Uniunea s-a angajat să respecte standarde ridicate de protecție a drepturilor fundamentale și este parte la numeroase convenții privind drepturile omului. În acest context, propunerea nu va avea probabil niciun impact direct asupra acestor drepturi, astfel cum au fost enumerate în principalele convenții ale ONU privind drepturile omului, în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care este parte integrantă a tratatelor UE, și în Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO).
4.IMPLICAȚII BUGETARE
Propunerea nu are niciun impact bugetar pentru instituțiile Uniunii.
5.ELEMENTE DIVERSE
•Explicații detaliate cu privire la prevederile specifice ale propunerii
Măsuri tranzitorii pentru diminuarea impactului dispozițiilor IFRS 9 asupra capitalului reglementat
Articolul 473a din CRR conține măsuri tranzitorii care le permit instituțiilor să readauge la fondurile lor proprii de nivel 1 de bază (CET1) o parte a oricărei majorări a provizioanelor ca urmare a introducerii contabilizării ECL în temeiul IFRS 9. Măsurile tranzitorii sunt alcătuite din două componente: o componentă statică și o componentă dinamică. Componenta statică le permite instituțiilor de credit să neutralizeze parțial „impactul din prima zi” asupra fondurilor proprii de nivel 1 de bază al majorării provizioanelor contabile ca urmare a introducerii IFRS 9. Componenta dinamică le permite băncilor să neutralizeze parțial impactul majorării suplimentare (efectuate după prima zi) a provizioanelor pentru activele financiare care nu sunt depreciate. Măsurile tranzitorii existente acoperă perioada 2018-2022.
Aplicarea IFRS 9 în timpul încetinirii creșterii economice cauzate de pandemia de COVID-19 poate duce la o majorare bruscă semnificativă a provizioanelor pentru ECL, deoarece, pentru multe expuneri, ar putea fi necesar să se calculeze pierderile așteptate pe durata de viață. Pentru a diminua impactul potențial pe care o majorare bruscă a provizioanelor pentru ECL îl poate avea asupra capacității instituțiilor de a acorda împrumuturi clienților în perioadele în care sunt cele mai necesare, ar trebui ca măsurile tranzitorii să fie prelungite. S-ar realiza astfel o diminuare suplimentară a impactului pandemiei de COVID-19 asupra unei eventuale creșteri a nevoilor instituțiilor de a constitui provizioane în conformitate cu IFRS 9, menținându-se, în același timp, măsurile tranzitorii pentru cuantumurile ECL stabilite înainte de pandemia de COVID-19. Prin urmare, aceste modificări ar permite redemararea perioadei de tranziție de 5 ani care a început în 2018. Noua perioadă de tranziție le va permite astfel instituțiilor financiare să ajusteze calibrarea modalităților de readăugare a provizioanelor la fondurile proprii de nivel 1 de bază în perioada 2020-2024.
În contextul pandemiei de COVID-19, măsurile tranzitorii sunt prelungite numai pentru componenta dinamică, în conformitate cu revizuirile direcționate 10 ale standardelor prudențiale convenite la nivel internațional [articolul 1 alineatul (2) din propunere], pentru a aborda potențiala majorare a provizioanelor pentru ECL ca urmare a pandemiei de COVID19. Pentru a se asigura faptul că scutirea suplimentară vizează în mod specific ECL apărute ca urmare a circumstanțelor excepționale ale pandemiei de COVID-19 fără a introduce o complexitate nejustificată, data de referință pentru orice majorare a provizioanelor care ar fi supusă măsurilor tranzitorii prelungite este mutată de la 1 ianuarie 2018 la 1 ianuarie 2020, deoarece este probabil ca, începând de la această dată, pierderile suplimentare suportate de instituții să fie legate de pandemia de COVID-19.
Articolul 473a alineatul (1) din CRR conține o formulă revizuită pentru calcularea cuantumurilor ECL care pot fi incluse (adică „readăugate”) în fondurile proprii de nivel 1 de bază, formulă care aplică factori diferiți componentei statice și, respectiv, componentei dinamice. În timp ce calculul componentei statice rămâne neschimbat în urma prezentei propuneri, componenta dinamică va face obiectul unei perioade de tranziție prelungite și al unui factor de ajustare tranzitoriu revizuit.
Datele de referință de la articolul 473a alineatele (3) și (5) din CRR pentru calcularea unei posibile majorări a provizioanelor pentru ECL în cazul activelor nedepreciate la data de raportare care poate fi readăugată la fondurile proprii de nivel 1 de bază se modifică ținând seama de formula revizuită de la alineatul (1) și de noua dată-limită.
Perioada de tranziție pentru componenta statică prevăzută la articolul 473a alineatul (6) din CRR este adaptată ținând cont de noua formulă de la alineatul (1) al articolului respectiv.
Un nou alineat (6a) prelungește tranziția pentru componenta dinamică, permițându-le instituțiilor să readauge integral la fondurile lor proprii de nivel 1 de bază orice majorare a noilor provizioane recunoscută în 2020 și 2021 pentru activele lor financiare care nu sunt depreciate. Cuantumul care ar putea fi readăugat în perioada 2022-2024 ar urma să scadă în mod liniar.
Modificările aduse articolului 473a alineatul (7) din CRR simplifică recalcularea cerințelor de capital. Acestea înlocuiesc ajustarea tuturor valorilor expunerilor din care se deduc provizioane cu o pondere de risc standard de 100 %, care urmează să fie aplicată cuantumurilor readăugate la fondurile proprii de nivel 1 de bază.
Modificările aduse articolului 473a alineatul (9) din CRR le permit instituțiilor care au optat anterior să nu utilizeze măsurile tranzitorii să revină asupra deciziei respective în orice moment al perioadei de tranziție, cu aprobarea prealabilă din partea autorității lor competente. În plus, articolul 473a alineatul (9) din CRR le oferă instituțiilor posibilitatea de a aplica doar componenta dinamică. În fine, pentru a monitoriza numărul de instituții din UE care utilizează măsurile tranzitorii, autoritățile competente au obligația de a transmite periodic ABE informații cu privire la numărul de instituții pe care le supraveghează care utilizează aceste măsuri.
Tratamentul aplicat împrumuturilor care beneficiază de garanții publice în cadrul mecanismului de protecție prudențial pentru creditele neperformante
Agențiile oficiale de creditare a exportului emit, de regulă, garanții în numele guvernelor naționale pentru a oferi protecție a creditului în cazul împrumuturilor acordate în scopul finanțării exporturilor. Creditele neperformante garantate de astfel de agenții beneficiază de un tratament preferențial în ceea ce privește cerințele de provizionare prevăzute la articolul 47c din CRR. Derogarea propusă de la articolul 47c alineatul (3) extinde acest tratament preferențial la expunerile garantate sau contragarantate de sectorul public în contextul măsurilor menite să atenueze impactul economic al pandemiei de COVID-19, sub rezerva normelor Uniunii privind ajutoarele de stat, atunci când este cazul. Acest lucru ar ține seama de profilul de risc similar al expunerilor garantate respective [articolul 1 alineatul (3) din propunere].
Data de aplicare a amortizorului pentru indicatorul efectului de levier
CRR II a introdus la articolul 92 din CRR un nou alineat (1a), care le impune instituțiilor de importanță sistemică globală o cerință privind menținerea unui amortizor pentru indicatorul efectului de levier. Data de aplicare a amortizorului a fost stabilită inițial la 1 ianuarie 2022. În contextul pandemiei de COVID-19 și în conformitate cu calendarul revizuit de punere în aplicare convenit de BCBS, data de aplicare prevăzută la articolul 3 alineatul (5) din CRR II este amânată cu un an, până la 1 ianuarie 2023 [articolul 2 alineatul (2) din propunere].
Compensarea impactului excluderii anumitor expuneri din calculul indicatorului efectului de levier
CRR II a modificat calculul indicatorului efectului de levier pe baza standardului Basel revizuit. Modificările au inclus introducerea unei puteri discreționare de a exclude temporar anumite expuneri față de băncile centrale din indicatorul de măsurare a expunerii totale a instituțiilor, în circumstanțe excepționale [articolul 429a alineatul (1) litera (n) și alineatele (5)-(7) din CRR]. Exceptarea poate fi acordată pentru o perioadă limitată de timp, care nu depășește un an, în cazul în care autoritatea competentă a instituției, după consultarea băncii centrale relevante, a stabilit și a declarat public că există astfel de circumstanțe excepționale. Orice impact al excluderii este compensat integral prin intermediul unui mecanism prevăzut la articolul 429a alineatul (7) din CRR, care majorează în mod strict proporțional cerința individuală a unei instituții de credit privind indicatorul efectului de levier.
Puterea discreționară, menită să faciliteze transmiterea efectivă a măsurilor de politică monetară, va deveni aplicabilă, împreună cu cerința privind indicatorul efectului de levier, la 28 iunie 2021. Actuala criză provocată de pandemia de COVID-19 a demonstrat însă că mecanismul de compensare, atunci când va fi aplicabil, ar fi prea restrictiv și că aplicarea sa nu ar facilita, de fapt, o transmitere efectivă a politicii monetare. Într-adevăr, din cauza mecanismului actual de compensare, instituțiile de credit pot fi supuse unor constrângeri în ceea ce privește nivelul de majorare a rezervelor lor deținute la bănci centrale. Prin urmare, actualul mecanism de compensare ar putea descuraja instituțiile de credit să utilizeze, în măsura necesară sau dorită într-o situație de criză, facilitățile de lichidități oferite de băncile centrale. Acest lucru ar împiedica transmiterea efectivă a măsurilor de politică monetară și, în cele din urmă, ar obliga instituția să își reducă gradul de îndatorare prin vânzarea de active sau prin reducerea nivelului creditelor acordate economiei reale sau ambele, având în vedere marja sa de control limitată asupra volumului acestor rezerve în timpul unei crize.
Pe baza acestor constatări și având în vedere mandatul Comisiei prevăzut la articolul 511 din CRR de a revizui, printre altele, tratamentul aplicat rezervelor deținute la bănci centrale, Comisia consideră că este oportună modificarea mecanismului de compensare înainte ca acesta să devină aplicabil [articolul 1 punctul 1 litera (b) din propunere]. Acest lucru va spori flexibilitatea necesară pentru a acționa în mod corespunzător și ferm în timpul unor posibile șocuri și crize viitoare și va accentua eficacitatea măsurii. Mai precis, o instituție de credit care exercită puterea discreționară va fi obligată să calculeze indicatorul efectului de levier ajustat o singură dată, și anume în momentul în care exercită puterea discreționară, pe baza valorii rezervelor eligibile deținute de instituție la bănci centrale și a indicatorului de măsurare a expunerii totale din ziua în care autoritatea competentă a instituției declară că există circumstanțe excepționale care justifică exercitarea puterii discreționare. Indicatorul efectului de levier ajustat se va aplica în toată perioada în care este exercitată puterea discreționară și nu se va schimba (așa cum este cazul în temeiul actualului mecanism de compensare). Modificările aduse mecanismului de compensare necesită, de asemenea, modificarea articolului 429a alineatul (1) litera (n) pentru a permite excluderea tuturor rezervelor eligibile deținute la bănci centrale, nu doar a celor constituite după intrarea în vigoare a exceptării [articolul 1 punctul 1 litera (a) din propunere].
Data de aplicare a exceptării anumitor programe informatice de la deducerile din capital
CRR II a introdus dispoziții de modificare a tratamentului normativ al „programelor informatice evaluate în mod prudent” care nu sunt afectate în mod semnificativ într-o situație de încetare a activității întreprinderii (adică de rezoluție, insolvență sau lichidare a unei instituții). Instituțiile nu vor mai fi obligate să deducă aceste programe informatice specifice din fondurile lor proprii de nivel 1 de bază [articolul 36 alineatul (1) litera (b) din CRR]. ABE a fost mandatată să elaboreze un proiect de standard tehnic de reglementare pentru a specifica modul în care trebuie aplicată această exceptare de la deducere, definind sfera programelor informatice care urmează să fie exceptate și modul în care acestea vor fi ponderate la risc [articolul 36 alineatul (4) din CRR]. Data de aplicare a tratamentului revizuit al programelor informatice a fost stabilită la 12 luni de la intrarea în vigoare a respectivului standard tehnic de reglementare [articolul 3 alineatul (7) din CRR II].
În contextul adoptării accelerate a serviciilor digitale ca o consecință a măsurilor publice adoptate pentru combaterea pandemiei de COVID-19, data de aplicare este modificată pentru a permite aplicarea mai devreme a exceptării, și anume de la data intrării în vigoare a standardului tehnic de reglementare [articolul 2 alineatul (3) din propunere].
Data de aplicare a tratamentului specific avut în vedere pentru anumite împrumuturi garantate cu pensii sau salarii
CRR II a introdus la articolul 123 din CRR un tratament mai favorabil pentru anumite împrumuturi acordate de instituțiile de credit pensionarilor sau angajaților care au un contract permanent. Acest tratament favorabil a fost introdus ca urmare a garanțiilor suplimentare asociate unor astfel de împrumuturi care decurg din transferul necondiționat al unei părți a pensiei sau a salariului debitorului către instituția de credit respectivă. Aplicarea acestui tratament în contextul pandemiei de COVID-19 ar stimula instituțiile să acorde mai multe împrumuturi angajaților și pensionarilor. Pentru a le permite instituțiilor să beneficieze deja de tratamentul mai favorabil în cursul pandemiei de COVID-19, data de aplicare a acestei dispoziții este devansată [articolul 2 alineatul (1) din propunere].
Data de aplicare a factorului revizuit de sprijinire a IMM-urilor și a factorului de sprijinire a infrastructurii
CRR II a adus modificări articolului 501 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește ajustarea cerințelor de fonduri proprii pentru expunerile care nu se află în stare de nerambursare față de IMM-uri (factorul de sprijinire a IMM-urilor) și a introdus, la articolul 501a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, o nouă ajustare a cerințelor de fonduri proprii pentru expunerile față de entități care operează sau finanțează structuri fizice sau facilități, sisteme și rețele care oferă sau sprijină servicii publice esențiale (factorul de sprijinire a infrastructurii). Acești factori de sprijinire permit un tratament mai favorabil al anumitor expuneri față de IMM-uri și infrastructură, cu scopul de a stimula instituțiile să sporească în mod prudent acordarea de împrumuturi entităților respective. În contextul pandemiei de COVID-19, este esențial ca băncile să continue să le acorde împrumuturi IMM-urilor și să sprijine investițiile în infrastructură. Prin urmare, data aplicării celor doi factori de sprijinire prevăzuți la articolul 3 din CRR II este devansată (articolul 2 punctul 1 din propunere).
2020/0066 (COD)
Propunere de
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 575/2013 și (UE) 2019/876 în ceea ce privește o serie de ajustări ca răspuns la pandemia de COVID-19
(Text cu relevanță pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ parlamentelor naționale,
având în vedere avizul Băncii Centrale Europene,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,
întrucât:
(1)Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 11 stabilește, împreună cu Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului 12 , cadrul de reglementare prudențială pentru instituțiile care își desfășoară activitatea în Uniune. Adoptat în urma crizei financiare din perioada 2007-2008 și bazat în mare parte pe standardele internaționale convenite în 2010 de Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS), cunoscut drept cadrul Basel III, acest cadru prudențial a contribuit la creșterea rezilienței instituțiilor care își desfășoară activitatea în Uniune și la o pregătire mai bună a acestora pentru a face față eventualelor dificultăți, inclusiv dificultăților cauzate de posibile crize viitoare.
(2)De la intrarea sa în vigoare, Regulamentul (UE) nr. 575/2013 a fost modificat de mai multe ori pentru a aborda deficiențele rămase în cadrul de reglementare prudențială și pentru a pune în aplicare unele elemente restante ale reformei globale a serviciilor financiare care sunt esențiale pentru a asigura reziliența instituțiilor. Printre modificările ulterioare, Regulamentul (UE) 2017/2395 al Parlamentului European și al Consiliului 13 a introdus în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 măsuri tranzitorii pentru diminuarea impactului asupra fondurilor proprii al introducerii Standardului Internațional de Raportare Financiară – Instrumente financiare (IFRS 9). Regulamentul (UE) 2019/630 al Parlamentului European și al Consiliului 14 a introdus în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 o cerință privind acoperirea minimă a pierderilor pentru expunerile neperformante (așa-numitul mecanism de protecție prudențial). În plus, Regulamentul (UE) 2019/876 al Parlamentului European și al Consiliului 15 a introdus în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 unele dintre elementele finale ale cadrului Basel III finalizat, printre altele, o nouă definiție a indicatorului efectului de levier și un amortizor pentru indicatorul efectului de levier, care împiedică instituțiile să sporească în mod excesiv efectul de levier, precum și un tratament prudențial mai favorabil pentru anumite programe informatice, un tratament mai favorabil pentru anumite împrumuturi garantate cu pensii sau salarii, un factor de sprijinire revizuit pentru împrumuturile acordate întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri) și un factor de sprijinire pentru proiectele de infrastructură.
(3)Șocul economic grav cauzat de pandemia de COVID-19 și măsurile excepționale de limitare a răspândirii acesteia au un impact major asupra economiei. Întreprinderile se confruntă cu perturbări ale lanțurilor de aprovizionare, închideri temporare și reducerea cererii, iar gospodăriile se confruntă cu situații de șomaj și o scădere a veniturilor. Autoritățile publice de la nivelul Uniunii și al statelor membre au luat măsuri decisive pentru a sprijini gospodăriile și întreprinderile solvabile să facă față acestei încetiniri grave, dar temporare, a activității economice și deficitului de lichidități aferent.
(4)Instituțiile vor avea un rol-cheie în contribuția la redresare. În același timp, ele sunt susceptibile să fie afectate de înrăutățirea situației economice. Autoritățile competente le-au acordat instituțiilor măsuri temporare de sprijin operațional, precum și sub formă de capital și de lichidități, pentru a se asigura că acestea își pot îndeplini în continuare rolul de finanțare a economiei reale într-un context mai dificil. Comisia, Banca Centrală Europeană și Autoritatea Bancară Europeană au oferit clarificări privind aplicarea flexibilității prevăzute deja în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prin intermediul unor interpretări și orientări referitoare la aplicarea cadrului prudențial în contextul pandemiei de COVID-19 16 . Ca reacție la pandemia de COVID-19, BCBS a acordat, de asemenea, o anumită flexibilitate în ceea ce privește aplicarea standardelor internaționale 17 .
(5)Este important ca instituțiile să își utilizeze capitalul acolo unde este cel mai necesar, iar cadrul de reglementare al Uniunii facilitează acest lucru, asigurându-se în același timp că instituțiile acționează cu prudență. În plus față de flexibilitatea prevăzută în normele existente, modificările direcționate ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013 ar garanta interacțiunea eficientă a cadrului prudențial cu diferitele măsuri luate în contextul situației de urgență cauzate de pandemia de COVID-19.
(6)Circumstanțele extraordinare ale pandemiei de COVID-19 și amploarea fără precedent a provocărilor au impus luarea unor măsuri imediate care să asigure că instituțiile beneficiază de condițiile necesare pentru a canaliza efectiv fondurile către întreprinderi și gospodării și pentru a absorbi șocul economic cauzat de pandemia de COVID-19.
(7)Garanțiile furnizate în contextul pandemiei de COVID-19 de guvernele naționale sau de alte entități publice care sunt eligibile ca furnizori de protecție a creditului în conformitate cu normele de diminuare a riscului de credit prevăzute în partea a treia capitolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sunt comparabile în ceea ce privește efectele lor de diminuare a riscului cu garanțiile oferite de agențiile oficiale de creditare a exportului, astfel cum se menționează la articolul 47c din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Prin urmare, este justificat ca cerințele privind acoperirea minimă pentru expunerile neperformante care beneficiază de garanții acordate de guvernele naționale sau de alte entități publice să fie aliniate la cerințele pentru expunerile care beneficiază de garanții acordate de agenții oficiale de creditare a exportului. Prin urmare, garanțiile și contragaranțiile acordate în contextul pandemiei de COVID-19 în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat ar trebui să fie tratate în același mod ca garanțiile oferite de agențiile oficiale de creditare a exportului.
(8)În contextul pandemiei de COVID-19, au apărut date potrivit cărora, într-o situație de criză, s-ar putea dovedi esențială posibilitatea de a exclude temporar anumite expuneri față de băncile centrale din calculul indicatorului de măsurare a expunerii totale a unei instituții, astfel cum se prevede la articolul 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/876. Cu toate acestea, eficacitatea acestei măsuri pare să fie afectată de flexibilitatea redusă care rezultă din mecanismul de compensare asociat unor astfel de excluderi temporare, care ar limita capacitatea instituțiilor de a spori expunerile față de băncile centrale într-o situație de criză. Acest lucru ar putea forța, în cele din urmă, instituția să reducă nivelul de creditare a gospodăriilor și a întreprinderilor. Pentru a evita eventualele consecințe nedorite legate de mecanismul de compensare și a asigura eficacitatea acestei excluderi în cazul unor eventuale șocuri și crize viitoare, mecanismul de compensare ar trebui modificat înainte ca cerința privind indicatorul efectului de levier prevăzută la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 să devină aplicabilă în conformitate cu dreptul Uniunii la 28 iunie 2021. Până la aplicarea dispozițiilor modificate privind calcularea indicatorului efectului de levier introduse prin Regulamentul (UE) 2019/876, articolul 429a ar trebui să se aplice în continuare astfel cum a fost introdus prin Regulamentul delegat (UE) 2015/62 al Comisiei 18 .
(9)O mare parte a instituțiilor care funcționează în Uniune fac obiectul IFRS 9 de la 1 ianuarie 2018. În conformitate cu standardele internaționale adoptate de BCBS, Regulamentul (UE) 2017/2395 a introdus în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 măsuri tranzitorii menite să diminueze impactul negativ potențial semnificativ asupra fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale instituțiilor rezultat din contabilizarea în conformitate cu IFRS 9 a pierderilor de credit așteptate.
(10)Aplicarea IFRS 9 în timpul încetinirii creșterii economice cauzate de pandemia de COVID-19 poate duce la o majorare bruscă semnificativă a provizioanelor pentru pierderile de credit așteptate, deoarece, pentru multe expuneri, ar putea fi necesar să se calculeze pierderile așteptate pe durata de viață. La 3 aprilie 2020, BCBS a decis aplicarea unei flexibilități sporite în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor tranzitorii care asigură un impact progresiv al IFRS 9. Pentru a limita eventuala volatilitate a capitalului reglementat care poate apărea în cazul în care criza provocată de pandemia de COVID-19 duce la o creștere semnificativă a provizioanelor pentru pierderile de credit așteptate, este necesar să se prelungească aplicabilitatea dispozițiilor tranzitorii și în legislația Uniunii.
(11)Pentru a atenua impactul potențial pe care o majorare bruscă a provizioanelor pentru pierderile de credit așteptate l-ar putea avea asupra capacității instituțiilor de a acorda împrumuturi clienților în perioadele în care acestea sunt cele mai necesare, măsurile tranzitorii ar trebui să fie prelungite cu doi ani, iar instituțiilor ar trebui să li se permită să readauge integral la fondurile lor proprii de nivel 1 de bază orice majorare a noilor provizioane pentru pierderile de credit așteptate pe care o recunosc în 2020 și 2021 pentru activele lor financiare care nu sunt depreciate. S-ar realiza astfel o diminuare suplimentară a impactului crizei provocate de pandemia de COVID-19 asupra unei eventuale creșteri a nevoilor instituțiilor de a constitui provizioane în conformitate cu IFRS 9, menținându-se, în același timp, măsurile tranzitorii pentru cuantumurile pierderilor de credit așteptate stabilite înainte de pandemia de COVID-19.
(12)Instituțiile care au ales anterior să nu utilizeze măsurile tranzitorii pot reveni asupra acestei decizii oricând în cursul perioadei de tranziție, sub rezerva aprobării prealabile din partea autorității lor competente. Ulterior și sub rezerva aprobării de către autoritățile de supraveghere, instituțiile au posibilitatea de a renunța la utilizarea măsurilor tranzitorii.
(13)În martie 2020, Grupul guvernatorilor băncilor centrale și al directorilor organismelor de supraveghere (GHOS) a revizuit calendarul de punere în aplicare a elementelor finale ale cadrului Basel. Deși majoritatea elementelor finale nu au fost încă transpuse în dreptul Uniunii, cerința privind amortizorul pentru indicatorul efectului de levier în cazul instituțiilor de importanță sistemică globală a fost deja transpusă prin modificările introduse prin Regulamentul (UE) 2019/876. Prin urmare, data de aplicare a cerinței privind amortizorul pentru indicatorul efectului de levier ar trebui amânată cu un an, până la 1 ianuarie 2023, astfel cum s-a convenit la nivel internațional. Data de aplicare stabilită în Regulamentul (UE) 2019/876 ar trebui revizuită în consecință, pentru a se asigura condiții de concurență echitabile la nivel internațional pentru instituțiile stabilite în Uniune care desfășoară activități în afara Uniunii. În condițiile în care aplicarea cerinței privind amortizorul pentru indicatorul efectului de levier ar fi amânată, în perioada de amânare nu ar exista consecințe pentru neîndeplinirea cerinței respective, astfel cum se prevede la articolul 141c din Directiva 2013/36/UE, și nici restricția aferentă privind distribuirile stabilită la articolul 141b din directiva respectivă.
(14)Având în vedere garanțiile specifice aferente împrumuturilor acordate de instituțiile de credit pensionarilor sau angajaților care au un contract permanent cu condiția transferului necondiționat al unei părți a pensiei sau a salariului debitorului către instituția de credit respectivă, articolul 123 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/876 pentru a permite un tratament mai favorabil al unor astfel de împrumuturi. Aplicarea acestui tratament în contextul pandemiei de COVID-19 ar stimula instituțiile să acorde mai multe împrumuturi angajaților și pensionarilor. Prin urmare, este necesar să se devanseze data de aplicare a acestei dispoziții, astfel încât aceasta să poată fi utilizată deja de instituții în timpul pandemiei de COVID-19.
(15)Dispozițiile privind ajustarea expunerilor ponderate la risc care nu sunt în stare de nerambursare față de IMM-uri prevăzute la articolul 501 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 (factorul de sprijinire a IMM-urilor) au fost modificate prin Regulamentul (UE) 2019/876. Regulamentul respectiv a introdus, de asemenea, la articolul 501a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 o nouă ajustare a cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de credit pentru expunerile față de entități care operează sau finanțează structuri fizice sau facilități, sisteme și rețele care oferă sau sprijină servicii publice esențiale (factorul de sprijinire a infrastructurii). Având în vedere că acești factori de sprijinire permit un tratament mai favorabil al anumitor expuneri față de IMM-uri și infrastructură, aplicarea lor în contextul pandemiei de COVID-19 ar stimula instituțiile să sporească acordarea împrumuturilor, atât de necesare, către entitățile respective. Prin urmare, este necesar să se devanseze data de aplicare a celor doi factori de sprijinire, astfel încât aceștia să poată fi utilizați deja de instituții în timpul pandemiei de COVID-19.
(16)Tratamentul prudențial al anumitor programe informatice a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/876 pentru a sprijini și mai mult tranziția către un sector bancar mai digitalizat. În contextul adoptării accelerate a serviciilor digitale ca o consecință a măsurilor publice de combatere a pandemiei de COVID-19, aplicarea acestor modificări ar trebui devansată.
(17)Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume maximizarea capacității instituțiilor de credit de a acorda împrumuturi și de a absorbi pierderile legate de pandemia de COVID-19, asigurându-se în același timp reziliența lor continuă, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, ci, având în vedere amploarea și efectele lor, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.
(18)Pentru ca măsurile extraordinare de sprijin adoptate pentru atenuarea impactului pandemiei de COVID-19 să reușească pe deplin să mențină o reziliență sporită a sectorului bancar și să stimuleze instituțiile să continue acordarea de împrumuturi, este necesar ca efectul de atenuare al acestor măsuri să se reflecte imediat în modul de stabilire a cerințelor de capital reglementat. Luând în considerare caracterul urgent al acestor ajustări ale cadrului prudențial, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(19)Având în vedere acest caracter urgent, se consideră necesară utilizarea excepției de la termenul de opt săptămâni menționat la articolul 4 din Protocolul nr. 1 privind rolul parlamentelor naționale în Uniunea Europeană, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice.
(20)Prin urmare, Regulamentele (UE) nr. 575/2013 și (UE) 2019/876 ar trebui modificate în consecință,
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Modificarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013
Regulamentul (UE) nr. 575/2013 se modifică după cum urmează:
(1)Articolul 429a, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/876, se modifică după cum urmează:
(a)la alineatul (1) litera (n), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:
„(n) următoarele expuneri față de banca centrală a instituției, sub rezerva condițiilor precizate la alineatele (5) și (6):”;
(b)la alineatul (7), definițiile termenilor „EMLR” și „CB” se înlocuiesc cu următorul text:
„EMLR = indicatorul de măsurare a expunerii totale a instituției, astfel cum este definit la articolul 429 alineatul (4), inclusiv expunerile excluse în conformitate cu prezentul articol alineatul (1) litera (n), în ziua declarației publice menționate la prezentul articol alineatul (5) litera (a); și
CB = valoarea totală a expunerilor instituției față de banca sa centrală care sunt eligibile să fie excluse în conformitate cu alineatul (1) litera (n), în ziua declarației publice menționate la alineatul (5) litera (a).”;
(2)Articolul 473a se modifică după cum urmează:
(a)alineatul (1) se modifică după cum urmează:
(i) la primul paragraf, teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:
„Prin derogare de la articolul 50, până la finalul perioadelor de tranziție stabilite la alineatele (6) și (6a) de la prezentul articol, următoarele instituții pot include în fondurile lor proprii de nivel 1 de bază cuantumul calculat în conformitate cu prezentul alineat:”;
(ii) al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:
„Cuantumul menționat la primul paragraf se calculează ca sumă a următoarelor elemente:
(a)pentru expunerile care sunt supuse ponderării la risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 2, cuantumul (ABSA) calculat conform următoarei formule:
ABSA = (A2,SA – t1) x f1 + (A4,SA – t2) x f2
unde:
A2,SA = cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (2);
A4,SA = cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (4), pe baza cuantumurilor calculate în conformitate cu alineatul (3);
f1 = factorul aplicabil prevăzut la alineatul (6);
f2 = factorul aplicabil prevăzut la alineatul (6a);
t1 = creșterea fondurilor proprii de nivel 1 de bază datorată deductibilității fiscale a cuantumului A2,SA;
t2 = creșterea fondurilor proprii de nivel 1 de bază datorată deductibilității fiscale a cuantumului A4,SA;
(b)pentru expunerile care sunt supuse ponderării la risc în conformitate cu partea a treia titlul II capitolul 3, cuantumul (ABIRB) calculat conform următoarei formule:
ABIRB = (A2,IRB – t1) x f1 + (A4,IRB – t2) x f2
unde:
A2,IRB = cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (2), ajustat în conformitate cu alineatul (5) litera (a);
A4,IRB = cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (4), pe baza cuantumurilor calculate în conformitate cu alineatul (3), ajustate în conformitate cu alineatul (5) literele (b) și (c);
f1 = factorul aplicabil prevăzut la alineatul (6);
f2 = factorul aplicabil prevăzut la alineatul (6a);
t1 = creșterea fondurilor proprii de nivel 1 de bază datorată deductibilității fiscale a cuantumului A2,IRB;
t2 = creșterea fondurilor proprii de nivel 1 de bază datorată deductibilității fiscale a cuantumului A4,IRB”;
(b)la alineatul (3), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:
„(b) suma pierderilor de credit așteptate pe 12 luni, determinate în conformitate cu punctul 5.5.5 din Anexa referitoare la IFRS 9, și cuantumul ajustărilor pentru pierderile de credit așteptate pe durata de viață, determinate în conformitate cu punctul 5.5.3 din Anexa referitoare la IFRS 9, fără ajustările pentru pierderile de credit așteptate pe durata de viață în cazul activelor financiare care sunt depreciate, astfel cum sunt definite în apendicele A la Anexa referitoare la IFRS 9, la 1 ianuarie 2020 sau la data aplicării inițiale a IFRS 9, luându-se în calcul data cea mai târzie.”;
(c)la alineatul (5), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:
„(c) instituțiile înlocuiesc cuantumul calculat în conformitate cu alineatul (3) litera (b) din prezentul articol cu suma pierderilor de credit așteptate pe 12 luni, determinate în conformitate cu punctul 5.5.5 din Anexa referitoare la IFRS 9, și cuantumul ajustărilor pentru pierderile de credit așteptate pe durata de viață, determinate în conformitate cu punctul 5.5.3 din Anexa referitoare la IFRS 9, fără ajustările pentru pierderile de credit așteptate pe durata de viață în cazul activelor financiare care sunt depreciate, astfel cum sunt definite în apendicele A la Anexa referitoare la IFRS 9, la 1 ianuarie 2020 sau la data aplicării inițiale a IFRS 9, luându-se în calcul data cea mai târzie, din care se deduce suma cuantumurilor pierderilor așteptate aferente pentru aceleași expuneri, calculate în conformitate cu articolul 158 alineatele (5), (6) și (10). În cazul în care din calcul rezultă un număr negativ, instituția stabilește valoarea cuantumului menționat la prezentul articol alineatul (3) litera (b) ca fiind egală cu zero.”;
(d)alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text;
„(6) Instituțiile aplică următorii factori f1 pentru a calcula cuantumurile ABSA și ABIRB menționate la alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) și, respectiv, (b):
(a)0,7 în perioada 1 ianuarie 2020-31 decembrie 2020;
(b)0,5 în perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2021;
(c)0,25 în perioada 1 ianuarie 2022-31 decembrie 2022;
(d)0 în perioada 1 ianuarie 2023-31 decembrie 2024.
Instituțiile al căror exercițiu financiar începe după 1 ianuarie 2020, dar înainte de 1 ianuarie 2021, ajustează datele de la primul paragraf literele (a)-(d) pentru a corespunde exercițiului lor financiar, raportează datele ajustate autorității lor competente și le fac publice.
Instituțiile care încep să aplice standarde de contabilitate, astfel cum se menționează la alineatul (1), la sau după 1 ianuarie 2021, aplică factorii relevanți în conformitate cu primul paragraf literele (b)-(d), începând cu factorul care corespunde anului primei aplicări a standardelor de contabilitate respective.”;
(e)se introduce următorul alineat (6a):
„(6a) Instituțiile aplică următorii factori f2 pentru a calcula cuantumurile ABSA și ABIRB menționate la alineatul (1) al doilea paragraf literele (a) și, respectiv, (b):
(a)1 în perioada 1 ianuarie 2020-31 decembrie 2020;
(b)1 în perioada 1 ianuarie 2021-31 decembrie 2021;
(c)0,75 în perioada 1 ianuarie 2022-31 decembrie 2022;
(d)0,5 în perioada 1 ianuarie 2023-31 decembrie 2023;
(e)0,25 în perioada 1 ianuarie 2024-31 decembrie 2024.
Instituțiile al căror exercițiu financiar începe după 1 ianuarie 2020, dar înainte de 1 ianuarie 2021, ajustează datele de la primul paragraf literele (a)-(e) pentru a corespunde exercițiului lor financiar, raportează datele ajustate autorității lor competente și le fac publice.
Instituțiile care încep să aplice standarde de contabilitate, astfel cum se menționează la alineatul (1), la sau după 1 ianuarie 2021, aplică factorii relevanți în conformitate cu primul paragraf literele (b)-(e), începând cu factorul care corespunde anului primei aplicări a standardelor de contabilitate respective.”;
(f)alineatul (7) se modifică după cum urmează:
(i) litera (b) se elimină;
(ii) se introduce următorul paragraf:
„Atunci când recalculează cerințele prevăzute în prezentul regulament și în Directiva 2013/36/UE în sensul primului paragraf, cuantumului ABSA menționat la alineatul (1) al doilea paragraf litera (a) i se aplică o pondere de risc de 100 %.”;
(g)alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text;
„(8) În perioadele prevăzute la prezentul articol alineatele (6) și (6a), în plus față de publicarea informațiilor solicitate în partea a opta, instituțiile care au decis să aplice măsurile tranzitorii prevăzute în prezentul articol publică cuantumurile fondurilor proprii, fondurilor proprii de nivel 1 de bază și fondurilor proprii de nivel 1, rata fondurilor proprii de nivel 1 de bază, rata fondurilor proprii de nivel 1, rata fondurilor proprii totale și indicatorul efectului de levier pe care le-ar avea dacă nu ar aplica prezentul articol.”;
(h)alineatul (9) se modifică după cum urmează:
(i) la primul paragraf, a doua teză se înlocuiește cu următorul text:
„În cazul în care a primit aprobarea prealabilă din partea autorității competente, instituția poate să revină asupra deciziei sale pe parcursul perioadei de tranziție.”;
(ii) la al doilea paragraf, a doua și a treia teză se înlocuiesc cu următorul text:
„În acest caz, instituția stabilește că valorile A4 și t2 menționate la alineatul (1) sunt egale cu zero. În cazul în care a primit aprobarea prealabilă din partea autorității competente, instituția poate să revină asupra deciziei sale pe parcursul perioadei de tranziție.”;
(iii) se adaugă următoarele paragrafe:
„O instituție care a decis să aplice măsurile tranzitorii prevăzute în prezentul articol poate decide să nu aplice alineatul (2), caz în care informează fără întârziere autoritatea competentă cu privire la decizia sa. În acest caz, instituția stabilește că valorile A2 și t1 menționate la alineatul (1) sunt egale cu zero. În cazul în care a primit aprobarea prealabilă din partea autorității competente, instituția poate să revină asupra deciziei sale pe parcursul perioadei de tranziție.
Autoritățile competente informează ABE cel puțin anual cu privire la aplicarea prezentului articol de către instituțiile aflate sub supravegherea lor.”;
(3)se introduce următorul articol:
„Articolul 500a
Tratamentul temporar al garanțiilor publice legate de pandemia de COVID-19
Prin derogare de la articolul 47c alineatul (3), până la [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare + 7 ani], factorii prevăzuți la articolul 47c alineatul (4) se aplică și părții din expunerea neperformantă garantată de un furnizor eligibil menționat la articolul 201 alineatul (1) literele (a)-(e) în cazul în care, sub rezerva respectării normelor Uniunii privind ajutoarele de stat, atunci când este cazul, garanția sau contragaranția este acordată în cadrul unor măsuri de sprijin menite să asiste debitorii în contextul pandemiei de COVID-19.
Articolul 2
Modificarea Regulamentului (UE) 2019/876
Articolul 3 din Regulamentul (UE) 2019/876 se modifică după cum urmează:
(1)se introduce următorul alineat (3a):
„(3a) Următoarele puncte de la articolul 1 din prezentul regulament se aplică de la [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare]:
(a)punctul 59, în ceea ce privește dispozițiile privind tratamentul anumitor împrumuturi acordate de instituțiile de credit pensionarilor sau angajaților, prevăzute la articolul 123 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
(b)punctul 133, în ceea ce privește dispozițiile privind ajustarea expunerilor ponderate la risc și care nu se află în stare de nerambursare față de IMM-uri, prevăzute la articolul 501 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;
(c) punctul 134, în ceea ce privește ajustarea cerințelor de fonduri proprii pentru riscul de credit pentru expunerile față de entități care operează sau finanțează structuri fizice sau facilități, sisteme și rețele care oferă sau sprijină servicii publice esențiale, prevăzute la articolul 501a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.”;
(2)alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text;
„(5) Punctul 46 litera (b) de la articolul 1 din prezentul regulament, în ceea ce privește noua cerință referitoare la fondurile proprii pentru G-SII, prevăzută la articolul 92 alineatul (1a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se aplică de la 1 ianuarie 2023.”;
(3)alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text;
„(7) Punctul 18 de la articolul 1 din prezentul regulament, în ceea ce privește litera (b) de la articolul 36 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, referitoare la dispozițiile privind exceptarea de la deduceri a programelor informatice evaluate în mod prudent, se aplică de la data intrării în vigoare a standardelor tehnice de reglementare menționate la articolul 36 alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.”
Articolul 3
Intrarea în vigoare și aplicarea
1.Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
2.Prezentul regulament se aplică de la [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare], cu excepția prevăzută la alineatul (3).
3.Articolul 1 punctul 1 din prezentul regulament, în ceea ce privește modificările aduse articolului 429a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2019/876, în legătură cu mecanismul de compensare aferent unei excluderi temporare a anumitor rezerve deținute la bănci centrale, se aplică de la 28 iunie 2021.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la Bruxelles,
Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,
Președintele Președintele