Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind anumite aspecte ale siguranței aviației, având în vedere retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană

[COM(2018) 894 final – 2018/0434 (COD)]

(2019/C 190/06)

Rapporteur-general: Thomas McDONOGH

Sesizare	Parlamentul European, 14.1.2019 Consiliu, 14.1.2019
Temei juridic	Articolul 100 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea responsabilă	Secțiunea pentru transporturi, energie, infrastructură și societatea informațională
Decizia Biroului	22.1.2019
Data adoptării în sesiunea plenară	20.2.2019
Sesiunea plenară nr.	541
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/ abțineri)	79/0/0

1. Concluzii și recomandări

1.1.

CESE a subliniat în repetate rânduri că transportul aerian internațional nu poate să contribuie în mod durabil la creșterea economică decât dacă se mențin cele mai înalte niveluri de siguranță. Condițiile prealabile ale siguranței sunt standarde uniforme care sunt puse în aplicare de toate părțile interesate și monitorizate de agenții abilitate. Brexitul poate pune în pericol astfel de standarde și aplicarea uniformă în Europa în domeniul siguranței aviației, deoarece reglementările relevante de la nivelul UE nu se mai pot aplica părților interesate din sectorul aviației din Regatul Unit începând din martie 2019.

1.2.

Proiectul de aviz al Comitetului Economic și Social European (CESE) privind asigurarea conectivității aeriene de bază (TEN/689) și avizul de față ar trebui considerate drept evaluări ale aspectelor specifice ale aceleiași inițiative de reglementare a Comisiei Europene (în continuare numită „Comisia”). Ideea care stă la baza celor două proiecte de aviz este că temeiul juridic pentru operațiunile aeriene pe piața unică a aviației, respectiv Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (1) și alte regulamente ale UE care reglementează diverse aspecte relevante pentru aviație, cum ar fi, în special, Regulamentul (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului (2) și actele adoptate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (3) vor înceta să se aplice companiilor aeriene înregistrate în Regatul Unit după ce Regatul Unit se retrage din Uniunea Europeană (Brexit).

1.3.

Pentru a reduce insecuritatea juridică și instabilitatea planificării după 29 martie 2019, UE și Regatul Unit au negociat un acord de retragere pentru a permite guvernului britanic să instituie măsuri legislative și de reglementare naționale, precum viitorul cadru de reglementare pentru sectorul aviației din Regatul Unit. Cu toate acestea, acordul de retragere nu a fost încă ratificat de parlamentul Regatului Unit. În contextul unui plan de contingență elaborat în vara anului 2018, Comisia a redactat, printre altele, un regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind anumite aspecte ale siguranței aviației, având în vedere retragerea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord din Uniunea Europeană (denumit în continuare „regulamentul”).

1.4.

În cazul în care nu există niciun alt temei juridic, nu este clar dacă certificatele eliberate de Regatul Unit în temeiul legislației UE vor fi în continuare valabile, nu este clar modul în care companiile aeriene înregistrate în Regatul Unit ar putea obține certificarea necesară începând cu 30 martie 2019 și nici modul în care întreprinderile de reparații și întreținere din Regatul Unit ar putea continua să furnizeze piese de schimb și servicii pe baza licențelor, în conformitate cu legislația UE. Pentru a rezolva aceste probleme și a stabili un temei juridic pentru a asigura o tranziție fără dificultăți la aplicarea legislației Regatului Unit, este necesar să se prevadă un regulament de urgență, în cazul în care nu se adoptă acordul de retragere.

1.5.

Deși părțile interesate pot, în multe cazuri, să rezolve problemele legate de menținerea valabilității certificatelor făcând apel la o autoritate aeronautică civilă a UE-27 sau solicitând un certificat de țară terță emis de Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA), există situații în care o astfel de atenuare a impactului Brexitului nu este posibilă. Aceste situații pot fi rezolvate doar dacă se stabilește un temei juridic.

1.6.

Sunt necesare măsuri de urgență, dar regulamentul UE ar trebui să intre în vigoare numai pentru a rezolva acele probleme privind siguranța aviației care nu ar putea fi altfel rezolvate. Prin urmare, regulamentul trebuie să aibă un caracter temporar, aplicându-se până când Regatul Unit va fi înființat agenții naționale și elaborat legislația națională ca să își poată asuma rolul unei agenții de siguranță.

1.7.

CESE felicită Comisia Europeană pentru această inițiativă de reglementare, prin care se recunosc problemele specifice ce ar putea apărea în materie de siguranță a aviației în cazul în care nu există niciun acord de retragere. Regulamentul va oferi sectorului garanțiile necesare că procesul de certificare nu va fi pus în pericol în timpul tranziției Regatului Unit de la statutul de stat membru la cel de țară terță. Călătorii vor avea, de asemenea, asigurarea că operațiunile de transport aerian vor continua și după 29 martie 2019 în condiții de siguranță.

1.8.

CESE este de acord cu justificarea Comisiei că scopul regulamentului nu este de a prelungi status quo-ul, ci de a prevedea măsuri considerate urgente pentru a atenua posibilele daune în sectorul transporturilor aeriene dintre UE și Regatul Unit. Regulamentul propus este aplicabil doar temporar, pentru a permite sectorului să respecte în continuare cele mai înalte standarde de siguranță.

1.9.

CESE îndeamnă Regatul Unit să încheie cât mai curând posibil acorduri bilaterale privind siguranța, cu UE și cu alte țări terțe, pentru a stabili consensul necesar privind recunoașterea reciprocă a certificatelor eliberate de Regatul Unit și de celelalte părți.

2. Contextul normativ

2.1. Acorduri internaționale

2.1.1.

O serie de acorduri în domeniul aviației la care UE este parte în numele statelor membre trebuie să fie reproduse de Regatul Unit după Brexit. Cel mai important acord în ceea ce privește serviciile de întreținere, reparații și revizie, industria aviatică, instalațiile de reparații, precum și standardele de siguranță, este acordul bilateral privind siguranța aviației (BASA) dintre UE și SUA.

2.1.2.

În conformitate cu acest acord, agențiile de siguranță ale ambelor părți, Administrația Federală a Aviației (FAA) și, respectiv, Agenția Europeană de Siguranță a Aviației (AESA) își acceptă reciproc procedurile de certificare și aprobare, fiind necesară o singură aprobare. În cazul Regatului Unit, FAA nu ar mai putea să se bazeze pe inspecțiile efectuate de autoritatea aeronautică civilă (CAA) din Regatul Unit la unitățile de reparații autorizate de FAA din Regatul Unit. Ar fi nevoie atât de inspecții ale FAA, cât și de aprobarea CAA.

2.1.3.

Deoarece textul BASA se referă în mod frecvent la statele membre ale UE, Regatul Unit ar putea menține status quo-ul doar dacă SUA ar fi de acord să trateze Regatul Unit ca și cum ar fi în continuare membru al UE în timpul perioadei de tranziție și să încheie un BASA separat cu Regatul Unit. Deși din punct de vedere juridic este încă în curs de dezbatere, un astfel de acord ar necesita consimțământul UE, dacă urmează să intre în vigoare în timpul perioadei de tranziție - Decizia Curții Europene de Justiție privind Acordul de liber schimb UE-Singapore: distincția între acordurile privind transportul de persoane și de mărfuri și acordurile privind anumite servicii, precum întreținerea și reparațiile. Acordurile cu privire la acestea din urmă intră sub incidența politicii comerciale comune și, prin urmare, sunt de competența exclusivă a UE; un acord care să înlocuiască BASA UE-SUA printr-un BASA între Regatul Unit și SUA ar necesita, prin urmare, consimțământul din partea UE. Este un scenariu probabil, având în vedere că scopul acordului de retragere a fost facilitarea unei tranziții în condiții bune.

2.1.4.

Regatul Unit a anunțat că sunt în curs de desfășurare negocieri cu SUA, Brazilia și Canada privind BASA bilaterale; finalizarea acestora se dovedește însă dificilă în absența unui acord privind siguranța între UE și în Regatul Unit, și în special în absența oricărui fel de acord privind statutul Regatului Unit în cadrul AESA.

2.2. AESA

2.2.1.

După Brexit, Regatul Unit ar putea solicita statutul de membru asociat al AESA pentru a-și păstra avantajele recunoașterii reciproce dintre UE și SUA și pentru a asigura claritatea în ceea ce privește standardele de siguranță care trebuie aplicate de Regatul Unit. În calitate de parte la Convenția de la Chicago, Regatul Unit ar avea dreptul să solicite aderarea la AESA, dar ar trebui, în acest caz, să aplice legislația UE relevantă în domeniul aviației.

2.3. Siguranța aviației în cazul unui „Brexit dur”

2.3.1.

Pentru a atenua eventualele întreruperi totale ale traficului aerian dintre UE și Regatul Unit în cazul scenariului fără acord de retragere ratificat, Comisia Europeană a adoptat două propuneri de regulament. Prima propunere are rolul să asigure temporar anumite servicii aeriene între Regatul Unit și UE și prelungirea valabilității anumitor licențe existente. Domeniul de aplicare al măsurilor menite să asigure conectivitatea aeriană de bază este abordat de un alt aviz al CESE, TEN/689.

2.3.2.

A doua propunere de regulament privind anumite aspecte ale siguranței aviației în vederea Brexit privește prelungirea valabilității certificatelor pentru anumite produse, piese, echipamente și întreprinderi aeronautice. Deși părților interesate li se aplică unele măsuri de remediere în acest sens, sub forma trecerii de la o autoritate aeronautică civilă a UE sau transmiterii din timp a unei cereri către AESA în vederea obținerii de certificate de țară terță, aceste măsuri nu pot remedia toate perturbările posibile.

2.3.3.

Caracterul urgent al prelungirii perioadelor de valabilitate este strâns legat de faptul că Regatul Unit trebuie să preia responsabilitățile conferite anterior AESA, pentru a putea emite din nou licențe. La rândul său, AESA poate emite doar anumite certificate pe baza unei licențe acordate de o țară terță (4). Prin urmare, prelungirea valabilității este menită să reducă timpul necesar pentru ca AESA și operatorii să emită anumite certificate în temeiul noului statut de țară terță al Regatului Unit.

3. Conținutul propunerii de regulament

3.1.

Regulamentul propus acoperă o serie de certificate valabile înainte de data retragerii, dar, în general, face distincția între certificatele eliberate de AESA persoanelor fizice sau juridice cu sediul principal în Regatul Unit și cele emise de persoane fizice sau juridice certificate de autoritatea competentă din Regatul Unit (5).

3.2.

Certificatele anterioare sunt în principal certificate de tip și certificate de tip restrictiv, aprobări privind modificări sau adăugiri ale acestor certificate, aprobări de reparații, autorizații ETSO (pentru standarde tehnice europene), precum și aprobări destinate organizațiilor de proiectare (6). Aceste certificate vor rămâne valabile timp de 9 luni, cu posibilitatea de prelungire în temeiul altor acte delegate ale Comisiei Europene (7).

3.3.

Ultima categorie de certificate se referă în principal la certificatele de dare în exploatare pentru produse, piese și echipamente, finalizarea lucrărilor de întreținere și examinarea navigabilității aeronavelor (8). Certificatele respective rămân valabile pentru a se asigura continuitatea utilizării produselor, pieselor și echipamentelor din aeronave sau a aeronavelor (9). În plus, regulamentul propus garantează că autoritățile statelor membre ale UE sau AESA țin seama de examinările organizațiilor de formare supravegheate anterior de autoritatea competentă din Regatul Unit (10).

3.4.

Având în vedere că lipsa valabilității certificatelor ar avea un impact nu numai asupra plasării pe piață a produselor aeronautice, ci asupra utilizării lor efective, continuitatea valabilității licențelor este imperativă, singura alternativă viabilă fiind, de exemplu, transferul producției de produse aeronautice către jurisdicțiile UE, pentru a evita decalajul de timp pentru eliberarea certificatelor de țară terță.

3.5.

Importanța măsurii este subliniată, de asemenea, de numărul adesea limitat de producători pentru anumite componente aeronautice. Cu toate acestea, faptul că nu se vor emite certificate noi, de exemplu certificate de tip – un aspect care ar putea perturba în mod semnificativ operațiunile societăților care nu își pot transfera certificarea către jurisdicțiile UE și ale clienților lor care ar avea nevoie să se bazeze pe produse specifice certificate – rămâne un factor care ar putea provoca perturbări.

4. Observații specifice

4.1. Preocupări exprimate de părțile interesate

4.1.1.

Părțile interesate din sectorul aviației recunosc necesitatea urgentă de a se garanta că acest sector poate continua să funcționeze în condiții de siguranță. Propunerea de regulament prevede măsuri de urgență suficiente și o platformă de tranziție limitată în timp și cu destinație specifică.

4.1.2.

Potrivit unor părți interesate consultate în timpul lucrărilor de pregătire ale acestui aviz, articolele 5, 6, 7 și 8 din regulament ar trebui să se refere nu numai la titularii de certificate, ci și la persoanele fizice sau juridice care eliberează certificate. Acest element ar oferi securitate juridică tuturor părților implicate în procesul de certificare că status quo-ul urmează a fi prelungit după 29 martie 2019.

4.1.3.

CESE acceptă justificarea Comisiei că scopul regulamentului nu este de a prelungi status quo-ul, ci de a prevedea măsuri de urgență considerate neapărat necesare pentru a atenua posibilele daune din sector. Părțile interesate au fost informate cu privire la discuțiile legate de Brexit, dar nu pot să recurgă, în toate situațiile, la acțiuni alternative pentru a atenua efectele Brexitului asupra siguranței aviației. Ele au nevoie, așadar, de asigurări privind securitatea juridică. Regulamentul UE în sine nu garantează securitatea juridică de care au nevoie în mod explicit emitenții de certificate pentru a oferi constant certificare. Această certitudine va fi asigurată de noua legislație națională din Regatul Unit.

4.1.4.

4.1.5.

CESE sprijină cu fermitate această abordare și încurajează părțile să încheie cât mai curând posibil un acord bilateral privind siguranța aeriană, pentru a stabili, de comun acord, modul în care agențiile de siguranță ale ambelor părți vor coopera în viitor pentru a asigura o punere în aplicare armonizată a măsurilor de siguranță în întreaga Europă.

4.1.6.

De asemenea, CESE îndeamnă Regatul Unit să încheie un BASA cu principalele puteri economice, în special cu SUA, pentru a menține continuitatea și coerența măsurilor de siguranță întreprinse până în prezent pe piața Atlanticului de Nord.

Bruxelles, 20 februarie 2019.

Președintele

Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1) Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate (JO L 293, 31.10.2008, p. 31).

(2) 2 Regulamentul (UE) 2018/1139 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2018 privind normele comune în domeniul aviației civile și de înființare a Agenției Uniunii Europene pentru Siguranța Aviației, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 2111/2005, (CE) nr. 1008/2008, (UE) nr. 996/2010, (UE) nr. 376/2014 și a Directivelor 2014/30/UE și 2014/53/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 552/2004 și (CE) nr. 216/2008 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CEE) No 3922/91 al Consiliului (JO L 212, 22.8.2018, p. 1).

(3) Regulamentul (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 februarie 2008 privind normele comune în domeniul aviației civile și instituirea unei Agenții Europene de Siguranță a Aviației și de abrogare a Directivei 91/670/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1592/2002 și a Directivei 2004/36/CE (JO L 79, 19.3.2008, p. 1).

(4) Regulamentul 2018/1139, articolul 68.

(5) COM(2018) 894 final, articolul 1 alineatul (2).

(6) COM(2018) 894 final, Aanexa I, secțiunea 1.

(7) COM(2018) 894 final, articolul 3.

(8) COM(2018) 894 final, anexa I, secțiunea 2.

(9) COM(2018) 894 final, articolul 4.

(10) COM(2018) 894 final, articolul 5.