COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 19.11.2018
COM(2018) 753 final
2018/0391(NLE)
Propunere de
DECIZIE A CONSILIULUI
privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Conferinței părților la Convenția de la Rotterdam privind procedurile de conformitate
EXPUNERE DE MOTIVE
1.Obiectul propunerii
Prezenta propunere se referă la decizia de stabilire a poziției care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Conferinței părților (COP) la Convenția de la Rotterdam în legătură cu propunerea avută în vedere de anexă procedurală privind procedurile și mecanismele instituționale pentru stabilirea cazurilor de neconformitate.
2.Contextul propunerii
2.1.Convenția de la Rotterdam
Convenția de la Rotterdam privind procedura de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză aplicabilă anumitor produse chimice și pesticide periculoase care fac obiectul comerțului internațional („convenția”) are scopul de a promova responsabilitatea comună și eforturile de cooperare între părți în comerțul internațional cu produse chimice periculoase, pentru a proteja sănătatea umană și mediul înconjurător și a contribui la utilizarea rațională din punct de vedere ecologic a acestor produse chimice. Convenția creează obligații juridice pentru punerea în aplicare a procedurii de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză (PIC) și protejează țările, în special țările în curs de dezvoltare, de exporturile nedorite de produse chimice care provin din țări producătoare prin impunerea de obligații la export părților exportatoare.
Acordul a intrat în vigoare la 24 februarie 2004.
Uniunea Europeană este parte la acord 1 .
2.2.Conferința părților la Convenția de la Rotterdam
Instituită în temeiul articolului 18 din convenție, COP este organismul de conducere al Convenției de la Rotterdam. Organismul se reunește în mod normal o dată la doi ani pentru a monitoriza punerea în aplicare a convenției. Acesta analizează, de asemenea, produsele chimice aduse în atenția sa de către Comitetul de analiză a produselor chimice.
În conformitate cu articolele 44 și 45 din Regulamentul de procedură în ceea ce privește COP la Convenția de la Rotterdam, fiecare parte dispune de un vot. Cu toate acestea, organizațiile regionale de integrare economică, precum UE, își exercită dreptul de vot, dispunând de un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre care sunt părți la convenție.
2.3.Actul Conferinței părților avut în vedere
În cadrul celei de a 9-a reuniuni ordinare, care va avea loc în perioada 29 aprilie-10 mai 2019, COP va lua în considerare adoptarea unei anexe suplimentare privind procedurile și mecanismele instituționale pentru stabilirea neconformității („actul avut în vedere”). Noua anexă propusă include, mutatis mutandis, același text care a fost discutat anterior în cadrul COP7 și COP8 și care a beneficiat de sprijinul unei majorități covârșitoare a părților.
Anexa ar intra în domeniul de aplicare al articolului 22 alineatul (2) din convenție, care prevede o procedură de adoptare a anexelor referitoare la „aspecte procedurale, științifice, tehnice sau administrative”. Acest act avut în vedere presupune aplicarea unui acord existent, care nu modifică domeniul de aplicare sau conținutul convenției.
Scopul actului avut în vedere este de a face mai eficace punerea în aplicare a Convenției de la Rotterdam prin introducerea unui mecanism de neconformitate, astfel cum se stipulează la articolul 17 din convenție. Articolul 17 prevede: „Conferința părților, de îndată ce acest lucru este posibil, elaborează și aprobă proceduri și mecanisme instituționale pentru stabilirea cazurilor de neconformitate cu dispozițiile convenției și a măsurilor care trebuie aplicate părților care au încălcat respectivele dispoziții”.
Stabilirea cazurilor de neconformitate este decisivă pentru creșterea transparenței și a nivelului de pregătire al părților pentru respectarea obligațiilor internaționale care le revin. Propunerea anexată oferă un mijloc alternativ pentru a sprijini părțile care doresc să stabilească proceduri de conformitate, folosind un text deja pregătit în cadrul reuniunilor anterioare ale COP. Intenția este de a începe să se valorifice beneficiile de a avea instituit un mecanism de facilitare a verificării conformității, care va contribui la identificarea problemelor și a soluțiilor legate de conformitate și care, în cele din urmă, va duce la o mai mare eficacitate a convenției.
Deși textul convenției indică în mod clar că procedurile și mecanismele de abordare a neconformității trebuie elaborate și aprobate „de îndată ce acest lucru este posibil”, la 14 ani de la intrarea în vigoare a convenției și în urma negocierilor care au avut loc pe parcursul tuturor celor opt COP organizate de atunci încoace, părțile nu au adoptat încă astfel de proceduri și mecanisme.
În conformitate cu articolul 22 alineatul (1) din acord, anexa suplimentară propusă la convenție ar „face parte integrantă din aceasta și, cu excepția cazului în care se prevede în mod expres altfel, o trimitere la prezenta convenție constituie, în același timp, o trimitere la toate anexele la aceasta”. Adoptarea anexei nu necesită ratificarea de către părți pentru a intra în vigoare. În plus, orice parte care se opune propunerii ar putea să nu participe la aplicarea noii anexe, în conformitate cu articolul 22 alineatul (3) litera (b), ceea ce ar reprezenta o soluție pentru statele care au votat împotrivă. Prin urmare, actul avut în vedere va fi obligatoriu pentru toate părțile care nu au fost optat să nu participe la aplicarea sa.
3.Poziția care urmează să fie luată în numele Uniunii
În calitatea sa de lider în elaborarea politicilor de mediu, este esențial ca UE să își reafirme angajamentul global de a promova o mai bună punere în aplicare a standardelor și a acordurilor multilaterale de mediu. Delegațiile statelor membre au sprijinit deja în mod explicit inițiativa privind o propunere de instituire a mecanismului de asigurare a conformității într-o anexă suplimentară la convenție în numele UE, în cadrul reuniunii din 7 iunie 2018 a Grupului de lucru pentru chestiuni de mediu la nivel internațional – Produsele chimice la nivel internațional.
În plus, această inițiativă este în conformitate cu prioritatea Juncker ca UE să devină un actor mai puternic pe plan mondial, cu obiective de dezvoltare durabilă, în special o stare bună de sănătate (3) și un consum și o producție responsabile (12), și cu cel de Al șaptelea program de acțiune pentru mediu.
Prin urmare, Uniunea ar trebui să sprijine propunerea de anexă și să o cosponsorizeze în perioada premergătoare COP9.
Este necesar să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul COP, întrucât anexa suplimentară va fi obligatorie pentru Uniune. Această poziție ar trebui să fie stabilită cât mai curând posibil, pentru a asigura cosponsorizarea anexei suplimentare.
4.Temeiul juridic
4.1.Temeiul juridic procedural
4.1.1.Principii
Articolul 218 alineatul (9) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede procedurile privind deciziile de stabilire „a pozițiilor care trebuie adoptate în numele Uniunii în cadrul unui organism creat printr-un acord, în cazul în care acest organism trebuie să adopte acte cu efecte juridice, cu excepția actelor care modifică sau completează cadrul instituțional al acordului”.
Conceptul de „acte cu efecte juridice” include actele care au efecte juridice în temeiul normelor de drept internațional aplicabile organismului în cauză. Acest concept include totodată și instrumentele care nu au un caracter obligatoriu în temeiul dreptului internațional, dar care „au vocația de a influența în mod decisiv conținutul reglementării adoptate de legiuitorul Uniunii” 2 .
4.1.2.Aplicarea la cazul în speță
COP este un organism instituit printr-un acord, și anume Convenția de la Rotterdam privind procedura de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză aplicabilă anumitor produse chimice și pesticide periculoase care fac obiectul comerțului internațional.
Actul pe care COP este invitată să îl adopte este un act cu efecte juridice. Actul avut în vedere va fi obligatoriu în temeiul dreptului internațional, în conformitate cu articolul 22 alineatul (1) din Convenția de la Rotterdam.
Actul avut în vedere nu completează și nu schimbă cadrul instituțional al acordului. De asemenea, acesta nu va avea o influență decisivă asupra conținutului legislației UE.
Prin urmare, temeiul juridic procedural al deciziei propuse este articolul 218 alineatul (9) din TFUE.
4.2.Temeiul juridic material
4.2.1.Principii
Temeiul juridic material al unei decizii adoptate în temeiul articolului 218 alineatul (9) din TFUE depinde în primul rând de obiectivul și de conținutul actului avut în vedere cu privire la care se adoptă o poziție în numele Uniunii. În cazul în care actul avut în vedere urmărește două obiective sau include două elemente, iar unul dintre aceste obiective sau elemente poate fi identificat ca fiind obiectivul sau elementul principal, iar celălalt obiectiv sau element are mai degrabă un caracter accesoriu, decizia adoptată în temeiul articolului 218 alineatul (9) din TFUE trebuie să se întemeieze pe un singur temei juridic material, respectiv cel impus de obiectivul sau de elementul principal sau predominant.
4.2.2.Aplicarea la cazul în speță
Obiectivul principal și conținutul actului avut în vedere se referă la mediu. Cu toate acestea, măsurile convenite în temeiul Convenției de la Rotterdam, deși urmăresc un obiectiv de protecție a mediului, sunt, de asemenea, în mare măsură legate de comerț.
4.3.Concluzie
Temeiurile juridice ale deciziei propuse ar trebui, prin urmare, să fie temeiurile juridice materiale, respectiv articolul 207 alineatul (3) și articolul 192 alineatul (1) din TFUE, coroborate cu articolul 218 alineatul (9) din TFUE.
5.Publicarea actului avut în vedere
Întrucât COP va pune în aplicare Convenția de la Rotterdam printr-o nouă anexă procedurală, este oportun ca aceasta să fie publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene după adoptarea sa.
2018/0391 (NLE)
Propunere de
DECIZIE A CONSILIULUI
privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Conferinței părților la Convenția de la Rotterdam privind procedurile de conformitate
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1) și articolul 207 alineatul (3), coroborate cu articolul 218 alineatul (9),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
întrucât:
(1)Convenția de la Rotterdam privind procedura de consimțământ prealabil în cunoștință de cauză aplicabilă anumitor produse chimice și pesticide periculoase care fac obiectul comerțului internațional („convenția”) a fost încheiată în numele Uniunii prin Decizia 2006/730/CE a Consiliului 3 și a intrat în vigoare la 24 februarie 2004.
(2)În temeiul articolului 22 din convenție, Conferința părților poate adopta anexe suplimentare la convenție referitoare la „aspecte procedurale, științifice, tehnice sau administrative”.
(3)În cadrul celei de a 9-a reuniuni ordinare a Conferinței părților, care va avea loc între 29 aprilie și 10 mai 2019, părțile vor lua în considerare adoptarea unei anexe procedurale suplimentare de introducere a unui mecanism de verificare a neconformității, astfel cum se prevede la articolul 17 din convenție.
(4)Este necesar să se stabilească poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul Conferinței părților, deoarece anexa suplimentară va avea caracter obligatoriu pentru Uniune.
(5)Uniunea reafirmă că este esențial să promoveze și să se angajeze la nivel mondial pentru o mai bună punere în aplicare a standardelor și a acordurilor multilaterale de mediu,
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
Poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii în cadrul următoarei Conferințe a părților la Convenția de la Rotterdam este de a sprijini proiectul de act („actul avut în vedere”) anexat la prezenta decizie și/sau eventualele îmbunătățiri care au drept rezultat adoptarea de proceduri și mecanisme instituționale pentru stabilirea cazurilor de neconformitate, astfel cum se prevede la articolul 17 din convenție.
Articolul 2
Prezenta decizie se adresează Comisiei.
Articolul 3
Actul avut în vedere se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene după adoptarea sa de către Conferința părților la Convenția de la Rotterdam.
Adoptată la Bruxelles,
Pentru Consiliu,
Președintele
JO L 299, 28.10.2006, p. 23.
COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 19.11.2018
COM(2018) 753 final
ANEXĂ
la
Propunerea de DECIZIE A CONSILIULUI
privind poziția care urmează să fie adoptată în numele Uniunii Europene în cadrul Conferinței părților la Convenția de la Rotterdam privind procedurile de conformitate
ANEXĂ
Proiect de decizie RC-9/[ ]: Proceduri și mecanisme privind conformitatea cu Convenția de la Rotterdam
prezentat de...
Decide să adopte anexa VII la convenție, care stabilește procedurile și mecanismele privind conformitatea cu Convenția de la Rotterdam, astfel cum figurează în anexa la prezenta decizie.
APENDICE
Anexa VII: Proceduri și mecanisme privind conformitatea cu Convenția de la Rotterdam
(1)Se instituie un comitet de conformitate (denumit în continuare „comitetul”).
Membri
(2)Comitetul este format din 15 membri. Membrii sunt nominalizați de părți și aleși de Conferința părților, pe baza unei reprezentări geografice echitabile a celor
cinci grupuri regionale ale Organizației Națiunilor Unite.
(3)Membrii au cunoștințe de specialitate și calificări specifice în domeniul reglementat de convenție. Aceștia acționează în mod obiectiv și în interesul superior al convenției.
Alegerea membrilor
(4)La prima sa reuniune ulterioară intrării în vigoare a prezentei anexe, Conferința părților alege opt membri ai comitetului pentru un mandat și șapte membri pentru două mandate. La fiecare ședință ordinară ulterioară, Conferința părților alege, pentru două mandate întregi, noi membri pentru a-i înlocui pe acei membri al căror mandat a expirat sau este pe cale să expire. Membrii nu dețin mai mult de două mandate consecutive. În sensul prezentei anexe, „mandat” înseamnă perioada care începe la sfârșitul unei reuniuni ordinare a Conferinței părților și se încheie la sfârșitul următoarei reuniuni ordinare a Conferinței părților.
(5)În cazul în care un membru al comitetului demisionează sau este incapabil să își încheie mandatul sau să își îndeplinească funcțiile, partea care a numit membrul respectiv desemnează un supleant care să execute restul mandatului.
Birou
(6)Comitetul își alege președintele. Comitetul alege, prin rotație, un vicepreședinte
și un raportor, în conformitate cu regula 30 din regulamentul de procedură al Conferinței părților.
Reuniuni
(7)Comitetul se reunește după cum este necesar și ori de câte ori este posibil, în paralel cu reuniunile Conferinței părților sau ale altor organisme ale convenției.
(8)Sub rezerva punctului (9) de mai jos, reuniunile comitetului sunt deschise părților și publicului, cu excepția cazului în care comitetul decide altfel.
În cazul în care comitetul se ocupă de observații transmise în temeiul punctului (12) sau (13), reuniunile comitetului sunt deschise părților, dar nu sunt publice, cu excepția cazului în care partea a cărei conformitate este pusă în discuție convine altfel.
Părțile sau observatorii admiși la reuniuni nu au dreptul să participe la reuniune decât în cazul în care comitetul și partea a cărei conformitate este pusă în discuție convin altfel.
(9)În cazul în care se transmite o observație cu privire la posibila neconformitate a unei părți, aceasta este invitată de către comitet să participe la examinarea observației prezentate. Cu toate acestea, partea respectivă nu poate lua parte la elaborarea și adoptarea unei recomandări sau a concluziei comitetului.
(10)Comitetul depune toate eforturile pentru a ajunge la un acord cu privire la toate aspectele de fond, prin consens. În cazul în care acest lucru nu este posibil, raportul reflectă punctele de vedere ale tuturor membrilor comitetului. În cazul în care, în ciuda tuturor eforturilor depuse de a ajunge la un consens, nu s-a ajuns la un acord, orice decizie se adoptă, în ultimă instanță, cu o majoritate de patru cincimi din membrii prezenți care votează sau de către opt membri, oricare dintre aceste opțiuni presupune un număr mai mare de membri. Zece membri ai comitetului constituie cvorumul.
(11)Pentru orice aspect care este în curs de examinare de către comitet, fiecare membru al comitetului evită conflictele de interese directe sau indirecte. Atunci când un membru se confruntă cu un conflict de interese direct sau indirect sau este cetățean al unei părți a cărei conformitate este pusă în discuție, membrul respectiv aduce problema în atenția comitetului înainte de a se lua în considerare chestiunea respectivă. Membrul în cauză nu participă la elaborarea și la adoptarea unei recomandări a comitetului cu privire la această chestiune.
(12)Observațiile pot fi făcute în scris, prin intermediul secretariatului, în cazul în care se aplică literele (a) și (b), de către:
(a)o parte care consideră că, în ciuda tuturor eforturilor depuse, nu este sau nu va fi în măsură să respecte anumite obligații care decurg din convenție. O astfel de observație ar trebui să includă detalii cu privire la obligațiile specifice vizate și o evaluare a motivului pentru care partea în cauză nu poate fi în măsură să își îndeplinească aceste obligații. Atunci când este posibil, pot fi furnizate informații justificative sau recomandări cu privire la locul în care pot fi găsite astfel de informații justificative. Observația poate include sugestii de soluții pe care partea le consideră cele mai potrivite pentru nevoile sale specifice;
(b)o parte care este direct afectată sau care poate fi direct afectată de presupusa nerespectare a obligațiilor prevăzute de convenție de către o altă parte. O parte care intenționează să depună o observație în temeiul prezentei litere ar trebui, înainte de aceasta, să poarte consultări cu partea a cărei conformitate este pusă în discuție. Observația ar trebui să includă detalii cu privire la obligațiile specifice vizate și informații care să susțină observația, inclusiv modul în care partea este afectată sau susceptibilă de a fi afectată.
(13)Pentru a evalua eventualele dificultăți cu care se confruntă părțile în îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul articolului 4 alineatul (1), al articolului 5 alineatele (1) și (2) și al articolului 10 din convenție, la primirea informațiilor din partea secretariatului, furnizate de aceste părți în temeiul dispozițiilor respective, comitetul notifică în scris părții în cauză chestiunea respectivă. În cazul în care chestiunea nu a fost rezolvată în termen de 90 zile prin consultare cu partea în cauză, prin intermediul secretariatului, și comitetul analizează chestiunea în continuare, acesta procedează astfel în conformitate cu punctele (16)-(24).
(14)Secretariatul prezintă membrilor comitetului, cu ocazia următoarei reuniuni a comitetului, observații în conformitate cu punctul (12) litera (a) de mai sus, în termen de două săptămâni de la primirea observațiilor.
(15)Secretariatul transmite părții a cărei conformitate cu convenția este pusă în discuție, precum și membrilor comitetului, în termen de două săptămâni de la primirea observației prezentate în conformitate cu punctul (12) litera (b) sau în conformitate cu punctul (13), o copie, spre examinare în cadrul următoarei reuniuni a comitetului.
(16)Părțile a căror conformitate este pusă în discuție pot prezenta răspunsuri sau observații în fiecare etapă a procedurilor descrise în prezenta decizie.
(17)Fără a aduce atingere punctului (16) de mai sus, informațiile suplimentare, furnizate de o parte a cărei conformitate este pusă în discuție ca răspuns la o observație, ar trebui să fie transmise secretariatului în termen de trei luni de la data primirii observației de către partea în cauză, cu excepția cazului în care circumstanțele unui caz particular necesită o perioadă de timp mai îndelungată. Aceste informații se transmit de îndată membrilor comitetului spre examinare în cadrul următoarei reuniuni a comitetului. În cazul în care s-a prezentat o observație în temeiul punctului (12) litera (b) de mai sus, informațiile sunt transmise de secretariat și părții care a prezentat observația.
(18)Comitetul poate decide să nu dea curs observațiilor pe care le consideră:
(a)nesemnificative;
(b)vădit nefondate.
Facilitare
(19)Comitetul analizează toate observațiile prezentate în conformitate cu punctul (12) sau în sensul punctului (13) de mai sus în vederea stabilirii faptelor și a cauzelor profunde ale problemei și în vederea facilitării soluționării chestiunii, ținând seama de dispozițiile articolului 16 din convenție. În acest scop, comitetul poate furniza unei părți:
(a)consiliere;
(b)recomandări fără caracter obligatoriu;
(c)orice alte informații necesare pentru a sprijini partea în procesul de elaborare a unui plan de conformitate, inclusiv a calendarului și a obiectivelor.
Măsuri posibile de abordare a aspectelor legate de conformitate
(20)În cazul în care, după derularea procedurii de facilitare prevăzute la punctul (19) de mai sus și luând în considerare cauza, tipul, gradul și frecvența dificultăților de conformitate, inclusiv capacitățile financiare și tehnice ale părților a căror conformitate este pusă în discuție, comitetul consideră că este necesar să se propună măsuri suplimentare pentru soluționarea problemelor de conformitate ale unei părți, acesta poate recomanda Conferinței părților, ținând seama de capacitatea sa în temeiul articolului 18 alineatul (5) litera (c) din convenție, că trebuie să ia în considerare următoarele măsuri, care trebuie adoptate în conformitate cu dreptul internațional, pentru a realiza conformitatea:
(a) acordarea unui sprijin suplimentar în temeiul convenției pentru partea în cauză, inclusiv facilitarea, după caz, a accesului la resursele financiare, a asistenței tehnice și a consolidării capacităților;
(b) furnizarea de consiliere privind conformitatea în viitor pentru a ajuta părțile să pună în aplicare dispozițiile convenției și pentru a promova cooperarea între toate părțile;
(c) solicitarea ca partea în cauză să își adapteze eforturile;
(d) emiterea unei declarații în care se exprimă îngrijorarea cu privire la o posibilă neconformitate în viitor;
(e) emiterea unei declarații în care se exprimă îngrijorarea cu privire la neconformitatea actuală;
(f) solicitarea ca secretarul executiv să facă publice cazurile de neconformitate;
(g) recomandarea ca situația de neconformitate să fie abordată de către partea responsabilă în vederea soluționării acesteia.
Gestionarea informațiilor
(21)(1) Comitetul poate primi informații relevante, prin intermediul secretariatului, de la:
(a)părți;
(b)surse relevante, după cum consideră necesar și adecvat, cu acordul prealabil al părții în cauză sau conform instrucțiunilor primite de la Conferința părților;
(c)mecanismul de schimb de informații („clearing-house”) al convenției și de la organizații interguvernamentale competente. Comitetul furnizează părții în cauză astfel de informații și o invită să prezinte observații cu privire la acestea.
(2) Comitetul poate solicita, de asemenea, informații de la secretariat, după caz, sub forma unui raport privind aspectele care țin de competența comitetului.
(22)În scopul examinării aspectelor sistemice de conformitate generală prevăzute la punctul (25), comitetul poate:
(a)să solicite informații de la toate părțile;
(b)să solicite informații relevante de la orice sursă de încredere și de la experți externi, în conformitate cu orientările relevante ale Conferinței părților, și
(c)să se consulte cu secretariatul și să se bazeze pe experiența și cunoștințele sale.
(23)Sub rezerva articolului 14 din convenție, comitetul, orice parte și orice persoană implicată în deliberările comitetului protejează confidențialitatea informațiilor primite cu titlu confidențial.
Monitorizare
(24)Comitetul pentru controlul conformității ar trebui să monitorizeze consecințele acțiunilor întreprinse în temeiul punctelor (19) sau (20) de mai sus.
Aspecte de conformitate generală
(25)Comitetul de conformitate poate examina aspecte sistemice de conformitate generală care prezintă un interes pentru toate părțile, în cazul în care:
(a)Conferința părților solicită acest lucru;
(b)comitetul, pe baza informațiilor obținute din partea părților de către secretariat, care acționează în conformitate cu funcțiile care îi revin în temeiul convenției, și prezentate comitetului de către secretariat, decide că este necesar să se examineze un aspect de neconformitate generală și să se prezinte Conferinței părților un raport în acest sens.
Rapoartele prezentate Conferinței părților
(26)În cadrul fiecărei reuniuni ordinare a Conferinței părților, comitetul prezintă un raport care reflectă:
(a)activitatea desfășurată de comitet;
(b)concluziile sau recomandările comitetului;
(c)viitorul program de lucru al comitetului, inclusiv calendarul reuniunilor preconizate pe care le consideră necesare pentru îndeplinirea programului său de lucru, în vederea examinării și aprobării acestuia de către Conferința părților.
Alte organisme auxiliare
(27)În cazul în care activitățile comitetului cu privire la anumite aspecte se suprapun cu responsabilitățile altui organism al Convenției de la Rotterdam, Conferința părților poate îndruma comitetul să se consulte cu organismul respectiv.
Schimbul de informații cu alte acorduri multilaterale de mediu relevante
(28)După caz, comitetul poate solicita informații specifice, la cererea Conferinței părților sau în mod direct, de la comitetele de conformitate care se ocupă de substanțele și deșeurile periculoase care intră sub incidența altor acorduri multilaterale de mediu relevante și prezintă un raport cu privire la aceste activități Conferinței părților.
Revizuirea mecanismului de conformitate
(29)Conferința părților examinează periodic punerea în aplicare a procedurilor și a mecanismelor stabilite în prezenta anexă.
Relația cu soluționarea litigiilor
(30)Aceste proceduri și mecanisme nu aduc atingere articolului 20 din convenție.