—

având în vedere proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei privind acordarea parțială a unei autorizații pentru anumite utilizări ale ftalatului de bis(2-etilhexil) (DEHP) în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (DEZA a.s.) (D060865/01,

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (1) (denumit în continuare Regulamentul REACH), în special articolul 64 alineatul (8),

—

având în vedere avizele Comitetului pentru evaluarea riscurilor (CER) și Comitetului pentru analiză socio-economică (CASE) (2), în conformitate cu articolul 64 alineatul (5) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 1907/2006,

—

având în vedere Regulamentul (UE) 2018/2005 al Comisiei din 17 decembrie 2018 de modificare a anexei XVII la Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), în ceea ce privește ftalatul de bis(2-etilhexil) (DEHP), ftalatul de dibutil (DBP), ftalatul de butil și de benzil (BBP) și ftalatul de diizobutil (DIBP) (3),

—

având în vedere articolele 11 și 13 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (4),

—

având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la proiectul de decizie de punere în aplicare XXX a Comisiei privind acordarea unei autorizații de utilizare a ftalatului de bis(2-etilhexil) (DEHP) în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului (5),

—

având în vedere hotărârea Tribunalului Uniunii Europene pronunțată în cauza T-837/16 (6),

—

având în vedere propunerea de rezoluție a Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară,

—

având în vedere articolul 106 alineatele (2) și (3) din Regulamentul său de procedură,

A.

întrucât DEHP a fost adăugat pe lista substanțelor candidate care prezintă motive de îngrijorare deosebită în temeiul Regulamentului REACH în 2008 (7), din cauza clasificării sale drept toxic pentru reproducere;

B.

întrucât DEHP a fost inclus în anexa XIV la Regulamentul REACH în 2011 (8), ca urmare a acestei clasificări, a utilizării sale pe scară largă și a volumului mare de producție în Uniune (9), data expirării fiind 21 februarie 2015;

C.

întrucât întreprinderile care doreau să utilizeze în continuare DEHP trebuiau să depună o cerere de autorizare până în august 2013; întrucât DEZA, care și-a depus cererea de autorizare înainte de termenul menționat, a fost autorizată să continue să folosească DEHP până la decizia de autorizare menționată la articolul 58 din Regulamentul REACH;

D.

întrucât Comisia a primit avizele CER și CASE în ianuarie 2015; întrucât întârzierea cu care Comisia a elaborat decizia a condus de facto la tolerarea utilizării în continuare a DEHP timp de mai bine de patru ani de la data expirării;

E.

întrucât DEHP a fost identificat în 2014 ca având proprietăți de perturbare a sistemului endocrin pentru animale și oameni; întrucât lista substanțelor candidate a fost actualizată în consecință în 2014 (10) în ceea ce privește mediul și în 2017 (11) în ceea ce privește sănătatea umană;

F.

întrucât Regulamentul (UE) 2018/2005 a restricționat utilizarea DEHP și a altor ftalați în multe articole având în vedere riscul inacceptabil pentru sănătatea umană; întrucât CER a subliniat, în contextul acestei restricții, faptul că „evaluarea gradului de incertitudine sugerează că este posibil ca pericolele și, prin urmare, riscurile de la cei patru ftalați să fie subestimate” (12);

G.

întrucât Regulamentul (UE) 2018/2005 prevede derogări pentru anumite cereri, în măsura în care se consideră că nu prezintă un risc inacceptabil pentru sănătatea umană; întrucât, în afară de exportul preparatelor care conțin DEHP, proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei este, prin urmare, deosebit de relevant pentru cererile exceptate;

H.

întrucât astfel de cereri ar putea, totuși, să reprezinte un risc inacceptabil pentru mediu, în special din cauza proprietăților de perturbator endocrin ale DEHP;

I.

întrucât obiectivul principal al Regulamentului REACH constă în asigurarea unui nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului, având în vedere considerentul 16, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (13);

J.

întrucât, în conformitate cu articolul 55 și considerentul 12 din Regulamentul REACH, înlocuirea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită cu substanțe sau tehnologii alternative adecvate reprezintă un obiectiv central al autorizării;

K.

întrucât articolul 62 alineatul (4) litera (d) din Regulamentul REACH prevede că solicitantul trebuie să prezinte un raport de securitate chimică în conformitate cu anexa I;

L.

întrucât, în acest caz, avizul CER a evidențiat lacune majore în informațiile furnizate de solicitant (14); întrucât în cazul unei utilizări nu s-a furnizat nicio informație (15);

M.

întrucât CER și Comisia au concluzionat că solicitantul nu a demonstrat că riscul este controlat în mod corespunzător în temeiul articolul 60 alineatul (2); întrucât CER a concluzionat, de asemenea, că, spre deosebire de ceea ce se prevede la articolul 60 alineatul (10), riscul nu a fost redus la un nivel cât mai scăzut posibil din punct de vedere tehnic și practic;

N.

întrucât proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei refuză să acorde autorizația în cazul singurei utilizări pentru care nu s-a oferit nicio informație în cerere, în temeiul articolului 60 alineatul (7) din Regulamentul REACH;

O.

întrucât proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei recunoaște într-un alt pasaj deficiențele indicate de CER, menționând „informațiile limitate prezentate cu privire la expunerea la locul de muncă” (16), dar, în loc să respingă autorizarea în mod similar în conformitate cu articolul 60 alineatul (7), îl invită pe solicitant să furnizeze datele lipsă în raportul său de examinare la 18 luni de la adoptarea deciziei respective (17);

P.

întrucât raportul de revizuire prevăzut la articolul 61 nu urmărește să acorde mai mult timp întreprinderilor pentru a acoperi lacunele din informațiile care trebuiau furnizate inițial, ci este menit să garanteze că informațiile furnizate inițial în cerere sunt încă de actualitate după o anumită perioadă de timp, inclusiv, în special, în ceea ce privește disponibilitatea unor noi alternative;

Q.

întrucât Tribunalul a precizat în mod clar că condițiile de autorizare, în sensul articolul 60 alineatele (8) și (9), nu pot fi utilizate din punct de vedere juridic pentru a remedia eventualele deficiențe sau lacune ale informațiilor furnizate de solicitant în vederea autorizării (18);

R.

întrucât articolul 60 alineatul (4) prevede obligația de a demonstra că avantajele socio-economice ale utilizării substanței au o pondere mai mare decât riscul pe care îl prezintă pentru sănătatea umană sau pentru mediu utilizarea substanței și că nu există tehnologii sau substanțe alternative corespunzătoare;

S.

întrucât avizul CASE a evidențiat deficiențe semnificative în analiza socio-economică prezentată de solicitant, care au fost, de asemenea, reflectate în proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei (19);

T.

întrucât, având în vedere articolul 55 și articolul 60 alineatul (4), solicitantul trebuie să demonstreze că nu există alternative adecvate în cazul utilizărilor pentru care a depus cererea;

U.

întrucât proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei recunoaște că utilizarea 2 nu a fost suficient de specifică (20); întrucât CASE a identificat deficiențe grave în cerere cu privire la disponibilitatea alternativelor (21), (22);

V.

întrucât nu există nicio justificare legitimă ca solicitantul să se bazeze pe statutul său de producător al substanței pentru a nu furniza suficiente informații cu privire la caracterul adecvat al alternativelor pentru utilizările care fac obiectul cererii;

W.

întrucât, din cauza datelor deficitare furnizate, un membru al CASE și-a exprimat în mod oficial dezacordul cu concluzia CASE privind lipsa unor alternative adecvate (23);

X.

întrucât articolul 60 alineatul (5) nu poate fi interpretat în sensul că factorul unic și determinant ar fi caracterul adecvat al alternativelor pentru solicitant; întrucât articolul 60 alineatul (5) nu stabilește o listă exhaustivă a informațiilor care trebuie luate în considerare la analiza alternativelor; întrucât articolul 60 alineatul (4) litera (c) prevede, de asemenea, să se țină seama de informațiile provenite din contribuțiile terților; întrucât informațiile furnizate în cadrul consultării publice au arătat deja la momentul respectiv disponibilitatea unor alternative pentru utilizările reglementate (24);

Y.

întrucât Tribunalul a reamintit Comisiei că, pentru a acorda legal o autorizație în temeiul articolului 60 alineatul (4), trebuie să verifice în prealabil un număr suficient de informații solide și verificabile pentru a putea concluziona fie că nu există alternative adecvate pentru niciuna dintre utilizările care fac obiectul cererii, fie că, la data adoptării autorizației, incertitudinile care mai există cu privire la lipsa unor alternative disponibile sunt neglijabile (25);

Z.

întrucât proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei precizează că unul din motivele pentru întârzierea adoptări documentului este faptul că a ținut seama de „noile informații disponibile obținute în urma procesului de restricționare” (26); întrucât, prin urmare, este surprinzător faptul că proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei nu a luat în considerare disponibilitatea unor alternative care sunt documentate în mod clar în dosarul de restricționare (27); întrucât alternativele menționate în propunerea de restricționare sunt relevante și pentru utilizările acoperite de proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei (28);

AA.

întrucât, în cele din urmă, Comisia nu a luat în considerare faptul că DEHP a fost recunoscut oficial ca un perturbator endocrin care afectează sănătatea umană și mediul; întrucât Comisia ar fi trebuit să țină cont de informațiile respective în contextul evaluării socio-economice efectuate în temeiul articolului 60 alineatul (4), dat fiind că beneficiile unui refuz de acordare a autorizației sunt subestimate;

AB.

întrucât autorizația propusă de Comisie încalcă, prin urmare, articolul 60 alineatele (4) și (7) din Regulamentul REACH;

AC.

întrucât proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei ar recompensa întreprinderile rămase în urmă și ar avea un impact negativ asupra întreprinderilor care au investit în alternative (29);

AD.

întrucât proiectul de decizie de punere în aplicare a Comisiei prevede că „Comisia a luat act” de rezoluția Parlamentului European din 25 noiembrie 2015; întrucât multe dintre deficiențele structurale în ceea ce privește punerea în aplicare a capitolului referitor la autorizare al Regulamentului REACH pe care Parlamentul le-a evidențiat în rezoluția respectivă afectează și prezentul proiect de decizie de punere în aplicare al Comisiei (30);

AE.

întrucât Parlamentul European, în Rezoluția sa din 13 septembrie 2018 referitoare la punerea în aplicare a pachetului privind economia circulară: opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile (31), a reiterat că „tranziția către o economie circulară necesită aplicarea strictă a ierarhiei deșeurilor și, dacă este posibil, eliminarea treptată a substanțelor care prezintă motive de îngrijorare, în special atunci când există sau urmează a fi elaborate alternative mai sigure”,

1.

2.

3.

4.