—

având în vedere articolul 14 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

—

având în vedere articolul 226 al treilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—

având în vedere Rezoluția sa legislativă din 16 aprilie 2014 referitoare la o propunere de regulament al Parlamentului European privind modalitățile detaliate de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European și de abrogare a Deciziei 95/167/CE, Euratom, ECSC a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei (1);

—

având în vedere punctele respective din Recomandarea sa din 13 decembrie 2017 adresată Consiliului și Comisiei în urma anchetei privind spălarea de bani, evitarea sarcinilor fiscale și evaziunea fiscală (rezoluția Comisiei PANA, punctele 190-200) (2) și Recomandarea sa din 4 aprilie 2017 adresată Consiliului și Comisiei în urma anchetei privind măsurarea emisiilor în sectorul autovehiculelor (rezoluția EMIS, punctele 76-94) (3),

—

având în vedere decizia Conferinței președinților din 18 septembrie 2014, adoptată în conformitate cu articolul 229 din Regulamentul său de procedură, de a continua examinarea, pe parcursul noii legislaturi, a propunerii legislative menționate mai sus de regulament privind dreptul de anchetă al Parlamentului European,

—

având în vedere cele trei documente de lucru (4) ale Comisiei pentru afaceri constituționale referitoare la propunerea legislativă menționată mai sus,

—

având în vedere preocupările Consiliului și ale Comisiei cu privire la această propunere legislativă, exprimate în scrisoarea din 4 aprilie 2014, adresată Secretarului General al Parlamentului European din partea secretarilor generali ai Consiliului și Comisiei, precum și în scrisorile adresate președintei Comisiei pentru afaceri constituționale la 28 aprilie 2015 din partea prim-vicepreședintelui Comisiei, la 3 septembrie 2015 din partea Președinției luxemburgheze a Consiliului, la 13 octombrie 2016 din partea Președinției slovace a Consiliului și la 25 octombrie 2018 din partea Președinției austriece a Consiliului;

—

având în vedere dezbaterea din ședința plenară din 13 decembrie 2017, în special răspunsurile Președinției estone a Consiliului și ale Comisiei, prezentate ca urmare a întrebărilor cu solicitare de răspuns oral (articolul 128) adresate Consiliului și Comisiei privind dreptul de anchetă al Parlamentului European, depuse la 29 noiembrie 2017 de Danuta Maria Hübner în numele Comisiei pentru afaceri constituționale,

—

având în vedere dezbaterea din ședința plenară din 17 aprilie 2019, ca urmare a întrebărilor cu solicitare de răspuns oral (articolul 128) privind propunerea legislativă de regulament privind dreptul de anchetă al Parlamentului European (5), adresate la 22 ianuarie 2019 Consiliului și Comisiei de Danuta Maria Hübner în numele Comisiei pentru afaceri constituționale,

—

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru afaceri constituționale (B8-0238/2019),

—

având în vedere articolul 128 alineatul (5) și articolul 123 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât, încă din primul document de lucru adoptat de Comisia pentru afaceri constituționale (AFCO) la 20 ianuarie 2015, s-a arătat că „preocupările” exprimate de Consiliu și de Comisie „nu ar trebui să constituie în sine o obiecție insurmontabilă”, AFCO recunoscând că „există soluții alternative și formulări mai flexibile, care ar permite soluționarea impasului în care se află regulamentul” și indicând și propunând Președinției Consiliului și Comisiei calea de urmat, „mai întâi prin negocieri politice”, iar apoi prin reuniuni tehnice;

B.

întrucât Consiliul a răspuns acestei oferte demonstrând voință și angajament de a colabora cu Parlamentul, dar cu condiția ca Parlamentul să abordeze în primul rând problemele și preocupările fundamentale de natură juridică și instituțională;

C.

întrucât AFCO a adoptat un al doilea document de lucru care îi permite raportorului să avanseze în discuțiile cu Consiliul și Comisia pentru a negocia o modalitate de abordare a preocupărilor menționate mai sus; întrucât, în consecință, a fost adoptată o nouă strategie de negociere, iar un document neoficial care descrie, cu argumente politice, posibilele soluții pentru calea de urmat, a fost transmis Consiliului și Comisiei la 30 iunie 2016;

D.

întrucât, la 10 octombrie 2016, cele trei instituții au decis să procedeze la un schimb informal de opinii între serviciile lor juridice respective, pentru a se clarifica într-o mai mare măsură toate aspectele juridice și instituționale; întrucât aceasta a permis Parlamentului să propună o nouă formulare a regulamentului, dar a lăsat deschise principalele divergențe politice;

E.

întrucât, în pofida activității juridice realizate, consilierii juridici ai serviciilor juridice din cadrul Comisiei și Consiliului nu au reușit să aprobe în mod oficial documentul care a rezultat în urma activității remarcabile efectuate de serviciile juridice ale celor trei instituții, ceea ce a blocat efectiv acest dosar important; întrucât, în consecință, la 13 decembrie 2017 a avut loc o dezbatere în plen, sub auspiciile AFCO, în urma a două întrebări cu solicitare de răspuns oral, după care, la 3 mai 2018, AFCO a transmis o nouă formulare a propunerii sub forma unui document neoficial, care reprezintă continuarea formală a acordului încheiat între președinta Comisiei AFCO și raportor, Ramón Jáuregui Atondo, cu Președinția slovacă a Consiliului și cu Comisia, la 10 octombrie 2016, în care se afirmă că „pentru ca negocierile oficiale să fie lansate, este necesară prezentarea unei noi formulări a propunerii PE”;

F.

întrucât, la 25 octombrie 2018, Consiliul a răspuns la noua formulare propusă, pe baza activității juridice desfășurate de serviciile juridice, a experienței celor două comisii de anchetă (EMIS și PANA) înființate în cursul celei de-a opta legislaturi, precum și a propunerii adoptate de Parlament în 2014; întrucât, în răspunsul său, Consiliul a întocmit o nouă listă de preocupări, ocazie cu care a depășit avizul serviciului său juridic, punând sub semnul întrebării activitatea realizată până la acel moment și enumerând principalele probleme instituționale ale Parlamentului, care sunt dificil de depășit; consideră că, procedând în acest fel, Consiliul nu lasă nicio marjă de manevră pentru negocieri, deși ideea care a stat la baza documentului neoficial a fost chiar aceea că noul text ar trebui să deschidă posibilități de negocieri și discuții politice;

G.

întrucât competența unui parlament de a trage la răspundere executivul prin înființarea de comisii de anchetă cu prerogative reale de a convoca martori și de a obține documente este o caracteristică inerentă a tuturor camerelor legislative și o condiție fundamentală a separării puterilor într-o democrație demnă de acest nume;

H.

întrucât toate instituțiile Uniunii Europene s-au angajat în mod regulat în favoarea unei cooperări sincere, care, în cazul regulamentului de față, nu este foarte evidentă,

1.

2.

3.

4.

5.

6.

7.

8.