COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 30.1.2020
COM(2020) 33 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR
ASUPRA PUNERII ÎN APLICARE A DIRECTIVEI 2000/53/CE
PRIVIND VEHICULELE SCOASE DIN UZ
PENTRU PERIOADA 2014-2017
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE CONSILIU, PARLAMENTUL EUROPEAN, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR
ASUPRA PUNERII ÎN APLICARE A DIRECTIVEI 2000/53/CE
PRIVIND VEHICULELE SCOASE DIN UZ
PENTRU PERIOADA 2014-2017
1.Introducere
Directiva 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz 1 (Directiva VSU) are drept obiectiv principal prevenirea generării de deșeuri provenite de la vehicule și componentele acestora, în scopul de a reduce eliminarea finală a deșeurilor și impactul global al acestora asupra mediului. În plus, măsurile prevăzute în directivă vizează îmbunătățirea performanței de mediu a tuturor operatorilor economici implicați în ciclul de viață al vehiculelor, în special a operatorilor implicați direct în tratarea vehiculelor scoase din uz (VSU). În general, Directiva VSU urmează o abordare economică circulară, încurajând proiectarea ecologică, prevăzând eliminarea substanțelor periculoase care intră în componența vehiculelor și stabilind obiective înalte de reutilizare/reciclare/recuperare în scopul reutilizării materialelor valoroase conținute în VSU și al păstrării resurselor prețioase în economie.
Articolul 9 din Directiva VSU prevede obligația statelor membre de a transmite Comisiei o dată la trei ani un raport privind punerea în aplicare a directivei, bazat pe chestionarul stabilit prin Decizia 2001/753/CE a Comisiei 2 . Chestionarul cuprinde două părți: prima parte se referă la detaliile de transpunere a directivei în dreptul intern, iar cea de a doua parte conține informații privind punerea în aplicare efectivă a directivei. Pe baza informațiilor furnizate de statele membre referitoare la perioada de raportare, Comisia trebuie să elaboreze un raport privind punerea în aplicare.
Prezentul document este al patrulea raport privind punerea în aplicare a Directivei VSU și acoperă perioada de raportare cuprinsă între 22 aprilie 2014 și 21 aprilie 2017. Toate rapoartele anterioare sunt disponibile pe site-ul web al Comisiei. 3
25 de state membre au transmis răspunsurile pentru perioada de raportare 2014-2017. Trei țări (Letonia, Malta și Ungaria) nu au făcut încă acest lucru. Aceasta reprezintă o ușoară reducere a numărului de țări raportoare în comparație cu perioadele de raportare anterioare: toate statele membre au furnizat Comisiei rapoartele de punere în aplicare pentru perioada 2008-2011, iar două dintre acestea (Țările de Jos și Spania) nu au prezentat rapoartele pentru perioada 2011-2014.
În general, informațiile furnizate au fost în mare parte complete și de o calitate satisfăcătoare. Acestea au fost completate prin intermediul unor surse de date suplimentare, în special prin legislația națională, care a fost verificată în mod direct în ceea ce privește conformitatea cu Directiva VSU, și prin informații din cadrul altor rapoarte ale Comisiei 4 . În plus, au fost luate în considerare și datele privind obiectivele de reutilizare/reciclare și reutilizare/recuperare prevăzute de directivă care au fost raportate în conformitate cu Decizia 2005/293/CE a Comisiei 5 .
2. Informații referitoare la transpunerea Directivei VSU
Se consideră că directiva este transpusă în mod satisfăcător în toate statele membre și că nu există proceduri deschise de constatare a neîndeplinirii obligațiilor.
În conformitate cu Directiva VSU, producătorii de vehicule și de echipamente au obligația de a limita utilizarea plumbului, a mercurului, a cadmiului și a cromului hexavalent pentru materialele și componentele introduse pe piață după 1 iulie 2003, sub rezerva excepțiilor enumerate în anexa II la directivă. Aceste substanțe periculoase au fost reduse în mod drastic prin mai multe modificări ale anexei II 6 . Deși, în general, limitarea utilizării substanțelor periculoase care intră în componența vehiculelor a fost transpusă în legislația specifică privind VSU, proiectarea vehiculelor astfel încât să se faciliteze reutilizarea și recuperarea sau integrarea materialelor reciclate în vehiculele noi a fost adesea transpusă în legislația mai generală privind deșeurile, cu cerințe generale pentru aceste dispoziții pe toate piețele. Austria este un exemplu de bune practici, deoarece societățile de colectare și recuperare trebuie să utilizeze 0,5 % din cifra lor de afaceri pentru proiecte de prevenire a generării de deșeuri. În plus, directiva prevede, de asemenea, că vehiculele trebuie să fie proiectate astfel încât să permită reutilizarea și recuperarea și că în componența vehiculelor trebuie să fie integrată o cantitate mai mare de materiale reciclate.
Producătorii, importatorii și distribuitorii trebuie să pună la dispoziție sisteme de colectare a VSU și, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, a părților uzate ale autoturismelor reparate. Producătorii trebuie să suporte într-o proporție semnificativă sau chiar în totalitate costurile pe care le implică livrarea VSU către centrele de tratare a deșeurilor. De obicei, statele membre au transpus aceste cerințe într-un mod care să le permită operatorilor economici să fie flexibili, prevăzând posibilitatea unor sisteme individuale sau colective. În majoritatea statelor membre, în conformitate cu cerințele directivei, preluarea este gratuită, cu excepția cazurilor în care lipsesc componente esențiale sau în care au fost adăugate deșeuri suplimentare. Întrucât valoarea deșeurilor metalice și/sau a altor componente eliminate în vederea reciclării sau a reutilizării va acoperi aproape în totalitate costurile colectării vehiculului de la proprietarii finali, nu există nicio provocare semnificativă în ceea ce privește îndeplinirea acestei obligații.
Proprietarii vehiculelor scoase din uz trebuie să primească un certificat de distrugere pentru a-și radia vehiculul. Toate statele membre au raportat că au instituit sisteme naționale de radiere, în cadrul cărora eliberarea unui certificat de distrugere constituie o condiție pentru radiere. Procesele de radiere sunt esențiale pentru a asigura transferul VSU către instalațiile de tratare autorizate și pentru a limita exportul ilegal de vehicule scoase din uz. Puțin sub jumătate dintre statele membre au făcut uz de dispoziția care permite producătorilor, distribuitorilor și colectorilor să elibereze certificate de distrugere, pe lângă instalațiile de tratare autorizate. Deși toate statele membre dispun de sisteme de radiere, în ultimii ani a existat o creștere a numărului de VSU cu locație necunoscută (și anume vehicule care sunt radiate, dar pentru care nu a fost eliberat un certificat de distrugere sau pentru care certificatul de distrugere nu este pus la dispoziția autorităților). Acest lucru arată că sistemele naționale de radiere nu funcționează atât de eficient pe cât ar putea.
Directiva VSU cuprinde dispoziții pentru a asigura faptul că VSU sunt tratate corespunzător și în timp util în instalațiile de tratare care au obținut un permis de la autoritățile competente. Respectivele instalații fac, de asemenea, obiectul unor inspecții. Aceste condiții sunt create pentru a reduce orice impact negativ asupra mediului și pentru a promova reutilizarea și reciclarea componentelor vehiculelor. Toate statele membre au raportat transpunerea măsurilor în conformitate cu cerințele directivei în acest sens. România și Finlanda au fost singurele state membre care au raportat modificări minore în legislație față de ultima perioadă de raportare: România a actualizat permisele necesare pentru gestionarea și dezmembrarea VSU, în timp ce Finlanda a introdus un Decret guvernamental specific pentru VSU (123/2015), care actualizează restricțiile legate de utilizarea substanțelor periculoase care intră în componența vehiculelor. Majoritatea țărilor nu permit derogări de la cerințele privind permisul pentru operațiunile de recuperare a deșeurilor din VSU după ce acestea au fost tratate corespunzător în conformitate cu Directiva VSU și au făcut obiectul unei inspecții anuale 7 , doar răspunsurile din Danemarca, Italia, România și Regatul Unit sugerând că permit astfel de derogări (aceasta fiind și o modificare în cazul României față de perioada de raportare anterioară).
Statele membre trebuie să încurajeze activitățile de reutilizare și de reciclare, iar Directiva VSU stabilește obiective privind reutilizarea, reciclarea și recuperarea. Până la 1 ianuarie 2015, statele membre trebuiau să atingă următoarele obiective având termene în 2006 și 2015:
·95 % reutilizare și recuperare (greutate medie pe vehicul pe an) și
·85 % reutilizare și reciclare (greutate medie pe vehicul pe an).
În 2017, 14 state membre au îndeplinit ambele obiective, de 85 % și de 95 %, în ceea ce privește reciclarea și recuperarea. Îndeplinirea obiectivelor este discutată mai detaliat în secțiunea 3.
Câteva state membre au raportat măsuri inovatoare pentru încurajarea reutilizării și a reciclării. Italia solicită autorităților regionale să adopte măsuri prin care să se asigure că organismele publice (și societățile cu capital majoritar de stat) obțin cel puțin 30 % din cantitatea anuală a bunurilor/produselor de care au nevoie din materiale reciclate. Legislația italiană prevede, de asemenea, ca achiziționarea de anvelope de schimb pentru flotele publice de vehicule să includă cel puțin în proporție de 20 % anvelope reșapate. Între timp, Franța impune trasabilitatea pieselor dezasamblate pentru reutilizarea lor. În Slovenia, înainte de mărunțirea vehiculelor dezmembrate, administratorii instalațiilor de dezmembrare trebuie să colecteze, din greutatea anuală totală a VSU acceptate, 10 % dintre componentele, materialele și lichidele acestora și să le trimită pentru a fi reutilizare sau reciclate.
În conformitate cu Directiva VSU, standardele de codificare impun producătorilor să marcheze componentele și materialele (sau să le aloce un cod), pentru a facilita identificarea acelor componente și materiale care sunt adecvate pentru reutilizare și recuperare.
Aproape toate statele membre raportează că au transpus pe deplin legislația care impune producătorilor să utilizeze standarde de codificare. Excepție fac Danemarca, unde legislația nu menționează în mod specific standardele de codificare și Grecia, care a răspuns că nu are producători de vehicule; Republica Cehă a făcut trimitere la o legislație care nu era disponibilă pentru a fi verificată de către Comisie.
De asemenea, producătorii trebuie să furnizeze informații referitoare la dezmembrare pentru fiecare tip de vehicul în termen de șase luni de la introducerea acestuia pe piață, prin intermediul manualelor sau al bazelor de date, de exemplu. De departe, cea mai răspândită modalitate pe care o au la dispoziție producătorii pentru a furniza informațiile necesare cu privire la dezmembrare, depozitare și testare este Sistemul internațional de informații pentru dezmembrare (IDIS – the International Dismantling Information System) 8 . 20 de state membre au raportat că au utilizat IDIS, iar unele state membre raportează și utilizarea altor măsuri naționale.
Toate statele membre au transpus legislația prin care se asigură că producătorii furnizează informații referitoare la dezmembrare pentru fiecare tip de vehicul nou în termen de șase luni de la introducerea acestuia pe piață.
3. Informații privind punerea în aplicare a Directivei VSU
Rapoartele naționale de punere în aplicare oferă, de asemenea, informații cu privire la modul în care o serie de dispoziții ale Directivei VSU au fost puse în aplicare de statele membre.
Irlanda constituie un exemplu semnificativ de țară în care au fost introduse măsuri de prevenire a producerii de deșeuri, aceasta impunând producătorilor să promoveze prevenirea producerii de deșeuri printr-o serie de măsuri aplicabile anumitor vehicule specificate. Printre acestea se numără: restricționarea utilizării substanțelor periculoase atunci când sunt proiectate vehicule noi, luând în considerare dezmembrarea, reutilizarea, recuperarea și reciclarea la scoaterea din uz, și mărirea proporției de materiale reciclate utilizate la producerea vehiculelor specificate.
În România, se efectuează evaluări preliminare pentru a se asigura că vehiculele îndeplinesc anumite ținte, iar producătorii de vehicule au dezvoltat un nou standard de activare prin intermediul unei interfețe standardizate de diagnosticare la bord (OBD).
Numărul de state membre capabile să furnizeze informații detaliate cu privire la cantitatea de materiale reciclate utilizate la producerea vehiculelor a fost limitat. Punctele de interes includ declarația Poloniei, potrivit căreia, deși se utilizează materiale plastice reciclate, materialele plastice recuperate necesită un proces specific de curățare înainte de a putea fi utilizate în producția de vehicule. În plus, România a precizat că materialul plastic reciclat care se utilizează cel mai frecvent pentru componentele vehiculelor este propilena și că materialele plastice reciclate reprezintă mai mult de 10 % din masa totală a materialelor plastice utilizate la vehiculele produse pe teritoriul său.
Majoritatea statelor membre au înregistrat o creștere a numărului de instalații de tratare autorizate care funcționează pe teritoriile lor. Cu toate că trei țări nu au furnizat date privind numărul de instalații de tratare autorizate existente în perioada 2015-2017 (Belgia, Ungaria și Letonia), presupunând că numărul acestora a rămas același cu cel raportat anterior de aceste țări, rezultă că numărul total de instalații de tratare autorizate a crescut în UE-28 de la 12 589 în perioada 2012–2014 până la 14 173 în perioada 2015–2017.
18 state membre au raportat că pe teritoriile lor există unități de tratare care au un sistem de gestionare ecologică autorizat. În UE-28, proporția unităților de tratare care au un sistem de gestionare ecologică autorizat a crescut de la 1,9 % în perioada 2012-2014 la 3,73 % în perioada 2015-2017. Belgia este un exemplu de bune practici, întrucât în Flandra și în Valonia toate centrele autorizate pentru depoluarea, dezmembrarea și distrugerea VSU au un sistem de protecție a mediului, datorită legislației care prevede că astfel de centre trebuie să prezinte autorităților un raport anual care să prezinte rezultatele examinării activităților societății de către o instituție de inspecție independentă și că o evaluare negativă poate conduce la retragerea aprobării.
Numai 10 state membre au putut furniza informații specifice cu privire la numărul de VSU fără valoare de piață sau cu o valoare negativă livrate instalațiilor de tratare autorizate, în timp ce cinci au reușit să ofere un răspuns parțial. Tratarea VSU cu valoare negativă este importantă pentru a reduce volumul de deșeuri eliminate. În același timp, 13 state membre nu au putut răspunde la întrebare, din cauza faptului că nu sunt înregistrate astfel de date. Dintre statele membre care au furnizat informații clare, în șapte cazuri (Cipru, Estonia, Finlanda, Irlanda, Italia, Portugalia și Spania) acest lucru se datorează faptului că nu existau astfel de vehicule fără valoare de piață sau cu o valoare negativă; cu alte cuvinte, în toate aceste țări, VSU aveau încă o valoare de piață pozitivă. Între timp, Grecia a raportat că toate VSU livrate instalațiilor de tratare autorizate nu au nicio valoare de piață - totuși, nu este clar modul în care se contabilizează valoarea pozitivă a deșeurilor metalice, chiar dacă VSU în sine nu au o valoare pe piața vehiculelor de ocazie. Doar Lituania și Malta au raportat date cantitative.
Datele privind ratele de reutilizare/reciclare și de reutilizare/recuperare sunt prezentate în figura 1 și în figura 2. Datele au fost colectate de Eurostat ca urmare a obligației statelor membre de a raporta în fiecare an cu privire la obiectivele legate de VSU, în contextul cerinței de raportare prevăzute de decizia Comisiei privind informațiile pentru monitorizarea conformității cu directiva 9 .
În 2017, 20 de state membre au îndeplinit obiectivul minim de reutilizare și reciclare de 85 % din greutatea medie pe vehicul pe an, două state membre nu au atins țintele, deși se apropie de acestea și pentru șase state membre datele nu erau disponibile. Rata medie de reutilizare și reciclare pentru UE-28 în ansamblu a fost de 89 %, cu patru puncte procentuale peste țintă.
Figura 1: Ratele de reutilizare și de reciclare a VSU (%) 10
|
|
2012 |
2013 |
2014 |
2015 |
2016 |
2017 |
|
Belgia |
88,7 |
88,2 |
89,2 |
91,3 |
92,1 |
93,2 |
|
Bulgaria |
89,5 |
93,2 |
94,1 |
94,4 |
94,6 |
97,6 |
|
Cehia |
80,3 |
80,3 |
80,3 |
90,2 |
90,3 |
91,9 |
|
Croația |
97,2 |
100 |
89,5 |
92,8 |
93,9 |
99,3 |
|
Danemarca |
92,4 |
86,6 |
86 |
91,2 |
88,8 |
91,5 |
|
Germania |
92,3 |
89,8 |
89,5 |
87,7 |
89,3 |
89,5 |
|
Estonia |
80,9 |
77,7 |
87 |
86 |
85,8 |
85,9 |
|
Irlanda |
81,8 |
80,4 |
82,1 |
83,3 |
86 |
85,9 |
|
Grecia |
82,8 |
88,8 |
80,4 |
64,5 |
100 |
91,9 |
|
Spania |
83 |
83,6 |
84,3 |
85 |
85,4 |
85,8 |
|
Franța |
82,4 |
85,3 |
85,9 |
87,5 |
86,9 |
87,4 |
|
Italia |
80,8 |
82,2 |
83,4 |
84,6 |
82,5 |
: |
|
Cipru |
84,7 |
84,3 |
87,7 |
89,1 |
90,3 |
: |
|
Letonia |
97,6 |
92,4 |
92,2 |
86,6 |
94,3 |
84 |
|
Lituania |
89,2 |
92,1 |
93,5 |
94,6 |
94,9 |
94,8 |
|
Luxemburg |
85 |
84 |
87 |
87 |
86 |
94,3 |
|
Malta |
95,8 |
91,9 |
45 |
77,7 |
54,4 |
: |
|
Ungaria |
84,4 |
90,7 |
90,3 |
94,6 |
95,4 |
95,5 |
|
Țările de Jos |
83,7 |
86 |
86,1 |
87,7 |
88,9 |
: |
|
Austria |
83,4 |
85 |
85,8 |
86,9 |
87,2 |
86,6 |
|
Polonia |
90,4 |
88,6 |
85,5 |
94,7 |
94,3 |
95,7 |
|
Portugalia |
82,7 |
82,9 |
83,8 |
84 |
83,5 |
85,2 |
|
România |
84 |
83,8 |
84,1 |
85,1 |
: |
: |
|
Slovenia |
100 |
: |
85,9 |
: |
: |
: |
|
Slovacia |
89,9 |
92,5 |
94,8 |
88,4 |
96,1 |
95,7 |
|
Finlanda |
82,5 |
82,5 |
82,8 |
82,8 |
82,8 |
82,8 |
|
Suedia |
85 |
84,6 |
84,4 |
84,6 |
86,7 |
88,2 |
|
Regatul Unit |
84,1 |
85,5 |
86,9 |
87,3 |
86,4 |
86,5 |
|
Islanda |
100 |
99,6 |
97,7 |
98,5 |
96,8 |
: |
|
Liechtenstein |
77,2 |
78,2 |
78,7 |
80,5 |
75,6 |
75,1 |
|
Norvegia |
75,5 |
75,4 |
82,9 |
85,2 |
85,2 |
: |
11 Figura 2: Ratele de reutilizare și de recuperare a VSU în 2016 (%)
|
2012 |
2013 |
2014 |
2015 |
2016 |
2017 |
|
|
Belgia |
93 |
93 |
94,2 |
96,7 |
96,4 |
97 |
|
Bulgaria |
91,3 |
94,1 |
95 |
95,1 |
95,6 |
98,8 |
|
Cehia |
86,3 |
86,3 |
86,3 |
95,7 |
95,4 |
95,6 |
|
Croația |
99,9 |
100 |
96,2 |
99,5 |
99,5 |
99,7 |
|
Danemarca |
92,6 |
86,7 |
86,1 |
97,6 |
97,1 |
99,6 |
|
Germania |
106,3 |
103,8 |
101,4 |
95,8 |
98 |
98,4 |
|
Estonia |
85,1 |
86,4 |
88,4 |
87 |
89,8 |
89,9 |
|
Irlanda |
87,8 |
91,6 |
90,7 |
91,8 |
92,8 |
94,6 |
|
Grecia |
90,3 |
91,5 |
85,5 |
68,9 |
108 |
99,5 |
|
Spania |
88,2 |
91,5 |
93,5 |
95 |
93,4 |
94 |
|
Franța |
87 |
89,3 |
91,3 |
94,3 |
94,8 |
94,6 |
|
Italia |
82,3 |
82,8 |
85,1 |
84,7 |
82,6 |
: |
|
Cipru |
86,9 |
86,6 |
90,2 |
90,7 |
93,2 |
: |
|
Letonia |
97,9 |
92,6 |
92,4 |
87 |
94,5 |
84,1 |
|
Lituania |
90,1 |
92,4 |
94,4 |
95 |
95,4 |
95,1 |
|
Luxemburg |
95 |
95 |
95 |
97 |
96 |
96,2 |
|
Malta |
96 |
91,9 |
45 |
77,7 |
54,5 |
: |
|
Ungaria |
86,2 |
91,7 |
95,6 |
95,2 |
95,8 |
96,9 |
|
Țările de Jos |
96,1 |
95,9 |
96 |
97 |
98,7 |
: |
|
Austria |
94,2 |
96,7 |
96,1 |
96,9 |
96,9 |
97,9 |
|
Polonia |
92,8 |
90,3 |
88 |
97 |
96,3 |
98,6 |
|
Portugalia |
87,6 |
90,5 |
92,7 |
92,7 |
92,1 |
93,8 |
|
România |
86 |
87,4 |
88,5 |
90,8 |
: |
: |
|
Slovenia |
103 |
: |
91,3 |
: |
: |
: |
|
Slovacia |
91,2 |
93,7 |
96 |
89,4 |
97,4 |
97,5 |
|
Finlanda |
95 |
95 |
97,3 |
97,3 |
97,3 |
97,3 |
|
Suedia |
90,6 |
91,3 |
91,3 |
96,8 |
94,6 |
97,2 |
|
Regatul Unit |
88,1 |
88,9 |
90,7 |
96,9 |
92,2 |
94,1 |
|
Islanda |
100 |
99,6 |
97,7 |
98,5 |
96,8 |
: |
|
Liechtenstein |
92,7 |
89 |
90,6 |
90,8 |
85,6 |
84,7 |
|
Norvegia |
93,8 |
94,7 |
97,5 |
96,7 |
97,7 |
: |
Începând cu 2017, 15 state membre au atins obiectivul minim de reutilizare și recuperare care este de 95% din greutatea medie pe vehicul pe an, șapte state membre nu au atins încă obiectivul de 95 %, dar sunt foarte aproape și șase state membre încă nu au raportat. Rata medie de reutilizare și reciclare pentru UE-28 în ansamblu a fost de 94 %, sub țintă, dar foarte aproape de ea.
Un număr semnificativ de state membre cu infrastructură și procese consacrate de gestionare a VSU par să nu își îndeplinească obiectivele de recuperare, însă acest lucru ar putea indica faptul că se axează mai degrabă pe reciclare decât pe alte forme de recuperare (de exemplu, Franța, Spania, Suedia și Regatul Unit și-au îndeplinit obiectivele de reciclare, dar nu și pe cele de recuperare), în spiritul economiei circulare. Acest lucru ar putea indica, de asemenea, metode de raportare mai solide și îmbunătățite, care contribuie la o mai bună punere în aplicare a directivei. Statele membre care nu au îndeplinit obiectivele au oferit explicații cu privire la motivele și la măsurile puse în aplicare pentru atingerea acestora.
Ratele ridicate raportate de Grecia pot fi atribuite faptului că instalațiile de dezmembrare au ales să depoziteze pentru o perioadă îndelungată unele VSU ale căror lichide nu fuseseră încă înlăturate, cel mai probabil din cauza valorilor de piață scăzute ale metalelor, care au fost mărunțite ulterior anului decontaminării lor. Acest lucru a condus la tratarea unui număr mare de VSU într-un an.
Noile măsuri de încurajare a reutilizării și a reciclării care au fost introduse includ măsuri privind reutilizarea componentelor VSU în Ungaria, activități de sensibilizare și comunicare în Portugalia și asistență financiară pentru noi proiecte de cercetare și dezvoltare în domeniul prevenirii deșeurilor VSU, al reciclării și reutilizării componentelor în Spania, acordându-se prioritate proiectelor care vizează reciclarea materialelor plastice, a sticlei de parbriz și a anvelopelor autovehiculelor.
4. Locația necunoscută și dezmembrarea ilegală a VSU
Cel mai dificil neajuns legat de punerea în practică și asigurarea respectării Directivei VSU rămâne numărul mare de „VSU cu locație necunoscută”. Acest lucru a fost deja subliniat în raportul anterior al Comisiei privind punerea în aplicare a Directivei VSU pentru perioada 2011-2014 12 și în evaluarea ex post a cinci directive privind deșeurile 13 efectuată de Comisie. Pentru a evalua problema, Comisia a coordonat o „Inițiativă de promovare a conformității pentru a evalua punerea în aplicare a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz (Directiva VSU), cu accent pe vehiculele scoase din uz cu locație necunoscută” 14 .
Eurostat solicită statelor membre să furnizeze detalii cu privire la numărul de vehicule colectate și transferate către instalațiile de tratare autorizate. Aceste cifre sunt prezentate în tabelul 1 de mai jos.
|
Tabelul 1: Numărul total de vehicule scoase din uz, colectate și transferate către instalațiile de tratare autorizate în perioada 2008-2016 15 |
|
|
|
|
|
|
|||
|
(numărul de vehicule) |
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
2008 |
2009 |
2010 |
2011 |
2012 |
2013 |
2014 |
2015 |
2016 |
|
Uniunea Europeană |
6 301 000 |
9 039 000 |
7 383 000 |
6 789 000 |
6 286 000 |
6 234 000 |
6 150 000 |
5 964 000 |
5 920 000 |
|
Belgia |
141 521 |
140 993 |
170 562 |
165 016 |
160 615 |
134 506 |
126 835 |
107 425 |
106 458 |
|
Bulgaria |
38 600 |
55 330 |
69 287 |
62 937 |
57 532 |
61 673 |
80 862 |
85 946 |
92 706 |
|
Cehia |
147 259 |
155 425 |
145 447 |
132 452 |
125 587 |
121 838 |
131 987 |
139 440 |
145 928 |
|
Danemarca |
101 042 |
96 830 |
100 480 |
93 487 |
106 504 |
125 650 |
104 413 |
98 929 |
89 039 |
|
Germania |
417 534 |
1 778 593 |
500 193 |
466 160 |
476 601 |
500 322 |
512 163 |
473 386 |
412 801 |
|
Estonia |
13 843 |
7 528 |
7 268 |
11 413 |
12 835 |
14 712 |
14 720 |
12 884 |
11 184 |
|
Irlanda |
127 612 |
152 455 |
158 237 |
134 960 |
102 073 |
92 467 |
86 950 |
74 910 |
98 213 |
|
Grecia |
55 201 |
115 670 |
95 162 |
112 454 |
84 456 |
86 205 |
82 863 |
87 050 |
46 573 |
|
Spania |
748 071 |
952 367 |
839 637 |
671 927 |
687 824 |
734 776 |
724 820 |
689 760 |
611 446 |
|
Franța |
1 109 876 |
1 570 593 |
1 583 283 |
1 515 432 |
1 209 477 |
1 115 280 |
1 084 766 |
1 016 326 |
1 046 083 |
|
Croația |
: |
: |
: |
: |
35 213 |
32 135 |
19 388 |
16 900 |
20 386 |
|
Italia |
1 203 184 |
1 610 137 |
1 246 546 |
952 461 |
902 611 |
876 052 |
853 584 |
958 245 |
978 960 |
|
Cipru |
14 273 |
17 303 |
13 219 |
17 145 |
17 547 |
13 212 |
11 160 |
8 293 |
5 151 |
|
Letonia |
10 968 |
10 590 |
10 640 |
9 387 |
10 228 |
9 003 |
9 268 |
8 924 |
8 049 |
|
Lituania |
19 534 |
19 656 |
23 351 |
26 619 |
22 885 |
26 482 |
29 982 |
26 546 |
21 306 |
|
Luxemburg |
2 865 |
6 908 |
6 303 |
2 341 |
2 834 |
2 290 |
2 225 |
1 617 |
1 854 |
|
Ungaria |
37 196 |
26 020 |
15 907 |
13 043 |
15 357 |
14 897 |
15 283 |
16 788 |
15 141 |
|
Malta |
: |
: |
330 |
2 526 |
2 530 |
1 198 |
2 646 |
4 509 |
: |
|
Țările de Jos |
152 175 |
191 980 |
232 448 |
195 052 |
187 143 |
183 451 |
188 487 |
167 777 |
197 488 |
|
Austria |
63 975 |
87 364 |
82 144 |
80 004 |
64 809 |
73 993 |
59 904 |
47 926 |
48 077 |
|
Polonia |
189 871 |
210 218 |
259 576 |
295 152 |
344 809 |
402 416 |
454 737 |
478 202 |
380 529 |
|
Portugalia |
107 746 |
107 946 |
107 419 |
77 929 |
92 008 |
92 112 |
86 713 |
84 158 |
88 559 |
|
România |
51 577 |
55 875 |
190 790 |
128 839 |
57 950 |
37 989 |
42 138 |
41 886 |
: |
|
Slovenia |
6 780 |
7 043 |
6 807 |
6 598 |
5 447 |
: |
6 260 |
: |
: |
|
Slovacia |
39 769 |
67 795 |
35 174 |
39 171 |
33 469 |
36 858 |
29 175 |
26 176 |
36 931 |
|
Finlanda |
103 000 |
96 270 |
119 000 |
136 000 |
119 000 |
99 300 |
94 540 |
99 630 |
114 460 |
|
Suedia |
150 197 |
133 589 |
170 658 |
184 105 |
185 616 |
189 748 |
186 967 |
188 810 |
186 875 |
|
Regatul Unit |
1 210 294 |
1 327 517 |
1 157 438 |
1 220 873 |
1 163 123 |
1 149 459 |
1 106 846 |
995 527 |
1 103 050 |
|
Islanda |
9 386 |
5 109 |
4 195 |
4 075 |
5 824 |
4 463 |
5 245 |
6 063 |
6 527 |
|
Liechtenstein |
91 |
72 |
107 |
94 |
114 |
326 |
188 |
230 |
260 |
|
Norvegia |
130 018 |
95 000 |
112 537 |
124 563 |
119 905 |
141 452 |
139 920 |
145 098 |
142 280 |
Datele din tabel se referă la numărul raportat de VSU care au primit un certificat de distrugere și care sunt tratate în instalații de tratare autorizate. Eurostat solicită, de asemenea, în orientările adresate statelor membre, ca statele membre să raporteze numărul total de VSU existente în locul numărului de VSU pentru care a fost eliberat un certificat de distrugere. Cu toate acestea, foarte puține state membre transmit astfel de date, având în vedere faptul că raportarea nu este obligatorie pentru VSU existente, în conformitate cu Directiva VSU și cu Decizia Comisiei 2005/293/CE privind monitorizarea obiectivelor de reutilizare/recuperare și reutilizare/reciclare instituite de Directiva VSU. Prin urmare, pentru a estima numărul de VSU existente, a fost necesar să se utilizeze date provenite din alte surse 16 . Comparația între datele privind numărul de VSU care au primit un certificat de distrugere și care sunt tratate în instalații de tratare autorizate și datele privind numărul de VSU existente indică existența unor discrepanțe. Graficul de mai jos preluat dintr-un studiu recent realizat de Comisie arată numărul de VSU 17 raportate în mod legal (și anume cele care au primit un certificat de distrugere și care au fost tratate în mod legal) și numărul mare de VSU cu locație necunoscută în 2014 în UE. Graficul ia în considerare intrările vehiculelor în sistemele naționale de înregistrare și ieșirile din stocul vehiculelor din UE-28. Numărul de VSU cu locație necunoscută rămâne un motiv serios de îngrijorare.
Un exemplu care ilustrează modul în care pot apărea astfel de discrepanțe este cel al Finlandei, care a raportat că unii cetățeni și operatori nu duc VSU în sistemul oficial de preluare al producătorilor și, astfel, numărul total de VSU este considerabil mai mare decât numărul real de certificate de distrugere. În plus, Finlanda a subliniat că creșterea înregistrată în ceea ce privește tratarea adecvată a VSU în 2017 ar fi putut rezulta ca urmare a creșterii prețurilor metalelor și îmbunătățirii sistemului de radiere online.
Germania a raportat că numărul său de VSU colectate și tratate, relativ redus în comparație cu cele aproximativ 2,8 milioane de autoturisme radiate anual în mod definitiv, este determinat de exportul de vehicule rulate și că rapoartele realizate în 2017 au redus „decalajul statistic” al vehiculelor cu locație necunoscută 18 ., 19 Eliminarea acestor decalaje a fost realizată în principal prin recalcularea numărului real de autovehicule radiate definitiv și prin estimări calificate cu privire la datele statistice privind exportul de vehicule rulate (către țări din UE și țări terțe).
În plus, studiul recent al Comisiei arată că printre motivele pentru care există un număr mare de VSU cu locație necunoscută se numără sistemele de radiere cu deficiențe și manipularea necorespunzătoare a VSU (și anume faptul că nu toate VSU sunt transferate la punctele de colectare, iar dintre cele transferate, nu toate primesc un certificat de distrugere, unele VSU sunt dezmembrate în instalații neautorizate). În plus, există VSU care sunt exportate ilegal ca vehicule de ocazie.
Mai mult decât atât, există legături și o monitorizare necorespunzătoare între sistemele de înmatriculare și de radiere sau de reînmatriculare, ceea ce ar putea indica faptul că numai o parte din VSU radiate primesc un certificat de distrugere, cu toate că sunt tratate în mod legal, există vehicule de ocazie înmatriculate într-un alt stat membru care nu au fost niciodată radiate în statul membru de origine, lipsesc date de bună calitate, în special date referitoare la exportul de vehicule de ocazie și la VSU, precum și la pierderile de materii prime, este necesar să se îmbunătățească metodele de raportare de către statele membre, iar unele VSU sunt colectate și dezmembrate ilegal în instalații de tratare neautorizate, fără standarde de mediu și, prin urmare, este nevoie de o mai bună asigurare a respectării legislației, inclusiv de inspecții la punctele de colectare și la instalațiile de tratare autorizate.
Există state membre care au luat deja măsuri pentru a rezolva problema, cum ar fi Danemarca, aceasta introducând o primă pentru ultimul proprietar înregistrat care livrează VSU pe care îl deține la o instalație de tratare autorizată, sau Franța și Regatul Unit, care au raportat o creștere semnificativă a numărul de inspecții la instalațiile de tratare autorizate.
5. Concluzii
Directiva VSU a fost transpusă în legislația națională a tuturor statelor membre și este considerată a fi satisfăcătoare.
În general, punerea în aplicare a Directivei VSU pare a fi adecvată. În 2017, obiectivul de reutilizare și reciclare pentru 2015, care este de 85 % din greutatea medie pe vehicul pe an, a fost îndeplinit de 20 dintre cele 28 de state membre (5 state membre nu au raportat). Au existat mai multe provocări în ceea ce privește atingerea obiectivului de reutilizare și recuperare de 95 % din greutatea medie pe vehicul pe an. Totuși, aproximativ jumătate dintre statele membre care nu au îndeplinit obiectivele s-au situat doar cu câteva puncte procentuale sub pragul de îndeplinire a acestora.
Utilizarea substanțelor periculoase interzise este în continuă scădere, astfel cum prevăd modificările aduse anexei II la Directiva VSU 20 , numărul de intrări care permit utilizarea acestora reducându-se în mod constant. În plus, numărul de instalații de tratare autorizate a crescut, iar statele membre încep să raporteze măsuri inovatoare, cum ar fi integrarea materialelor reciclate, sprijinirea proiectelor de prevenire a producerii de deșeuri și introducerea sistemelor de protecție a mediului, toate acestea putând fi luate în considerare de alte țări ca exemple de bune practici.
O excepție semnificativă de la această tendință în general pozitivă o constituie problema referitoare la VSU cu locație necunoscută. Colectarea, tratarea și comercializarea ilegală a pieselor extrase din VSU constituie în continuare o provocare. Pe lângă pierderea unor resurse valoroase (componente și materiale recuperabile), această problemă și tratarea VSU în instalații de tratare neautorizate au un impact negativ și asupra sănătății și asupra mediului. Acest lucru este reflectat în considerentul 7 din Directiva 2018/849/UE 21 , care indică faptul că Directiva 2000/53/CE ar trebui revizuită și, după caz, modificată, acordând atenție „problemei vehiculelor scoase din uz care nu sunt contabilizate, inclusiv transferului de vehicule uzate despre care se crede că ar putea fi vehicule scoase din uz, dar și aplicării Orientărilor corespondenților nr. 9 privind transferurile de vehicule scoase din uz”.
În prezent, Comisia Europeană efectuează o evaluare a Directivei VSU, care are ca scop să analizeze în ce măsură normele legislației UE privind VSU oferă beneficii mediului, publicului și industriei. Evaluarea va fi finalizată în 2020 22 . Printre temele examinate se numără eficiența punerii în aplicare a directivei, inclusiv problema referitoare la VSU cu locație necunoscută, coerența cu definițiile din alte legislații relevante și fezabilitatea stabilirii unor obiective pentru materiale specifice, raportarea și metodele de monitorizare și relevanța aspectelor legate de provocările pe care le implică noile tehnologii, inclusiv vehiculele electrice și hibride, precum și modificarea compoziției materialelor care intră în alcătuirea vehiculelor.
http://ec.europa.eu/environment/waste/elv/events_en.htm
În prezent, Comisia pregătește cea de a noua și cea de a zecea modificare a anexei II.
Derogare de la obligația permisului, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din Directiva VSU.
https://ec.europa.eu/eurostat/web/waste/data/database
https://ec.europa.eu/eurostat/web/waste/data/database
http://ec.europa.eu/environment/waste/elv/implementation_en.htm
http://ec.europa.eu/environment/waste/target_review.htm
Inițiativa de promovare a conformității pentru a evalua punerea în aplicare a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz (Directiva VSU), cu accent pe vehiculele scoase din uz cu locație necunoscută ( http://ec.europa.eu/environment/waste/elv/events_en.htm ).
Sursă: Eurostat (codul datelor online: env_waselvt).
Eurostat, statistici privind comerțul exterior; Asociația Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA); Eurostat, setul de date: road_eqs; road_eqr); POLK. Aceste surse au fost utilizate în Inițiativa Comisiei de promovare a conformității pentru a evalua punerea în aplicare a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz (Directiva VSU), cu accent pe vehiculele scoase din uz cu locație necunoscută ( http://ec.europa.eu/environment/waste/elv/events_en.htm ).
Domeniul de aplicare al Directivei VSU îl reprezintă vehiculele aparținând categoriilor M1 (pentru transportul a maximum opt pasageri în afară de conducătorul auto) și N1 (vehicule pentru transportul de mărfuri cu o masă maximă autorizată care nu depășește 3,5 tone).
http://ec.europa.eu/environment/waste/elv/legislation_en.htm
JO 150, 14.6.2018, p. 93.