P9_TA(2020)0007

Raport anual pe 2018 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință

Rezoluția Parlamentului European din 15 ianuarie 2020 referitoare la drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință – raport anual pe 2018 (2019/2125(INI))

(2021/C 270/03)

Parlamentul European,

—	având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte tratate și instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului,

—	având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

—	având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—	având în vedere articolele 2, 3, 8, 21 și 23 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—	având în vedere articolele 17 și 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, prezentată la 28 iunie 2016,

—	având în vedere Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația pentru perioada 2015-2019, adoptat de Consiliu la 20 iulie 2015, și evaluarea sa la jumătatea perioadei, din iunie 2017,

—	având în vedere orientările UE privind promovarea și protejarea libertății religioase și de convingeri, adoptate la 24 iunie 2013,

—	având în vedere Orientările UE pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului în cazul persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI), adoptate la 24 iunie 2013,

—	având în vedere Orientările UE privind pedeapsa cu moartea, libertatea de exprimare online și offline, și apărătorii drepturilor omului,

—	având în vedere Orientările revizuite ale UE privind politica UE față de țările terțe în ceea ce privește tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, adoptate la 16 septembrie 2019,

—	având în vedere Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind apa potabilă sigură și salubritatea, adoptate la 17 iunie 2019,

—	având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (denumită în continuare „Convenția de la Istanbul”), din 11 mai 2011, pe care nu au ratificat-o toate statele membre,

—	având în vedere Convențiile Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane (CETS nr. 197) și pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale (CETS nr. 201),

—	având în vedere Convenția-cadru a Consiliului Europei pentru protecția minorităților naționale și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare,

—	având în vedere cele 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU și Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă,

—	având în vedere Planul de acțiune al UE pentru egalitatea de gen II (GAPII) „Egalitatea de gen și emanciparea femeilor: transformarea vieților fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE în perioada 2016-2020”, din 21 septembrie 2015,

—	având în vedere Convenția ONU privind drepturile copilului din 20 noiembrie 1989 și cele două protocoale opționale la aceasta,

—	având în vedere Convenția ONU din 30 martie 2007 privind drepturile persoanelor cu dizabilități,

—	având în vedere Declarațiile ONU cu privire la drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale sau etnice, religioase și lingvistice și privind drepturile popoarelor indigene,

—	având în vedere raportul prezentat Consiliului ONU pentru Drepturile Omului la 8 august 2017 de raportorul special al ONU pentru drepturile populațiilor indigene (1),

—	având în vedere Principiile directoare ale ONU din 16 iunie 2011 cu privire la întreprinderi și drepturile omului,

—	având în vedere Declarația ONU privind drepturile și responsabilitățile indivizilor, grupurilor și organelor societății de promovare și protejare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale universal recunoscute, adoptată la 9 decembrie 1998,

—	având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), Platforma de acțiune de la Beijing și Programul de acțiune al Conferinței Internaționale pentru Populație și Dezvoltare, precum și rezultatele conferințelor pentru reexaminarea acestora,

—	având în vedere declarația Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului în cadrul Comisiei a III-a a Adunării Generale a ONU de la New York, din 15 octombrie 2019,

—	având în vedere principiile de la Yogyakarta (privind aplicarea dreptului internațional în domeniul drepturilor omului în legătură cu orientările sexuale și identitatea de gen), adoptate în noiembrie 2006, precum și cele 10 principii complementare („plus 10”), adoptate la 10 noiembrie 2017,

—	având în vedere decizia Adunării Generale a ONU din 28 mai 2019, prin care s-a desemnat 22 august ca Ziua internațională a ONU de comemorare a victimelor actelor de violență bazate pe religie sau credință,

—	având în vedere convențiile de bază ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM),

—	având în vedere Pactul mondial pentru asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și de ordine, adoptat de către Adunarea Generală a ONU la 10 și 11 decembrie 2018,

—	având în vedere Pactul mondial privind refugiații, susținut de către Adunarea Generală a ONU la 17 decembrie 2018,

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (2),

—	având în vedere Protocolul Consiliului Europei din 10 octombrie 2018 de modificare a Convenției pentru protejarea persoanelor față de prelucrarea automatizată a datelor cu caracter personal,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 25 iunie 2018 privind prioritățile UE în cadrul Organizației Națiunilor Unite și cea de a 73-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite,

—	având în vedere concluziile Consiliului din 17 iulie 2018 privind Curtea Penală Internațională cu ocazia celei de a 20-a aniversări a adoptării Statutului de la Roma,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 aprilie 2016 intitulată „Vieți demne: de la dependența de ajutor la autonomie” (COM(2016)0234) și concluziile ulterioare ale Consiliului din 12 mai 2016 privind abordarea UE în ceea ce privește strămutarea forțată și dezvoltarea,

—	având în vedere concluziile Consiliului privind democrația, adoptate la 14 octombrie 2019,

—

având în vedere declarația comună a Vicepreședintei Comisiei/Înaltei Reprezentante a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a miniștrilor afacerilor externe sau reprezentanților celor 13 state membre ale ONU participante din 27 septembrie 2018 cu privire la inițiativa „Povești de succes din domeniul drepturilor omului”,

—	având în vedere Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume (2018),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2018 referitoare la Raportul anual pe 2017 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință (3), și rezoluțiile sale anterioare referitoare la rapoartele anuale precedente,

—

având în vedere rezoluția sa din 23 noiembrie 2016 referitoare la comunicarea strategică a UE pentru a contracara propaganda părților terțe împotriva sa (4) și recomandarea sa din 13 martie 2019 adresată Consiliului și VP/ÎR privind evaluarea acțiunilor întreprinse de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) la doi ani după raportul PE privind comunicarea strategică a UE pentru a contracara propaganda părților terțe împotriva sa (5),

—	având în vedere rezoluția sa din 15 ianuarie 2019 referitoare la Orientările UE și mandatul trimisului special al UE pentru promovarea libertății religioase sau de convingere în afara UE (6),

—	având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2018 referitoare la încălcarea drepturilor popoarelor indigene în lume, inclusiv acapararea de terenuri (7),

—	având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2019 referitoare la viitorul Listei de acțiuni LGBTI (2019-2024) (8),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 februarie 2019 referitoare la regresul drepturilor femeii și al egalității de gen în UE (9),

—	având în vedere toate rezoluțiile sale adoptate în 2018 privind încălcarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept (cunoscute sub numele de rezoluții de urgență) în conformitate cu articolul 144 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere Premiul Saharov al Parlamentului pentru libertatea de gândire, care a fost decernat în 2018 lui Oleg Sențov, regizor de film și prizonier politic ucrainean deținut în Rusia,

—	având în vedere articolul 54 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere scrisoarea din partea Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe (A9-0051/2019),

întrucât pe tot parcursul celebrării celei de a 70-a aniversări a Declarației universale a drepturilor omului (DUDO) în 2018, UE a subliniat importanța politică a edificării unei ordini mondiale bazate pe respectarea drepturilor omului și și-a reafirmat angajamentul profund și ferm față de promovarea și protecția drepturilor omului în întreaga lume; întrucât Parlamentul European a găzduit prima sa Săptămână a drepturilor omului în noiembrie 2018, subliniind obiectivele de etapă îndeplinite de la adoptarea DUDO, precum și actualele provocări în materie de drepturi ale omului;

întrucât respectarea și promovarea, indivizibilitatea și protejarea universalității drepturilor omului, precum și promovarea principiilor și valorilor democratice, inclusiv statul de drept, respectul pentru demnitatea umană și principiile egalității și solidarității sunt pietrele de temelie ale acquis-ului etic și juridic al UE și ale politicii sale externe și de securitate comune (PESC), precum și ale acțiunii sale externe în integralitatea ei; întrucât UE ar trebui să depună în continuare eforturi pentru a fi principalul actor pe plan mondial în promovarea universală și în protecția drepturilor omului, inclusiv la nivelul cooperării multilaterale, în special prin intermediul unui rol activ și constructiv în cadrul diverselor organisme ale ONU și în conformitate cu Carta Națiunilor Unite, Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și dreptul internațional, precum și cu obligațiile în materie de drepturi ale omului și cu angajamentele asumate în cadrul Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă și al ODD;

întrucât DUDO, ca set de valori, principii și norme universale care ghidează statele membre ale ONU, plasează protecția drepturilor omului în centrul bunei guvernanțe; întrucât, în spiritul DUDO și al articolului 21 din TUE, UE se află în prima linie a urmăririi politicilor bazate pe drepturile omului și se implică în mod continuu în abordarea încălcărilor drepturilor omului;

întrucât UE, prin acțiuni la nivel bilateral și multilateral, a continuat să sprijine promovarea drepturilor omului în 2018, în special prin consolidarea dialogului politic cu țările din afara UE, inclusiv cele care urmăresc integrarea europeană, și cu alte instituții regionale, cum ar fi Uniunea Africană, precum și prin încheierea de noi acorduri internaționale, inclusiv parteneriate comerciale și economice; întrucât acest angajament ambițios obligă UE să dea dovadă de coerență și să conducă prin puterea exemplului;

întrucât politicile UE trebuie să asigure protecția drepturilor omului în cazul celor mai vulnerabile grupuri, cum ar fi minoritățile etnice, lingvistice și religioase, persoanele cu dizabilități, comunitatea LGBTI, femeile, copiii, solicitanții de azil și migranții; întrucât pe tot parcursul aniversării Declarației ONU privind apărătorii drepturilor omului UE a recunoscut rolul esențial pe care apărătorii drepturilor omului îl joacă în consolidarea democrației și a statului de drept; întrucât Summitul mondial al apărătorilor drepturilor omului din 2018 a avut drept rezultat un plan de acțiune cu priorități pentru apărarea drepturilor omului; întrucât, în 2018, un număr mare de apărători ai drepturilor omului au fost vizați și uciși și au fost ținta atacurilor, amenințărilor și persecuțiilor; întrucât anumite societăți militare și de securitate private au fost implicate într-o serie de încălcări ale drepturilor omului, care trebuie anchetate în mod corespunzător, iar cei responsabili trebuie să fie aduși în fața justiției;

întrucât, chiar și în prezentul deceniu, au loc îngrădiri vizibile ale egalității de gen și ale drepturilor femeilor la nivel internațional, precum și ofensive împotriva acestora; întrucât sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente se bazează pe drepturile fundamentale ale omului și reprezintă aspecte esențiale ale demnității umane; întrucât violența împotriva femeilor și fetelor este una dintre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului din lume, care afectează toate nivelurile societății și reprezintă un obstacol major în calea atingerii egalității de gen; întrucât o strategie a UE cuprinzătoare și obligatorie pentru egalitatea de gen, exact cum a solicitat Parlamentul, trebuie să prevadă integrarea dimensiunii de gen în toate politicile UE și să consolideze impactul viitorului Plan de acțiune pentru egalitatea de gen III;

întrucât promovarea păcii și a securității la nivel internațional face parte din rațiunea de a fi a UE; întrucât UE s-a angajat să acționeze pe scena internațională în numele principiilor care au inspirat crearea sa, respectând și promovând totodată principiile Cartei ONU și ale dreptului internațional;

întrucât urgențele de mediu, inclusiv încălzirea globală și defrișările, sunt rezultatul acțiunilor umane și au dat naștere unor încălcări ale drepturilor omului împotriva persoanelor afectate direct, pentru că acestea și-au pierdut locuințele și habitatele, dar și împotriva umanității în ansamblu; întrucât este important să se recunoască legătura dintre drepturile omului, sănătate și protecția mediului; întrucât asigurarea accesului la apă este esențială pentru prevenirea tensiunilor în anumite regiuni;

întrucât o mai mare coerență între politicile interne și externe ale UE, dar și între politicile externe ale UE, reprezintă o condiție indispensabilă pentru succesul și eficiența politicii UE în domeniul drepturilor omului; întrucât politicile de sprijinire a drepturilor omului și a democrației ar trebui integrate în toate celelalte politici ale UE cu o dimensiune externă, cum ar fi dezvoltarea, migrația, securitatea, lupta împotriva terorismului, drepturile femeilor și egalitatea între sexe, extinderea și comerțul, în special prin aplicarea clauzelor privind drepturile omului în acordurile dintre UE și statele din afara UE; întrucât o mai mare coerență ar trebui să permită UE să reacționeze mai rapid în etapele timpurii ale încălcărilor drepturilor omului și să fie un actor mai dinamic și mai credibil în domeniul drepturilor omului la nivel mondial;

J.	întrucât tranziția democratică și stabilirea sau consolidarea statului de drept în multe țări sunt procese lungi și dificile, pentru al căror succes este esențial sprijinul extern pe o perioadă prelungită de timp, inclusiv din partea UE;

Drepturile omului și democrația: tendințe generale și principale provocări

își exprimă profunda îngrijorare cu privire la atacurile la adresa democrației și a statului de drept la nivel mondial în 2018, care reflectă creșterea autoritarismului ca proiect politic, ce presupune nerespectarea drepturilor omului, reprimarea opoziției, justiția politizată, rezultatele prestabilite ale alegerilor, restrângerea spațiului în care poate opera societatea civilă, precum și limitările asupra libertății de întrunire și a libertății de exprimare; subliniază importanța societății civile pentru a defini un răspuns flexibil, prompt și eficace la provocarea reprezentată de regimurile care încalcă dreptul internațional, drepturile omului și principiile democratice;

este de părere că țările în care apar regimuri autoritare devin mai expuse la instabilitate, conflict, corupție, extremism violent și implicare în conflicte militare externe; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că mai există încă regimuri care neagă însăși existența drepturilor universale ale omului consacrate în dreptul internațional; salută faptul că, totuși, o serie de țări au lansat procese de pace și democratizare, au pus în aplicare reforme constituționale și judiciare și au implicat societatea civilă în dezbateri deschise și publice cu obiectivul de a promova libertățile fundamentale și drepturile omului, inclusiv abolirea pedepsei cu moartea; regretă faptul că, în pofida tendinței din ce în ce mai pronunțate de abolire a pedepsei cu moartea în întreaga lume, un număr de țări încă nu au instituit un moratoriu;

susține că toate statele care aderă la libertățile fundamentale recunoscute la nivel internațional ca pietre de temelie ale democrației trebuie să fie în prima linie a răspândirii practicilor democratice în materie de guvernanță, bazate pe drepturile omului și statul de drept în lume, și a consolidării instrumentelor legislative internaționale de protecție a drepturilor omului; subliniază provocările reprezentate de utilizarea unor influențe dăunătoare care subminează guvernanța democratică și valorile inerente drepturilor omului, împiedicând astfel eforturile pozitive ale statelor democratice; este profund îngrijorat de legăturile dintre regimurile autoritare și partidele și guvernele naționaliste populiste; consideră că astfel de legături subminează credibilitatea eforturilor depuse de UE pentru promovarea valorilor fundamentale;

reamintește că nu poate exista o ierarhie a drepturilor omului; subliniază că este necesar să se asigure susținerea și respectarea deplină a principiului potrivit căruia drepturile omului sunt universale și inalienabile, indivizibile, interdependente și corelate; subliniază că tentativele de utilizare a drepturilor anumitor grupuri pentru a justifica marginalizarea altora sunt complet inacceptabile;

atrage atenția asupra flagelului conflictelor armate și al atacurilor militare care vizează, printre altele, purificarea etnică, care continuă să facă victime în rândul civililor și provoacă strămutări în masă, statele și actorii nestatali renunțând la responsabilitatea lor de a respecta dreptul internațional umanitar și dreptul internațional al drepturilor omului; subliniază că regiunile aflate în situații de război sau în situații de conflict se confruntă cu încălcări grave ale drepturilor omului, care au un caracter excepțional și au ca scop negarea demnității umane, cu efecte devastatoare pentru victime și degradante pentru autorii infracțiunilor; subliniază, cu titlu de exemplu, utilizarea torturii și a altor tratamente crude, inumane și degradante, a disparițiilor forțate, a execuțiilor extrajudiciare, a violenței și a înfometării deliberate ca arme de război concepute pentru a distruge, a destabiliza și a demoraliza persoane, familii, comunități și societăți, în special copii; evidențiază vulnerabilitatea specifică la violența sexuală a femeilor aparținând minorităților etnice și religioase, în special a persoanelor convertite; condamnă cu fermitate atacurile mortale asupra spitalelor, școlilor și altor ținte civile care au avut loc în întreaga lume în conflictele armate din 2018; reamintește că dreptul la viață este un drept important al omului și că, prin urmare, acțiunile de război ilegale trebuie întotdeauna condamnate în unanimitate și abordate în mod eficient;

denunță lupta împotriva multilateralismului și a ordinii internaționale bazate pe norme, care reprezintă o provocare serioasă pentru drepturile omului în întreaga lume; crede cu tărie în abordările și deciziile luate în cooperare într-un cadru multilateral, în special în cadrul organismelor ONU și în formatele de negociere convenite existente din cadrul organizațiilor regionale, cum ar fi Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), ca fiind cele mai eficiente mijloace de a servi interesele umanității, de a găsi soluții sustenabile la conflicte, bazate pe normele și principiile dreptului internațional, pe Carta ONU și Actul final de la Helsinki, și de a promova progresul în domeniul drepturilor omului; este extrem de preocupat de faptul că, în cadrul mai multor organisme ale ONU din domeniul drepturilor omului, inclusiv în Consiliul pentru Drepturile Omului, există demnități care sunt ocupate de țări cu antecedente dovedite de încălcări grave ale drepturilor omului;

este profund îngrijorat de creșterea numărului de cazuri de omor și de atacuri atât fizice, cât și defăimătoare, precum și de utilizarea pedepsei cu moartea, a persecuției, a privării de libertate, a hărțuirii și a intimidării la adresa persoanelor care apără drepturile omului în întreaga lume, în special jurnaliști, savanți, avocați, politicieni și activiști ai societății civile, inclusiv activiști pentru drepturile femeilor, apărători ai mediului și ai terenurilor și apărători ai minorităților religioase, în special în țările cu un nivel ridicat de corupție și un bilanț slab în ceea ce privește respectarea statului de drept și supravegherea judiciară; este deosebit de preocupat de atacurile comise din ce în ce mai fățiș pe pământ străin, în unele cazuri cu încălcarea legilor și cutumelor legate de privilegiile și imunitățile diplomatice; solicită să se facă dreptate și să se asume responsabilitatea la cel mai înalt nivel de luare a deciziilor pentru aceste atacuri; constată că toți apărătorii drepturilor omului, și în special femeile, se confruntă cu riscuri specifice și necesită o protecție adecvată; denunță faptul că anumite guverne au adoptat o legislație care restricționează activitățile societății civile sau mișcările sociale, inclusiv prin închiderea ONG-urilor sau prin înghețarea activelor lor; este profund îngrijorat de utilizarea unei legislații represive în materie de securitate cibernetică și de combatere a terorismului pentru a reprima apărătorii drepturilor omului;

subliniază importanța promovării egalității de gen și a drepturilor femeilor și fetelor în întreaga lume; subliniază că, în pofida progreselor înregistrate, femeile și fetele continuă să fie victime ale discriminării și ale violenței; subliniază faptul că majoritatea societăților se confruntă în continuare cu dificultăți în a oferi femeilor și fetelor drepturi egale în temeiul legii și acces egal la educație, asistență medicală, muncă decentă, egalitate salarială și reprezentare politică și economică; se arată preocupat de atacurile răspândite la ora actuală la adresa drepturilor femeilor și a sănătății lor sexuale și reproductive și a drepturilor aferente, precum și de legislația care limitează aceste drepturi în multe părți ale lumii; subliniază faptul că mutilarea genitală a femeilor (MGF) și căsătoriile între copii se numără printre cele mai răspândite încălcări ale drepturilor omului; își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că femeile care își exprimă o credință sau convingere sunt de două ori mai vulnerabile la persecuție; salută inițiativa Spotlight UE-ONU privind eliminarea violenței împotriva femeilor și a fetelor și solicită aplicarea acesteia;

subliniază că respectarea și promovarea drepturilor copilului, combaterea tuturor tipurilor de abuz, neglijare, rele tratamente, trafic și exploatare a copiilor, inclusiv a căsătoriilor forțate și a recrutării sau utilizării copiilor-soldați în conflictele armate, și asigurarea îngrijirii copiilor și a educației sunt chestiuni esențiale pentru a asigura viitorul umanității; sprijină, în acest sens, mecanismul de monitorizare și raportare instituit prin intermediul Rezoluției 1612 a Consiliului de Securitate al ONU privind copiii și conflictele armate;

10.

subliniază că este important să se țină seama pe deplin de nevoile specifice ale persoanelor cu dizabilități; invită UE să includă lupta împotriva discriminării pe motive de dizabilități în acțiunile sale externe și în politicile privind ajutorul pentru dezvoltare, împreună cu lupta pentru accesul egal la piața forței de muncă și accesul la educație și formare, și, de asemenea, să promoveze soluții care să faciliteze funcționarea în societate a persoanelor cu dizabilități;

11.

atrage atenția asupra cazurilor de persecuție și discriminare legate de etnie, naționalitate, clasă socială, castă, religie, convingeri, limbă, vârstă, sex, sexualitate și identitate de gen, care rămân larg răspândite în multe țări și societăți; este profund îngrijorat de atitudinile din ce în ce mai intolerante și mai încărcate de ură la adresa persoanelor care sunt victime ale acestor încălcări ale drepturilor omului; solicită ca persoanele răspunzătoare de aceste încălcări să fie trase la răspundere;

12.

constată că numărul persoanelor strămutate forțat în 2018 a depășit 70 de milioane, incluzând 26 de milioane de refugiați, 41 de milioane de persoane strămutate intern și 3,5 milioane de solicitanți de azil (10); constată, în plus, că la nivel mondial se înregistrează 12 milioane de apatrizi; consideră că războaiele, conflictele, terorismul, violența, opresiunea politică, persecuția pe motive de religie sau convingeri, sărăcia și insecuritatea alimentară și a apei întrețin riscurile apariției unor noi conflicte și strămutarea în continuare a populațiilor; recunoaște că consecințele schimbărilor climatice asupra mediului, cum ar fi accesul mai limitat la apă potabilă sigură, pot exacerba strămutarea populațiilor;

13.

subliniază că urgențele în materie de climă și declinul masiv al biodiversității constituie amenințări majore la adresa populației; reamintește că drepturile fundamentale ale omului la viață, sănătate, alimentație și apă sigură sunt periclitate fără un mediu sănătos; atrage atenția asupra impactului devastării mediului asupra drepturilor omului, atât pentru populațiile vizate, cât și în raport cu respectarea dreptului întregii umanități la protecția mediului; subliniază obligațiile și responsabilitățile esențiale care le revin statelor și altor factori de decizie de a respecta obiectivele Acordului de la Paris din 2015 pentru a combate schimbările climatice, a contracara efectele acestora, a preveni impactul negativ al acestora asupra drepturilor omului și a promova politici corespunzătoare în conformitate cu obligațiile lor în ceea ce privește respectarea drepturilor omului; reamintește obligațiile care le revin statelor de a proteja biodiversitatea și de a oferi acces la căi de atac eficiente în caz de pierdere și degradare a biodiversității; își exprimă sprijinul pentru eforturile internaționale la nivel legislativ care încep să se concretizeze și care vizează infracțiunile împotriva mediului;

14.

subliniază că libertatea de exprimare și pluralismul mass-mediei, atât în mediul online, cât și în cel offline, se află în centrul unor societăți democratice reziliente; condamnă utilizarea abuzivă a unor scopuri legitime, cum ar fi combaterea terorismului, securitatea statului și aplicarea legii în scopul limitării libertății de exprimare; condamnă campaniile de propagandă și dezinformare desfășurate de mass-media împotriva minorităților; invită la instituirea celor mai bune garanții posibile împotriva discursului de incitare la ură și a radicalizării, a campaniilor de dezinformare și a propagandei ostile, în special a celor lansate de statele autoritare și de actorii nestatali, cum ar fi grupările teroriste, prin dezvoltarea unui cadru juridic atât la nivelul UE, cât și la nivel internațional pentru combaterea amenințărilor hibride, inclusiv războiul cibernetic și războiul informațional, fără a compromite drepturile fundamentale; reamintește că mass-media ar trebui să reflecte o pluralitate de opinii diverse și să susțină și să respecte principiul nediscriminării; subliniază, în acest sens, că persoanele care aparțin minorităților ar trebui să aibă acces nediferențiat la mass-media audiovizuală, inclusiv în propria lor limbă;

Eficientizarea politicii externe a UE în domeniul drepturilor omului

15.

reamintește că UE s-a angajat să plaseze drepturile omului și democrația în centrul relațiilor sale cu țările din afara UE; subliniază, prin urmare, că obiectivul de a promova drepturile omului și democrația în întreaga lume presupune ca acesta să fie integrat în toate politicile UE care au o dimensiune externă; invită UE să își îndeplinească aceste angajamente și să se asigure că implicarea sa nu consolidează, în mod neintenționat, regimurile autoritare;

16.

invită Comisia și statele membre să adopte un nou Plan de acțiune privind drepturile omului și democrația pentru următorii cinci ani care să fie ambițios, cuprinzător și obligatoriu; insistă asupra necesității de a aborda în mod adecvat, în acest viitor Plan de acțiune, toate provocările în materie de drepturi ale omului, inclusiv drepturile digitale, drepturile la protecția mediului, drepturile persoanelor în vârstă, sportul și drepturile omului, precum și drepturile migranților; solicită crearea unui mecanism solid de monitorizare pentru a evalua punerea în aplicare și impactul Planului de acțiune; invită statele membre să își asume în mai mare măsură responsabilitatea pentru planul de acțiune și să raporteze cu privire la punerea în aplicare a acestuia;

17.

ia act de importanța rezoluțiilor sale privind încălcarea drepturilor omului, a democrației și a statului de drept, precum și a activităților Subcomisiei sale pentru drepturile omului; recomandă insistent Comisiei și SEAE să își intensifice cooperarea cu Subcomisia pentru drepturile omului din Parlament, pentru a-i permite acesteia să participe la viitorul Plan de acțiune și să monitorizeze punerea sa în aplicare; invită SEAE să îi prezinte Parlamentului rapoarte periodice cu privire la acțiunile ulterioare pe care le-a întreprins în temeiul tuturor rezoluțiilor de urgență și/sau al recomandărilor cuprinse în acestea;

18.

subliniază faptul că comerțul, politicile UE în acest domeniu și drepturile omului pot și trebuie să se consolideze reciproc, iar comunitatea de afaceri are un rol important de jucat în oferirea unor stimulente pozitive pentru promovarea drepturilor omului, a democrației și a responsabilității întreprinderilor; invită Comisia și SEAE să utilizeze în mod eficient clauzele privind drepturile omului în acordurile internaționale, nu doar prin intermediul dialogului politic, evaluarea periodică a progreselor și recurgerea la proceduri de consultare la cerere, ci și prin crearea unui mecanism eficace de monitorizare a încălcărilor grave ale drepturilor omului care ar putea fi provocate de activități economice; solicită ca clauzele privind drepturile omului să fie puse în aplicare în mod corespunzător și monitorizate în consecință, inclusiv prin intermediul unor criterii de referință măsurabile, cu implicarea Parlamentului, a societății civile și a organizațiilor internaționale relevante; solicită instituirea unui mecanism de depunere a plângerilor eficient și independent pentru grupurile de cetățeni și părțile interesate care sunt afectate de încălcări ale drepturilor omului; subliniază că UE și statele sale membre trebuie să prevină orice tip de încălcări ale drepturilor omului comise de întreprinderi, precum și impactul negativ al activităților economice;

19.

sprijină dialogurile privind drepturile omului cu țări din afara UE ca un instrument esențial pentru implicarea bilaterală în promovarea și protejarea drepturilor omului; reamintește că Orientările UE privind dialogurile în domeniul drepturilor omului prevăd o serie de criterii pentru deschiderea unui astfel de dialog, care vizează inclusiv „dorința guvernului de a îmbunătăți situația, angajamentul guvernului de a respecta convențiile internaționale în domeniul drepturilor omului, voința guvernului de a coopera cu procedurile și mecanismele privind drepturile omului ale Organizației Națiunilor Unite, precum și atitudinea guvernului față de societatea civilă”; solicită SEAE să efectueze o evaluare periodică a fiecărui dialog, astfel cum se prefigurează în orientările menționate mai sus, și să se asigure că, dacă nu se fac progrese concrete, UE își adaptează obiectivele și își reevaluează abordarea; invită Comisia și SEAE, cu implicarea mai puternică a structurilor societății civile și a organizațiilor internaționale relevante, să își unească forțele pentru a aborda drepturile omului și obligațiile conexe în dialoguri sau negocieri în orice zonă politică și economică, cu guvernele țărilor din afara UE, pentru a consolida impactul dialogurilor pe tema drepturilor omului; recomandă să se țină cont de preocupările exprimate cu privire la situația drepturilor omului în acele țări și să se ia măsuri adecvate, inclusiv prin abordarea cazurilor individuale în contextul dialogurilor privind drepturile omului; solicită o implicare mai activă a Parlamentului în procesul de stabilire a agendei dialogurilor privind drepturile omului; subliniază că strategiile de țară privind drepturile omului (HRCS) și rapoartele lor de implementare anuale constituie un instrument esențial pentru asigurarea coerenței politicilor, identificarea priorităților strategice cheie, definirea obiectivelor pe termen lung și pe termen scurt și stabilirea unor acțiuni concrete de promovare a drepturilor omului; își reiterează apelul ca deputații din Parlamentul European să aibă acces la conținutul HRCS; salută seminarele societății civile care au precedat dialogurile privind drepturile omului și îndeamnă să se dea curs concluziilor acestora, cu implicarea specifică a organizațiilor societății civile (OSC);

20.

face un apel ferm ca UE să abordeze în mod consecvent problema discriminării, utilizând cât mai eficient setul de instrumente ale UE în domeniul drepturilor omului, inclusiv prin dialog, pronunțând decizii de condamnare, și acordând sprijin societății civile și inițiativelor comune adoptate la nivelul ONU, în conformitate cu orientările adoptate recent de UE privind combaterea discriminării în cadrul acțiunilor externe și cu Instrumentul de orientare al ONU privind discriminarea bazată pe ascendență, publicat în 2017;

21.

sprijină ferm activitatea și eforturile Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului (RSUE) în protejarea și promovarea drepturilor omului în lumea întreagă; subliniază obiectivul important aferent mandatului RSUE de a spori eficacitatea Uniunii în acest domeniu; solicită RSUE să acționeze în conformitate cu mandatul său pentru a contribui la îmbunătățirea efortului UE de consolidare a democrației; insistă asupra solicitării sale de revizuire a mandatului RSUE, pentru a conferi RSUE un caracter permanent și a crește gradul de răspundere care îi este asociat, precum și de a acorda acestuia putere de inițiativă, resurse adecvate și capacitatea de a vorbi în public pentru a raporta cu privire la rezultatele vizitelor în țările terțe și pentru a comunica pozițiile UE în materie de drepturi ale omului; își reiterează solicitarea privind asigurarea unei mai mari transparențe în ceea ce privește activitățile și misiunile RSUE și insistă asupra faptului că rapoartele periodice transmise de RSUE Consiliului ar trebui să fie puse și la dispoziția Parlamentului; salută extinderea mandatului RSUE pentru a include promovarea sprijinului pentru justiția penală internațională și se așteaptă ca RSUE să fie deosebit de activ în acest domeniu;

22.

salută eforturile depuse de SEAE și de Comisie pentru a crește în permanență gradul de sensibilizare a funcționarilor UE cu privire la drepturile omului; salută faptul că în prezent există puncte de contact pentru drepturile omului și ofițeri de legătură pentru relația cu apărătorii drepturilor omului în toate delegațiile UE; invită SEAE să transmită Parlamentului un raport detaliat cu privire la finalizarea acestei rețele de puncte de contact pentru a o evalua și a se asigura că este implementată în mod consecvent în toate delegațiile UE; invită toate delegațiile UE și respectivele lor puncte de contact pentru drepturile omului să își onoreze în mod consecvent obligația de a se întâlni cu apărătorii drepturilor omului, de a-i vizita pe activiștii deținuți, a le monitoriza procesele și a pleda pentru protecția lor la fața locului;

23.

recunoaște progresele înregistrate în ceea ce privește procedura și formatul Raportului anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2018, dar se așteaptă ca Consiliul și VP/ÎR să țină cont în și mai mare măsură de pozițiile exprimate de Parlament în rezoluțiile și/sau recomandările sale relevante, în scopul de a asigura o interacțiune mai profundă și mai eficace între instituțiile UE în privința aspectelor legate de drepturile omului; solicită Consiliului să își continue eforturile pentru a finaliza aceste rapoarte anuale mai devreme în cursul anului; încurajează Consiliul să se asigure că adoptarea următorului raport anual se bazează pe un proces de consultare adecvat;

Dezvoltarea de soluții pentru promovarea și protejarea drepturilor omului și a democrației

Guvernanța democratică și spațiul propice pentru societatea civilă

24.

solicită UE și statelor membre să continue să monitorizeze îndeaproape evoluțiile care afectează negativ guvernanța și spațiul societății civile din întreaga lume, fără excepții, și să răspundă în mod sistematic, utilizând toate mijloacele adecvate, politicilor și schimbărilor legislative conduse de guverne autoritare, care vizează subminarea guvernanței pe baza principiilor democratice fundamentale și restrângerea spațiului societății civile; consideră că ar trebui să existe sinergii mai puternice între Comisie, SEAE și Parlament cu privire la această chestiune; salută asistența deosebit de prețioasă acordată organizațiilor societății civile din întreaga lume în cadrul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO), care rămâne instrumentul emblematic al UE pentru punerea în aplicare a politicii sale externe în domeniul drepturilor omului; solicită să se consolideze în continuare finanțarea destinată societății civile și drepturilor omului în cadrul instrumentului care îi va succeda IEDDO; subliniază că, în 2018, sute de demonstranți ai societății civile pașnice au fost arestați, supuși relelor tratamente și detenției arbitrare și obligați să plătească amenzi ca urmare a proceselor lor;

Abordarea UE în materie de conflicte și responsabilitatea în ceea ce privește încălcarea drepturilor omului

25.

subliniază legătura dintre creșterea numărului de încălcări ale drepturilor omului și impunitatea larg răspândită și lipsa de răspundere în regiunile și țările devastate de conflicte sau caracterizate de intimidare, discriminare, hărțuire și atacuri motivate politic, răpiri, activități polițienești violente, arestări arbitrare, cazuri de tortură și ucideri; invită comunitatea internațională să sprijine acțiunile care vizează combaterea impunității și promovarea responsabilității, în special în regiunile și țările în care dinamica impunității îi recompensează pe cei care poartă cea mai mare responsabilitate și reduce puterea victimelor; subliniază, de asemenea, că minoritățile și grupurile marginalizate sunt adesea afectate în mod special de conflicte;

26.

reamintește rezoluțiile sale care denunță responsabilitățile specifice pentru conflictele care, în 2018, au cauzat sute de victime în rândul copiilor, în cadrul unor atacuri deliberate împotriva populațiilor civile și a infrastructurilor umanitare; invită toate statele membre ale UE să respecte cu strictețe Codul de conduită al UE privind exporturile de arme și, în special, să oprească toate transferurile de arme și de echipamente de supraveghere și de obținere de informații care pot fi utilizate de guverne pentru a reprima drepturile omului, cu atât mai mult în contextul conflictelor armate; insistă asupra nevoii de transparență deplină și de raportare periodică a transferurilor de arme de către statele membre ale UE; reamintește Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la utilizarea dronelor înarmate (11); își exprimă profunda îngrijorare cu privire la utilizarea dronelor înarmate în afara cadrului juridic internațional; invită, totodată, Comisia să informeze Parlamentul în mod adecvat cu privire la utilizarea fondurilor UE pentru toate proiectele de cercetare și dezvoltare asociate cu construcția de drone; îndeamnă VP/ÎR să interzică dezvoltarea, producerea și utilizarea unor sisteme de arme pe deplin autonome care permit efectuarea de atacuri fără intervenție umană;

27.

condamnă cu fermitate toate crimele oribile și încălcările drepturilor omului comise de actori statali și nestatali, inclusiv împotriva unor cetățeni care își exercită pașnic drepturile omului; invită UE și statele sale membre să-și folosească toată influența politică pentru a preveni orice acțiune care ar putea fi considerată genocid, crimă de război sau crimă împotriva umanității, să răspundă eficient și coordonat în cazurile în care au loc astfel de crime, să mobilizeze toate resursele necesare pentru a-i aduce în fața justiției pe toți cei responsabili, să ofere sprijin victimelor și să sprijine procesele de stabilizare și de reconciliere; invită comunitatea internațională să elaboreze instrumente de reducere la minimum a decalajului alertă-răspuns pentru a preveni apariția, reapariția sau escaladarea conflictelor violente, cum ar fi sistemul de alertă timpurie al UE; invită SEAE și Comisia să includă o strategie ambițioasă privind lupta împotriva impunității în cel de al treilea Plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația; recomandă insistent să se înființeze un observator european pentru prevenire, responsabilitate și combatere a impunității; își reiterează apelul adresat ÎR/VP de a numi un Reprezentant special al UE pentru dreptul internațional umanitar și justiție internațională, cu mandatul de a promova, integra și reprezenta angajamentul UE față de lupta împotriva impunității;

28.

salută eforturile de promovare a universalității Statutului de la Roma depuse de UE în 2018, când a fost sărbătorită cea de a 20-a aniversare a adoptării sale, și își reafirmă sprijinul de neclintit față de Curtea Penală Internațională (CPI); constată că, în prezent, există o presiune puternică asupra dreptului internațional; este preocupat de faptul că, din cauza jurisdicției extinse a CPI, dintre cele 193 de state membre ale ONU, doar 122 sunt membre ale CPI și doar 38 au ratificat Amendamentul de la Kampala, care conferă CPI competențe de a urmări penal crima de agresiune; face apel la UE și la statele sale membre să încurajeze toate statele membre ale ONU să ratifice și să pună în aplicare Statutul de la Roma și este dezamăgit profund de retragerile din statut sau de amenințările cu retragerea; face apel, de asemenea, la toți semnatarii Statutului de la Roma să își coordoneze acțiunile și să coopereze cu CPI; invită UE și statele sale membre să sprijine sistematic examinările, investigațiile și deciziile CPI și să ia măsurile necesare pentru a preveni cazurile de necooperare cu CPI; solicită să se acorde sprijin financiar organizațiilor care colectează, păstrează și protejează probe – digitale sau de alt tip – ale infracțiunilor comise de oricare dintre părțile implicate în conflicte, pentru a facilita urmărirea lor penală la nivel internațional; invită statele membre ale UE și Rețeaua UE privind genocidul să sprijine echipa de investigație a ONU în colectarea, păstrarea și stocarea probelor privind crimele comise în prezent sau care au fost săvârșite în trecutul foarte recent, astfel încât aceste probe să nu se piardă; invită Comisia și SEAE să exploreze modalități și să prezinte noi instrumente pentru a sprijini victimele încălcărilor legislației internaționale în domeniul drepturilor omului și ale dreptului umanitar internațional, astfel încât acestea să aibă acces la justiția internațională și să poată beneficia de măsuri reparatorii și compensații, inclusiv prin extinderea capacității țărilor din afara UE de a aplica principiul jurisdicției universale în sistemul lor juridic intern;

29.

salută discuțiile exploratorii inițiale și solicită ca acestea să fie continuate, în cadrul Consiliului, în perspectiva instituirii unui mecanism al UE aplicabil la nivel mondial, vizând impunerea de sancțiuni în materie de drepturi ale omului – așa-numita „Listă Magnitsky” – care să permită sancțiuni specifice împotriva persoanelor implicate în încălcări grave ale drepturilor omului, astfel cum a solicitat Parlamentul cu diferite ocazii, în special în martie 2019; invită Consiliul să își accelereze discuțiile pentru a adopta legislația necesară, a institui acest mecanism și a asigura finanțarea sa corespunzătoare cât mai curând posibil; subliniază că este important ca acest sistem să fie compatibil cu mecanismul UE de control jurisdicțional; subliniază totodată, ca un exemplu de urmat, faptul că unele state membre ale UE au adoptat legi care prevăd sancțiuni aplicabile persoanelor considerate responsabile de încălcări ale drepturilor omului;

30.

invită VP/ÎR și Consiliul să acorde o atenție deosebită situației drepturilor omului în teritoriile ocupate ilegal; reiterează faptul că ocuparea ilegală a unui teritoriu sau a unei părți a acestuia constituie o încălcare constantă a dreptului internațional; subliniază responsabilitatea puterii de ocupație față de populația civilă în temeiul dreptului umanitar internațional; regretă posibilitatea de reînnoire a mandatului în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei al reprezentanților unei țări care ocupă teritoriul unei alte țări;

Apărătorii drepturilor omului

31.

subliniază rolul inestimabil și esențial al apărătorilor drepturilor omului și, mai ales, al apărătorilor drepturilor femeilor, asumat cu riscul propriei vieți; subliniază faptul că trebuie să existe o coordonare puternică la nivelul UE în ceea ce privește cooperarea cu autoritățile din țările terțe în legătură cu tematica apărătorilor drepturilor omului; subliniază că în 2018 am sărbătorit aniversarea a 20 de ani de la adoptarea Declarației ONU privind apărătorii drepturilor omului; recomandă consolidarea cooperării dintre instituțiile UE și statele membre, permițându-le acestora să ofere un sprijin și o protecție continuă apărătorilor drepturilor omului; apreciază mecanismul „ProtectDefenders.eu”, instituit pentru protejarea apărătorilor drepturilor omului aflați în situații de risc grav și pledează pentru consolidarea lui;

32.

subliniază necesitatea adoptării, de către UE, a unei abordări strategice, vizibile și de mare impact în ceea ce privește protejarea apărătorilor drepturilor omului; invită Consiliul să publice anual concluziile Consiliului Afaceri Externe privind acțiunea UE de promovare și protejare a apărătorilor drepturilor omului în politica externă a UE; invită Consiliul și Comisia să instituie o procedură coordonată de acordare a vizelor pentru apărătorii drepturilor omului, care să faciliteze, dacă este cazul, acordarea de azil temporar; invită Comisia și statele membre să asigure o finanțare suficientă pentru protejarea apărătorilor drepturilor omului în cadrul programelor tematice relevante ale Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI) și să se asigure că au acces la ea cei care au cea mai mare nevoie și sunt cei mai marginalizați; invită Comisia să utilizeze pe deplin, în viitor, acest instrument și insistă ca delegațiile UE și statele membre să suplimenteze fondurile și capacitatea de protecție și sprijin de urgență pentru apărătorii drepturilor omului aflați în pericol; condamnă interdicțiile de călătorie care continuă să le fie impuse activiștilor pentru drepturile omului care doresc să participe la sesiunile Consiliului ONU pentru Drepturile Omului de la Geneva și ale altor instituții internaționale; invită guvernele în cauză să elimine aceste interdicții;

Drepturile femeii și egalitatea de gen

33.

sprijină ferm angajamentul strategic al UE pentru egalitatea de gen și eforturile sale continue de îmbunătățire a situației drepturilor omului în ceea ce privește femeile și fetele, în conformitate cu ODD 2030; subliniază că egalitatea de gen ar trebui să fie o prioritate esențială în toate relațiile de lucru, politicile și acțiunile externe ale UE, deoarece, în conformitate cu tratatele, este un principiu pentru UE și statele sale membre; solicită UE să adopte o strategie cuprinzătoare privind egalitatea de gen, după ce expiră angajamentul strategic; invită Comisia să pregătească și să adopte o comunicare pentru a reînnoi Planul de acțiune pentru egalitatea de gen după 2020, instrument important cu care UE poate contribui la drepturile femeilor și fetelor în întreaga lume; invită statele membre să aprobe Planul de acțiune pentru egalitatea de gen III în concluziile Consiliului; invită Comisia și SEAE să contribuie în continuare la egalitatea de gen și la capacitarea fetelor și femeilor prin colaborarea strânsă cu organizațiile internaționale, cu țările din afara UE și cu societatea civilă, pentru a dezvolta și a pune în aplicare noi cadre juridice privind egalitatea de gen;

34.

subliniază creșterea alarmantă a violenței împotriva femeilor și a fetelor; condamnă toate formele de violență fizică, sexuală, psihologică și bazată pe gen; își exprimă profunda îngrijorare față de escaladarea aplicării torturii sub formă de violență sexuală și bazată pe gen, ca armă de război; reamintește că Statutul de la Roma consideră crimele sexuale și violența bazată pe gen drept crime de război, crime împotriva umanității sau elemente constitutive ale genocidului sau torturii; îndeamnă țările să își intensifice ritmul adoptării legislației pentru a trata aceste aspecte; își reînnoiește apelul către statele membre ale UE și către membrii Consiliului Europei care nu au făcut încă acest lucru să ratifice Convenția de la Istanbul cât mai repede cu putință; solicită luarea de măsuri suplimentare pentru eradicarea tuturor formelor de violență de gen și a practicilor dăunătoare care vizează femeile și fetele, cum ar fi căsătoriile forțate sau timpurii, mutilarea genitală a femeilor, violența sexuală, precum și convertirea religioasă forțată; sprijină continuarea inițiativei comune Spotlight a UE-ONU; invită delegațiile UE să asigure colectarea de date privind violența împotriva femeilor, să elaboreze recomandări specifice fiecărei țări și să promoveze mecanisme de protecție și structuri de sprijin pentru victime;

35.

afirmă că accesul la sănătate este un drept al omului, că sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente se bazează pe drepturile fundamentale ale omului și constituie elemente esențiale ale demnității umane; subliniază că un acces inadecvat la bunuri indispensabile și servicii sociale (de exemplu apă, alimentație, sănătate, educație și salubrizare), precum și piedicile în obținerea accesului la sănătatea sexuală și reproductivă reprezintă o încălcare inacceptabilă a drepturilor omului; condamnă încălcările drepturilor femeilor la sănătatea sexuală și reproductivă (SRHR), inclusiv refuzarea accesului la servicii relevante; subliniază că îngrijirile medicale adecvate și accesibile, inclusiv în domeniul sănătății mintale, precum asistența psihologică, și respectarea universală și accesul la SRHR, inclusiv educația în acest domeniu, ar trebui garantate pentru toate femeile și că acestea ar trebui să poată lua decizii libere și responsabile privind sănătatea lor, inclusiv sănătatea lor sexuală și reproductivă; relevă că aceste servicii sunt elemente importante pentru a salva viața femeilor și a reduce mortalitatea infantilă; consideră inacceptabil ca drepturile femeilor și fetelor la sănătatea sexuală și reproductivă să facă în continuare obiectul unor polemici, inclusiv în contexte multilaterale; subliniază că fetele și femeile care sunt victime ale conflictelor armate au dreptul la îngrijirile medicale necesare; subliniază rolul important al femeilor în prevenirea și soluționarea conflictelor, în operațiunile de menținere a păcii, în ajutorul umanitar și reconstrucția post-conflict, precum și în promovarea drepturilor omului și a reformelor democratice;

36.

invită UE să colaboreze cu alte țări pentru a-și intensifica acțiunile în domeniul educației, asistenței medicale și serviciilor sociale, colectării de date, finanțării și programării, pentru a preveni și a răspunde mai bine la violența sexuală și bazată pe gen la nivel mondial; subliniază că educația este un instrument esențial pentru combaterea discriminării și a violenței împotriva femeilor și copiilor; solicită să se adopte măsuri pentru a facilita accesul femeilor și fetelor la educație și la piața muncii și să se acorde o atenție deosebită echilibrului de gen în ocuparea posturilor de conducere în cadrul companiilor; solicită, de asemenea, includerea unor prevederi privind educația fetelor în acordurile UE cu țările în curs de dezvoltare;

Drepturile copilului

37.

subliniază că deseori copiii sunt expuși la forme de abuzuri specifice, cum ar fi căsătoriile între copii, prostituția copiilor, folosirea copiilor-soldați, mutilarea genitală, exploatarea prin muncă a copiilor și traficul de copii, mai ales în timpul crizelor umanitare și al conflictelor armate, și, prin urmare, au nevoie de mai multă protecție; atrage atenția în special asupra copiilor apatrizi, migranți și refugiați; solicită Uniunii să coopereze cu țările din afara UE pentru a pune capăt căsătoriilor forțate, a celor la o vârstă fragedă și a celor între copii, stabilind 18 ani ca vârstă minimă legală pentru căsătorie, impunând verificarea vârstei ambilor soți și a consimțământului lor deplin și liber, introducând înregistrarea obligatorie a căsătoriilor și asigurând respectarea acestor reguli; solicită UE să lanseze noi inițiative pentru a promova și ocroti drepturile copilului, inclusiv pentru a preveni și combate abuzurile împotriva copiilor în lume, pentru a-i reintegra și a-i reabilita pe copiii afectați de conflicte, în special pe cei care sunt victime ale grupărilor extremiste, precum și pe cei care sunt expuși unor discriminări multiple și intersecționale, și pentru a le oferi acestor copii un mediu protejat, bazat pe familie și pe comunitate, care să constituie un cadru natural al dezvoltării lor, în care îngrijirea și educația să fie elemente fundamentale; solicită UE să inițieze o mișcare internațională pentru a promova drepturile copilului, printre altele prin organizarea unei conferințe internaționale privind protecția copiilor în medii fragile; reafirmă nevoia urgentă de a ratifica și de a pune efectiv în aplicare peste tot în lume Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și protocoalele opționale la aceasta;

Drepturile persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI)

38.

condamnă detenția arbitrară, tortura, persecuțiile și asasinarea persoanelor LGBTI; observă că, în mai multe țări de pe glob, persoanele LGBTI se confruntă în continuare cu persecuții și violențe din cauza orientării lor sexuale; regretă faptul că multe țări incriminează încă homosexualitatea, iar în unele dintre acestea se aplică pedeapsa capitală în cazul homosexualității; consideră că practicile și actele de violență împotriva persoanelor pe motiv de orientare sexuală nu ar trebui să rămână nepedepsite și trebuie eliminate; solicită să fie puse în aplicare orientările UE care urmăresc să promoveze și să protejeze respectarea tuturor drepturilor fundamentale ale persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI);

Drepturile persoanelor cu dizabilități

39.

salută ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități; reiterează importanța implementării ei efective atât de către statele membre ale UE, cât și de către instituțiile UE; subliniază importanța nediscriminării și necesitatea de a integra în mod credibil principiul accesibilității universale și de a garanta toate drepturile persoanelor cu dizabilități în toate politicile relevante ale UE, inclusiv politica de dezvoltare; solicită crearea unui centru mondial de excelență care să sprijine dobândirea de competențe adaptate exigențelor viitorului și antreprenoriale pentru persoanele cu dizabilități;

Combaterea discriminării pe criterii de castă

40.

ia act cu mare îngrijorare de dimensiunea și consecințele ierarhiilor bazate pe caste, ale discriminării pe criterii de castă și de perpetuarea încălcărilor drepturilor omului pe criterii de castă, printre care se numără refuzarea accesului la justiție sau la un loc de muncă, segregarea continuă, sărăcia și stigmatizarea, inclusiv obstacolele impuse de sistemul castelor în calea exercitării drepturilor fundamentale ale omului și a facilitării dezvoltării umane; își reiterează apelul pentru elaborarea unei politici a UE privind discriminarea pe criterii de castă și solicită UE să adopte măsurile pe care le justifică propriile sale preocupări grave legate de discriminarea pe criterii de castă; solicită adoptarea unui instrument al UE pentru prevenirea și eliminarea discriminării pe criterii de castă; își reiterează solicitarea ca UE și statele sale membre să își intensifice eforturile și să sprijine inițiativele la nivelul ONU și la nivelul delegațiilor pentru eliminarea discriminării pe criterii de castă; remarcă faptul că astfel de inițiative ar trebui să includă promovarea unor indicatori specifici, a unor date defalcate și a unor măsuri speciale pentru a aborda discriminarea pe criterii de castă în punerea în aplicare și monitorizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă pentru 2030, respectarea noului instrument de orientare al ONU privind discriminarea bazată pe ascendență, precum și sprijinul acordat statelor;

Popoarele indigene

41.

este profund îngrijorat de faptul că popoarele indigene se confruntă cu o discriminare și persecuții pe scară largă și sistematice la nivel mondial, fiind nevoite să facă față inclusiv arestărilor arbitrare, cazurilor de asasinare a apărătorilor drepturilor omului, de strămutare forțată, acaparare de terenuri și încălcărilor drepturilor lor de către corporații; remarcă faptul că majoritatea populațiilor indigene trăiesc sub pragul sărăciei; invită toate statele să includă populațiile indigene în procesul decizional desfășurat în contextul strategiilor de combatere a schimbărilor climatice; solicită statelor să ratifice dispozițiile Convenției nr. 169 a OIM privind populațiile indigene și tribale;

Libertatea de gândire, de conștiință, de religie sau de convingere (FoRB)

42.

subliniază că dreptul la libertatea de gândire, de conștiință, de religie sau de convingere (cunoscută sub denumirea mai comună de „libertate de religie sau de convingere” – FoRB), care include dreptul de a nu crede, de a adopta concepții teiste, non-teiste, agnostice sau ateiste, precum și dreptul la apostazie și de a nu profesa o religie trebuie garantat în toată lumea și stipulat în mod necondiționat; îndeamnă Comisia, SEAE și statele membre să intensifice acțiunile de promovare a FoRB și să lanseze un dialog cu statele și reprezentanții societății civile și ai organizațiilor religioase, neconfesionale, umaniste și filosofice, precum și cu bisericile și cu asociațiile și comunitățile religioase pentru a preveni actele de violență, persecuția, intoleranța și discriminarea pe criterii de gândire, opinii filosofice, conștiință, religie sau convingere; regretă existența legilor în materie de anti-convertire și blasfemie, care limitează efectiv și chiar privează minoritățile religioase și ateii de libertatea religioasă sau de convingere; îndeamnă, de asemenea, Comisia, SEAE și statele membre să pună pe deplin în aplicare orientările UE privind FoRB;

43.

solicită UE și statelor sale membre să continue crearea de alianțe și intensificarea cooperării cu o gamă largă de țări și organizații regionale, pentru a obține schimbări pozitive în ceea ce privește libertatea de religie sau de convingere, în special în zonele de conflicte, unde comunitățile religioase, cum ar fi creștinii în Orientul Mijlociu, sunt cele mai vulnerabile; sprijină pe deplin practica UE de a juca un rol de lider în ceea ce privește rezoluțiile tematice adoptate în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU și cele privind FoRB adoptate în cadrul Adunării Generale a ONU;

44.

sprijină activitatea întreprinsă și eforturile depuse de Trimisul special pentru promovarea FoRB în afara UE; invită din nou Consiliul și Comisia să realizeze o evaluare transparentă și cuprinzătoare a eficacității și a valorii adăugate a poziției Trimisului special în contextul procesului de reînnoire și consolidare a mandatului și a poziției sale de către Comisie; insistă asupra necesității de a aloca resurse adecvate pentru activitatea acestora, cu scopul de a spori eficacitatea UE în acest domeniu; reamintește Consiliului și Comisiei necesitatea de a sprijini în mod adecvat, în consultare permanentă cu organizațiile religioase și filosofice, mandatul instituțional, capacitatea și îndatoririle Trimisului special în ceea ce privește promovarea FoRB în afara UE, prin explorarea posibilității de creare a unui mandat multianual care să facă obiectul unei revizuiri anuale și prin dezvoltarea unor rețele de lucru cu participarea tuturor instituțiilor relevante ale UE, astfel cum s-a solicitat în Rezoluția sa din 15 ianuarie 2019 referitoare la orientările UE și la mandatul Trimisului special al UE pentru promovarea FoRB în afara UE;

Libertatea de exprimare, libertatea presei și dreptul la informare

45.

denunță și condamnă în mod ferm uciderea, răpirea, încarcerarea, intimidarea și atacurile comise, prin mijloace fizice sau judiciare, împotriva a numeroși jurnaliști, bloggeri și avertizori de integritate, precum și amenințările cu care s-au confruntat aceștia în 2018; invită UE să depună toate eforturile necesare pentru a proteja aceste categorii de persoane în viitor; reamintește că libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei favorizează o cultură a pluralismului și sunt elementele esențiale aflate la temelia unei societăți democratice; reamintește că jurnaliștii ar trebui să aibă libertatea de a-și exercita profesia fără a se teme de urmărirea penală sau de privarea de libertate; subliniază că orice restricție impusă exercitării libertății de exprimare și a libertății mass-mediei, cum ar fi eliminarea de conținuturi online, trebuie să fie excepțională, acordând o atenție deosebită principiilor necesității și proporționalității, iar astfel de restricții trebuie să fie prevăzute de lege și să facă obiectul unor hotărâri ale unei instanțe judecătorești;

46.

solicită UE, statelor sale membre și RSUE, în special, să acorde o atenție deosebită protecției libertății de exprimare și a libertății, independenței și pluralismului mass-mediei din întreaga lume, să monitorizeze mai bine toate formele de restricții – online sau offline – asupra libertății de exprimare și a mass-mediei, să condamne în mod sistematic astfel de restricții și să utilizeze toate mijloacele și instrumentele diplomatice disponibile pentru a pune capăt acestor restricții; subliniază importanța condamnării și a combaterii discursurilor de incitare la ură și la violență online și offline, care reprezintă o amenințare directă la adresa statului de drept și a valorilor consacrate prin drepturile omului; sprijină inițiativele care ajută la stabilirea unei distincții între știrile false sau dezinformările de natură propagandistică, pe de o parte, și informațiile colectate în cadrul unor activități jurnalistice autentice și independente, pe de altă parte; subliniază importanța asigurării unei puneri în aplicare efective și sistematice a Orientărilor UE privind libertatea de exprimare online și offline, precum și a monitorizării periodice a impactului acestor orientări;

Pedeapsa cu moartea, tortura și alte tipuri de rele tratamente

47. condamnă utilizarea torturii, a tratamentelor inumane sau degradante și a pedepsei cu moartea, care continuă să fie aplicate în multe țări peste tot în lume; își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul de condamnări și de execuții din motive care nu se încadrează în definiția infracțiunilor grave, ceea ce este contrar dreptului internațional; face apel la țările care nu au făcut încă acest lucru să instituie un moratoriu imediat privind pedeapsa cu moartea, ca pas înspre abolirea acesteia; solicită UE să își intensifice eforturile depuse pentru eradicarea torturii și a pedepsei cu moartea; solicită ca UE și statele sale membre să fie deosebit de vigilente în privința țărilor care amenință să restabilească pedeapsa cu moartea în drept sau în fapt; solicită să se pună capăt comerțului mondial cu bunuri utilizate pentru tortură și pedeapsa capitală;

48. consideră că este esențială combaterea tuturor formelor de tortură și de rele tratamente, inclusiv a abuzurilor psihologice împotriva persoanelor aflate în închisoare sau în alte locuri de detenție, precum și intensificarea eforturilor întreprinse pentru respectarea dreptului internațional relevant în acest domeniu și asigurarea unor forme de compensații pentru victime; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația închisorilor și la condițiile de detenție din mai multe țări, inclusiv la accesul la îngrijiri medicale și la medicamente, în special în cazul unor boli cum sunt hepatita sau HIV; reamintește că refuzul de a permite deținuților să aibă acces la îngrijiri medicale constituie o formă de rele tratamente sau chiar tortură și poate fi echivalent cu refuzul de acordare de asistență unei persoane aflate în pericol; salută politica UE revizuită față de țările terțe în ceea ce privește tortura și alte tratamente sau pedepse crude, inumane și degradante; solicită statelor membre să integreze garanții împotriva torturii și a altor rele tratamente în toate acțiunile și politicile lor;

49. salută înființarea Grupului UE de coordonare pentru combaterea torturii în 2017; salută, în acest sens, actualizarea legislației UE, care a fost solicitată prin Rezoluția sa legislativă din 29 noiembrie 2018 referitoare la comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime (12); subliniază importanța consolidării în continuare a cooperării cu mecanismele ONU, cu organismele regionale și cu actorii relevanți, cum ar fi CPI, organizațiile societății civile și apărătorii drepturilor omului în lupta împotriva torturii și a altor rele tratamente;

Afacerile și drepturile omului

50.

reafirmă faptul că activitățile tuturor întreprinderilor, indiferent dacă își desfășoară activitatea la nivel național sau transfrontalier, trebuie să respecte pe deplin standardele internaționale în domeniul drepturilor omului; reafirmă, de asemenea, importanța promovării responsabilității sociale a întreprinderilor; subliniază că este important ca întreprinderile europene să joace un rol de frunte în promovarea unor standarde internaționale în ceea ce privește afacerile și drepturile omului; reamintește responsabilitatea întreprinderilor de a se asigura că operațiunile și lanțurile lor de aprovizionare nu sunt implicate în încălcări ale drepturilor omului, cum sunt munca forțată și munca copiilor, încălcarea drepturilor popoarelor indigene, acaparările de terenuri, amenințările și atacurile asupra apărătorilor drepturilor omului și degradarea mediului;

51.

subliniază necesitatea de a stabili un instrument obligatoriu la nivel internațional care să reglementeze, în dreptul internațional al drepturilor omului, activitățile corporațiilor transnaționale și ale altor întreprinderi; solicită să se adopte o propunere legislativă privind obligațiile întreprinderilor în materie de respectare a drepturilor omului și obligația de diligență, pentru a preveni abuzurile în cadrul operațiunilor globale ale întreprinderilor și pentru a îmbunătăți accesul la justiție al victimelor comportamentelor abuzive ale întreprinderilor; subliniază că este important ca toate țările să pună în aplicare pe deplin Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și invită statele membre ale UE care nu au adoptat încă planuri naționale de acțiune privind drepturile de afaceri să facă acest lucru cât mai curând posibil; încurajează UE și statele sale membre să participe în mod constructiv la activitatea Grupului de lucru interguvernamental al ONU privind corporațiile transnaționale și alte întreprinderi comerciale în raport cu respectarea drepturilor omului; consideră că acest lucru reprezintă un pas înainte necesar în promovarea și protecția drepturilor omului;

52.

îndeamnă Comisia să se asigure că proiectele sprijinite de Banca Europeană de Investiții (BEI) și de Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) sunt în conformitate cu politica și angajamentele UE în domeniul drepturilor omului și că există mecanisme privind responsabilitatea prin care persoanele să poată face publice încălcările legate de activitățile BEI și ale BERD; consideră că un grup operativ interinstituțional al UE privind afacerile și drepturile omului ar constitui un instrument suplimentar util; invită sectorul privat, în special întreprinderile din domeniile financiar, al asigurărilor și al transporturilor, să furnizeze servicii actorilor din sectorul umanitar care desfășoară activități de ajutorare, cu respectarea deplină a excepțiilor umanitare și a excepțiilor prevăzute de legislația UE; salută crearea funcției Ombudsmanului canadian independent pentru responsabilitatea întreprinderilor;

53.

are o opinie pozitivă despre sistemul preferințelor SGP+, ca mijloc de stimulare a punerii efective în aplicare a celor 27 de convenții internaționale fundamentale privind drepturile omului și standardele de muncă; recunoaște că lanțurile valorice globale contribuie la consolidarea standardelor fundamentale în domeniul social, al muncii și al mediului la nivel internațional, și reprezintă o oportunitate pentru progrese sustenabile, în special în țările în curs de dezvoltare și în țările cu risc mai mare din cauza schimbărilor climatice; subliniază că țările din afara UE care beneficiază de sistemul preferențial SGP+ ar trebui să facă progrese cu privire la toate aspectele legate de drepturile omului; subliniază că mecanismele de monitorizare consolidate și eficace ar putea întări potențialul efectului de pârghie al sistemelor de preferințe comerciale ca reacție la încălcările drepturilor omului; sprijină introducerea și punerea în aplicare a clauzelor de condiționalitate privind drepturile omului în acordurile internaționale încheiate între UE și țările terțe, inclusiv în domeniul comercial și al investițiilor; invită Comisia să monitorizeze în mod sistematic punerea în aplicare a acestor clauze, pentru a se asigura că ele sunt respectate de către țările beneficiare, și să informeze periodic Parlamentul cu privire la respectarea drepturilor omului de către țările partenere;

Noile tehnologii și drepturile omului

54.

subliniază importanța elaborării unei strategii a UE pentru a pune noile tehnologii, cum ar fi inteligența artificială, în serviciul oamenilor, și pentru a aborda amenințarea potențială reprezentată de noile tehnologii în ceea ce privește drepturile omului, inclusiv dezinformarea, supravegherea în masă, știrile false, discursul de incitare la ură, restricțiile sponsorizate de stat și utilizarea abuzivă a inteligenței artificiale; subliniază, de asemenea, amenințarea specifică pe care aceste tehnologii o pot genera în ceea ce privește controlul, restricționarea și subminarea activităților legitime; subliniază că este important să se ajungă la un echilibru adecvat între drepturile omului, în special dreptul la viață privată, pe de o parte, și alte considerente legitime, cum ar fi securitatea sau lupta împotriva criminalității, a terorismului și a extremismului, pe de altă parte; își exprimă îngrijorarea cu privire la folosirea tot mai frecventă a anumitor tehnologii de supraveghere cibernetică cu dublă utilizare împotriva activiștilor pentru drepturile omului, a jurnaliștilor, a oponenților politici și a avocaților;

55.

invită UE și statele sale membre să colaboreze cu guvernele țărilor terțe pentru a pune capăt practicilor represive și utilizării în scopuri represive a legislației din domeniul securității cibernetice și al combaterii terorismului; reamintește obligația de a actualiza anual anexa I la Regulamentul (CE) nr. 428/2009 al Consiliului (13), care enumeră produsele cu dublă utilizare pentru care este necesară o autorizație; subliniază necesitatea unei cooperări digitale eficace între guverne, sectorul privat, societatea civilă, comunitatea academică și cea tehnică, partenerii sociali și alte părți interesate pentru a asigura un viitor digital sigur și favorabil incluziunii pentru toți, în conformitate cu dreptul internațional al drepturilor omului.

Migranții și refugiații

56.

subliniază nevoia urgentă de a aborda cauzele profunde ale fluxurilor de migrație, cum ar fi războaiele, conflictele, regimurile autoritare, persecuția, rețelele de migrație ilegală, traficul de persoane, contrabanda, sărăcia, inegalitățile economice și schimbările climatice, precum și nevoia de a găsi soluții pe termen lung bazate pe respectarea drepturilor omului și a demnității persoanelor; subliniază necesitatea creării unor canale și a unor căi legale de migrație și a facilitării returnărilor voluntare, acolo unde este posibil, inclusiv în conformitate cu principiul nereturnării;

57.

solicită să fie abordată dimensiunea externă a crizei refugiaților, inclusiv prin găsirea unor soluții sustenabile la conflicte, prin consolidarea cooperării și a parteneriatelor cu țările terțe în cauză; consideră că respectarea legislației internaționale privind refugiații și drepturile omului este un element important aflat la baza cooperării cu țările terțe; subliniază nevoia de a lua măsuri concrete, în conformitate cu pactele mondiale privind migrația și refugiații, pentru a consolida autonomia refugiaților, a extinde accesul la soluțiile oferite de țări terțe, a îmbunătăți condițiile în materie de drepturi ale omului în gestionarea migrației, în special în țările de origine sau de tranzit, precum și pentru a face posibilă întoarcerea în siguranță în condiții demne; solicită ca UE și statele sale membre să fie pe deplin transparente în legătură cu politicile de cooperare cu țările terțe și alocarea de fonduri către aceste țări pentru cooperarea în domeniul migrației; consideră că este important să se asigure că resursele alocate pentru dezvoltare și cooperare nu sunt deviate de la obiectivele lor și nu aduc beneficii celor responsabili de încălcarea drepturilor omului; solicită UE să sprijine inițiativa Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (UNHCR) de a pune capăt apatridiei până în 2024 atât în interiorul, cât și în afara UE;

58.

denunță cazurile de deces al refugiaților și migranților și abuzurile la care sunt expuși aceștia în Marea Mediterană; denunță, de asemenea, atacurile împotriva ONG-urilor care ajută aceste persoane; solicită UE și statelor sale membre să crească asistența umanitară pentru persoanele strămutate forțat; solicită UE și statelor sale membre să ofere sprijin comunităților care găzduiesc refugiați; insistă asupra faptului că punerea în aplicare a pactelor globale privind migrația și refugiații trebuie, prin urmare, să fie însoțită de punerea în aplicare a Agendei 2030 a ONU, astfel cum se prevede în obiectivele de dezvoltare durabilă, precum și de creșterea investițiilor în țările în curs de dezvoltare;

59.

subliniază că urgențele în materie de climă și declinul masiv al biodiversității constituie o amenințare majoră la adresa drepturilor omului; invită Comisia și SEAE să depună eforturi pentru elaborarea unei strategii a UE de protejare a dreptului la un mediu sănătos, cooperând îndeaproape cu țările terțe și cu organizațiile internaționale, cum ar fi UNHCR, care a lansat recent o strategie comună în cooperare cu Programul pentru Mediu al ONU (UNEP); subliniază că, potrivit estimărilor ONU, până în 2050, numărul persoanelor strămutate din cauza condițiilor de mediu va fi foarte mare; reamintește obligațiile și responsabilitățile statelor și ale altor organisme care au atribuții legate de atenuarea efectelor schimbărilor climatice și prevenirea impactului negativ al acestora asupra drepturilor omului; salută eforturile internaționale de promovare a interconectării aspectelor privind mediul, catastrofele naturale și schimbările climatice, pe de o parte, cu drepturile omului, pe de altă parte; solicită UE să participe activ la dezbaterea internațională privind un posibil cadru normativ pentru protecția „persoanelor strămutate din motive legate de mediu și climă”;

Susținerea democrației

60.

subliniază că UE ar trebui să continue să sprijine în mod activ un pluralism politic eficace și conform principiilor democratice în cadrul instituțiilor din domeniul drepturilor omului, mass-media independentă, precum și parlamentele și societatea civilă în eforturile întreprinse pentru promovarea democratizării într-un mod care ține seama de context, având în vedere, în același timp, situația culturală și națională a țărilor terțe în cauză pentru a consolida dialogul și parteneriatul; reamintește că drepturile omului sunt un pilon esențial în cadrul proceselor de democratizare; ia act cu satisfacție de angajamentul constant al Fondului European pentru Democrație (FED) în Balcanii de Vest și în vecinătatea estică și în cea sudică a UE, urmărind promovarea democrației și a respectării drepturilor și libertăților fundamentale; reamintește că experiența dobândită și învățămintele desprinse din tranziția către democrație în cadrul politicilor de extindere și de vecinătate ar putea contribui în mod pozitiv la identificarea de bune practici care ar putea fi utilizate pentru a sprijini și consolida alte procese de democratizare la nivel mondial; reamintește că extinderea UE s-a dovedit a fi cel mai eficace instrument de sprijinire a democrației, a statului de drept și a drepturilor omului pe continentul european și că opțiunea aderării la UE ar trebui, așadar, să rămână deschisă țărilor care doresc să devină membre și care au pus în aplicare reforme, astfel cum se prevede la articolul 49 din TUE; îndeamnă UE să urmărească îndeaproape punerea în aplicare a dispozițiilor care protejează drepturile omului și drepturile persoanelor ce aparțin minorităților pe parcursul tuturor proceselor de extindere;

61.

salută concluziile referitoare la democrație ale Consiliului din 14 octombrie 2019 ca prim pas în procesul de actualizare și sprijinire a abordării UE de consolidare a democrației; subliniază, în acest sens, rolul educației privind drepturile omului și al democratizării ca instrumente esențiale de consolidare a acestor valori atât în interiorul, cât și în afara UE; relevă importanța adoptării unor norme de finanțare specifice pentru programele UE de sprijinire a democrației, ținând seama de natura schimbărilor democratice; evidențiază necesitatea de a investi în resurse adecvate pentru o mai bună coordonare a programelor de sprijinire a democrației și a priorităților politice; sprijină eforturile de asigurare a transparenței în ceea ce privește asistența acordată de UE în acest domeniu; se angajează să promoveze o transparență sporită a proceselor democratice, în special a finanțării campaniilor politice și tematice de către diferiți actori nestatali;

62.

își reiterează opinia pozitivă privind sprijinul continuu acordat de UE proceselor electorale și privind asistența și sprijinul electoral oferit de Uniune observatorilor interni; salută și sprijină pe deplin, în acest context, activitatea Grupului de susținere a democrației și de coordonare a alegerilor din cadrul Parlamentului; reamintește importanța unor acțiuni subsecvente adecvate în urma rapoartelor și recomandărilor misiunilor de observare a alegerilor, ca modalitate de mărire a impactului acestora și de consolidare a sprijinului UE pentru standardele democratice în țările în cauză; subliniază necesitatea de a sprijini democrația pe parcursul ciclului electoral prin programe flexibile și pe termen lung care să reflecte natura schimbărilor democratice; solicită o monitorizare riguroasă a cazurilor în care drepturile fundamentale ale candidaților sunt încălcate în timpul proceselor electorale, în special în cazul candidaților care aparțin unor grupuri vulnerabile sau minorităților;

o o

63.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Președintelui celei de-a 74-a sesiuni a Adunării Generale a ONU, Președintelui Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, precum și șefilor delegațiilor UE.

(1) https://undocs.org/A/HRC/36/46/Add.2

(2) JO L 119, 4.5.2016, p. 1.

(3) Texte adoptate, P8_TA(2018)0515.

(4) JO C 224, 27.6.2018, p. 58.

(5) Texte adoptate, P8_TA(2019)0187.

(6) Texte adoptate, P8_TA(2019)0013.

(7) Texte adoptate, P8_TA(2018)0279.

(8) Texte adoptate, P8_TA(2019)0129.

(9) Texte adoptate, P8_TA(2019)0111.

(10) UNHCR – Raport privind tendințele globale în 2018 (19 iunie 2019).

(11) JO C 285, 29.8.2017, p. 110.

(12) Texte adoptate, P8_TA(2018)0467.

(13) JO L 134, 29.5.2009, p. 1.