Comunicarea Comisiei

Lista preliminară a sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de carbon, 2021-2030

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2018/C 162/01)

1.   Introducere

Licitarea este metoda generală de alocare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră companiilor care participă la sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii.

Alocarea cu titlu gratuit a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră este o excepție de la această regulă, aceasta aplicându-se numai pe parcursul unei perioade tranzitorii. Alocarea cu titlu gratuit acoperă o cotă descrescătoare a certificatelor de emisii. Alocarea tranzitorie cu titlu gratuit a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră nu este destinată a fi o modalitate de acordare de subvenții producătorilor în cauză, ci de a reduce impactul economic al introducerii imediate și unilaterale de către Uniunea Europeană a unei piețe a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

Ca atare, alocarea cu titlu gratuit se adresează sectoarelor industriale bine definite, ca măsură de salvgardare împotriva unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon până când alte țări vor adopta măsuri comparabile de politică climatică. Relocarea emisiilor de dioxid de carbon se referă la situația care apare dacă, din motive de costuri legate de politicile climatice, întreprinderile din anumite sectoare sau subsectoare ale industriei ar transfera producția în alte țări care au constrângeri mai puțin stricte în privința emisiilor. Acest lucru ar putea conduce la o creștere a emisiilor totale la nivel global, afectând eficacitatea politicilor UE de atenuare a emisiilor și reducând în același timp producția economică a companiilor din UE care consumă intens energie din cauza unei pierderi a cotei de piață.

Alocarea cu titlu gratuit abordează preocupările confirmate privind competitivitatea, prin reducerea costurilor efective ale emisiilor de dioxid de carbon pentru sectoarele și subsectoarele industriale, păstrând resurse financiare ce pot fi utilizate pentru a investi în tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon.

Directiva privind sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) recent revizuită (1) stabilește normele privind sistemul de alocare cu titlu gratuit pentru perioada 2021-2030 și împuternicește Comisia Europeană să adopte un act delegat care să completeze Directiva privind sectoarele și subsectoarele expuse riscului relocării emisiilor de dioxid de carbon.

A început activitatea pregătitoare cu privire la lista sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon care va fi valabilă pentru întreaga perioadă de 10 ani cuprinsă între 2021 și 2030. Acest lucru va oferi industriei un nivel ridicat de securitate și certitudine a sistemului relevante pentru investițiile pe termen lung. Scopul prezentei comunicări este de a face publice rezultatele evaluării de nivelul unu (denumită în continuare „Lista preliminară a sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon”), astfel încât sectoarele sau subsectoarele în cauză din industrie să aibă suficient timp pentru a-și pregăti cererile în conformitate cu criteriile de eligibilitate, astfel cum sunt explicate în secțiunea 4.2, și cu suficient timp înainte de termenul limită stabilit în Directiva EU ETS revizuită (30.6.2018 pentru aplicarea prin „ruta SM”).

2.   Sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii pentru perioada 2021-2030

Lista sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de carbon reprezintă o condiție prealabilă pentru alte acte juridice (2) pentru punerea în aplicare a reformei post-2020 a sistemului EU ETS care va servi la determinarea alocării cu titlu gratuit pe care industriile o vor primi pentru protejarea împotriva riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Pentru a fi gata la începutul celei de-a patra perioade de tranzacționare, la 1 ianuarie 2021, aceste acte juridice trebuie să fie adoptate secvențial și trebuie să se ia în calcul suficient timp pentru implicarea părților interesate. Lista sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru perioada 2021-2030 trebuie să fie publicată înainte de transmiterea de către industrie, prin intermediul statelor membre, a datelor pentru actualizarea valorilor tehnice de referință și pentru determinarea alocării cu titlu gratuit.

Directiva EU ETS revizuită conține dispoziții care să garanteze că Lista sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon va fi mai bine definită (mai scurtă) decât deciziile anterioare privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon, pentru a se asigura că sectoarele care prezintă un risc ridicat de relocare a emisiilor de dioxid de carbon vor primi un număr adecvat de alocări cu titlu gratuit. Acest lucru va asigura, de asemenea, respectarea de către UE a obligațiilor OMC. În mod concret, Directiva EU ETS revizuită prezintă într-o manieră detaliată modalitățile de stabilire a normelor privind alocările cu titlu gratuit și a listei sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon.

Înscrierea unui sector sau a unui subsector pe Lista sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon acordă fiecărei instalații din acele (sub)sectoare 100 % din alocarea lor cu titlu gratuit calculată pe baza criteriilor de referință (3), în timp ce acelea care nu se regăsesc pe listă vor primi 30 % (până în 2026), alocarea cu titlu gratuit fiind eliminată treptat până în 2030. În consecință, Lista sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon va avea o semnificație economică deoarece certificatele alocate cu titlu gratuit au o valoare financiară substanțială.

3.   Proces

În cadrul consultării online din perioada noiembrie 2017-februarie 2018, părțile interesate au fost invitate să își prezinte opiniile cu privire la opțiunile metodologice de stabilire a Listei sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. La consultarea publică au răspuns asociații sectoriale (102), companii individuale (43), ONG-uri (5), instituții guvernamentale (5) și 1 cetățean. În total, 156 de părți interesate au oferit feedback. Respondenții au susținut ideea evaluărilor de nivelul doi care vizează replicarea nivelului de soliditate, corectitudine, transparență și echitate a evaluărilor cantitative de nivelul unu. Aceștia și-au exprimat susținerea pentru un cadru uniform de evaluare, care se bazează pe implicarea părților interesate. Industriile au pledat în favoarea consultării înainte de finalizarea evaluării.

În cadrul întâlnirilor ad-hoc cu statele membre din 22 februarie și 22 martie 2018 legate de pregătirea listei sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, s-a discutat despre procesul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon și despre activitatea ulterioară de realizat în ceea ce privește evaluările necesare.

La 2 martie 2018 a fost organizat un atelier de lucru pentru a oferi părților interesate o imagine de ansamblu asupra cadrului juridic revizuit și asupra procesului de punere în aplicare a sistemului EU ETS în ceea ce privește alocarea cu titlu gratuit și relocarea emisiilor de dioxid de carbon. Principalul subiect discutat a fost procesul, conținutul și criteriile pentru evaluările în vederea pregătirii Listei sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru perioada 2021-2030. Un alt eveniment cu părțile interesate este programat pentru 16 mai 2018, când vor fi discutate la nivel european rezultatele Listei preliminare a sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon cu sectoarele industriale și alte părți interesate (state membre, ONG-uri, grupuri de reflecție etc.).

4.   Criterii de definire a Listei sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon (2021-2030)

Pentru a determina expunerea la riscul relocării emisiilor de dioxid de carbon, Comisia trebuie să efectueze o evaluare a tuturor sectoarelor și subsectoarelor industriale relevante, utilizând criteriile stabilite în Directiva EU ETS.

Evaluarea privind relocarea emisiilor de carbon se realizează în două etape subsecvente:

4.1.   Evaluare de nivelul unu

Evaluarea cantitativă „de nivelul unu” se realizează prin utilizarea unei clasificări statistice a activităților economice în Comunitatea Europeană. Au fost evaluate toate industriile miniere și de prelucrare din secțiunile de activitate B (industria extractivă) și C (industria prelucrătoare), deoarece toate instalațiile EU ETS sunt clasificate în aceste două secțiuni. Ca punct de plecare s-a folosit un nivel de dezagregare de 4 cifre NACE.

Indicatorul privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon este definit la articolul 10b din Directiva EU ETS ca fiind rezultatul înmulțirii dintre intensitatea schimburilor comerciale din sector cu țările terțe și intensitatea emisiilor sectorului. Sectoarele și subsectoarele în care indicatorul privind relocarea emisiilor de carbon depășește 0,2 sunt considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon.

Intensitatea schimburilor comerciale cu țările terțe este definită în Directiva EU ETS revizuită ca raportul dintre valoarea totală a exporturilor către țări terțe plus valoarea importurilor din țări terțe și dimensiunea totală a pieței pentru Spațiul Economic European (cifra de afaceri anuală plus totalul importurilor din țări terțe).

Intensitatea emisiilor este măsurată în kg CO2 per euro din valoarea adăugată brută și este exprimată ca suma emisiilor directe și indirecte pentru sectorul în cauză, împărțită la valoarea adăugată brută (VAB).

Datele din Registrul de tranzacții al Uniunii Europene („EUTL”) reprezintă cea mai exactă și mai transparentă sursă de date privind emisiile de CO2 la nivel de instalație și, prin urmare, au fost utilizate pentru calcularea emisiilor directe pentru sectoare. Instalațiile au fost atribuite sectoarelor la nivelul NACE-4 pe baza informațiilor legate de instalații furnizate de statele membre în cadrul măsurilor naționale de punere în aplicare (NIM), conform Deciziei 2011/278/UE (6).

În ceea ce privește evaluarea consumului de energie electrică utilizată pentru calcularea emisiilor indirecte, din cauza lipsei datelor la nivelul UE-28, datele colectate direct de la statele membre sunt considerate ca fiind cea mai fiabilă sursă disponibilă (7). Consumul de energie electrică este transformat în emisii indirecte prin utilizarea factorului de emisie al energiei electrice. Calculul este același ca la ultimele două exerciții privind riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, unde media mixului total de producție de energie electrică este valoarea de referință, pe baza intensității medii a emisiilor din UE derivată din energia electrică produsă din mixul total de combustibil reprezentând toate sursele de energie din Europa, împărțită la cantitatea corespunzătoare de energie electrică produsă.

Factorul de emisie a energiei electrice a fost actualizat de Comisie, luându-se în considerare decarbonizarea sistemului de electricitate și creșterea ponderii surselor regenerabile de energie. În precedentele două Liste ale sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, anul 2005 s-a utilizat ca an de referință, iar noua valoare se referă la anul 2015, care este aliniat la „datele disponibile pentru cei mai recenți trei ani calendaristici” (2013-2015), astfel cum se prevede la articolul 10b alineatul (5) din Directiva EU ETS. Pe această bază, valoarea actualizată este stabilită la 376 grame de dioxid de carbon per kWh.

4.2.   Eligibilitatea pentru a solicita evaluarea de nivelul doi

Directiva ETS revizuită prevede norme detaliate privind eligibilitatea anumitor sectoare și subsectoare pentru o a doua evaluare, în cazul în care acestea nu îndeplinesc criteriul principal privind riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru includerea pe lista sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon.

Directiva ETS revizuită clarifică faptul că includerea sectoarelor și subsectoarelor în lista sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon în temeiul evaluării de nivelul doi este o decizie a Comisiei. Într-adevăr, Directiva ETS face o distincție clară între eligibilitatea de a solicita evaluarea de nivelul doi, procesul de evaluare și criteriile acesteia și includerea efectivă a unui sector pe listă. Această listă preliminară se referă la eligibilitatea de a depune o cerere.

În cazurile în care indicatorul privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon se situează între 0,15 și 0,2, se poate solicita efectuarea unei evaluări calitative, în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 10b alineatul (2), furnizând elemente de probă privind potențialul de reducere, caracteristicile pieței și marjele de profit.

Sectoarele și subsectoarele cu o intensitate a emisiilor (astfel cum este utilizată pentru calcularea indicelui privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon, a se vedea secțiunea 4.1) de peste 1,5 pot să solicite fie evaluarea calitativă, fie evaluarea cantitativă la nivel dezagregat (nivelul PRODCOM-6 sau 8).

Sectoarele și subsectoarele pentru care alocarea cu titlu gratuit se calculează pe baza valorilor de referință pentru rafinării pot, de asemenea, să solicite ambele tipuri de evaluări.

Sectoarele și subsectoarele enumerate la nivelul PRODCOM -6 sau 8 din Lista sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru perioada 2015-2020 (8) sunt eligibile pentru a depune cereri pentru o evaluare cantitativă la nivel dezagregat.

Criteriile de eligibilitate pentru evaluările de „nivel doi” sunt stabilite în Directiva revizuită, la articolul 10b alineatele (2) și (3) și sunt sintetizate în tabelul 1 de mai jos:

Tabelul 1

Prezentare generală a criteriilor de eligibilitate pentru a solicita evaluările „de nivelul doi”

5.   Lista preliminară a sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru 2021-2030

Rezultatul evaluării de nivelul unu, care acoperă toate sectoarele industriale, este lista preliminară a sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Lista include sectoarele considerate a fi expuse riscului semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru perioada EU ETS 2021-2030, în tabelul 2 din anexa la prezenta comunicare. Sectoarele și subsectoarele considerate eligibile pentru a solicita o evaluare ulterioară, în conformitate cu cele patru criterii de eligibilitate stabilite în Directiva EU ETS revizuită (detaliate în secțiunea 4.2 de mai sus) sunt prezentate în tabelele 3, 4 și 5 din anexa la prezenta comunicare.

6.   Etapele următoare

Sectoarele și subsectoarele eligibile pentru a solicita evaluările de nivel doi, în conformitate cu criteriile A, B sau C, pot depune cereri la Comisia Europeană, în termen de cel mult trei luni de la publicarea prezentei Liste preliminare a sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Cererile, împreună cu dovezile relevante, trebuie să fie trimise în format electronic la adresa CLIMA-CARBON-LEAKAGE@ec.europa.eu

În plus, statele membre pot solicita până la 30 iunie 2018, pe baza cererilor depuse la statele membre de sectoarele și subsectoarele eligibile pentru evaluarea de nivel doi în temeiul criteriului D, includerea acestor sectoare și subsectoare pe lista sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, în cazul în care indicatorul privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon depășește pragul de 0,2. Cererile de la aceste sectoare și subsectoare pot fi depuse la statele membre, conținând date justificate în mod corespunzător, complete, verificate și auditate, pentru ultimii cinci ani și ar trebui să includă orice alte date relevante. Comisia urmează să publice o nouă orientare-cadru.

Pe baza rezultatelor acestor evaluări și a evaluării proporționale a impactului efectuată de către Comisie, Comisia intenționează să adopte până la sfârșitul anului 2018 Lista sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru perioada 2021-2030.

(1)  Directiva (UE) 2018/410 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2018 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea rentabilizării reducerii emisiilor de dioxid de carbon și a sporirii investițiilor în acest domeniu și a Deciziei (UE) 2015/1814.

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=uriserv:OJ.L_.2018.076.01.0003.01.RON&toc=OJ:L:2018:076:TOC

(2)  Aceste alte acte juridice se referă la: revizuirea normelor privind alocarea cu titlu gratuit, actualizarea valorilor de referință privind progresele înregistrate în instalațiile industriale, stabilirea de norme pentru ajustarea alocării cu titlu gratuit ca urmare a schimbărilor de activitate, determinarea alocărilor cu titlu gratuit pentru fiecare instalație.

(3)  Alocare cu titlu gratuit = criteriu de referință x nivelul activității istorice x factorul de expunere la relocarea emisiilor de carbon x factorii de corecție; pentru mai multe informații, consultați Ghidul nr. 5 – orientări privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon: https://ec.europa.eu/clima/sites/clima/files/ets/allowances/docs/gd5_carbon_leakage_en.pdf

(4)  Eurostat, Clasificarea statistică a activităților economice în Comunitatea Europeană, NACE Rev. 2.

(5)  Nivel dezagregat înseamnă un nivel mai mic decât NACE-4, de ex. PRODCOM-8.

(6)  Decizia 2011/278/UE a Comisiei din 27 aprilie 2011 de stabilire, pentru întreaga Uniune, a normelor tranzitorii privind alocarea armonizată și cu titlu gratuit a cotelor de emisii în temeiul articolului 10a din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 130, 17.5.2011, p. 1).

(7)  O colectare ad-hoc a datelor a fost necesară pentru obținerea datelor privind consumul de energie electrică la nivelul de 4 cifre NACE utilizat pentru calcularea costurilor indirecte pentru fiecare sector. O astfel de colectare de date a fost, de asemenea, efectuată și pentru listele anterioare ale sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, în 2009 și în 2014.

(8)  Decizia 2014/746/UE a Comisiei.