(1)

Pentru a realiza o creștere economică inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și pentru a stimula crearea de locuri de muncă , precum și pentru a respecta angajamentele de decarbonizare pe termen lung , Uniunea necesită infrastructuri moderne , multimodale și foarte performante, care să contribuie la interconectarea și la integrarea Uniunii și a tuturor regiunilor sale, inclusiv a regiunilor îndepărtate, ultraperiferice, insulare, periferice, muntoase și slab populate, în sectoarele transporturilor, digital și energiei. Respectivele interconexiuni ar trebui să contribuie la îmbunătățirea liberei circulații a persoanelor, bunurilor, capitalurilor și serviciilor. Rețelele transeuropene ar trebui să faciliteze interconexiunile transfrontaliere, să promoveze o mai mare coeziune economică, socială și teritorială și să contribuie la realizarea unei economii de piață sociale mai competitive și mai sustenabile și la lupta împotriva schimbărilor climatice.

(2)

Obiectivul Mecanismului pentru Interconectarea Europei („programul”) este de a accelera investițiile în domeniul rețelelor transeuropene și de a mobiliza finanțarea provenind atât din sectorul public, cât și din cel privat, sporind în același timp certitudinea juridică și respectând principiul neutralității tehnologice. Programul ar trebui să permită valorificarea sinergiilor dintre sectoarele transporturilor, energiei și telecomunicațiilor, sporind astfel eficacitatea intervențiilor Uniunii și permițând optimizarea costurilor de punere în practică.

(3)

Programul ar trebui să contribuie și la acțiunile UE împotriva schimbărilor climatice, să sprijine proiectele durabile din punct de vedere social și ecologic și, dacă este cazul, atenuarea schimbărilor climatice și măsurile de adaptare la acestea. În special, ar trebui consolidată contribuția programului la realizarea scopurilor și a obiectivelor din Acordul de la Paris, precum și a obiectivelor privind clima și energia pentru 2030 și obiectivul de decarbonizare pe termen lung.

(3a)

Programul ar trebui să garanteze un nivel ridicat de transparență și să asigure o consultare publică în conformitate cu legislația aplicabilă de la nivel național și de la nivelul Uniunii.

(4)

Pentru a reflecta importanța combaterii schimbărilor climatice în conformitate cu angajamentele Uniunii de a pune în aplicare Acordul de la Paris și cu angajamentul față de obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, prezentul Regulament ar trebui, prin urmare, să integreze acțiunile de combatere a schimbărilor climatice în politicile Uniunii și să conducă la atingerea unei ținte generale reprezentate de o contribuție de 25 % din cheltuielile bugetului UE pentru sprijinirea îndeplinirii obiectivelor climatice (4). Acțiunile întreprinse în cadrul programului ar trebui să contribuie cu 60 % din pachetul financiar global al programului la îndeplinirea obiectivelor legate de climă, bazate, printre altele, pe următorii markeri Rio: 100 % pentru cheltuielile aferente infrastructurii feroviare, infrastructurii de încărcare, combustibililor alternativi și sustenabili , transportului urban ecologic, transportului energiei electrice, stocării energiei electrice, rețelelor inteligente, transportului de CO2 și energiei din surse regenerabile; (ii) 40 % pentru căile navigabile interioare și transportul multimodal, precum și infrastructurile de gaze naturale — în cazul în care se permite utilizarea sporită a energiilor regenerabile pe bază de hidrogen sau biometan. Acțiunile relevante vor fi identificate în timpul pregătirii și punerii în aplicare a programului și reevaluate în contextul evaluărilor relevante și în procesele de evaluare. Pentru a împiedica ca infrastructura să fie vulnerabilă la potențialele efecte pe termen lung ale schimbărilor climatice și pentru a se asigura că costul emisiilor de gaze cu efect de seră generate de proiect este inclus în evaluarea economică a proiectului, proiectele sprijinite de program ar trebui să fie supuse „imunizării la schimbările climatice” în conformitate cu o serie de orientări care ar trebui dezvoltate de Comisie în concordanță cu orientările elaborate pentru alte programe ale Uniunii, după caz.

(5)

În vederea respectării obligațiilor de raportare stabilite în articolul 11 litera (c) din Directiva (UE) 2016/2284 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE, în ceea ce privește utilizarea fondurilor Uniunii în sprijinul măsurilor luate în vederea respectării obiectivelor prezentei directive, cheltuielile legate de reducerea emisiilor sau a poluanților atmosferici în temeiul prezentei directive trebuie monitorizate.

(6)

Un obiectiv important al acestui program este de a genera sinergii sporite și complementaritate între sectorul transporturilor, al energiei și cel digital. În acest scop, programul ar trebui să prevadă adoptarea de programe de lucru ▌care ar putea aborda domeniile specifice de intervenție, de exemplu în ceea ce privește mobilitatea conectată și automatizată sau combustibilii alternativi sustenabili . Facilitarea comunicării digitale ar putea constitui o parte integrantă a unui proiect de interes comun în domeniul energiei și al transportului. În plus, programul ar trebui să permită, în fiecare sector, posibilitatea de a considera eligibile anumite componente sinergetice referitoare la alt sector, în cazul în care o astfel de abordare îmbunătățește beneficiile socio-economice ale investiției. Sinergia dintre sectoare ar trebui stimulată prin criteriile de atribuire pentru selectarea acțiunilor , precum și prin creșterea cofinanțării .

(7)

Orientările rețelei transeuropene de transport (TEN-T), astfel cum sunt stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (5) (denumite în continuare „orientările TEN-T”), identifică infrastructura TEN-T, prevăd cerințele care trebuie îndeplinite de aceasta și stabilesc măsuri de implementare a acestora. În special, respectivele orientări au în vedere finalizarea rețelei centrale până în 2030, prin crearea unei noi infrastructuri, precum și prin modernizarea și reabilitarea substanțială a celei deja existente , în scopul de a se asigura continuitatea rețelei .

(7a)

Acțiunile care contribuie la dezvoltarea proiectelor de interes comun în sectorul transporturilor, finanțate de program, ar trebui să se bazeze pe complementaritatea tuturor modurilor de transport, pentru a crea rețele eficiente, interconectate și multimodale, astfel încât să se asigure conectivitatea în întreaga Uniune. Aceasta ar trebui să includă drumurile din statele membre, care încă se confruntă cu nevoi importante de investiții pentru finalizarea rețelei lor rutiere principale.

(8)

În vederea realizării obiectivelor stabilite în orientările TEN-T, este necesar să se sprijine cu prioritate proiectele TEN-T în desfășurare, precum și legăturile transfrontaliere și legăturile lipsă și să se asigure, după caz, că acțiunile sprijinite sunt în concordanță cu planurile de lucru pentru coridor instituite în temeiul articolului 47 din Regulamentul (UE) nr. 1315/2013 și conform dezvoltării rețelei globale în ceea ce privește performanța și interoperabilitatea.

(8a)

În special, pentru ca ERTMS (Sistemul european de management al traficului feroviar) să fie pe deplin implementat în rețeaua centrală până în 2030, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 1315/2013, este necesar să se mărească sprijinul la nivel european și să se stimuleze participarea investitorilor privați.

(8b)

O condiție prealabilă importantă pentru finalizarea cu succes a rețelei centrale TEN-T și pentru asigurarea unei intermodalități eficace este ca și aeroporturile să fie conectate la rețeaua TEN-T. Prin urmare, este necesar să se acorde prioritate realizării conexiunilor dintre aeroporturi și rețeaua centrală TEN-T atunci când ele nu există.

(8c)

Pentru punerea în aplicare a măsurilor transfrontaliere este necesar un grad ridicat de integrare în etapele de planificare și implementare. Fără a se acorda prioritate vreunuia dintre exemplele următoare, integrarea menționată ar putea fi demonstrată prin înființarea unei companii unice de proiect, prin crearea unei structuri de guvernanță comune, a unei societăți mixte, prin instituirea unui cadru juridic bilateral, prin adoptarea unui act de punere în aplicare, după cum se prevede la articolul 47 din Regulamentul (UE) nr. 1315/2013, sau prin adoptarea oricărei alte forme de cooperare. Ar trebui încurajate structurile de gestiune integrate, inclusiv societățile mixte, de exemplu prin creșterea nivelului cofinanțării.

(8d)

Măsurile de simplificare pentru realizarea mai rapidă a TEN-T, care sunt în prezent în curs de dezvoltare, ar trebui să sprijine punerea în aplicare mai eficientă a proiectelor de interes comun în domeniul transporturilor.

(9)

Pentru a reflecta creșterea fluxurilor de transport și evoluția rețelei, alinierea coridoarelor rețelei centrale și a tronsoanelor identificate ar trebui să fie adaptate. Aceste adaptări ale coridoarelor rețelei centrale nu ar trebui să afecteze finalizarea rețelei centrale până în 2030, ar trebui să îmbunătățească acoperirea coridoarelor de pe teritoriul statelor membre și ar trebui să fie proporționale pentru a menține coerența și eficiența în dezvoltarea coridorului, precum și coordonarea. Din acest motiv, lungimea coridoarelor rețelei centrale nu ar trebui să crească cu mai mult de 15 %. La timpul cuvenit, în cadrul alinierii coridoarelor rețelei centrale ar trebui să se țină cont de rezultatele evaluării implementării rețelei centrale, prevăzute la articolul 54 din Regulamentul (UE) nr. 1315/2013. Această evaluare ar trebui să ia în considerare conexiunile feroviare transfrontaliere regionale din cadrul TEN-T care au fost abandonate sau dezafectate, precum și evoluțiile rețelei globale și impactul retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeană.

(10)

Este necesar să se promoveze investițiile publice și private în favoarea unei mobilități inteligente, interoperabile , durabile, multimodale , favorabile incluziunii, accesibile , în condiții de siguranță și securitate pe întreg teritoriul Uniunii pentru toate modurile de transport . În 2017, Comisia a prezentat (6) comunicarea „Europa în mișcare”, o amplă serie de inițiative menite să facă traficul mai sigur, să încurajeze taxarea rutieră inteligentă, să reducă emisiile de CO2, poluarea aerului și congestia traficului, să promoveze mobilitatea conectată și autonomă și să asigure condiții adecvate și perioade de repaus pentru lucrători. Aceste inițiative ar trebui să fie însoțite de sprijin financiar din partea Uniunii, după caz prin intermediul acestui program.

(11)

În orientările TEN-T se solicită, în ceea ce privește noile tehnologii și inovarea, ca TEN-T să faciliteze decarbonizarea tuturor modurilor de transport, prin stimularea eficienței energetice ▌și prin utilizarea combustibililor alternativi , respectând în același timp principiul neutralității tehnologice . Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului (7) instituie un cadru comun de măsuri destinate instalării infrastructurii pentru combustibili alternativi pentru toate modurile de transport în Uniune cu scopul de a reduce , pe cât posibil, dependența de combustibilii fosili și de a atenua impactul transporturilor asupra mediului și climei și solicită statelor membre să se asigure că punctele de reîncărcare sau de realimentare accesibile publicului sunt puse la dispoziție până la 31 decembrie 2025. Astfel cum s-a subliniat în propunerile Comisiei (8) din noiembrie 2017, este necesar un set cuprinzător de măsuri pentru a promova mobilitatea cu emisii scăzute, inclusiv sprijin financiar în cazul în care condițiile de piață nu ar oferi un stimulent suficient.

(12)

În cadrul Comunicării sale intitulate „O mobilitate durabilă pentru Europa: sigură, conectată și curată” (9), Comisia a evidențiat că vehiculele automatizate și sistemele avansate de conectivitate vor face vehiculele mai sigure, mai ușor de utilizat în comun și mai accesibile pentru toți cetățenii, inclusiv pentru persoanele care în prezent nu pot beneficia de servicii de mobilitate, cum ar fi persoanele în vârstă și persoanele cu mobilitate redusă . În acest context, Comisia a propus, de asemenea, un „plan de acțiune strategic al UE privind siguranța rutieră” și o revizuire a Directivei 2008/96 privind siguranța rutieră pentru administrarea infrastructurii.

(13)

Pentru a îmbunătăți realizarea proiectelor de transport în părțile mai puțin dezvoltate ale rețelei, o alocare din Fondul de coeziune ar trebui să fie transferată către program pentru finanțarea proiectelor de transport din statele membre eligibile pentru finanțare din Fondul de coeziune. Într-o primă etapă ▌, selecția proiectelor eligibile pentru finanțare ar trebui să respecte alocările naționale din Fondul de coeziune. La finalul etapei inițiale, resursele transferate programului care nu au fost alocate unui proiect de infrastructură de transport ar trebui alocate pe o bază concurențială către proiecte situate în statele membre eligibile pentru finanțare din Fondul de coeziune, acordând prioritate legăturilor transfrontaliere și legăturilor lipsă. Comisia ar trebui să sprijine statele membre eligibile pentru finanțare din Fondul de coeziune în elaborarea unei rezerve adecvate de proiecte, în special prin consolidarea capacității instituționale a administrațiilor publice vizate.

(14)

Ca urmare la Comunicarea comună privind îmbunătățirea mobilității militare în UE din 10 noiembrie 2017 (10), Planul de acțiune privind mobilitatea militară adoptat la 28 martie 2018 de către Comisie și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (11) a subliniat faptul că politica privind infrastructura de transport oferă o oportunitate clară pentru a mări sinergiile între nevoile în materie de apărare și TEN-T , cu obiectivul general de a îmbunătăți mobilitatea militară în întreaga Uniune, ținând seama de echilibrul geografic și luând în considerare potențialele beneficii pentru protecția civilă . În conformitate cu Planul de acțiune , în  2018 Consiliul a evaluat și validat cerințele militare legate de infrastructura de transport (12) și▌, ▌în 2019, serviciile Comisiei au identificat părțile rețelei transeuropene de transport adecvate pentru dubla utilizare , inclusiv modernizările necesare ale infrastructurii existente. Finanțarea din partea Uniunii pentru punerea în aplicare de proiecte cu dublă utilizare ar trebui să fie implementată prin intermediul programului pe baza unor programe de lucru specifice care să precizeze cerințele aplicabile, astfel cum sunt definite în contextul planului de acțiune și în orice listă orientativă ulterioară a proiectelor prioritare ce sunt eventual identificate de statele membre în conformitate cu Planul de acțiune privind mobilitatea militară .

(15)

În orientările TEN-T se recunoaște faptul că rețeaua globală asigură accesibilitatea și conectivitatea tuturor regiunilor Uniunii, inclusiv a regiunilor îndepărtate, insulare și ultraperiferice. În plus, în comunicarea sa intitulată „Un parteneriat strategic reînnoit și consolidat cu regiunile ultraperiferice ale Uniunii Europene” (13), Comisia a subliniat necesitățile specifice de transport, de energie și digitale ale regiunilor ultraperiferice și nevoia de a asigura o finanțare adecvată din partea Uniunii menită să corespundă acestor necesități, inclusiv prin intermediul programului , aplicându-se rate de cofinanțare de cel mult 70 % .

(16)

Având în vedere nevoile importante de investiții pentru a realiza progrese în finalizarea rețelei centrale TEN-T până în 2030 (estimate la 350 de miliarde EUR în perioada 2021-2027), rețeaua globală TEN-T până în 2050 și investițiile în decarbonizare-digitalizare-urbanizare (estimate la 700 de miliarde EUR în perioada 2021-2027), este oportun să se utilizeze în mod cât mai eficient diferitele programe de finanțare și instrumentele UE și, astfel, să se maximizeze valoarea adăugată la nivelul UE a investițiilor susținute de către Uniune. Acest lucru s-ar putea realiza prin simplificarea procesului de investiție, care permite vizibilitatea conductelor de transport și consecvența între programele relevante ale Uniunii, în special cu Mecanismul pentru Interconectarea Europei, Fondul european de dezvoltare regională (FEDER), Fondul de coeziune și fondul InvestEU. În special, condițiile favorabile, astfel cum sunt detaliate în anexa IV la Regulamentul (UE) XXX [Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european Plus, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și regulile financiare și cele pentru Fondul pentru azil și migrație, Fondul pentru securitate internă și gestionarea frontierelor și vize („RDC”)] ar trebui să fie luate în considerare, după caz.

(17)

Regulamentul (UE) nr. 347/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (14) definește prioritățile din domeniul infrastructurii energetice transeuropene, care trebuie implementate pentru atingerea obiectivelor de politică ale Uniunii privitoare la energie și climă, stabilește proiecte de interes comun necesare pentru implementarea acestor priorități, stabilește măsuri în domeniul acordării de autorizații, al implicării publice și al reglementării pentru a accelera și/sau a facilita implementarea acestor proiecte, inclusiv criterii privind eligibilitatea generală a unor astfel de proiecte pentru obținerea de asistență financiară din partea Uniunii. Identificarea proiectelor de interes comun în conformitate cu regulamentul respectiv va continua să urmeze principiul „eficiența energetică înainte de toate” prin evaluarea proiectelor în funcție de scenariile privind cererea de energie care sunt pe deplin compatibile cu obiectivele UE în materie de energie și climă.

(18)

Directiva privind energia din surse regenerabile [reformare] subliniază necesitatea creării unui cadru favorabil care cuprinde o utilizare sporită a fondurilor Uniunii, cu trimitere explicită la acțiuni care să permită sprijinirea cooperării transfrontaliere în domeniul energiei din surse regenerabile.

(19)

Deși finalizarea infrastructurii de rețea rămâne o prioritate pentru dezvoltarea energiei din surse regenerabile, integrarea cooperării transfrontaliere în materie de surse regenerabile de energie și dezvoltarea unui sistem energetic inteligent și eficient, care include soluții de stocare a energiei și de variere a cererii de energie ce contribuie la echilibrarea rețelei, reflectă abordarea adoptată în cadrul inițiativei „Energie curată pentru toți europenii” cu responsabilitatea colectivă de a atinge un obiectiv ambițios în materie de energie regenerabilă în 2030 și un context politic nou cu obiective ambițioase pe termen lung privind decarbonizarea , asigurând o tranziție socială echitabilă și adecvată .

(20)

Tehnologiile de infrastructură inovatoare care permit tranziția spre sisteme energetice și de mobilitate cu emisii scăzute ▌și îmbunătățesc securitatea aprovizionării orientând-o către o mai mare independență energetică a Uniunii sunt esențiale, având în vedere agenda de decarbonizare a Uniunii. În special, în Comunicarea sa din 23 noiembrie 2017 intitulată „Comunicare privind consolidarea rețelelor energetice europene” (15), Comisia a subliniat faptul că rolul energiei electrice, în cazul în care energia din surse regenerabile va reprezenta jumătate din volumul total de electricitate până în 2030, va fi din ce în ce mai mult de a stimula decarbonizarea sectoarelor, până în prezent dominată de combustibilii fosili, cum ar fi transportul, industria și încălzirea și răcirea și că, prin urmare, accentul în cadrul politicii privind infrastructura energetică transeuropeană trebuie pus ▌ pe interconexiunile electrice, instalațiile electrice, proiectele de rețele inteligente și pe investițiile în infrastructura de gaze . Pentru a sprijini obiectivele de decarbonizare a Uniunii, integrarea pieței interne și securitatea aprovizionării, trebuie să se ia în considerare în mod corespunzător și să se acorde prioritate tehnologiilor și proiectelor care contribuie la tranziția către o economie cu emisii reduse ▌. Comisia va avea drept obiectiv creșterea numărului de rețele inteligente transfrontaliere inovatoare de stocare, precum și al proiectelor de transport al dioxidului de carbon care urmează să fie sprijinite în cadrul programului.

(20a)

Proiectele transfrontaliere derulate în domeniul energiei din surse regenerabile vor permite implementarea, la un bun raport cost-eficacitate, a surselor regenerabile de energie în Uniune și atingerea obiectivului obligatoriu al Uniunii ca până în 2030 cel puțin 32 % din energie să fie generată din surse regenerabile, după cum se prevede la articolul 3 din Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului  (16) , și vor contribui la adoptarea strategică a unor tehnologii inovatoare bazate pe surse regenerabile de energie. Printre exemplele de tehnologii eligibile se numără producția de energie din surse eoliene terestre și offshore, din surse solare, din biomasă sustenabilă, din energia oceanelor, din surse geotermale sau combinații ale acestora, conectarea acestora la rețea și elemente suplimentare, cum ar fi instalațiile de stocare și transformare. Acțiunile eligibile nu sunt limitate la sectorul electricității, ci pot acoperi și alți purtători de energie și eventuala cuplare a sectorului cu încălzirea și răcirea, cu transformarea energiei electrice în gaze, cu stocarea și transportul, de exemplu. Lista nu este exhaustivă, pentru a se păstra flexibilitatea față de progresele și evoluțiile tehnologice. Proiectele de acest fel nu presupun neapărat o legătură fizică între statele membre care cooperează. Respectivele proiecte pot fi situate numai pe teritoriul unuia dintre statele membre implicate, cu condiția să se aplice criteriile generale din partea IV din anexă.

(20b)

Pentru a sprijini cooperarea transfrontalieră în domeniul energiei din surse regenerabile și absorbția pe piață a proiectelor, Comisia Europeană ar trebui să faciliteze dezvoltarea de proiecte transfrontaliere în domeniul energiei din surse regenerabile. În sectorul energetic, în absența unei absorbții suficiente pe piață a proiectelor transfrontaliere în domeniul energiei din surse regenerabile, bugetul neutilizat prevăzut pentru proiectele transfrontaliere în domeniul energiei din surse regenerabile ar trebui să se utilizeze pentru a îndeplini obiectivele rețelelor energetice transeuropene definite la articolul 3.2b pentru acțiunile prevăzute la articolul 9 alineatul (3), înainte de a lua în considerare posibilitatea unei utilizări a mecanismului Uniunii de finanțare a energiei din surse regenerabile, în conformitate cu articolul 7 alineatul (6).

(20c)

Este necesară sprijinirea proiectelor de rețele inteligente, care integrează producția, distribuția și consumul de energie electrică utilizând gestionarea în timp real a sistemelor și influențând fluxurile energetice transfrontaliere. Proiectele energetice ar trebui să reflecte în continuare rolul central pe care îl joacă rețelele energetice inteligente în tranziția energetică, iar sprijinul acordat în cadrul programului ar trebui să ajute la depășirea deficitelor de finanțare care, în prezent, creează obstacole pentru investițiile destinate implementării pe scară largă a tehnologiilor legate de rețelele energetice inteligente.

( 20d)

În ceea ce privește sprijinul UE, o atenție specială ar trebui să fie acordată interconexiunilor energetice transfrontaliere, inclusiv celor care sunt necesare pentru atingerea obiectivelor în materie de interconectate a rețelelor electrice, și anume obiectivul de interconectare de 10 % pentru 2020 și de 15 % pentru 2030, stabilit în Regulamentul (UE) nr. 2018/1999  (17) . Implementarea de interconexiuni electrice este crucială pentru integrarea piețelor, alimentarea sistemului cu o cantitate mai mari de energie din surse regenerabile și valorificarea portofoliului lor diferit de cerere și ofertă de surse regenerabile de energie, de rețele pentru energie eoliană offshore și de rețele inteligente, integrând toate țările într-o piață lichidă și competitivă a energiei.

(21)

Realizarea pieței unice digitale se bazează pe infrastructura de conectivitate digitală. Digitalizarea industriei europene și modernizarea unor sectoare precum transporturile, energia, asistența medicală și administrația publică depind de accesul universal la rețele fiabile, accesibile, de mare și foarte mare capacitate. Conectivitatea digitală a devenit unul dintre factorii determinanți pentru coeziunea economică, socială și teritorială, sprijinind modernizarea economiilor locale și susținerea diversificării activităților economice. Domeniul de intervenție al programului în domeniul infrastructurii de conectivitate digitală ar trebui să fie ajustat pentru a reflecta importanța crescândă a acesteia pentru economie și societate în ansamblu. Prin urmare, este necesar să se stabilească proiectele de interes comun privind infrastructura de conectivitate digitală, necesare pentru a îndeplini obiectivele pieței unice digitale a Uniunii și să se abroge Regulamentul (UE) nr. 283/2014 al Parlamentului European și al Consiliului (18).

(22)

Comunicarea intitulată „Conectivitate pentru o piață unică digitală competitivă — către o societate europeană a gigabiților” (19) (Societatea Gigabit) stabilește obiective strategice pentru 2025, în vederea optimizării investițiilor în infrastructura de conectivitate digitală. Directiva (UE) 2018/1972 a Parlamentului European și a Consiliului  (20) vizează, printre altele, crearea unui cadru de reglementare care să stimuleze investițiile private în rețelele de conectivitate digitală. Totuși, este clar că implementările rețelei vor rămâne neviabile din punct de vedere comercial în multe domenii pe întreg teritoriul Uniunii Europene, din cauza unei serii de factori precum izolarea și particularitățile geografice/teritoriale, densitatea scăzută a populației, diverși factori socio-economici , și, ca atare, necesită urgent mai multă atenție . Prin urmare, programul ar trebui să fie ajustat pentru a contribui la îndeplinirea acestor obiective strategice stabilite în Strategia societății gigabiților, urmărind, de asemenea, să contribuie la obținerea unui echilibru între dezvoltarea din zonele rurale și din cele urbane și să vină în completarea sprijinului acordat pentru implementarea rețelelor de foarte mare capacitate de către alte programe, în special Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), Fondul de coeziune și fondul InvestEU.

(23)

Deși toate rețelele de conectivitate digitală care sunt conectate la internet sunt intrinsec rețele transeuropene, în special datorită funcționării aplicațiilor și serviciilor pe care le permit, ar trebui acordată prioritate pentru sprijin prin intermediul mecanismului „Conectarea Europei” acțiunilor cu cel mai mare impact preconizat asupra pieței unice digitale, printre altele, prin alinierea acestora cu obiectivele comunicării privind strategia societății gigabiților precum și asupra transformării digitale a economiei și societății, având în vedere disfuncționalitățile pieței și obstacolelor întâlnite în calea implementării.

(24)

Școlile, universitățile, bibliotecile, administrațiile locale, provinciale, regionale sau naționale, principalii furnizori de servicii publice, spitalele și centrele medicale, nodurile de transport și întreprinderile cu un grad mare de dezvoltare digitală sunt entități și locuri care pot stimula evoluțiile socio-economice importante în zona în care sunt situate , inclusiv în mediul rural și în zonele slab populate . Astfel de factori socio-economici trebuie să se afle în avangarda conectivității în gigabit pentru a oferi acces la cele mai bune servicii și aplicații pentru cetățenii europeni, mediul de afaceri și comunitățile locale. Programul ar trebui să ofere acces la rețele de foarte mare capacitate, inclusiv rețelele 5G și alte sisteme de conectivitate de ultimă oră, care pot asigura o conectivitate în gigabiți pentru acești factori socio-economici cu scopul de a le maximiza efectele pozitive asupra economiei și societății la scară largă în zonele lor , inclusiv prin generarea unei cereri mai mari pentru conectivitate și servicii.

(24a)

Teritoriile neconectate din toate zonele Uniunii reprezintă blocaje și un potențial neexploatat în cadrul pieței unice digitale. În zonele rurale și cele mai izolate, conectivitatea la internet de înaltă calitate poate avea un rol esențial în prevenirea decalajului digital, a izolării și a depopulării prin reducerea costurilor de livrare de bunuri și de servicii și, parțial, prin compensarea poziției îndepărtate. Conectivitatea la internet de înaltă calitate este necesară pentru achiziționarea de noi oportunități economice, precum agricultura de precizie sau dezvoltarea unei bioeconomii în zonele rurale. Programul ar trebui să contribuie la furnizarea pentru toate gospodăriile europene, rurale sau urbane a unei conectivități fixe sau fără fir de capacitate foarte mare, cu accent pe măsurile de implementare pentru care se constată o anumită disfuncționalitate a pieței și care pot fi abordate folosind granturi de mică intensitate. În scopul maximizării sinergiei acțiunilor sprijinite de program, ar trebui să se acorde atenția cuvenită nivelului de concentrare a factorilor socioeconomici într-o zonă dată și nivelului de finanțare necesar pentru generarea de acoperire. În plus, programul ar trebui să aibă ca obiectiv obținerea unei acoperiri cuprinzătoare a gospodăriilor și a teritoriilor, dat fiind că nu este rentabil din punct de vedere economic să se remedieze decalajele dintr-o zonă care este deja acoperită.

(25)

În plus, bazându-se pe succesul inițiativei WiFi4EU, programul ar trebui să sprijine în continuare accesul la o conexiune locală fără fir, gratuită , sigură și de înaltă calitate, în centrele vieții publice locale, inclusiv entitățile cu misiune de serviciu public, cum sunt autoritățile publice și furnizorii de servicii publice, precum și în spațiile în aer liber accesibile publicului larg, pentru a promova viziunea digitală a Uniunii în comunitățile locale.

(25a)

Infrastructura digitală este o bază importantă pentru inovare. Pentru ca programul să-și maximizeze impactul, acesta ar trebui să se concentreze asupra finanțării infrastructurii. Serviciile și aplicațiile digitale individuale, cum ar fi cele care implică diverse tehnologii ale registrelor distribuite sau care utilizează inteligență artificială, ar trebui, prin urmare, să fie excluse din domeniul de aplicare al programului și, în schimb, după caz, să fie abordate prin intermediul altor instrumente, cum ar fi Europa digitală. De asemenea, este important să se maximizeze sinergiile dintre diferitele programe.

(26)

Viabilitatea următoarei generație de servicii digitale preconizate, cum ar fi serviciile și aplicațiile internetului obiectelor, care se preconizează că vor aduce beneficii semnificative în diferite sectoare și pentru societate în ansamblul său, va necesita o acoperire transfrontalieră neîntreruptă cu sisteme 5G, în special în scopul de a le permite utilizatorilor și obiectelor să rămână conectați atunci când se deplasează. Cu toate acestea, scenariile de partajare a costurilor pentru implementarea tehnologiei 5G în toate aceste sectoare rămân neclare, iar riscurile percepute ale implementării comerciale în unele domenii-cheie sunt foarte ridicate. Se preconizează că legăturile feroviare și coridoarele rutiere vor fi domeniile-cheie pentru prima fază a noilor aplicații în domeniul mobilității conectate și constituie, prin urmare, proiecte transfrontaliere esențiale pentru finanțare în cadrul acestui program.

▌

(28)

Implementarea rețelelor de comunicații electronice de bază, inclusiv a cablurilor submarine care conectează teritoriile europene cu țări terțe de pe alte continente sau care conectează insulele , regiunile ultraperiferice sau țările și teritoriile de peste mări europene , inclusiv prin apele teritoriale ale Uniunii și prin zona economică exclusivă a statelor membre , este necesară în vederea asigurării redundanței necesare pentru astfel de infrastructuri vitale, precum și pentru a spori capacitatea și reziliența rețelelor digitale ale Uniunii , contribuind de asemenea la coeziunea teritorială . Cu toate acestea, astfel de proiecte sunt adesea neviabile din punct de vedere comercial fără sprijin public. În plus, ar trebui să existe sprijin pentru completarea resurselor europene de calcul de înaltă performanță cu conexiuni adecvate de o capacitate de ordinul terabiților.

(29)

Acțiunile care contribuie la proiectele de interes comun în domeniul infrastructurii de conectivitate digitală trebuie să implementeze tehnologia cea mai bună aflată la dispoziție și cea mai adecvată pentru proiectul specific, care propune un echilibru optim între tehnologiile de vârf în ceea ce privește capacitatea fluxului de date, siguranța de transmitere, reziliența rețelei și eficiența din punctul de vedere al costurilor și ar trebui să aibă prioritate prin intermediul programelor de lucru ținând seama de criteriile stabilite în prezentul regulament. Implementarea de rețele de foarte mare capacitate poate include infrastructură pasivă, în vederea maximizării beneficiilor socio-economice, precum și de mediu. În sfârșit, în stabilirea priorităților de acțiune, sunt luate în considerare eventualele efecte pozitive în materie de conectivitate, de exemplu, atunci când un proiect realizat poate îmbunătăți interesul economic în ceea ce privește implementări ulterioare care să conducă la acoperirea suplimentară a teritoriilor și populației din zonele care au rămas până în prezent neacoperite.

(30)

Uniunea și-a elaborat propria tehnologie de poziționare, navigație și sincronizare (PNT) (EGNOS/Galileo) și propriul său sistem de observare a Pământului (Copernicus). Atât EGNOS/Galileo, cât și Copernicus oferă servicii avansate care oferă beneficii economice importante pentru utilizatorii publici și privați. În consecință, orice infrastructură de transport, energetică și digitală finanțată de program – care utilizează serviciile PNT sau de observare a Pământului – ar trebui să fie compatibilă din punct de vedere tehnic cu EGNOS/Galileo și Copernicus.

(31)

Rezultatele pozitive ale primei cereri mixte de oferte de finanțare lansate în cadrul actualului program în 2017 a confirmat relevanța utilizării granturilor UE pentru combinarea cu finanțare din partea Băncii Europene de Investiții sau a băncilor naționale de promovare economică sau a altor instituții financiare publice și de dezvoltare, precum și a instituțiilor financiare din sectorul privat și investitorilor din sectorul privat, inclusiv prin intermediul parteneriatelor public-privat. Finanțarea mixtă ar trebui să contribuie la atragerea investițiilor private și să asigure efectul de pârghie al contribuției globale a sectorului public, în conformitate cu obiectivele programului Invest UE. Prin urmare, programul ar trebui să continue să sprijine acțiuni care să permită combinarea granturilor UE cu alte surse de finanțare. În sectorul transporturilor, operațiunile de finanțare mixtă nu trebuie să depășească 10 % din pachetul dedicat de la articolul 4 alineatul (2) litera (a) punctul (i).

(31a)

În sectorul transporturilor, operațiunile de finanțare mixtă pot fi utilizate pentru acțiuni legate de mobilitatea inteligentă, interoperabilă, sustenabilă, favorabilă incluziunii, accesibilă, sigură și securizată, astfel cum sunt enumerate la articolul 9 alineatul (2) litera (b).

(32)

Obiectivele de politică ale acestui program vor fi, de asemenea, abordate prin intermediul instrumentelor financiare și al garanțiilor bugetare în cadrul componentei (componentelor) de politică a (ale) fondului InvestEU. Acțiunile programului ar trebui să fie utilizate pentru a  stimula investițiile prin abordarea disfuncționalităților pieței sau situațiilor de investiții sub nivelul optim , în special când acțiunile nu sunt viabile din punct de vedere comercial, în mod proporțional, fără a se suprapune cu finanțarea privată și fără a o exclude, și ar trebui să aibă o valoare adăugată clară la nivel european.

(33)

Pentru a promova o dezvoltare integrată a ciclului de inovare, este necesar să se asigure complementaritatea între soluțiile inovatoare dezvoltate în contextul programelor-cadru de cercetare și inovare ale Uniunii și soluțiile inovatoare implementate cu sprijin din partea Mecanismului pentru Interconectarea Europei. În acest scop, sinergiile cu programul Orizont Europe vor asigura faptul că: (a) nevoile de cercetare și inovare în domeniul transporturilor, al energiei și în domeniul digital în cadrul UE sunt identificate și stabilite în cadrul procesului de planificare strategică al Orizont Europa; (b) Mecanismul pentru Interconectarea Europei sprijină implementarea la scară largă și instalarea de tehnologii și soluții inovatoare în domeniul infrastructurii transportului, energiei și digitale, în special a celor care decurg din Orizont Europa; (C) schimbul de informații și de date între Orizont Europa și Mecanismul pentru Interconectarea Europei va fi facilitat, de exemplu, prin evidențierea tehnologiilor din Orizont Europa cu un nivel ridicat de pregătire pentru piață care ar putea fi mobilizate prin intermediul MIE.

(34)

Prezentul regulament stabilește un pachet financiar pentru întreaga perioadă 2021-2027, care urmează să constituie principala valoare de referință, în sensul [trimiterea urmează să fie actualizată, după caz, în conformitate cu noul acord interinstituțional: punctul 17 din Acordul interinstituțional din 2 decembrie 2013 între Parlamentul European, Consiliu și Comisie privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară (21), pentru Parlamentul European și Consiliu în cursul procedurii bugetare anuale].

(35)

La nivelul Uniunii, semestrul european pentru coordonarea politicilor economice constituie cadrul pentru identificarea priorităților naționale de reformă și monitorizarea punerii în aplicare a acestora. Statele membre își elaborează propriile strategii multianuale de investiții naționale în sprijinul acestor priorități de reformă. Aceste strategii ar trebui să fie prezentate împreună cu programele naționale anuale de reformă, ca o modalitate de a structura și a coordona proiecte de investiții prioritare care urmează să fie sprijinite de dreptul național și/sau de finanțare din partea Uniunii. Acestea ar trebui, de asemenea, să utilizeze fondurile Uniunii în mod coerent și să maximizeze valoarea adăugată a sprijinului financiar care urmează să fie primit în special din Fondul european de dezvoltare regională (FEDER) și Fondul de coeziune, Funcția europeană de stabilizare a investițiilor, fondul InvestEU și Mecanismul pentru Interconectarea Europei, după caz. Sprijinul financiar ar trebui să fie, de asemenea, utilizat într-un mod compatibil cu legislația Uniunii și planurile energetice și climatice naționale, după caz.

(36)

Normele financiare orizontale adoptate de Parlamentul European și de Consiliu în temeiul articolului 322 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene se aplică prezentului regulament. Aceste norme sunt prevăzute în Regulamentul financiar și stabilesc în special procedura de stabilire și execuție a bugetului prin granturi, achiziții publice, execuție indirectă, premii, și prevăd controale legate de răspunderea actorilor financiari. Normele adoptate pe baza articolului 322 din TFUE se referă la protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept în statele membre, întrucât respectarea statului de drept este o condiție prealabilă esențială pentru buna gestiune financiară și finanțare eficace din partea UE.

(37)

Tipurile de finanțare și metodele de implementare din prezentul regulament trebuie alese pe baza capacității lor de a atinge obiectivele specifice ale acțiunilor și de a obține rezultate, luându-se în considerare, în special, costurile controalelor, sarcina administrativă și riscul preconizat de neconformitate. Aceasta ar trebui să includă utilizarea de sume forfetare, rate forfetare și costuri unitare, precum și o finanțare care nu este legată de costuri, în conformitate cu articolul 125 alineatul (1) din Regulamentul financiar.

(38)

Țările terțe care sunt membre ale Spațiului Economic European (SEE) pot participa la programele Uniunii în cadrul cooperării stabilite în conformitate cu Acordul privind SEE care prevede punerea în aplicare a programelor printr-o decizie în temeiul respectivului acord. Țările terțe pot participa, de asemenea, pe baza altor instrumente juridice. În prezentul regulament ar trebui introdusă o dispoziție specifică cu scopul de a acorda drepturile și accesul necesare pentru ca ordonatorul de credite competent, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și Curtea de Conturi Europeană să își exercite în mod amplu competențele respective.

(39)

Regulamentul financiar stabilește normele referitoare la acordarea de granturi. Pentru a lua în considerare specificitatea acțiunilor sprijinite de program și pentru a asigura o punere în aplicare coerentă între sectoarele acoperite de program, este necesar să se prevadă indicații suplimentare privind eligibilitatea și criteriile de atribuire. Selectarea operațiunilor și finanțarea acestora ar trebui să respecte numai condițiile prevăzute în prezentul regulament și în Regulamentul financiar. Fără a deroga de la Regulamentul financiar, programele de lucru pot prevedea proceduri simplificate.

(39a)

În conformitate cu Regulamentul financiar, criteriile de selecție și de atribuire sunt definite în programele de lucru. În sectorul transporturilor, calitatea și relevanța unui proiect ar trebui să fie evaluate luând în calcul și impactul preconizat al acestuia asupra conectivității UE, respectarea cerințelor de accesibilitate și strategia sa în ceea ce privește viitoarele nevoi de întreținere.

(40)

În conformitate cu Regulamentul financiar, cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului (22), Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2988/95 al Consiliului (23), Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96 al Consiliului (24) și Regulamentul (UE) 2017/193 al Consiliului (25), interesele financiare ale Uniunii trebuie protejate prin măsuri proporționale, printre care se numără prevenirea, detectarea, corectarea și investigarea neregulilor și a cazurilor de fraudă, recuperarea fondurilor pierdute, plătite în mod necuvenit sau utilizate incorect și, acolo unde este cazul, impunerea de sancțiuni administrative. În special, în conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 și cu Regulamentul (Euratom, CE) nr. 2185/96, Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) poate efectua investigații administrative, inclusiv verificări și inspecții la fața locului, pentru a stabili dacă a avut loc o fraudă, un act de corupție sau orice altă activitate ilegală care afectează interesele financiare ale Uniunii. În conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/1939, Parchetul European (EPPO) poate ancheta și trimite în judecată cazuri de fraudă și alte activități ilegale care afectează interesele financiare ale Uniunii, conform prevederilor Directivei (UE) 2017/1371 a Parlamentului European și a Consiliului (26). În conformitate cu Regulamentul financiar, orice persoană sau entitate care primește fonduri din partea Uniunii trebuie să coopereze pe deplin pentru protejarea intereselor financiare ale Uniunii și să acorde accesul și drepturile necesare Comisiei, OLAF, Parchetului European (EPPO) și Curții de Conturi Europene (CCE), asigurându-se totodată că orice parte terță implicată în implementarea fondurilor Uniunii acordă drepturi echivalente.

(41)

În conformitate cu trimiterea care urmează să fie actualizată, după caz, în conformitate cu noua decizie privind TTPM: Articolul 94 din Decizia 2013/755/UE a Consiliului (27) persoanele și entitățile stabilite în țări și teritorii de peste mări (TTPM) sunt eligibile pentru finanțare sub rezerva regulilor și obiectivelor programului și a eventualelor mecanisme aplicabile statului membru de care aparține țara respectivă sau teritoriul respectiv.

(42)

Uniunea ar trebui să urmărească coerența și sinergiile cu programele Uniunii pentru politica externă a UE, inclusiv asistența pentru preaderare în urma angajamentelor luate în contextul comunicării „O perspectivă credibilă de aderare pentru Balcanii de Vest și un angajament sporit al UE în regiune” (28).

(43)

În cazul în care țări terțe sau entități stabilite în țări terțe participă la acțiuni care contribuie la proiecte de interes comun sau la proiecte transfrontaliere în domeniul energiei din surse regenerabile, asistența financiară ar trebui să fie disponibilă numai în cazul în care acest lucru este indispensabil pentru îndeplinirea obiectivelor acestor proiecte. Referitor la componenta proiectelor transfrontaliere din domeniul surselor regenerabile de energie, cooperarea dintre unul sau mai multe state membre și o țară terță (inclusiv Comunitatea Energiei) ar trebui să respecte condițiile prevăzute la articolul 11 din Directiva (UE) 2018/XXX a Parlamentului European și a Consiliului [Directiva privind energia din surse regenerabile] privind necesitatea unei legături fizice cu UE.

(43a)

În Comunicarea Comisiei din 3 octombrie 2017 intitulată „Transformarea achizițiilor publice pentru ca acestea să funcționeze în și pentru Europa”  (29) se constată că UE este cea mai deschisă piață din lume pentru achiziții publice, însă accesul companiilor noastre la procedurile din alte țări nu este întotdeauna reciproc. Prin urmare, beneficiarii MIE ar trebui să utilizeze pe deplin posibilitățile strategice de achiziții publice oferite de Directiva 2014/25/UE.

(44)

În conformitate cu punctele 22 și 23 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016 (30), este necesar să se evalueze acest program pe baza informațiilor colectate prin intermediul cerințelor de monitorizare specifice, cum ar fi cele privind urmărirea politicilor climatice, evitând totodată reglementarea și sarcinile administrative excesive, mai ales asupra statelor membre. Comisia ar trebui să realizeze evaluări și să comunice Parlamentului European, Consiliului, Comitetului Economic și Social European și Comitetului Regiunilor rezultatele acestora, în vederea identificării eficacității și a eficienței finanțării, precum și a impactului acesteia asupra scopurilor globale ale programului și, după caz, în vederea efectuării modificărilor necesare .

(45)

Ar trebui puse în aplicare măsuri de monitorizare și de raportare transparente, adecvate și care implică răspundere , inclusiv indicatori măsurabili, pentru a evalua și a raporta progresul programului în ceea ce privește atingerea obiectivelor generale și specifice stabilite de prezentul regulament , precum și pentru a promova realizările acestuia . Acest sistem de raportare cu privire la performanță ar trebui să garanteze că datele referitoare la monitorizarea implementării programului și la rezultatele acestuia sunt adecvate pentru efectuarea unei analize aprofundate a progreselor realizate și a dificultăților întâmpinate și că datele și rezultatele respective sunt colectate în mod eficient, cu eficacitate și la timp. Este necesar să se impună cerințe de raportare proporționale privind beneficiarii fondurilor Uniunii, în vederea colectării de date relevante pentru program.

(45a)

Programul ar trebui să fie pus în aplicare prin programe de lucru. Comisia ar trebui să adopte, până la 31 decembrie 2020, primele programe de lucru multianuale care vor include calendarul cererilor de propuneri pentru primii trei ani ai programului, obiectele și bugetul indicativ al acestora, precum și un cadru viitor care să acopere întreaga perioadă de programare.

(46)

În vederea asigurării unor condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare în ceea ce privește programele de lucru. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (31).

(47)

În vederea adaptării, dacă este necesar, a indicatorilor utilizați pentru monitorizarea programului, procentajele orientative ale resurselor bugetare alocate pentru fiecare dintre obiectivele specifice din sectorul transporturilor și definiția coridoarelor rețelei centrale de transport, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește modificările la anexa I părțile I, II și III din anexa la prezentul regulament. Este deosebit de important să se desfășoare consultări adecvate de către Comisie pe parcursul activităților sale pregătitoare, inclusiv la nivel de experți, precum și ca respectivele consultări să fie desfășurate în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate

(48)

Din motive de claritate, Regulamentul (UE) nr. 1316/2013 și Regulamentul (UE) nr. 283/2014 ar trebuie abrogate. Cu toate acestea, efectele articolului 29 din Regulamentul (UE) nr. 1316/2013, care modifică anexa la Regulamentul (UE) nr. 913/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (32) în ceea ce privește lista coridoarelor de transport de marfă, ar trebui să fie menținute.

(49)

Pentru a permite adoptarea rapidă a actelor de punere în aplicare prevăzute în prezentul regulament, este necesar ca acesta să intre în vigoare imediat după publicarea sa,