COMUNICARE A COMISIEI

Document de orientare privind măsurile care trebuie luate de statele membre ale UE în cazul în care există îndoieli în ceea ce privește legalitatea lemnului din speciile enumerate în convenția CITES importat în UE

(2018/C 376/01)

MĂSURILE CARE TREBUIE LUATE DE STATELE MEMBRE ALE UE ÎN CAZUL ÎN CARE EXISTĂ ÎNDOIELI ÎN CEEA CE PRIVEȘTE LEGALITATEA LEMNULUI DIN SPECIILE ENUMERATE ÎN CONVENȚIA CITES IMPORTAT ÎN UE

Scopul prezentei comunicări este de a oferi îndrumări autorităților competente ale statelor membre ale UE în ceea ce privește punerea în aplicare a Regulamentelor UE privind comerțul cu specii ale faunei și florei sălbatice (1), în situațiile în care transporturile de lemn din speciile enumerate în Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES) sunt importate în UE în baza unui permis de export eliberat de autoritățile dintr-o țară exportatoare, dar în care există îndoieli cu privire la recoltarea lemnului în conformitate cu legislația aplicabilă în țara de recoltare.

1.   Context

În conformitate cu Regulamentele UE privind comerțul cu specii ale faunei și florei sălbatice, autoritatea de gestionare CITES dintr-un stat membru al UE poate emite un permis de import CITES numai dacă țara exportatoare a emis un permis de export în conformitate cu Convenția CITES (2). Aceasta presupune, printre altele, că țara exportatoare deținea „dovezi satisfăcătoare că exemplarul nu a fost obținut încălcând legile statului respectiv privind protecția faunei și florei” (3).

În conformitate cu articolul 7 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 865/2006, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (UE) 2015/870 al Comisiei (4), „[p]ermisele de export și certificatele de reexport eliberate de țări terțe sunt acceptate numai dacă autoritatea competentă din țara terță în cauză furnizează, în cazul în care i se solicită acest lucru, informații satisfăcătoare cu privire la faptul că exemplarele au fost obținute în conformitate cu legislația privind protecția speciilor în cauză.”

Articolul 7 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 865/2006 se aplică tuturor exemplarelor pentru care trebuie eliberate permise de export în temeiul Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului, dar este deosebit de relevant pentru speciile de lemn. Exemple recente au arătat că statele membre ale UE se confruntă cu situații în care trebuie să prelucreze cereri de eliberare a permiselor de import pentru speciile de lemn enumerate în CITES pentru care există îndoieli serioase cu privire la proveniența legală a transportului. Transporturile sunt însoțite de un permis de export valabil eliberat de țara exportatoare, care ar trebui, în principiu, să garanteze că țara exportatoare a verificat proveniența legală a lemnului. Este posibil însă ca informații provenite din diverse surse să pună la îndoială proveniența legală a acestora și faptul că țara exportatoare s-a asigurat în mod corespunzător că exemplarele nu au fost obținute cu încălcarea legislației sale privind protecția faunei și a florei.

Într-o astfel de situație, este important ca statele membre ale UE să fie consecvente în abordarea lor și să exercite un nivel echivalent de control al provenienței legale a produselor, ceea ce ar putea duce, în ultimă instanță, la refuzarea permiselor de import. Consecvența între statele membre ale UE ar trebui asigurată prin intermediul prezentelor orientări privind interpretarea articolului 7 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 865/2006. Statele membre ale UE sunt invitate să folosească elementele enumerate mai jos de la caz la caz și într-o manieră proporțională cu fiecare dintre situațiile cu care se confruntă.

2.   Statutul documentului

Prezentul document de orientare a fost elaborat de personalul Comisiei, iar un proiect al acestuia a fost aprobat de Comitetul pentru comerțul cu specii de faună și floră sălbatice, instituit în temeiul articolului 18 din Regulamentul (CE) nr. 338/97 și, prin urmare, de autoritățile competente ale statelor membre.

Documentul de orientare este destinat sprijinirii autorităților naționale în aplicarea Regulamentului (CE) nr. 338/97. Acesta nu are forță juridică obligatorie; unicul său scop este de a furniza informații cu privire la anumite aspecte ale Regulamentului (CE) nr. 865/2006 și la măsurile considerate a fi cele mai bune practici. Acesta nu înlocuiește, nu completează și nu modifică dispozițiile actelor legislative ale Uniunii aplicabile, menționate în secțiunea 1 a prezentului document, care rămân temeiul juridic care trebuie aplicat. De asemenea, documentul nu ar trebui să fie luat în considerare în mod izolat; el trebuie utilizat în coroborare cu legislația, și nu ca referință de sine stătătoare. Numai Curtea de Justiție a Uniunii Europene are competența de a formula interpretări obligatorii ale dreptului Uniunii.

Documentul va fi publicat în format electronic de către Comisie și poate fi publicat de către statele membre ale UE. Acesta va fi revizuit de către Comitetul pentru comerțul cu specii de faună și floră sălbatice în 2021.

3.   Orientări privind interpretarea articolului 7 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 865/2006

Actele legislative ale Uniunii trebuie să fie interpretate în conformitate cu obiectivele lor. Articolul 1 din Regulamentul (CE) nr. 338/97 prevede că obiectivul acestui regulament constă în „protejarea speciilor de faună și floră sălbatice și asigurarea conservării prin controlarea comerțului acestora”. Dispozițiile regulamentului trebuie, prin urmare, interpretate într-un mod care să fie în concordanță cu acest obiectiv.

În plus, în conformitate cu articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, politica de mediu trebuie să se bazeze pe principiul precauției. Aceasta implică faptul că, dacă o acțiune sau o politică prezintă riscul de a genera efecte dăunătoare grave sau ireversibile pentru public sau pentru mediu, lipsa unei certitudini științifice depline nu ar trebui să fie invocată ca motiv pentru amânarea unor măsuri eficace din punctul de vedere al costurilor pentru a preveni astfel de efecte. Acest principiu urmărește asigurarea unui nivel mai ridicat de protecție a mediului prin intermediul unor decizii cu caracter preventiv în cazul unor asemenea riscuri.

În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, principiul precauției se aplică, printre altele, în cazul interpretării și al punerii în aplicare a acquis-ului Uniunii în domeniul mediului și, prin urmare, și în cazul interpretării și al aplicării Regulamentului (CE) nr. 338/97. Statele membre ale UE ar trebui să aplice principiul precauției în cadrul exercitării puterii lor de apreciere în temeiul Regulamentului (CE) nr. 338/97.

În conformitate cu articolul 7 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 865/2006, autoritățile de gestionare CITES din statele membre trebuie să decidă, la primirea unei cereri de import pentru exemplare din speciile CITES, dacă este necesar să se consulte cu țara exportatoare. Articolul 7 alineatul (6) nu le impune acestora să se consulte în mod sistematic cu țara exportatoare. Se recomandă ca statele membre ale UE să adopte o abordare bazată pe riscuri pentru a decide dacă ar trebui sau nu să se consulte cu țara respectivă într-un anumit caz.

(a)   Ce elemente ar trebui să ia în considerare statele membre ale UE pentru a decide dacă trebuie să se consulte cu țara exportatoare?

Statele membre ale UE sunt invitate să ia în considerare următoarele elemente:

—

Există informații cu privire la țara exportatoare în legătură cu punerea în aplicare a Convenției CITES care sugerează că este posibil ca aceasta să nu efectueze controale suficiente pentru a garanta legalitatea transportului (de exemplu, dacă țara face obiectul unor recomandări sau măsuri de conformitate specifice impuse de Comitetul permanent al CITES sau dacă ar fi necesară o verificare suplimentară într-un caz similar în temeiul Regulamentului UE privind lemnul (5), în conformitate cu documentul de orientare aferent (6))?

—	Există informații din surse fiabile care par să indice că transportul de lemn ar putea să nu provină din surse legale?

—	Există indicii că o societate din cadrul lanțului de aprovizionare a fost implicată în practici legate de exploatarea forestieră ilegală?

—	Cât de complex este lanțul de aprovizionare? Cât de dificil este să se urmărească sursa lemnului?

—	Există un risc ridicat de corupție în țara respectivă?

În cazul în care informațiile colectate la verificarea elementelor de mai sus generează îndoieli serioase că transportul ar fi putut fi obținut prin încălcarea legilor relevante privind conservarea speciilor din țara exportatoare, se recomandă ca statul membru al UE să contacteze autoritatea de gestionare CITES din țara exportatoare (informând totodată autoritatea științifică CITES din această țară și, dacă este cazul, autoritatea/autoritățile care eliberează licențele FLEGT (7) și punctele de contact FLEGT sau ale administrației forestiere). Importatorul potențial trebuie să fie informat cu privire la această consultare în cazul unor întârzieri semnificative (8).

(b)   Ce informații ar trebui solicitate țării exportatoare?

Se sugerează ca statele membre ale UE să ia în considerare următoarea listă de verificare pentru a decide cu privire la întrebările care vor fi adresate țării exportatoare:

—

Pentru a elibera un permis de export pentru lemnul obținut dintr-una dintre speciile enumerate în anexa II la CITES, țara exportatoare trebuie să se asigure că exemplarul a fost recoltat în conformitate cu legislația privind protecția faunei și a florei. Care este legislația privind protecția faunei și a florei aplicabilă produselor care fac obiectul permisului de export?

—

Ce sistem există pentru a verifica respectarea acestei legislații? În cazul transportului care face obiectul permisului de export în cauză, cum a fost implementat acest sistem? În mod concret, ce documente au fost emise și ce controale au fost efectuate pentru a se asigura respectarea cerințelor de verificare a legalității?

—

Au fost identificați toți operatorii implicați de-a lungul lanțului de aprovizionare, de la faza de recoltare până la faza de export către UE (recoltare, transport, primă vânzare și vânzări ulterioare, prelucrare primară și secundară, export)? Cum a fost garantată trasabilitatea transportului de-a lungul lanțului de aprovizionare pentru a se asigura că exemplarele menționate în permisul de export corespund exemplarelor recoltate?

Dacă este necesar, statele membre ale UE ar putea, de asemenea, să invite țările exportatoare să furnizeze următoarele informații specifice, întrucât experiența a arătat că aceste elemente sunt adesea esențiale pentru evaluarea adecvată a legalității unui transport de lemn:

—	denumirea și adresa completă a societății exportatoare;

—	proveniența geografică a lemnului (regiune, amplasarea concesiunii și detalii legate de aceasta);

—	anul în care s-a recoltat lemnul exportat și verificarea faptului că lemnul este exportat cu respectarea cotei pentru anul respectiv (dacă există o cotă de export CITES sau o cotă națională de recoltă);

—	informații cu privire la planul de gestionare, permisul (permisele) de exploatare forestieră sau licența (licențele) de tăiere, precum și orice informație suplimentară relevantă, în funcție de legislația în vigoare în țara exportatoare;

—	informații privind locurile de tăiere (de exemplu, parcelele și numerele copacilor) din care provine lemnul;

—	informații privind trasabilitatea, de la locurile de tăiere până la locurile de prelucrare sau de export.

(c)   În ce condiții ar fi posibil ca informațiile din țările exportatoare să fie considerate „satisfăcătoare”?

Răspunsul autorității de gestionare CITES din țara exportatoare la întrebările de mai sus ar trebui să fie luat în considerare de către statul membru al UE importator pentru a evalua dacă oferă informații coerente și fiabile, oferind garanții suficiente că transportul conține lemn obținut în conformitate cu legislația aplicabilă pentru protecția faunei și a florei în țara exportatoare. Dacă aceste condiții sunt îndeplinite și dacă există încrederea întemeiată că documentele furnizate sunt valabile și verificabile, informațiile ar trebui considerate satisfăcătoare, iar permisul de import ar trebui emis.

În cazul în care informațiile furnizate sunt considerate insuficiente sau lipsesc elemente importante, se recomandă ca statele membre ale UE să contacteze țara exportatoare pentru a solicita elementele lipsă.

Dacă, în pofida încercărilor de a obține informațiile solicitate, elementele furnizate de țara exportatoare ca răspuns la întrebările de mai sus rămân insuficiente pentru a concluziona că exemplarele au fost obținute în conformitate cu legislația privind protecția speciei în cauză sau dacă nu s-a oferit niciun răspuns, statele membre nu ar trebui să elibereze permisul de import corespunzător, în conformitate cu articolul 7 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 865/2006 (9).

În cazul specific al țărilor exportatoare care au încheiat un acord de parteneriat voluntar FLEGT cu UE, prin care se eliberează licențe FLEGT pentru transporturile de lemn exportate de țara respectivă, există posibilitatea ca regimul național de licențe al țării respective să includă o cerință ca transporturile de lemn din speciile enumerate în CITES să fie însoțite atât de permisul de export CITES, cât și de o licență FLEGT (10). Licența FLEGT oferă o asigurare suplimentară cu privire la proveniența legală a transportului. În astfel de cazuri, autoritatea de gestionare poate solicita, de asemenea, informații de la autoritatea care emite licențele FLEGT din țara exportatoare. De asemenea, în cazurile în care o licență FLEGT este emisă pentru specii de lemn enumerate de CITES, se recomandă să fie informată și autoritatea competentă FLEGT din statul membru al UE importator (11).

(d)   Ce acțiuni suplimentare pot fi întreprinse pentru a asigura același nivel de control în rândul statelor membre?

Statele membre sunt invitate să facă schimb de informații cu alte state membre ale UE și cu Comisia cu privire la cazurile în care nu au putut emite un permis de import deoarece răspunsurile au fost nesatisfăcătoare sau nu s-a primit niciun răspuns la întrebările de mai sus.

Pentru a se asigura o abordare comună la nivelul UE, problema ar putea fi supusă atenției grupului de experți ai autorităților de gestionare CITES competente, dacă se consideră necesar. În acest sens, grupul de experți ar putea recomanda:

i.	ca țara exportatoare în cauză să fie contactată de Comisie pentru a i se comunica preocupările legate de legalitatea exporturilor pentru speciile în cauză și a se solicita clarificări cu privire la elementele care au condus la refuzul eliberării permiselor;

ii.

să se instituie suspendarea importurilor în toate statele membre ale UE pentru anumite combinații specifice de specii/țări, în cazul în care informațiile furnizate de țara exportatoare în urma solicitării Comisiei sunt considerate insuficiente. Acest lucru s-ar putea realiza în temeiul articolului 4 alineatul (6) din Regulamentul (CE) nr. 338/97, care prevede că „[î]n consultare cu țara de origine în cauză, în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 18 alineatul (2) și luând în considerare orice aviz al grupului de analiză științifică, Comisia poate impune restricții generale sau restricții referitoare la anumite țări de origine, la introducerea în Comunitate”;

iii.	ca UE să supună problema atenției secretariatului CITES și a Comitetului permanent CITES ca parte a mecanismelor de asigurare a conformității cu CITES (12).

4.   Legătura cu Regulamentul UE privind lemnul

Etapele sugerate mai sus sunt deosebit de importante de la intrarea în vigoare în anul 2013 a Regulamentului UE privind lemnul (13), care interzice introducerea lemnului recoltat ilegal pe piața UE. În anexa la prezentul document sunt prezentate informații suplimentare privind verificarea legalității în temeiul Regulamentului UE privind lemnul, în special definiția „legislației aplicabile” prevăzută la articolul 2 litera (h) din regulamentul menționat.

Norme specifice privind speciile de lemn enumerate în CITES sunt prevăzute la articolul 3 din Regulamentul UE privind lemnul: „Lemnul din speciile prevăzute în anexele A, B sau C la Regulamentul (CE) nr. 338/97 și care respectă dispozițiile regulamentului respectiv și dispozițiile de punere în aplicare a acestuia se consideră a fi recoltat în mod legal în sensul prezentului regulament.” Raționamentul care stă la baza acestei prezumții este acela că – așa cum se descrie mai sus – Convenția CITES impune părților sale să acorde un permis de export numai în cazul în care lemnul din specia în cauză a fost recoltat, printre altele, în conformitate cu legislația națională relevantă a țării exportatoare.

În acest context, se recomandă ca, în cadrul fiecărui stat membru al UE, autoritatea de gestionare CITES, pe de o parte, și autoritățile competente însărcinate cu punerea în aplicare a Regulamentului UE privind lemnul și a Regulamentului FLEGT (14), pe de altă parte, să coopereze între ele (în special prin schimburi de informații) pentru a se asigura că regulamentele respective sunt puse în aplicare în mod consecvent în statul membru respectiv. În cazurile în care autoritatea de gestionare CITES dintr-un stat membru al UE are îndoieli cu privire la legalitatea transporturilor de lemn, aceasta ar trebui să își informeze omologul responsabil pentru punerea în aplicare a Regulamentului UE privind lemnul și a Regulamentului FLEGT și, dacă este cazul, autoritățile relevante de aplicare a legii însărcinate cu controlul lemnului, astfel încât acestea să acționeze în cunoștință de cauză. În mod similar, autoritățile competente responsabile pentru Regulamentul UE privind lemnul și Regulamentul FLEGT ar trebui, de asemenea, să își informeze omologii CITES atunci când primesc informații care se referă sau se pot referi la speciile enumerate de CITES.

Pentru a ajuta statele membre să pună în aplicare Regulamentul UE privind lemnul, Comisia a creat o platformă securizată pentru autoritățile competente în ceea ce privește Regulamentul UE privind lemnul, care să faciliteze schimbul de informații privind aspectele legate de acest regulament (15). Accesul la această platformă poate fi acordat, de asemenea, de către Comisie autorităților de gestionare CITES, pentru a facilita schimbul de informații privind legalitatea produselor din lemn importate în UE între toate autoritățile competente. De asemenea, Comisia a elaborat un document de orientare, în colaborare cu statele membre, pentru a aborda aspecte legate de punerea în aplicare a Regulamentului UE privind lemnul (16). Documentul de orientare este disponibil pe site-ul Comisiei împreună cu alte surse de informare, cum ar fi note de informare cu privire la evoluțiile relevante pentru punerea în aplicare și respectarea Regulamentului UE privind lemnul.

Sunt disponibile și alte resurse pentru a obține informații privind cadrele juridice existente în anumite țări exportatoare (17). Totuși, aceste cadre pot avea un domeniu de aplicare mai amplu decât definiția legalității în conformitate cu CITES, și anume „legislați[a] statului respectiv în materie de protecție a faunei și florei” în conformitate cu articolul IV din Convenția CITES.

---

(1)  Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (JO L 61, 3.3.1997, p. 1) și regulamentele de punere în aplicare a acestuia, în special: Regulamentul (CE) nr. 865/2006 al Comisiei din 4 mai 2006 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (JO L 166, 19.6.2006, p. 1); Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 792/2012 al Comisiei din 23 august 2012 de stabilire a modelelor pentru permisele, certificatele și alte documente prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 865/2006 al Comisiei (JO L 242, 7.9.2012, p. 13); și Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1915 al Comisiei din 19 octombrie 2017 de interzicere a introducerii în Uniune a exemplarelor din anumite specii ale faunei și florei sălbatice (JO L 271, 20.10.2017, p. 7).

(2)  Conform articolului 4 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul (CE) nr. 338/97, aplicabil speciilor enumerate în anexa B la regulament.

(3)  Conform articolului IV alineatul (2) litera (b) din Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES), aplicabil speciilor enumerate în anexa II la Convenție.

(4)  Regulamentul (UE) 2015/870 al Comisiei din 5 iunie 2015 de modificare, în ceea ce privește comerțul cu speciile de faună și floră sălbatice, a Regulamentului (CE) nr. 865/2006 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului (JO L 142, 6.6.2015, p. 3).

(5)  Regulamentul (CE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn (JO L 295, 12.11.2010, p. 23).

(6)  Comunicarea Comisiei din 12.2.2016 – Document de orientare pentru Regulamentul UE privind lemnul, C(2016) 755 final – http://ec.europa.eu/environment/forests/timber_regulation.htm

(7)  Aplicarea legislației, guvernanța și schimburile comerciale în domeniul forestier, pe baza Comunicării Comisiei Aplicarea legislației, guvernanța și schimburile comerciale în domeniul forestier (FLEGT) – Propunere pentru un plan de acțiune al UE, COM(2003) 251, și Regulamentul (CE) nr. 2173/2005 al Consiliului din 20 decembrie 2005 privind instituirea unui regim de licențe FLEGT pentru importurile de lemn în Comunitatea Europeană (JO L 347, 30.12.2005, p. 1).

(8)  A se vedea articolul 8 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 865/2006.

(9)  Se recunoaște faptul că statele membre ale UE au, de asemenea, dreptul de a refuza emiterea unui permis de import în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (e), al articolului 4 alineatul (2) litera (c) și al articolului 4 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (CE) nr. 338/97.

(10)  Acesta este în prezent cazul Indoneziei, unde lemnul din speciile enumerate în CITES este supus și sistemului indonezian de asigurare a legalității lemnului și, pentru a exporta astfel de specii de lemn, este necesar un document V-Legal/o licență FLEGT valabil(ă).

(11)  În conformitate cu Comunicarea Comisiei – Vamă și FLEGT – Orientări de implementare – Rezumat public (JO C 389, 4.11.2014, p. 2).

(12)  A se vedea Rezoluția Conf. 14.3 privind procedurile de conformitate CITES.

(13)  Regulamentul (CE) nr. 995/2010.

(14)  Regulamentul (CE) nr. 2173/2005.

(15)  http://capacity4dev.ec.europa.eu/eutr-competent-authorities/dashboard

(16)  A se vedea nota de subsol 7.

(17)  A se vedea, de exemplu http://gftn.panda.org/?202483/Framework-for-Assessing-Legality-of-Forestry-Operations-Timber-Processing-and-Trade. Acest site oferă informații despre Cadrul comun pentru evaluarea legalității operațiunilor forestiere, a prelucrării și comercializării lemnului (cunoscut, de asemenea, drept Cadrul comun de evaluare a legalității), o listă de verificare elaborată de organizațiile neguvernamentale WWF/GFTN și TRAFFIC pentru a ajuta guvernele și întreprinderile să acceseze și să înțeleagă aspectele relevante ale legilor, reglementărilor, circularelor administrative și obligațiilor contractuale care afectează operațiunile forestiere, prelucrarea și comercializarea lemnului în mai multe țări (Brazilia, Camerun, Republica Centrafricană, China, Columbia, Republica Democratică Congo, Gabon, India, Indonezia, Laos, Malaysia, Myanmar/Birmania, Peru, Republica Congo, Rusia și Vietnam).