Avizul Comitetului European al Regiunilor — Uniunea Europeană a sănătății: consolidarea rezilienței UE

(2021/C 300/10)

Raportor: domnul Roberto CIAMBETTI (IT-CRE), președintele Consiliului Regional Veneto

RECOMANDĂRI POLITICE

COMITETUL EUROPEAN AL REGIUNILOR

Observații generale – Pandemia de COVID-19

1.

constată că, din cauza pandemiei, tema sănătății publice a dobândit o importanță și mai mare pe agenda regiunilor, a orașelor, a statelor membre și a Uniunii Europene, devenind una dintre principalele priorități politice;

2.

în acest context, salută Comunicarea privind Uniunea sănătății, care propune consolidarea cadrului actual de securitate sanitară al UE, care datează din 2013. Acest cadru parțial depășit include Decizia privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate, care a facilitat schimbul de informații și a sprijinit adoptarea de măsuri naționale specifice, dar nu a fost în măsură să răspundă în mod adecvat actualei pandemii;

3.

împărtășește opinia Comisiei Europene cu privire la necesitatea de a face mai multe investiții publice în sistemele naționale de sănătate, astfel încât să le fie furnizate resursele și mijloacele de care au nevoie pentru a ieși din criza actuală și a le consolida reziliența pe termen lung. Aceste obiective ar trebui să se reflecte în recomandările specifice fiecărei țări din cadrul semestrului european. În multe locuri, pandemia a evidențiat nu numai lipsa activării timpurii a serviciilor de îngrijire intensivă și neintensivă (paturi, echipamente, cadre medicale competente), ci și încetineala serviciilor sanitare locale și paliative, lucru care, în special în perioadele de cerere maximă de tratament, a făcut ca diversele sisteme de sănătate din statele membre să se confrunte cu mari dificultăți; în același timp, sistemele de sănătate și cadrele medicale din multe țări s-au dovedit capabile să își adapteze rapid activitățile la noile condiții cauzate de pandemia de COVID-19;

4.

salută propunerea Comisiei Europene pentru un mandat consolidat de punere în aplicare a unui răspuns coordonat la nivelul UE în cadrul Comitetului pentru securitate sanitară, abilitat prin recomandări specifice ale Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC) cu privire la măsurile de răspuns;

5.

amintește că pandemia de COVID-19 a fost însoțită de restricții importante ale libertății de circulație în interiorul Uniunii Europene, afectând în special regiunile de frontieră. Își reiterează, prin urmare, apelul în favoarea unui cadru juridic al UE care să permită gestionarea eficientă a serviciilor publice transfrontaliere și să răspundă nevoilor cetățenilor care trăiesc în aceste zone (1). Un astfel de cadru ar trebui să se concentreze pe propunerea recentă de regulament al UE privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate (2);

6.

apreciază că comunicarea cuprinde propuneri privind contramăsuri medicale, inclusiv multe acțiuni precum crearea de rezerve la nivel european, intensificarea producției, achiziții publice comune și îmbunătățirea evaluării cererii de vaccinuri, echipamente individuale de protecție, dispozitive medicale și terapeutice, echipamente de laborator și de testare, păstrând, în același timp, compatibilitatea cu principiul subsidiarității. Pentru a-și spori reziliența, a aborda deficiențele în perioade de criză și a oferi asistență științifică și tehnică, inclusiv formare, UE trebuie să devină mai autonomă și mai puțin dependentă de țările terțe în legătură cu consumabilele medicale destinate sectorului sănătății, astfel cum se menționează în strategia farmaceutică a UE;

Colaborarea dintre ECDC și autoritățile locale

7.

consideră că se impune ca ECDC să poată colabora direct cu fiecare regiune din statele membre sau cu grupuri ale acestora, pentru a facilita analiza situațiilor epidemiologice specifice ce pot apărea. Această colaborare ar putea include și sprijinirea instruirii tuturor celor implicați și facilitarea circulației informațiilor și a comunicării;

8.

îndeamnă Comisia Europeană să restabilească Rețeaua europeană pentru boli foarte infecțioase (EuroNHID), o rețea cofinanțată de experți în gestionarea acestor boli, din centre naționale sau regionale înființate pentru îngrijirea celor care suferă de astfel de maladii;

9.

consideră că este necesar să se investească mai mult în cercetarea științifică în cadrul UE, având în vedere că tranziția către o societate mai rezilientă necesită schimbări tehnologice semnificative;

10.

constată că, în zonele transfrontaliere, este necesar să se creeze baze de date transfrontaliere, partajate între statele și regiunile învecinate, care să identifice stocurile medicale și echipamentele individuale de protecție disponibile;

11.

consideră că Comisia Europeană, în cooperare cu statele membre și regiunile, ar trebui să se angajeze să creeze o bază comună de date generale în domeniul sănătății, care să permită gestionarea și monitorizarea cuprinzătoare a problemelor comune, ținând seama că pandemiile nu se opresc la frontiere și că societatea actuală este globalizată: teritoriile individuale nu sunt izolate, contactele dintre ele și restul lumii fiind inevitabile, iar mijloacele de transmitere a agenților patogeni pot fi identificate, eventual, abia la final;

Conferința privind viitorul Europei

12.

consideră că Conferința privind viitorul Europei este o platformă adecvată pentru discutarea dezvoltării viitoare a rolului UE în domeniul sănătății și promovarea lui, astfel încât să răspundă așteptărilor cetățenilor, și pentru a îmbunătăți eficiența sistemelor de sănătate europene. Dezvoltarea cooperării europene consolidate trebuie să țină seama de principiul subsidiarității și de responsabilitatea principală a statelor membre, atât în ceea ce privește asistența medicală, serviciile sociale și sănătatea publică, cât și pregătirea pentru situații de criză și gestionarea lor;

13.

constată că, deși politica în domeniul sănătății rămâne o competență principală a statelor membre, este necesar să se lanseze, în cursul dezbaterii privind viitorul Europei, un proces de reflecție destinat îmbunătățirii coordonării în domeniul sănătății și consolidării răspunsului UE la amenințările transfrontaliere grave la adresa sănătății, ținând seama, totodată, de diversitatea structurilor din domeniul sănătății de la nivel subnațional și de diversele competențe ale autorităților din domeniul sănătății din fiecare stat membru. Datorită acestor îmbunătățiri, statele membre ale UE ar putea, printre altele, să recunoască de comun acord o urgență de sănătate publică la nivel macroregional sau la nivelul Uniunii. Ele ar putea, de asemenea, să sporească capacitatea rescEU, inclusiv capacitățile de creare de stocuri și de echipe medicale de urgență;

14.

consideră că, în multe state membre, autoritățile locale și regionale au responsabilități și competențe importante în domeniul sănătății publice. CoR, ca adunare a reprezentaților regionali și locali din UE, trebuie să aibă o puternică reprezentare în toate discuțiile de la nivelul Uniunii privind competențele în domeniul sănătății, inclusiv în contextul Conferinței privind viitorul Europei;

15.

își exprimă dorința de a se implica îndeaproape în activitatea Summitului mondial privind sănătatea, care va avea loc în Italia, în 2021, și va permite UE să conducă reflecția la nivel internațional cu privire la modalitățile de consolidare a securității sanitare în lume în perioadă de pandemie;

Rolul autorităților regionale și locale

16.

reiterează că autoritățile locale și regionale se află în avanpostul luptei împotriva pandemiei de COVID-19. Acestea desfășoară acțiuni importante și în multe state membre au responsabilități legate de protejarea sănătății cetățenilor, angajând o cotă semnificativă a forței de muncă din domeniul asistenței medicale și finanțând și gestionând sisteme de sănătate și unități de îngrijire pe termen scurt și lung. În plus, acestea au responsabilități legate de conceperea și punerea în aplicare a politicilor în domeniul sănătății, precum și de activitățile de prevenire și de promovare a sănătății. În acest sens, formele de autonomie regională sunt esențiale pentru a permite modificarea rapidă a structurii organizatorice existente, astfel încât să se poată reacționa prompt în situații de urgență;

17.

subliniază că o regiune care poate comunica direct cu UE este capabilă să găsească cele mai bune soluții pe termen scurt pentru rezolvarea situațiilor de urgență și va fi în măsură să utilizeze mai bine resursele cele mai adecvate nevoilor sale, deoarece realitățile regionale din fiecare stat sunt adesea eterogene, iar nevoile diferitelor regiuni nu coincid;

18.

regretă însă că comunicarea nu se referă în mod specific la nivelul regional și la cel local ca elemente-cheie ale politicii din domeniul sănătății, ci doar reflectă rolul regiunilor de frontieră în cooperarea transfrontalieră în domeniul respectiv.

19.

consideră, de asemenea, că este necesară o mai bună coordonare între toate nivelurile de guvernare, pentru a preveni o situație în care autonomia esențială a fiecărei zone locale sau regiuni duce la inegalități în tratamentul acordat pacienților;

20.

subliniază necesitatea de a crea o rețea de excelență între sectorul public și cel privat, care să includă, în cazul unor urgențe majore în domeniul sănătății publice, spitale de referință specializate în studierea și tratarea bolilor infecțioase cu transmitere prin aer, prin contact sau prin vectori;

Lecții învățate în urma pandemiei

21.

observă că sistemele de sănătate ale statelor membre au demonstrat grade diferite de pregătire pentru situații de criză. În unele cazuri, ele nu au fost pregătite să facă față unei astfel de crize, din cauza cheltuielilor insuficiente cu sănătatea publică și a deficitului de personal medical, în timp ce altele au demonstrat o mai mare reziliență. Acest lucru demonstrează că este necesar ca Comisia Europeană să poată evalua periodic, în strânsă cooperare cu fiecare stat membru, nivelul de pregătire pentru a face față epidemiilor;

22.

salută, în acest sens, propunerea Comisiei Europene de a organiza, în virtutea unui rol de coordonare, teste de rezistență a sistemelor de sănătate din statele membre, pentru a asigura funcționarea planului de pregătire și răspuns al Uniunii. Reamintește că aceste teste de rezistență ar trebui să implice pe deplin, în funcție de competențe, regiunile și orașele din statele membre în cauză;

23.

solicită să se asigure dezvoltarea continuă a platformelor și aplicațiilor digitale, inclusiv a platformei de supraveghere instituite în temeiul articolul 14 din Regulamentul privind amenințările transfrontaliere grave pentru sănătate; în plus, solicită ca autoritățile locale și regionale să fie implicate în pregătirea, monitorizarea și testarea de rezistență a planurilor obligatorii propuse în materie de pregătire și răspuns la crize sanitare și care urmează să fie elaborate la nivel național și la nivelul UE;

24.

recomandă ca activitățile de previziune propuse și cerințele sporite în materie de raportare privind datele și performanța din domeniul asistenței medicale să includă și o dimensiune regională, pe lângă cea națională;

25.

observă că serviciile sociale și de sănătate locale și structurile intermediare au jucat un rol esențial în sprijinirea spitalelor, permițând atât o concentrare a anumitor facilități pe rolul de „spitale COVID”, cât și primirea unor persoane neinfectate sau vindecate care trebuie să își finalizeze parcursul de îngrijire; subliniază necesitatea de a extinde asistența medicală locală și teritorială, în vederea îngrijirii pacienților înainte și după sosirea în spital. Atât Comisia Europeană, cât și CoR ar trebui să joace un rol important în diseminarea bunelor practici în acest domeniu;

26.

constată că pandemia a afectat în mod deosebit cele mai fragile părți ale societății (persoane în vârstă, bolnavi, copii și tineri), evidențiind uneori fragilitatea sistemului socioeconomic global și vulnerabilitatea în raport cu tehnologia (munca inteligentă, școala la distanță etc.); subliniază că aceste sectoare necesită, prin urmare, un sprijin mai bine direcționat, inclusiv din partea UE;

27.

consideră că este necesar să se consolideze capacitatea de coordonare post-pandemie prin promovarea unor stiluri de viață durabile la nivel local, bazate pe acordarea întregii atenții cetățenilor, prin crearea unui cadru de stimulente și standarde inteligente capabile să stimuleze și să recompenseze comportamentul civic care vizează binele comun;

28.

solicită ca achizițiile publice comune ale UE să fie utilizate pentru achiziționarea de vaccinuri și medicamente împotriva COVID-19, folosirea lor trebuind să se facă într-un mod mai sistematic, pentru a evita concurența între statele membre. De asemenea, solicită utilizarea lor pentru a asigura un acces echitabil și la prețuri accesibile la alte medicamente și dispozitive medicale, în special pentru noi antibiotice inovatoare, noi vaccinuri și medicamente curative și medicamente pentru boli rare;

Investiții în sistemele de sănătate

29.

subliniază că, în ceea ce privește investiția în sistemele de sănătate, comunicarea menționează sprijinirea statelor membre în vederea îmbunătățirii rezilienței, accesibilității și eficacității sistemelor lor de sănătate, în corelare cu semestrul european, tabloul de bord social, Mecanismul de redresare și reziliență și planurile naționale. Susține că este necesar să se asigure și/sau să se consolideze implicarea autorităților locale și regionale în toate aceste instrumente și procese, în conformitate cu principiul subsidiarității;

30.

identifică drept prioritate strategică promovarea serviciilor de asistență de bază la distanță de către echipe integrate de profesioniști, pentru tratarea și monitorizarea la domiciliu a pacienților cu afecțiuni cronice și multimorbidități; subliniază că telemedicina poate transforma din ce în ce mai mult casa într-un loc de îngrijire, cu economii economice și sociale clare și o eficiență ridicată a tratamentului, a profilaxiei și a vindecării;

31.

consideră că statele membre pot coopera pentru a garanta adecvarea cadrului contractual identic la tratamentul financiar echivalent pentru cadrele medicale, astfel încât să nu se creeze, în condiții profesionale egale, domenii privilegiate, care să fie mai atractive pentru lucrătorii din domeniul sănătății, și domenii defavorizate, care nu pot recruta astfel de lucrători;

32.

consideră că remunerarea echitabilă și suplimentarea salariilor pentru lucrătorii din domeniul sănătății din prima linie sunt esențiale pentru menținerea rezilienței sistemelor de sănătate. Remunerarea contribuie la recunoașterea profesionalismului lucrătorilor din sectoarele sănătății și reprezintă un mod de exprimare a recunoștinței pentru cei care, prin abnegația lor au contribuit în diversele state membre la reziliența sistemelor de sănătate în timpul pandemiei;

33.

consideră că lucrătorii din sectoarele situate între cele care acordă asistență doar de îngrijire personală și cele care necesită competențe în materie de asistență medicală pot contribui la satisfacerea nevoilor instituțiilor de îngrijire și pot asigura flexibilitatea necesară în serviciile sociale și de sănătate;

34.

consideră necesar ca statele membre să evalueze permanent dotarea și competențele personalului, garantând că pot face față sarcinilor, în caz de urgențe sistemice (de exemplu, prelevări de probe și vaccinuri), pentru întreaga populație;

Strategia privind vaccinurile

35.

invită statele membre să implice autoritățile locale și regionale în campania de vaccinare împotriva SARS-CoV2, astfel încât acestea să contribuie la punerea la dispoziție și distribuirea la timp a vaccinurilor și să furnizeze cetățenilor informații concrete clare privind vaccinurile, pentru a combate dezinformarea;

36.

sprijină schimbul de bune practici între autoritățile locale și regionale din UE în combaterea reticenței față de vaccinare și înțelege motivele reticenței față de vaccinare, atât ale cadrelor medicale, cât și ale personalului de asistență socială;

37.

este ferm convins că a fost o decizie corectă ca Uniunea Europeană să poată achiziționa vaccinuri în numele statelor membre. Susține că, pentru a crește disponibilitatea vaccinurilor, a medicamentelor și a altor materiale medicale, UE ar trebui să încerce să își reducă la minimum dependența de țările terțe în ceea ce privește producția acestora. Consideră, de asemenea, că întreprinderile care au dezvoltat vaccinuri prin utilizarea fondurilor publice ar trebui să își pună brevetele la dispoziția altor companii pentru a stimula capacitățile de producție în Europa;

38.

consideră că strategia privind vaccinurile ar trebui să evolueze odată cu progresele în vaccinarea populației, astfel încât această strategie să vizeze mai întâi grupurile de risc și personalul din serviciile esențiale, cum ar fi cadrele medicale și personalul de asistență socială, și apoi să fie extinsă la grupuri mai largi, inclusiv în funcție de reducerea restricțiilor sociale și economice de pe teren;

39.

sprijină crearea unui model organizatoric care să permită unui număr cât mai mare de persoane să fie vaccinate cât mai repede posibil, prin utilizarea tuturor dozelor din flacoanele individuale;

Strategia de combatere a dezinformării în materie de sănătate

40.

solicită să se ia măsuri pentru a monitoriza și a combate dezinformarea în materie de sănătate, în mod coordonat între toate statele membre. Întrucât autoritățile locale și regionale se confruntă cel mai direct cu provocări în materie de sănătate în majoritatea statelor membre, aceste autorități sunt cele mai afectate în mod nemijlocit de răspândirea adesea deliberată a dezinformării în materie de sănătate. Este imperativ ca autoritățile locale și regionale să beneficieze de un sprijin unic și coordonat, pentru a putea combate eficient această problemă.

---

(1)  COTER-VII/005.

(2)  COM(2020) 727 final.