EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

Apa este o resursă limitată în UE; o treime din teritoriul UE se confruntă cu stresul hidric. Din cauza nevoilor crescânde ale populației și a schimbărilor climatice, disponibilitatea apei în cantitate și calitate suficientă va deveni în viitor o provocare și mai mare pentru Europa. Exploatarea excesivă a resurselor de apă, în special pentru irigații agricole 1 , dar și pentru utilizări industriale și dezvoltare urbană, este una dintre principalele amenințări la adresa mediului acvatic din UE, iar disponibilitatea apei de calitate corespunzătoare este o condiție esențială pentru creșterea sectoarelor economice dependente de apă și pentru societate, în general. Impactul global produs de seceta din 2003 (care a afectat, în principal, țările mediteraneene, Franța și Regatul Unit) asupra economiei a fost estimat la cel puțin 8,7 miliarde EUR, reprezentând valoarea pierderilor estimate directe provocate de secetă (CE, 2007). Efectele imediate ale secetei, cum ar fi pagubele din agricultură și infrastructură, dar și cele indirecte, cum ar fi reticența de a investi într-o zonă cu risc, pot avea, de asemenea, un impact economic major.

Ca urmare a schimbărilor climatice, frecvența și intensitatea secetelor, precum și pagubele aduse de acestea economiei și mediului, au crescut abrupt în ultimii treizeci de ani: între 1976 și 2006, numărul regiunilor și al persoanelor afectate de secetă a crescut cu aproape 20%, iar costurile totale ale secetelor s-au ridicat la 100 miliarde EUR (CE, 2012). Seceta din vara anului 2017 poate ilustra și mai convingător dimensiunile pierderilor economice: numai în sectorul agricol din Italia s-au anticipat pierderi de 2 miliarde EUR 2 . Se preconizează că această tendință va continua și că deficitul de apă nu va mai afecta numai câteva colțuri ale Europei, ci va constitui un motiv de îngrijorare pentru întreaga UE, ca urmare a consecințelor economice și de mediu semnificative. Acest lucru poate afecta, la rândul său, competitivitatea și funcționarea eficientă a pieței interne. Pentru a răspunde acestei probleme, resursele de apă ale Europei ar trebui gestionate mai eficient. Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind deficitul de apă și seceta 3 stabilește ierarhia măsurilor pe care statele membre ar trebui să le ia în considerare pentru gestionarea deficitului de apă și a secetei, subliniind faptul că economisirea apei trebuie să devină o prioritate și că ar trebui explorate toate posibilitățile de a îmbunătăți eficiența utilizării apei. Conform abordării gestionării integrate a apei, pe lângă economiile de apă, apele uzate epurate provenind de la stațiile de epurare a apelor uzate urbane constituie o sursă alternativă fiabilă de alimentare cu apă în diverse scopuri. Dintre acestea, irigațiile agricole oferă cele mai mari oportunități de reutilizare pe scară mai largă a apei, contribuind astfel la reducerea deficitului de apă din Europa. Reutilizarea apelor uzate epurate are, în general, un impact mai redus asupra mediului decât, de exemplu, transferurile de apă sau desalinizarea, și oferă o gamă largă de beneficii pentru mediu, economie și societate. În plus, aceasta extinde ciclul de viață al apei, contribuind astfel la conservarea resurselor de apă, în deplină conformitate cu obiectivele economiei circulare. În prezent, deși este evident că problemele legate de deficitul de apă nu ar putea fi soluționate în UE numai prin reutilizarea apei, adoptarea practicilor de reutilizare a apei este încă departe de a-și atinge întregul potențial și aceste practici diferă foarte mult de la un stat membru la altul.

Obiectivul general este de a contribui la atenuarea, în întreaga UE, a deficitului de apă, în contextul adaptării la schimbările climatice, în special prin adoptarea pe scară mai largă a reutilizării apei, mai ales pentru irigații agricole, în toate locurile în care acest lucru este relevant și eficient din punctul de vedere al costurilor, asigurând în același timp menținerea unui nivel înalt de protecție a sănătății publice și a mediului. Stabilirea unor cerințe minime armonizate (în special a parametrilor-cheie pentru agenții patogeni de referință) privind calitatea apei recuperate și monitorizarea, împreună cu sarcini armonizate de gestionare a riscurilor ar asigura condiții echitabile pentru cei implicați în reutilizarea apei și pentru cei afectați de deficitul de apă, ar preveni posibilele obstacole în calea liberei circulații a produselor agricole irigate cu apă recuperată, ar asigura protecția sănătății și a mediului și ar contribui, astfel, la creșterea încrederii în practicile de reutilizare a apei. Se estimează că instrumentul propus ar putea conduce la reutilizarea a 6,6 miliarde m³ de apă pe an pentru irigații agricole, în comparație cu 1,7 miliarde m³ pe an, volum atins în lipsa unui cadru juridic al UE. Prin reutilizarea a mai mult de 50 % din volumul total de apă disponibil în mod teoretic pentru irigații de la stațiile de epurare a apelor uzate din UE s-ar putea evita peste 5 % din captările directe din corpurile de apă și din apele subterane, fapt care ar conduce, în ansamblu, la o reducere cu peste 5 % a stresului hidric. Măsurile luate acum ar putea contribui la reducerea stresului hidric în zonele din UE în care acesta este deja o realitate și, de asemenea, ar putea pregăti operatorii și fermierii pentru acțiune în regiunile din UE care se vor confrunta cu un stres hidric din ce în ce mai mare în anii și deceniile care vor urma.

Necesitatea de a aborda problema la nivelul UE a fost recunoscută în Comunicarea Comisiei din 2012 intitulată „Plan de salvgardare a resurselor de apă ale Europei” [COM(2012) 673]. În verificarea adecvării politicii UE în materie de apă dulce [SWD(2012) 393] publicată în noiembrie 2012 ca parte a planului, s-a concluzionat că, pentru a soluționa problema deficitului de apă, „trebuie să se recurgă mai mult la opțiunile alternative de alimentare cu apă care au un impact redus asupra mediului”. Comunicarea Comisiei intitulată „Închiderea buclei – un plan de acțiune al UE pentru economia circulară” [COM(2015) 614] prevede o serie de acțiuni de promovare a reutilizării apei, inclusiv o acțiune constând în pregătirea unei propuneri legislative privind cerințele minime pentru reutilizarea apei pentru irigații și realimentarea apelor subterane. Această propunere a fost inclusă în Programul de lucru al Comisiei Europene pentru 2017 și 2018, întrucât contribuie la realizarea priorităților politice stabilite de Comisie pentru promovarea unei economii mai circulare. În plus, propunerea poate completa viitoarea modernizare prevăzută pentru politica agricolă comună 4 . În sfârșit, regulamentul propus contribuie la punerea în aplicare de către UE a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), în special a ODD 6 privind apa curată și salubrizarea, care stabilește o țintă privind creșterea semnificativă la nivel mondial, până în 2030, a gradului de reciclare și de reutilizare în condiții de siguranță a apei.

Consiliul a luat notă cu interes, în concluziile sale privind comunicările Comisiei referitoare la plan și la economia circulară și în concluziile sale privind gestionarea durabilă a apei (11902/16), de intenția Comisiei de a aborda reutilizarea apei printr-o nouă propunere legislativă. În plus, Parlamentul European, în Rezoluția sa din septembrie 2015 referitoare la acțiunile realizate ca urmare a inițiativei cetățenești europene „Dreptul la apă” (Right2Water), și Comitetul Regiunilor, în avizul său din decembrie 2016 privind „Un sistem eficace de gestionare a apei: o abordare a soluțiilor inovatoare”, au încurajat Comisia să elaboreze un cadru legislativ privind reutilizarea apei.

•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică

În prezent, două instrumente ale UE menționează și încurajează reutilizarea apei, fără a preciza însă condițiile de reutilizare:

·Directiva-cadru privind apa (Directiva 2000/60/CE): anexa VI partea B menționează reutilizarea apei ca una dintre posibilele măsuri suplimentare;

·Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale (Directiva 91/271/CEE): articolul 12 prevede, ca parte a condiției de deversare a apelor reziduale, că „Apele uzate tratate se reutilizează, dacă acest lucru se dovedește adecvat. Căile de evacuare trebuie să reducă la maximum efectele negative asupra mediului.”.

Conform Directivei-cadru privind apa, soluționarea deficitului de apă se numără printre elementele-cheie ale gestionării apei. Această legislație stabilește, printre altele, obiectivul central de a atinge, până în 2015, o stare bună a apelor europene. și impune statelor membre să califice situația apelor lor din punctul de vedere al presiunii exercitate de activitățile umane și să instituie „programe de măsuri” pentru atingerea obiectivului unei stări bune. Aceste programe fac parte din Planurile de management al bazinelor hidrografice, care trebuie revizuite și transmise Comisiei Europene o dată la 6 ani. În 2007, politica UE privind deficitul de apă și seceta [COM(2007) 414] a oferit mai multe detalii cu privire la integrarea planificării legate de deficitul de apă în Planurile de management al bazinelor hidrografice, inclusiv cu privire la aplicarea unor tarife adecvate pentru apă și a unor cerințe ecologice pentru debitul cursurilor de apă. Aceasta a stabilit ierarhia măsurilor pe care statele membre ar trebui să le ia în considerare pentru gestionarea deficitului de apă și a secetei, precizând că măsurile de economisire a apei și de creștere a eficienței sunt prioritare și că infrastructurile suplimentare de alimentare cu apă trebuie avute în vedere numai după epuizarea celorlalte opțiuni. Regulamentul propus privind reutilizarea apei se înscrie într-o astfel de abordare integrată a gestionării apei. În plus, regulamentul propus va completa Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale.

O propunere de regulament ar completa actualul cadru legislativ al UE privind apa și ar fi coerentă cu acesta, fără a reduce nivelurile aplicabile de protecție a mediului prevăzute, în special, de:

·Directiva-cadru privind apa, Directiva privind apele subterane, Directiva privind standardele de calitate a mediului, Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale, Directiva privind nămolurile de epurare, Directiva-cadru privind deșeurile, Regulamentul privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice și Directiva privind nitrații;

·siguranța alimentară, în special Regulamentul privind igiena produselor alimentare.

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

Obiectivul general al propunerii corespunde pe deplin celui de al 7-lea Program de acțiune pentru mediu 5 și, la nivel mondial, Agendei 2030 a Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă, contribuind la atingerea obiectivului de dezvoltare durabilă 6, „Asigurarea accesului la apă și salubrizare pentru toți”, în special a următoarelor două ținte:

·până în 2030, îmbunătățirea calității apei prin reducerea poluării, eliminarea dumpingului deșeurilor, reducerea la minimum a deversării de produse chimice și materiale periculoase, înjumătățirea proporției de ape uzate neepurate și creșterea, la nivel mondial, a gradului de reciclare și de reutilizare în condiții de siguranță a apei;

·până în 2030, creșterea substanțială a eficienței utilizării apei în toate sectoarele și asigurarea sustenabilității captărilor de apă dulce și a alimentării cu apă dulce, pentru a soluționa deficitul de apă și a reduce considerabil numărul de persoane afectate de acesta.

Propunerea ar urma să contribuie și la punerea în aplicare a altor politici ale UE, în special a politicilor UE de adaptare la schimbările climatice și de prevenire a dezastrelor, precum și la punerea în aplicare a inițiativei emblematice „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” din cadrul Strategiei Europa 2020.

2.TEMEIUL JURIDIC, SUBSIDIARITATEA ȘI PROPORȚIONALITATEA

•Temei juridic

Propunerea se bazează pe articolul 192 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (fostul articolul 175 din Tratatul de instituire a Comunității Europene), întrucât principalele obiective sunt conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului; protecția sănătății umane, aducerea unei contribuții la utilizarea rațională a resurselor naturale și promovarea măsurilor la nivel internațional pentru a face față problemelor regionale și mondiale de mediu și, în special, pentru a combate schimbările climatice. De asemenea, este de așteptat ca propunerea să contribuie la buna funcționare a pieței interne.

•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)

UE are competență partajată cu statele membre în domeniul reglementărilor de mediu și sanitare în sectorul apei. Aceasta înseamnă că UE poate legifera numai în măsura în care permit tratatele, acordând atenția cuvenită principiilor necesității, subsidiarității și proporționalității.

Obiectivele prezentului regulament, și anume protecția mediului și a sănătății umane împotriva efectelor negative ale contaminării apei recuperate, vor fi atinse prin stabilirea unor cerințe minime de calitate a apei, a unor măsuri de monitorizare și de prevenire și a unor sarcini esențiale de gestionare a riscurilor la nivelul Uniunii.

În ceea ce privește protecția mediului, acțiunea la nivelul UE în domeniul gestionării apei este justificată și din perspectiva faptului că 60 % din bazinele hidrografice din UE sunt internaționale, respectiv sunt situate pe teritoriul a 2 până la 19 țări (Dunărea). Prin urmare, măsurile luate de un singur stat membru sau de câteva state membre nu sunt suficiente, de exemplu în cazul aspectelor cantitative ale gestionării apei și al poluării transfrontaliere a apelor. În plus, dacă statele membre acționează în mod individual, este posibil ca barierele tehnice din calea reutilizării apei și costurile asociate să fie inutil de mari.

Intervenția UE în ceea ce privește reutilizarea apei pentru irigații agricole este justificată pentru evitarea situației în care variația cerințelor de la o jurisdicție la alta poate afecta egalitatea condițiilor (de exemplu, între fermieri și cultivatori) și funcționarea pieței interne, în special pentru produsele agricole primare. În plus, cerințele diferite pot fi utilizate și ca argument pentru restricționarea importurilor de produse alimentare din statele membre suspectate a avea cerințe mai relaxate, după cum a arătat epidemia cauzată de E. Coli în 2011 6 . Situația actuală nu garantează condiții egale între producătorii de produse alimentare din diferite țări; cadrul actual de reglementare al UE nu abordează încă situația specifică a produselor agricole irigate cu apă uzată epurată. Combaterea acestor bariere este un răspuns adecvat la nivelul UE, ținând seama de siguranța alimentară, de sănătate, de agricultură și de politicile UE din domeniul schimbărilor climatice și al energiei.

Acțiunea UE este justificată și pentru că variația cerințelor de la o jurisdicție la alta constituie un obstacol în calea asigurării unor condiții egale pentru investițiile în inovare și în reutilizarea apei. Este puțin probabil ca autoritățile naționale de reglementare să poată coordona armonizarea cerințelor lor de reglementare, întrucât numărul de state membre implicate este prea mare și crește în continuare.

•Proporționalitatea

Propunerea de regulament privind cerințele minime pentru reutilizarea apei, în special la irigații agricole, în combinație cu alte acțiuni fără caracter normativ, după cum se arată în Planul de acțiune pentru economia circulară, reprezintă un răspuns proporțional la obiectivul de a încuraja reutilizarea pe scară mai largă în condiții de siguranță a apelor uzate epurate. Propunerea nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului său. Prerogativa importantă a statelor membre în privința măsurii în care va fi încurajată reutilizarea apei rămâne neschimbată.

Apele uzate epurate au o gamă largă de utilizări. În comunicarea din 2015 intitulată„Închiderea buclei – un plan de acțiune al UE pentru economia circulară” (COM/2015/614) și în evaluarea impactului, irigațiile agricole au fost identificate ca fiind principala sursă potențială a cererii de apă reutilizată, întrucât au cel mai mare potențial în ceea ce privește adoptarea acestei practici pe scară largă, reducerea deficitului și relevanța la nivelul UE.

•Alegerea instrumentului

În evaluarea impactului pentru această propunere a fost luată în considerare întreaga gamă de instrumente juridice, și anume modificarea unei directive existente, o nouă directivă sau un nou regulament sau orientări.

Atunci când se are în vedere elaborarea unui nou act legislativ privind reutilizarea apei, o eventuală opțiune este modificarea unui cadru existent în care reutilizarea apei este deja menționată, cum ar fi, în special, Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale. Cu toate acestea, o directivă modificată sau nouă ar trebui transpusă de către toate statele membre în legislația națională. Deși reutilizarea apei este, în mod cert, o opțiune promițătoare pentru multe state membre, trebuie să se ia în considerare faptul că, în prezent, numai 6 state membre (Cipru, Grecia, Franța, Italia, Portugalia și Spania) au instituit cerințe privind reutilizarea apei (prin legislație sau prin standarde naționale fără caracter de reglementare). O directivă modificată sau nouă ar implica transpunerea sa în toate statele membre și ar lăsa în mod necesar flexibilitate în transpunerea cerințelor. Deși ar ține seama de diferențele înregistrate în UE, acest lucru ar constitui o limitare gravă a eforturilor de a atinge obiectivele stabilite, în special în ceea ce privește minima armonizare a cerințelor referitoare la apa recuperată, metodologia de aplicare a gestionării riscurilor și stabilirea unor condiții egale. Această limitare a fost deja identificată în evaluarea impactului „Planului de salvgardare a resurselor de apă ale Europei”, în care regulamentul a fost în cele din urmă singura opțiune politică de reglementare analizată în detaliu. Flexibilitatea în ceea ce privește adaptarea la contextele locale, care pare a fi principalul argument în favoarea unei directive sau a unei modificări a unei directive, poate fi obținută prin alte instrumente, în special prin propunerea de introducere a unei gestionări comune a riscurilor.

În ceea ce privește forma instrumentului juridic, în evaluarea impactului se consideră că atât directiva cât și regulamentul ar fi instrumente potrivite, fiecare având anumite avantaje și dezavantaje. Un regulament ar asigura mai bine caracterul de a abilita al inițiativei, în special în acele state membre în care reutilizarea apei este considerată utilă sau în cazurile în care există interese economice puternice de a dezvolta tehnologii de reutilizare a apei. O directivă poate facilita flexibilitatea de a stabili cerințe naționale mai stricte, impunând în același timp o sarcină mai mare de transpunere pentru toate statele membre, deși reutilizarea apei nu este relevantă în prezent în toate statele membre.

Regulamentul a fost în cele din urmă selectat ca fiind cel mai potrivit instrument juridic pentru atingerea obiectivelor, din următoarele motive:

·ar fi direct aplicabil operatorilor economici (în plus față de statele membre) și ar stimula astfel adoptarea practicii pe piață, eventual și în statele membre care, în prezent, nu se confruntă cu problema deficitului de apă, dar produc tehnologii „verzi” performante. Acest lucru ar putea avea un impact pozitiv asupra cercetării și inovării, conducând la apariția unor tehnologii mai bune și a unor noi oportunități de afaceri pe piața internă.

·Un regulament ar intra în vigoare mult mai rapid decât orice eventuală modificare viitoare a Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale (a cărei evaluare în curs este prevăzută să se încheie în 2019; orice propunere legislativă ulterioară de modificare ar fi posibilă numai în urma unui proces de evaluare a impactului), oferind astfel rezultate mai rapide în privința obiectivului principal de a combate deficitul de apă.

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI

•Evaluări ex-post/verificări ale adecvării legislației existente

•Consultări cu părțile interesate

Procesul de consultare referitor la o eventuală nouă inițiativă a UE privind reutilizarea apei a început în 2012 și a continuat până în iulie 2017 în diverse forme, atât organizate, cât și ad hoc. Punerea în aplicare a strategiei de consultare a implicat colectarea și analizarea contribuțiilor din partea unei game largi de părți interesate, precum și două consultări publice online.

O primă consultare publică online s-a desfășurat între 30 iulie și 7 noiembrie 2014 , fiind primite 506 contribuții. A doua consultare publică online s-a desfășurat între 28 octombrie 2016 și 27 ianuarie 2017 și s-a concentrat pe opțiuni de politică mai detaliate, care stabilesc cerințe minime pentru apa reutilizată pentru irigații și realimentarea apelor subterane. În total s-au primit 344 contribuții. Între 60 % și 80 % din respondenții la consultările publice online din 2016 și 2014 s-au declarat în favoarea unui cadru UE de reglementare. În plus, peste 80 % din respondenții la consultarea publică online desfășurată în 2014 au considerat că standardele minime ale UE obligatorii din punct de vedere juridic sunt eficiente pentru asigurarea de practici sigure din punctul de vedere al mediului și al sănătății pentru reutilizarea apei. Respondenții care sunt în cea mai mare parte favorabili regulamentului ca instrument al UE, în ambele cazuri, sunt reprezentanți ai societăților private din sectorul salubrității, al apei potabile, al industriei alimentare și al mediului și/sau din statele membre din sudul UE.

Există o largă percepție în rândul respondenților cu privire la beneficiile aduse disponibilității resurselor de apă prin reutilizarea apei pentru irigații sau pentru realimentarea straturilor acvifere, în contextul stresului hidric sau al deficitului de apă, al captărilor de apă nesustenabile și al schimbărilor climatice (percepție a peste 70 % dintre respondenți din toate categoriile). Un mare număr de respondenți percepe contribuția potențială a reutilizării apei la calitatea corpurilor de apă prin prevenirea salinizării apelor subterane ca fiind bună. În plus, reutilizarea apei este, de asemenea, percepută de o serie de respondenți ca fiind un mijloc de creștere a eficienței utilizării resurselor și de promovare a inovării, precum și o contribuție la fertilizarea solului, deși aceste beneficii au fost considerate a fi moderate în comparație cu cele anterioare.

Pe de altă parte, respondenții sunt mult mai puțin înclinați să perceapă economiile de costuri pentru autorități, creșterea veniturilor sau reducerea consumului de energie și a emisiilor de carbon ca beneficii aduse de reutilizarea apei. Analiza pe categorii de respondenți arată, în special, că țările expuse cu regularitate la stresul hidric și statele membre din sudul UE percep beneficii semnificativ mai multe și mai mari decât alte categorii de respondenți. Se constată că există un consens larg cu privire la aceste beneficii în rândul respondenților din sectorul salubrității, al apei potabile și al mediului și din sectoarele economice.

Există un consens general în rândul respondenților cu privire la siguranța apei reutilizate în comparație cu apa din râuri, întrucât aproximativ 70 % din respondenți consideră că apa reutilizată este cel puțin la fel de sigură. Respondenții din statele membre din sudul UE și din țările care se confruntă în mod regulat cu stresul hidric sunt mult mai înclinați să considere că apa reutilizată este, pentru irigații și realimentarea straturilor acvifere, cel puțin la fel de sigură ca sursele alternative (râuri sau apele subterane), decât respondenții din statele membre din estul și nordul UE, care tind să considere apa reutilizată ca fiind mai puțin sigură în aceleași proporții. Respondenții din societățile private au, categoric, cea mai pozitivă percepție a siguranței apei reutilizate în comparație cu alte tipuri de organizații, ținând seama de faptul că aceștia sunt implicați, în proporție de 68 % în sectorul apei potabile și al salubrității.

Diferitele contribuții primite de la părțile interesate vizate 7 sunt rezumate în anexa II – Raport de sinteză privind activitățile de consultare organizate pentru redactarea Raportului de evaluare a impactului. Contribuțiile primite și constatările au fost utilizate la elaborarea evaluării impactului și la actualizarea bazei științifice pentru propunerea actuală (raportul Centrului Comun de Cercetare din anexa 7 la Raportul de evaluare a impactului) și, ulterior, drept contribuții la procesul decizional în vederea prezentării unei propuneri de regulament privind reutilizarea apei la nivelul UE.

Consultarea experților din statele membre și a organizațiilor părților interesate

Consultările au avut loc în cadrul Strategiei comune de punere în aplicare a Directivei-cadru privind apa. Reutilizarea apei a fost dezbătută în 6 reuniuni ale fostului Grup de lucru pentru programe de măsuri (desfășurate în septembrie și noiembrie 2013, martie și octombrie 2014, martie și octombrie 2015). În programul de lucru pentru 2016-2018 al Strategiei comune de punere în aplicare a Directivei-cadru privind apa au fost incluse o activitate dedicată reutilizării apei și înființarea unui grup de reflecție ad-hoc pentru a contribui la elaborarea acțiunilor conexe. Acesta s-a reunit cu regularitate 8 .

•Obținerea și utilizarea avizului experților

Propunerea legislativă, precum și evaluarea impactului, se bazează pe un vast corp de informații de sprijin, indicate în evaluarea impactului (Documentul de lucru al serviciilor Comisiei). Principalele surse de informații pentru evaluarea impactului propunerii de regulament au fost proiectul de evaluare a impactului din 2012 și studiile de sprijin aferente, precum și lucrările științifice elaborate de JRC (cerințele minime de calitate) și modelarea bazinelor hidrografice realizată, de asemenea, de JRC. În plus, au fost evaluate aspecte specifice, cum ar fi impactul asupra inovării și efectele teritoriale.

Pentru elaborarea prezentei propuneri, JRC a efectuat, ca prim pas, o reexaminare a cunoștințelor științifice, tehnice și juridice privind reutilizarea apei pentru irigații agricole și pentru realimentarea straturilor acvifere. Documentele care au stat la baza stabilirii propunerii de cerințe minime de calitate au fost:

·cadrul de reglementare la nivelul UE privind sănătatea și protecția mediului;

·legislațiile și orientările în vigoare ale statelor membre privind reutilizarea apei, precum și experiența acumulată de acestea în domeniul sistemelor de reutilizare a apei;

·orientări și reglementări de referință la nivel mondial privind reutilizarea apei;

·referințe științifice suplimentare, considerate relevante în domeniu.

În cursul elaborării bazei științifice pentru prezenta propunere, JRC a aplicat o abordare de consultare în etape. În prima etapă, JRC a solicitat unui grup de experți selectați din mediul academic, sectorul apei și OMS să transmită contribuții și observații cu privire la activitățile de redactare. În a doua etapă, statele membre au fost informate în mod oficial prin intermediul Grupului ad-hoc pentru apa reutilizată, la reuniunile căruia JRC a prezentat în trei ocazii versiunile respective. Observațiile primite în scris din partea statelor membre au fost documentate și răspunsurile JRC au fost diseminate. În plus, cu ocazia mai multor evenimente publice și reuniuni științifice, JRC a prezentat evoluția lucrărilor. Aceste prezentări au inclus, printre altele, lucrările Grupului de lucru pentru apă al Parlamentului European, ale Grupului de acțiune al EIP Water pentru reutilizarea apei, ale celei de a 11-a Conferințe internaționale a IWA privind recuperarea și reutilizarea apei, precum și acțiunea NEREUS (Provocări și oportunități noi și emergente în domeniul reutilizării apelor uzate) a programului COST. Având în vedere caracterul sensibil al aspectelor legate de sănătate și de mediu și încrederea publicului în practica reutilizării apei, în a treia etapă au fost solicitate și luate în considerare la finalizarea documentului (în caz contrar, a fost oferită o justificare) avizele științifice ale Comitetului științific independent pentru riscurile asupra sănătății și mediului și riscurile emergente (CSRSMRE) și ale Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA). Experții, ale căror contribuții au fost deosebit de apreciate, au fost consultați pe parcursul întregului proces, pentru a furniza observații și contribuții prin discuții critice asupra documentului.

Toate studiile subiacente și raportul tehnic al JRC sunt disponibile la http://ec.europa.eu/environment/water/reuse.htm .

•Evaluarea impactului

Propunerea se bazează pe o evaluare a impactului pentru care a fost primit, la 19 ianuarie 2018, un aviz pozitiv cu rezerve 9 din partea Comitetului de analiză a reglementării (anterior, la 27 octombrie 2017, a fost primit un aviz negativ). Problemele ridicate de Comitetul de analiză a reglementării au fost luate în considerare în versiunea revizuită a evaluării impactului (Documentul de lucru al serviciilor Comisiei), în care un capitol specific detaliază modificările efectuate ca urmare a avizului Comitetului de analiză a reglementării (anexa 1 la Raportul de evaluare a impactului – Informații privind procedura).

Pe baza Planului de salvgardare a resurselor de apă ale Europei, a verificării adecvării politicii UE în materie de apă dulce, a studiilor de sprijin și a consultărilor cu părțile interesate, au fost elaborate o serie de opțiuni de politică pentru a soluționa problema identificată și cauzele care stau la baza acesteia. Evaluarea impactului a analizat opțiunile în funcție de potențialul și eficacitatea lor de a atinge obiectivul general al regulamentului, și anume combaterea deficitului de apă prin reutilizarea apei, asigurând, în același timp, protecția mediului și a sănătății umane. Pentru realimentarea straturilor acvifere, analiza efectuată în cadrul evaluării impactului a demonstrat că măsurile de reglementare la nivelul UE nu sunt proporționale, ca urmare a unei semnificative dimensiuni locale. Detalii privind rezultatele acestor analize sunt prezentate în studiul de evaluare a impactului și în evaluarea impactului (Documentul de lucru al serviciilor Comisiei).

Cele trei opțiuni de politică evaluate conțin: (1) un instrument juridic care garantează siguranța produselor agricole printr-o abordare „nediferențiată” (stabilirea celor mai stricte cerințe minime, indiferent de categoria culturii alimentare și de tehnica de irigare) și protecția sănătății publice pe plan local și a mediului (sarcinile esențiale de gestionare a riscurilor), (2) un instrument juridic care garantează siguranța produselor agricole printr-o abordare „adecvată scopului urmărit” (stabilirea de cerințe minime în funcție de categoria culturii alimentare și de tehnica de irigare) și protecția sănătății publice pe plan local și a mediului (sarcinile esențiale de gestionare a riscurilor) și (3) un document de orientare privind siguranța produselor agricole cu o abordare „adecvată scopului urmărit” (stabilirea de cerințe minime în funcție de categoria culturii alimentare și de tehnica de irigare) și protecția sănătății publice pe plan local și a mediului (sarcinile esențiale de gestionare a riscurilor). În cazul opțiunilor (1) și (2), instrumentul juridic ar fi însoțit de un Ghid de punere în aplicare a sarcinilor esențiale de gestionare a riscurilor, care urmează să fie elaborat împreună cu statele membre.

Irigațiile agricole sunt, categoric, cea mai mare aplicație de reutilizare a apei din întreaga lume și din Europa și reprezintă o utilizare semnificativă a apei în Europa, acestea consumând, în total, aproximativ un sfert din capturile de apă dulce. Captările pentru irigații reprezintă, în Europa de Sud și de Sud-Est, aproximativ 60 % și, în anumite districte hidrografice, până la 80 % din captările de apă dulce. Prin urmare, reutilizarea apei în agricultură oferă cele mai mari oportunități de reutilizare pe scară mai largă a apei, contribuind astfel la reducerea deficitului de apă din Europa. Analizele și clasamentul rezultat al opțiunilor au condus la concluzia că opțiunea preferată pentru irigații agricole este un instrument juridic cu o abordare „adecvată scopului urmărit”, deoarece acesta este în măsură să asigure un volum mai mare de ape uzate epurate la costuri mai reduse decât celelalte opțiuni. Pentru irigațiile agricole, un regulament al UE cu o abordare „adecvată scopului urmărit” și care prevede gestionarea riscurilor ar conduce la cele mai multe beneficii de mediu, economice și sociale în comparație cu celelalte opțiuni. Acesta ar contribui, în special, la reducerea stresului hidric prin recurgerea pe scară mai largă la reutilizare apei la prețuri accesibile, atingând un nivel de aproximativ 6,6 miliarde m³ pe an, în comparație cu nivelul de referință de 1,7 miliarde m³. În plus, acesta ar crea condiții egale pentru investitori și ar oferi certitudine pentru distribuția produselor în cauză pe piața internă, contribuind, astfel, la creșterea încrederii publicului în reutilizarea apei pentru irigații.

Costurile administrative pentru autoritățile naționale au fost apreciate ca fiind neglijabile sau în scădere față de nivelul de referință. Este de așteptat ca un regulament al UE cu o abordare „adecvată scopului urmărit” să impună investiții de 38 EUR/m³/zi pentru epurarea volumelor de apă disponibile, în timp ce în cadrul unei abordări „nediferențiate”, acestea s-ar ridica la 271 EUR/m³/zi. În cazul abordării „adecvate scopului urmărit”, o investiție mai mică de 700 milioane EUR ar permite epurarea a peste 6,6 miliarde m³ anual rămânând sub același prag de cost, cu un cost total al apei recuperate mai mic de 0,5 EUR/m³.

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

Regulamentul propus este nou și, prin urmare, nu a făcut obiectul recentei verificări a adecvării raportării și monitorizării în domeniul politicii de mediu a UE 10 . Cu toate acestea, rezultatele, învățămintele trase și recomandările acestei verificări a adecvării și ale planului de acțiune aferent 11 au fost luate în considerare la elaborarea obligațiilor de monitorizare și de raportare prevăzute de prezenta propunere cu scopul de a reduce la minimum sarcina administrativă (prin utilizarea de instrumente TIC moderne și prin concentrarea pe rapoarte bazate pe indicatori) și de a asigura transparența și responsabilitatea față de cetățeni. În plus, abordarea ia, de asemenea, în considerare necesitatea de a asigura disponibilitatea unor date adecvate pentru evaluarea regulamentului în conformitate cu Orientările privind o mai bună legiferare (secțiunea V privind monitorizarea). Abordarea optimizată a monitorizării punerii în aplicare a fost aplicată pentru prima oară în recenta propunere a Comisiei de revizuire a Directivei privind apa potabilă 12 . Prezenta propunere a utilizat aceste dispoziții ca punct de plecare și le-a adaptat, atunci când a fost necesar. Abordarea va asigura, prin urmare, și coerența, care este un alt factor important pentru adecvarea reglementărilor.

•Drepturile fundamentale

Prezenta propunere ar urma să contribuie la aplicarea articolului 37 privind protecția mediului din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

Propunerea privește în principal măsuri de reglementare, fără impact imediat asupra cheltuielilor operaționale. În cursul punerii efective în aplicare, al cărei început nu este prevăzut înainte de 2021, poate avea loc un impact limitat asupra resurselor necesare Agenției Europene de Mediu (AEM). Aceasta va fi însă, în orice caz, acoperită de pachetul financiar și de alocarea de personal pentru AEM în contextul următorului CFM pentru perioada de după 2020.

5.ALTE ELEMENTE

•Planuri de punere în aplicare și măsuri de monitorizare, evaluare și raportare

Transparența și accesul la informații reprezintă un aspect esențial pentru promovarea încrederii utilizatorilor și a publicului larg în siguranța apei recuperate. Prin urmare, accentul a fost pus pe informarea publicului, în locul tradiționalelor obligații de raportare. Cerințele de monitorizare vor fi, în principal, impuse operatorilor stațiilor de recuperare, iar statele membre se vor asigura că informațiile sunt puse la dispoziția publicului pe internet.

Regulamentul propus include cerințe de monitorizare suplimentare cu privire la calitatea apei recuperate. Statele membre verifică respectarea condițiilor prevăzute în autorizație pe baza datelor de monitorizare obținute în temeiul prezentei propuneri de regulament, al Directiveicadru privind apa și al Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale, precum și pe baza altor informații relevante. Statele membre publică rezultatele verificării conformității și asigură accesul Comisiei la datele relevante.

Comisia va stabili norme detaliate privind formatul și modul de prezentare a informațiilor care ar trebui puse la dispoziția publicului pe internet. Cerințele vor fi elaborate în consultare cu experții din statele membre, ținând seama de concluzia trasă după verificarea adecvării raportării și monitorizării în domeniul politicii de mediu a UE, precum și de acțiunile subsecvente, în special în ceea ce privește utilizarea tehnologiilor TIC avansate.

Având în vedere evoluția preconizată atât a cunoștințelor, cât și a cadrului de politică în ceea ce privește noii contaminanți preocupanți, propunerea include o clauză de adaptare a anexelor la progresul tehnic și științific, precum și o cerință de evaluare.

•Explicații detaliate cu privire la dispozițiile specifice ale propunerii

Articolul 1 – Obiect și scop

Acest articol specifică obiectivele propunerii, și anume stabilirea cerințelor minime de calitate a apei și de monitorizare și a sarcinilor esențiale de gestionare a riscurilor, pentru a garanta că reutilizarea apelor uzate epurate este sigură, oferă o soluție la problema deficitului de apă și contribuie la funcționarea eficientă a pieței interne.

Articolul 2 – Domeniu de aplicare

Acest articol precizează că regulamentul propus se aplică apei recuperate destinate utilizărilor specifice indicate în secțiunea 1 din anexa I, și anume irigațiilor agricole.

Articolul 3 – Definiții

Acest articol cuprinde definițiile utilizate în regulamentul propus.

Articolul 4 – Obligațiile operatorilor stațiilor de recuperare în ceea ce privește calitatea apei

Acest articol definește cerințele minime care trebuie respectate înainte ca apa recuperată să poată fi utilizată pentru irigații agricole. Se face trimitere la anexa I, în care sunt specificate cerințele minime de calitate a apei recuperate și de monitorizare și cerințele suplimentare menționate la articolul 7, pe baza aplicării gestionării riscurilor, definită la articolul 5.

Articolul 5 – Gestionarea riscurilor

Acest articol definește procesul de gestionare a riscurilor care ar trebui aplicat de operatorul unei stații de recuperare în cooperare cu părțile relevante (utilizatorul final al apei recuperate, stația de epurare a apelor uzate urbane care alimentează cu apă stația de recuperare etc.). Operatorul stației de recuperare elaborează un Plan de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei, în care identifică cerințele suplimentare necesare pentru atenuarea în continuare a riscurilor și care urmează să facă parte din autorizația eliberată de autoritatea competentă. Planul de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei trebuie să se bazeze pe principiile esențiale ale gestionării riscurilor, definite în anexa II la propunere. Se are în vedere un act delegat pentru stabilirea specificațiilor tehnice care pot completa sarcinile esențiale de gestionare a riscurilor definite în anexa II.

Articolul 6 – Cererea de acordare a unei autorizații pentru furnizarea de apă recuperată

Acest articol descrie procesul de depunere a cererii pentru autorizația de a furniza apă recuperată și include lista documentelor care trebuie depuse de solicitant.

Articolul 7 – Acordarea autorizației

Acest articol precizează obligațiile ce revin actorilor relevanți în procedura de acordare a autorizației. În plus, sunt definite condițiile care trebuie incluse în autorizație și se prevede cerința de a revizui autorizația cel puțin o dată la 5 ani.

Articolul 8 – Verificarea conformității

Acest articol definește obligația autorităților competente de a verifica dacă apa recuperată este conformă cu condițiile stabilite în autorizație. Articolul precizează, de asemenea, regulile care trebuie urmate în caz de neconformitate sau de incidente care afectează conformitatea cu regulamentul propus.

Articolul 9 – Cooperarea dintre statele membre

Acest articol prevede modalitățile de efectuare a schimbului de informații dintre autoritățile competente din statele membre, dacă este cazul, înainte de eliberarea unei autorizații pentru reutilizarea apei.

Articolul 10 – Informații destinate publicului

În conformitate cu concluziile trase după verificarea adecvării raportării, acest articol precizează informațiile care trebuie furnizate de statele membre publicului. Intenția este de a mări transparența, fapt care ar conduce la creșterea încrederii consumatorilor în reutilizarea apei și la înțelegerea impactului prezentului regulament asupra adoptării pe scară mai largă a practicii de reutilizare a apei. Se are în vedere un act de punere în aplicare pentru stabilirea normelor detaliate privind formatul și modul de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate.

Articolul 11 – Informații privind monitorizarea punerii în aplicare

În conformitate cu concluziile trase după verificarea adecvării raportării, acest articol stabilește procedura de colectare a datelor relevante privind punerea în aplicare a regulamentului propus, care urmărește reducerea la minimum a sarcinii administrative (prin utilizarea de instrumente TIC moderne și prin concentrarea pe rapoarte bazate pe indicatori) și asigurarea transparenței și a responsabilității față de cetățeni. Articolul prevede că statele membre ar trebui să elaboreze seturi de date care conțin informații privind reutilizarea apei, utilizând cât mai mult posibil datele din actualele rapoarte întocmite în temeiul Directivei privind tratarea apelor urbane reziduale și al Directivei-cadru privind apa. Seturile de date ar trebui elaborate în conformitate cu Directiva INSPIRE. În acest scop se prevede sprijinul Agenției Europene de Mediu, care va avea, de asemenea, rolul de a accesa cu regularitate datele și a furniza Comisiei sinteze ale punerii în aplicare a regulamentului la nivelul Uniunii, care urmează a fi utilizate și în contextul viitoarelor evaluări ale regulamentului (articolul 13). Se are în vedere un act de punere în aplicare pentru stabilirea normelor detaliate privind formatul și modul de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate.

Articolul 12 – Accesul la justiție

Acest articol corespunde articolului 47 din Carta drepturilor fundamentale și pune în aplicare Convenția de la Aarhus în ceea ce privește accesul la justiție. Cetățenii și ONG-urile ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita un control judiciar al deciziilor luate de statele membre în temeiul prezentului regulament.

Articolul 13 – Evaluare

Acest articol stabilește cadrul viitoarelor evaluări (în sensul Orientărilor Comisiei privind o mai bună legiferare) ale regulamentului. Prima evaluare este prevăzută după 6 ani de la intrarea în vigoare a regulamentului.

Articolul 14 – Exercitarea delegării de competențe

Acesta este un articol standard pentru adoptarea actelor delegate.

Articolul 15 – Procedura comitetului

Acesta este un articol standard pentru adoptarea actelor de punere în aplicare.

Articolul 16 – Sancțiuni

Acesta este un articol standard referitor la sancțiuni.

Articolul 17 – Intrare în vigoare și aplicare

Acest articol stabilește data intrării în vigoare și data aplicării, respectiv după un an de la data intrării în vigoare, pentru a oferi suficient timp statelor membre să se adapteze la regulament, precum și pentru a elabora un act de punere în aplicare care să asigure aplicarea uniformă a gestionării riscurilor.

Anexa I – Utilizări și cerințe minime

Secțiunea 1 – Utilizări ale apei recuperate

Această secțiune specifică utilizările apei recuperate, și anume irigațiile agricole.

Secțiunea 2 - Cerințe minime

Această parte precizează clasele de calitate a apei recuperate și utilizarea agricolă asociată (tabelul 1). Partea (a) specifică cerințele minime de calitate a apei definite de JRC pe baza practicilor adoptate de statele membre și la nivel internațional (tabelul 2).

Partea (b) specifică cerințele de monitorizare a apei recuperate (Tabelul 3) și monitorizarea de validare pentru cea mai strictă clasă A (tabelul 4).

Anexa II – Sarcinile esențiale de gestionare a riscurilor

Această anexă stabilește în detaliu sarcinile care trebuie îndeplinite de către operatorul stației de recuperare pentru a elabora un Plan de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei, a identifica cerințele suplimentare care trebuie incluse în autorizație și a pune în aplicare sistemul de reutilizare a apei.

2018/0169 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

privind cerințele minime pentru reutilizarea apei

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 192 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 13 ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor 14 ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)Resursele de apă ale Uniunii sunt supuse unor presiuni din ce în ce mai mari, fapt ce conduce la un deficit de apă și la deteriorarea calității apei. În special, schimbările climatice și seceta contribuie în mod semnificativ la creșterea presiunii generate de dezvoltarea urbană și de agricultură asupra disponibilității apei dulci.

(2)Reutilizarea pe scară mai largă a apele uzate epurate ar crește capacitatea Uniunii de a răspunde presiunii tot mai mari asupra resurselor de apă. Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului 15 menționează reutilizarea apei ca fiind una dintre măsurile suplimentare pe statele membre pot decide să le aplice pentru atingerea obiectivelor directivei privind starea calitativă și cantitativă bună a apelor de suprafață și a celor subterane. Directiva 91/271/CEE a Consiliului 16 impune reutilizarea apelor uzate epurate, în toate cazurile în care aceasta este adecvată.

(3)În Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Plan de salvgardare a resurselor de apă ale Europei” 17 s-a subliniat că reutilizarea apei pentru irigații sau în scopuri industriale constituie o opțiune alternativă de alimentare cu apă pe care Uniunea trebuie să o ia în considerare.

(4)Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu cu titlul „Rezolvarea problemei deficitului de apă și a secetei în Uniunea Europeană” 18 stabilește ierarhia măsurilor pe care statele membre ar trebui să le aibă în vedere pentru gestionarea deficitului de apă și a secetei. Aceasta precizează că, în regiunile în care toate măsurile preventive au fost puse în aplicare în conformitate cu ierarhia soluțiilor de gestionare a apei, dar cererea de apă continuă să depășească disponibilitatea, infrastructura suplimentară de alimentare cu apă poate constitui, în anumite circumstanțe și ținând seama de raportul dintre costuri și beneficii, o abordare alternativă pentru atenuarea efectelor secetei severe.

(5)În Planul său de acțiune pentru economia circulară 19 , Comisia s-a angajat să întreprindă o serie de acțiuni de promovare a reutilizării apelor uzate epurate, printre care se numără și elaborarea unei propuneri legislative privind cerințele minime pentru reutilizarea apei.

(6)Se consideră că reutilizarea apelor uzate epurate în mod corespunzător, provenind, de exemplu, de la stațiile de epurare a apelor uzate urbane sau de la instalațiile industriale, are un impact mai redus asupra mediului decât alte metode de alimentare cu apă, cum ar fi transferurile de apă sau desalinizarea; o astfel de reutilizare se practică însă în măsură limitată în Uniune. Acest lucru pare a fi parțial cauzat de lipsa unor standarde comune ale Uniunii, de mediu sau sanitare, pentru reutilizarea apei și, mai ales în ceea ce privește produsele agricole, de potențialele obstacole în calea liberei circulații a unor astfel de produse irigate cu apă recuperată.

(7)Pot fi stabilite standarde sanitare în materie de igienă alimentară pentru produsele agricole irigate cu apă recuperată, numai dacă cerințele de calitate pentru apa recuperată destinată irigațiilor agricole nu diferă semnificativ de la un stat membru la altul. Armonizarea cerințelor va contribui, de asemenea, la funcționarea eficientă a pieței interne pentru astfel de produse. Prin urmare, este oportun să se introducă o armonizare minimă, prin stabilirea de cerințe minime de calitate a apei și de monitorizare. Aceste cerințe minime ar trebui să constea în parametri minimi pentru apa recuperată și în alte cerințe de calitate, mai stricte sau suplimentare, impuse, dacă este necesar, de autoritățile competente împreună cu măsuri preventive adecvate. Pentru a identifica cerințele mai stricte sau suplimentare de calitate a apei, operatorii stațiilor de recuperare ar trebui să îndeplinească sarcini esențiale de gestionare a riscurilor. Parametrii se bazează pe raportul tehnic al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei și reflectă standardele internaționale privind reutilizarea apei.

(8)Aderarea la cerințele minime pentru reutilizarea apei ar trebui să contribuie la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă din Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă, în special a obiectivului 6, privind asigurarea disponibilității și a gestionării durabile a apei și a salubrității pentru toți, precum și la o creștere substanțială a gradului de reciclare și de reutilizare în condiții de siguranță a apei la nivel mondial. În plus, prezentul regulament urmărește să asigure aplicarea articolului 37 privind protecția mediului din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(9)Gestionarea riscurilor ar trebui să cuprindă identificarea și gestionarea riscurilor în mod proactiv și să includă conceptul de producere a apei recuperate la calitatea necesară pentru anumite utilizări. Evaluarea riscurilor ar trebui să se bazeze pe sarcinile esențiale de gestionare a riscurilor și ar trebui să identifice orice cerințe suplimentare de calitate a apei, necesare pentru a asigura un nivel suficient de protecție a mediului și a sănătății oamenilor și animalelor.

(10)Pentru o protecție efectivă a mediului și a sănătății umane, operatorii stațiilor de recuperare ar trebui să fie responsabili, în principal, pentru calitatea apei recuperate. În scopul respectării cerințelor minime și a oricăror condiții suplimentare stabilite de autoritatea competentă, operatorii stațiilor de recuperare ar trebui să monitorizeze calitatea apei recuperate. Prin urmare, este oportun să se stabilească cerințe minime de monitorizare, care cuprind atât frecvențele de monitorizare de rutină, cât și calendarul și obiectivele de performanță pentru monitorizarea de validare. Anumite cerințe de monitorizare de rutină sunt specificate în conformitate cu Directiva 91/271/CEE.

(11)Este necesar să se garanteze siguranța utilizării apei recuperate, încurajând astfel reutilizarea apei în întreaga Uniune și creșterea încrederii publicului în această practică. Prin urmare, alimentarea cu apă recuperată pentru utilizări specifice ar trebui să fie permisă numai pe baza unei autorizații acordate de autoritățile competente ale statelor membre. Pentru a asigura o abordare armonizată la nivelul Uniunii, trasabilitatea și transparența, normele de fond privind această autorizație ar trebui stabilite la nivelul Uniunii. Cu toate acestea, detaliile procedurilor de acordare a autorizațiilor ar trebui stabilite de statele membre. Acestea ar trebui să poată aplica procedurile existente de acordare a autorizațiilor, care ar trebui adaptate pentru a ține seama de cerințele introduse prin prezentul regulament.

(12)Dispozițiile prezentului regulament completează cerințele altor acte legislative ale Uniunii, în special pe cele privind posibilele riscuri la adresa sănătății și a mediului. Pentru a asigura o abordare globală a posibilelor riscuri la adresa sănătății oamenilor și a animalelor și la adresa mediului, operatorii stațiilor de recuperare și autoritățile competente ar trebui, prin urmare, să țină seama și de cerințele stabilite în alte acte legislative relevante ale Uniunii, în special în Directivele 86/278/CEE, 91/676/CEE 20 și 98/83/CE 21 ale Consiliului, în Directivele 91/271/CEE și 2000/60/CE, în Regulamentele (CE) nr. 178/2002 22 , (CE) nr. 852/2004 23 , (CE) nr. 183/2005 24 , (CE) nr. 396/2005 25 și (CE) nr. 1069/2009 26 ale Parlamentului European și ale Consiliului, în Directivele 2006/7/CE 27 , 2006/118/CE 28 , 2008/105/CE 29 și 2011/92/UE 30 ale Parlamentului European și ale Consiliului și în Regulamentele (CE) nr. 2073/2005 31 , (CE) nr. 1881/2006 32 și (CE) nr. 142/2011 33 ale Comisiei.

(13)Regulamentul (CE) nr. 852/2004 stabilește norme generale pentru operatorii din sectorul alimentar, care reglementează producția, prelucrarea, distribuția și punerea pe piață a produselor alimentare destinate consumului uman. Acest regulament se referă la calitatea din punct de vedere sanitar a produselor alimentare, iar unul dintre principiile sale de bază este că responsabilitatea principală pentru siguranța alimentară revine operatorului din sectorul alimentar. Regulamentul respectiv face, de asemenea, obiectul unor orientări detaliate; dintre acestea, deosebit de relevantă este Comunicarea Comisiei privind documentul de orientare referitor la combaterea riscurilor microbiologice prezentate de fructele și legumele proaspete, prin asigurarea unei bune igiene la nivelul producției primare (2017/C 163/01). Obiectivele de performanță pentru apa recuperată stabilite în prezentul regulament nu împiedică operatorii din sectorul alimentar să obțină calitatea apei necesară pentru a se conforma Regulamentului (CE) nr. 852/2004, utilizând într-un stadiu ulterior mai multe opțiuni de tratare a apei, singure sau în combinație cu alte opțiuni care nu implică tratarea.

(14)Pentru a încuraja încrederea în reutilizarea apei, ar trebui să fie furnizate publicului informații. Punerea la dispoziție a informațiilor privind reutilizarea apei ar trebui să conducă la creșterea transparenței și a trasabilității și ar putea prezenta un interes deosebit și pentru alte autorități competente, pentru care reutilizarea apei în scopuri specifice are implicații.

(15)Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului 34 urmărește garantarea dreptului de acces în statele membre la informațiile despre mediu, în conformitate cu Convenția privind accesul la informații, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu 35 (Convenția de la Aarhus). Directiva respectivă stabilește obligații ample privind furnizarea, la cerere, a informațiilor despre mediu și diseminarea activă a acestor informații. Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului 36 se referă la schimbul de informații spațiale, inclusiv de seturi de date privind diferite aspecte legate de mediu. Este important ca dispozițiile prezentului regulament privind accesul la informații și mecanismele de schimb de date să completeze directivele respective, fără a crea un alt regim juridic. Prin urmare, dispozițiile prezentului regulament privind informațiile destinate publicului și informațiile despre monitorizarea punerii în aplicare nu ar trebui să aducă atingere Directivelor 2003/4/CE și 2007/2/CE.

(16)Pentru a adapta cerințele minime existente și sarcinile esențiale de gestionare a riscurilor la progresul științific și tehnic, ar trebui delegată Comisiei, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, competența de a adopta acte pentru modificarea cerințelor minime și a sarcinilor esențiale de gestionare a riscurilor. În plus, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a mediului și a sănătății umane, Comisia ar trebui să poată adopta, de asemenea, acte delegate care completează sarcinile esențiale de gestionare a riscurilor prin stabilirea de specificații tehnice. Este deosebit de important ca, în cursul activităților sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, iar aceste consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare 37 . Pentru a asigura în special participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(17)Pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a prezentului regulament, ar trebui conferite Comisiei competențe de executare pentru adoptarea unor norme detaliate privind formatul și modul de prezentare a informațiilor care trebuie puse la dispoziția publicului de către statele membre, formatul și modul de prezentare a informațiilor privind monitorizarea punerii în aplicare a prezentului regulament care trebuie transmise de statele membre, precum și formatul și modul de prezentare a informațiilor din sinteza la nivelul Uniunii, elaborată de Agenția Europeană de Mediu (AEM). Aceste competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului 38 .

(18)Autoritățile competente ar trebui să verifice conformitatea apei recuperate cu condițiile stabilite în autorizație. În caz de neconformitate, acestea ar trebui să solicite operatorului stației de recuperare să ia măsurile necesare pentru asigurarea conformității. Operatorii stațiilor de recuperare ar trebui să suspende imediat furnizarea de apă recuperată, atunci când neconformitatea conduce la apariția unui risc semnificativ pentru mediu sau sănătatea umană.

(19)Autoritățile competente ar trebui să coopereze cu alte autorități relevante, prin intermediul schimbului de informații, pentru a asigura conformitatea cu cerințele relevante impuse la nivel național și la nivelul Uniunii.

(20)Datele furnizate de statele membre sunt esențiale, întrucât permit Comisiei să monitorizeze și să evalueze performanța legislației din perspectiva obiectivelor urmărite.

(21)În conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare, Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentului regulament. Evaluarea ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii de eficiență, eficacitate, relevanță, coerență și valoare adăugată a UE și să stea la baza evaluărilor impactului unor eventuale măsuri ulterioare.

(22)În conformitate cu Convenția de la Aarhus, publicul interesat ar trebui să aibă acces la justiție, pentru a putea contribui la protecția dreptului de a trăi într-un mediu adecvat pentru sănătatea și bunăstarea persoanelor fizice.

(23)Statele membre ar trebui să stabilească norme privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor prezentului regulament și să asigure punerea în aplicare a acestor sancțiuni. Sancțiunile ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive.

(24)Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume protecția mediului și a sănătății umane, nu poate fi realizat pe deplin de către statele membre, dar, ca urmare a dimensiunii și efectelor acțiunii, poate fi mai bine realizat la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la același articol, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivului respectiv.

(25)Este necesar să se asigure suficient timp atât statelor membre pentru a înființa infrastructura administrativă necesară aplicării prezentului regulament, cât și operatorilor pentru a se pregăti în vederea aplicării noilor norme,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiect și scop

1.Prezentul regulament stabilește cerințe minime de calitate a apei și de monitorizare, precum și obligația de a îndeplini sarcinile esențiale specificate în materie de gestionare a riscurilor, pentru reutilizarea în condiții de siguranță a apelor uzate urbane, epurate în contextul gestionării integrate a apei.

2.Scopul prezentului regulament este de a garanta că apa recuperată este sigură pentru utilizarea căreia îi este destinată, pentru a asigura astfel un nivel ridicat de protecție a sănătății oamenilor și animalelor și a mediului și a aborda în mod coordonat la nivelul Uniunii problema deficitului de apă și a presiunii rezultate asupra resurselor de apă, contribuind în acest mod și la funcționarea eficientă a pieței interne.

Articolul 2

Domeniu de aplicare

Prezentul regulament se aplică apei recuperate destinate unei utilizări specificate în secțiunea 1 din anexa I.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:

1.„autoritate competentă” înseamnă autoritatea sau organismul desemnat de un stat membru pentru îndeplinirea obligațiilor care decurg din prezentul regulament;

2.„autoritate în domeniul apei” înseamnă autoritatea sau autoritățile desemnate în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) sau (3) din Directiva 2000/60/CE;

3.„utilizator final” înseamnă persoana fizică sau juridică ce utilizează apa recuperată;

4.„ape uzate urbane” înseamnă apele uzate urbane definite la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 91/271/CEE;

5.„apă recuperată” înseamnă apa rezultată din tratamentul suplimentar într-o stație de recuperare al apelor uzate urbane epurate conform cerințelor Directivei 91/271/CEE;

6.„stație de recuperare” înseamnă o stație de epurare a apelor uzate urbane sau o altă instalație, care tratează suplimentar apele uzate urbane conforme cu cerințele Directivei 91/271/CEE cu scopul de a produce apă adecvată pentru o utilizare specificată în secțiunea 1 din anexa I la prezentul regulament;

7.„operatorul stației de recuperare” înseamnă persoana fizică sau juridică ce operează sau controlează stația de recuperare;

8.„pericol” înseamnă un agent biologic, chimic, fizic sau radiologic susceptibil de a fi dăunător pentru oameni, animale, culturi sau plante, alte biocenoze terestre, biocenoza acvatică, soluri sau mediu în ansamblul său;

9.„risc” înseamnă probabilitatea ca pericolele identificate să cauzeze daune într-un interval de timp specificat, inclusiv gravitatea consecințelor;

10.„gestionarea riscurilor” înseamnă o gestionare sistematică, ce asigură permanent siguranța reutilizării apei într-un context specific;

11.„măsură preventivă” înseamnă orice acțiune sau activitate la care se poate recurge pentru a preveni sau a elimina un risc la adresa sănătății sau a mediului ori pentru a reduce riscul respectiv la un nivel acceptabil.

Articolul 4

Obligațiile operatorilor stațiilor de recuperare în ceea ce privește calitatea apei

1.Operatorii stațiilor de recuperare se asigură că apa recuperată destinată unei utilizări specificate în secțiunea 1 din anexa I este conformă, la ieșirea din stația de recuperare (punctul de conformitate), cu următoarele cerințe:

(a)cerințele minime de calitate a apei stabilite în secțiunea 2 din anexa I;

(b)orice condiții suplimentare privind calitatea apei, stabilite de autoritatea competentă în autorizația relevantă, în temeiul articolului 7 alineatul (3) literele (b) și (c).

2.Pentru a asigura respectarea cerințelor și a condițiilor menționate la alineatul (1), operatorul stației de recuperare monitorizează calitatea apei în conformitate cu următoarele:

(a)secțiunea 2 din anexa I;

(b)orice condiții suplimentare privind monitorizarea stabilite de autoritatea competentă în autorizația relevantă, în temeiul articolului 7 alineatul (3) literele (b) și (c).

3.Comisia este împuternicită să adopte acte delegate de modificare a prezentului regulament, în conformitate cu articolul 14, pentru a adapta la progresul tehnic și științific cerințele minime prevăzute în secțiunea 2 din anexa I.

Articolul 5

Gestionarea riscurilor

1.În scopul producerii și furnizării de apă recuperată, operatorul stației de recuperare asigură gestionarea riscurilor, în consultare cu următorii:

(a)operatorul stației (stațiilor) de epurare a apelor uzate urbane care furnizează apă stației de recuperare, dacă este diferit de operatorul stației de recuperare;

(b)utilizatorul (utilizatorii) final(i);

(c)orice altă parte pe care operatorul stației de recuperare o consideră relevantă.

2.Operatorul stației de recuperare elaborează un Plan de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei, pe baza sarcinilor esențiale de gestionare a riscurilor stabilite în anexa II. Planul de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei propune orice cerințe suplimentare celor specificate în anexa I, care sunt necesare pentru a atenua și mai mult orice riscuri și, printre altele, identifică pericolele, riscurile și măsurile preventive adecvate.

3.Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 14, acte delegate de modificare a prezentului regulament pentru a adapta la progresul tehnic și științific sarcinile esențiale de gestionare a riscurilor stabilite în anexa II.

Comisia este împuternicită, de asemenea, să adopte, în conformitate cu articolul 14, acte delegate de completare a prezentului regulament pentru a stabili specificații tehnice pentru sarcinile esențiale de gestionare a riscurilor stabilite în anexa II.

Articolul 6

Cererea de acordare a unei autorizații pentru furnizarea de apă recuperată

1.Orice furnizare de apă recuperată destinată unei utilizări specificate în secțiunea 1 din anexa I face obiectul unei autorizații.

2.Operatorul depune o cerere de acordare a autorizației menționate la alineatul (1) sau o cerere de modificare a unei autorizații existente, la autoritatea competentă din statul membru în care funcționează sau este prevăzută să funcționeze stația de recuperare.

3.Cererea cuprinde următoarele:

(a)un Plan de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei elaborat în conformitate cu articolul 5 alineatul (2);

(b)o descriere a modului în care operatorul stației de recuperare se va conforma cerințelor minime de calitate a apei și de monitorizare stabilite în secțiunea 2 din anexa I;

(c)o descriere a modului în care operatorul stației de recuperare se va conforma cerințelor suplimentare propuse în Planul de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei.

Articolul 7

Acordarea autorizației

1.În scopul evaluării cererii, dacă este cazul, autoritatea competentă se consultă și face schimb de informații relevante cu următorii:

(a)alte autorități relevante din același stat membru, în special autoritatea din domeniul apei, dacă este diferită de autoritatea competentă;

(b)punctul (punctele) de contact din statul membru (statele membre) potențial afectat(e), desemnat(e) în conformitate cu articolul 9 alineatul (1).

2.Autoritatea competentă decide, în termen de 3 luni de la data primirii cererii complete menționate la articolul 6 alineatul (3) litera (a), dacă acordă sau nu autorizația. Dacă are nevoie de mai mult timp ca urmare a complexității cererii, autoritatea competentă informează solicitantul în acest sens, indică data preconizată de acordare a autorizației și precizează motivele prelungirii termenului.

3.Dacă decide să acorde o autorizație, autoritatea competentă stabilește condițiile aplicabile, care cuprind următoarele, după caz:

(a)condiții referitoare la cerințele minime de calitate a apei și de monitorizare stabilite în secțiunea 2 din anexa I;

(b)condiții referitoare la cerințele suplimentare propuse în Planul de gestionare a riscurilor legate de reutilizarea apei;

(c)orice alte condiții necesare pentru a atenua și mai mult orice riscuri inacceptabile la adresa sănătății oamenilor și animalelor sau a mediului.

4.Autorizația se reexaminează periodic, cel puțin o dată la cinci ani, și, dacă este necesar, se modifică.

Articolul 8

Verificarea conformității

1.Autoritățile competente verifică dacă, la punctul de conformitate, apa recuperată este conformă cu condițiile stabilite în autorizație. Verificarea conformității se efectuează prin următoarele mijloace:

(a)controale la fața locului;

(b)utilizarea datelor de monitorizare obținute în temeiul prezentului regulament și al Directivelor 91/271/CEE și 2000/60/CE;

(c)orice alte mijloace adecvate.

2.În caz de neconformitate, autoritatea competentă impune operatorului stației de recuperare să ia măsurile necesare pentru a restabili conformitatea fără întârziere.

3.Dacă neconformitatea generează un risc semnificativ la adresa mediului sau a sănătății umane, operatorul stației de recuperare suspendă imediat alimentarea cu apa recuperată, până când autoritatea competentă stabilește că a fost restabilită conformitatea.

4.Dacă are loc un incident care afectează conformitatea cu condițiile prevăzute în autorizație, operatorul stației de recuperare informează imediat autoritatea competentă și utilizatorul (utilizatorii) final(i) care ar putea fi eventual afectați și comunică autorității competente informațiile necesare pentru evaluarea impactului unui astfel de incident.

Articolul 9

Cooperarea dintre statele membre

1.Fiecare stat membru desemnează un punct de contact care urmează să coopereze, după caz, cu punctele de contact și cu autoritățile competente din alte state membre. Rolul punctelor de contact este de a asigura asistență la cerere și de a coordona comunicarea dintre autoritățile competente. În special, punctele de contact primesc și transmit cererile de asistență.

2.Statele membre răspund cererilor de asistență fără întârzieri nejustificate.

Articolul 10

Informații destinate publicului

1.Fără a aduce atingere Directivelor 2003/4/CE și 2007/2/CE, statele membre se asigură că sunt puse la dispoziția publicului, pe internet, informații adecvate și actualizate privind reutilizarea apei. Aceste informații cuprind următoarele:

(a)cantitatea și calitatea apei recuperate furnizate în conformitate cu prezentul regulament;

(b)procentul de apă recuperată în statul membru din apele uzate urbane epurate, furnizat în conformitate cu prezentul regulament;

(c)autorizațiile acordate sau modificate în conformitate cu prezentul regulament, inclusiv condițiile stabilite de autoritățile competente în conformitate cu articolul 7 alineatul (3);

(d)rezultatul verificării conformității efectuate în conformitate cu articolul 8 alineatul (1);

(e)punctele de contact desemnate în conformitate cu articolul 9 alineatul (1).

2.Informațiile menționate la alineatul (1) se actualizează cel puțin o dată pe an.

3.Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme detaliate privind formatul și modul de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate în temeiul alineatului (1). Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15.

Articolul 11

Informații privind monitorizarea punerii în aplicare

1.Fără a aduce atingere Directivelor 2003/4/CE și 2007/2/CE, fiecare stat membru, asistat de Agenția Europeană de Mediu:

(a)elaborează și publică, până la ... [trei ani după data intrării în vigoare a prezentului regulament], și, ulterior, actualizează la fiecare 6 ani, un set de date care conțin informații privind rezultatul verificării conformității efectuate în conformitate cu articolul 8 alineatul (1) și alte informații care trebuie puse la dispoziția publicului pe internet în conformitate cu articolul 10;

(b)elaborează, publică și, ulterior, actualizează anual, un set de date care conțin informații privind cazurile de neconformitate cu condițiile stabilite în autorizație, colectate în conformitate cu articolul 8 alineatul (1), și informații privind măsurile luate în conformitate cu articolul 8 alineatele (2) și (3).

2.Statele membre asigură accesul Comisiei, al Agenției Europene de Mediu și al Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor la seturile de date menționate la alineatul (1).

3.Pe baza datelor menționate la alineatul (1), Agenția Europeană de Mediu elaborează, publică și actualizează periodic sau la cererea Comisiei o sinteză la nivelul Uniunii care cuprinde, după caz, indicatori privind realizările, rezultatele și efectele prezentului regulament, hărți și rapoarte ale statelor membre.

4.Comisia poate stabili, prin acte de punere în aplicare, norme detaliate privind formatul și modul de prezentare a informațiilor care trebuie furnizate în conformitate cu alineatul (1), precum și norme detaliate privind formatul și modul de prezentare a sintezei la nivelul Uniunii menționate la alineatul (3). Aceste acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 15.

Articolul 12

Accesul la justiție

1.Statele membre se asigură că persoanele fizice sau juridice sau asociațiile, organizațiile ori grupurile acestora au acces, în conformitate cu legislația sau practica națională, la o cale de atac în fața unei instanțe sau a unui organism independent și imparțial instituit prin lege, prin care pot contesta legalitatea de fond sau de procedură a deciziilor, acțiunilor sau omisiunilor legate de punerea în aplicare a articolelor 4-8, atunci când este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

(a)acestea au un interes suficient;

(b)acestea invocă încălcarea unui drept, dacă legea procedurală administrativă a statului membru relevant impune aceasta ca o condiție preliminară.

2.Statele membre stabilesc stadiul în care pot fi contestate deciziile, acțiunile sau omisiunile.

3.Statele membre stabilesc ce înseamnă interes suficient și încălcarea unui drept, în conformitate cu obiectivul de a acorda publicului interesat un acces larg la justiție.

În acest sens, interesul oricărei organizații nonguvernamentale care promovează protecția mediului și îndeplinește cerințele prevăzute de legislația națională este considerat suficient în sensul alineatului (1) litera (a).

Se consideră, de asemenea, că astfel de organizații au drepturi care pot fi încălcate în sensul alineatului (1) litera (b).

4.Alineatele (1), (2) și (3) nu exclud posibilitatea unei căi de atac preliminare în fața unei autorități administrative și nu aduc atingere obligației de a epuiza toate căile de atac administrative înainte de a recurge la căile de atac judiciare, dacă legislația internă prevede o astfel de obligație.

5.Căile de atac prevăzute la alineatele (1) și (4) trebuie să fie corecte, echitabile, rapide și să nu implice costuri prohibitive.

6.Statele membre se asigură că informațiile privind accesul la căile de atac administrative și judiciare sunt puse la dispoziția publicului.

Articolul 13

Evaluare

1.Comisia efectuează, până la ... [6 ani după data intrării în vigoare a prezentului regulament], o evaluare a prezentului regulament. Evaluarea se bazează pe cel puțin următoarele elemente:

(a)experiența acumulată prin punerea în aplicare a prezentului regulament;

(b)seturile de date elaborate de statele membre în conformitate cu articolul 11 alineatul (1) și sinteza la nivelul Uniunii elaborată de Agenția Europeană de Mediu în conformitate cu articolul 11 alineatul (3);

(c)datele științifice, analitice și epidemiologice relevante;

(d)cunoștințe tehnice și științifice;

(e)recomandările Organizației Mondiale a Sănătății, dacă sunt disponibile.

2.În contextul evaluării menționate la alineatul (1), Comisia acordă o atenție deosebită următoarelor aspecte:

(a)cerințele minime stabilite în anexa I;

(b)sarcinile esențiale de administrare a riscurilor stabilite în anexa II;

(c)cerințele suplimentare stabilite de autoritățile competente în temeiul articolului 7 alineatul (3) literele (b) și (c);

(d)impactul reutilizării apei asupra mediului și a sănătății umane.

Articolul 14

Exercitarea delegării de competențe

1.Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile stabilite de prezentul articol.

2.Competența de a adopta actele delegate menționate la articolul 4 alineatul (3) și la articolul 5 alineatul (3) este conferită Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată de la data intrării în vigoare a prezentului regulament.

3.Delegarea de competențe menționată la articolul 4 alineatul (3) și la articolul 5 alineatul (3) poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua următoare datei publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate aflate deja în vigoare.

4.Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

5.De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

6.Un act delegat adoptat în temeiul articolului 4 alineatul (3) și al articolului 5 alineatul (3) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu formulează obiecții în termen de două luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau dacă, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu au obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Articolul 15

Procedura comitetului

1.Comisia este asistată de comitetul instituit prin Directiva 2000/60/CE. Comitetul respectiv este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011.

2.În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

Articolul 16

Sancțiuni

Statele membre stabilesc normele privind sancțiunile aplicabile în cazul încălcării prezentului regulament și iau toate măsurile necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive. Statele membre notifică Comisiei, până la … [3 ani după data intrării în vigoare a prezentului regulament], normele și măsurile respective, precum și orice modificare ulterioară a acestora.

Articolul 17

Intrare în vigoare și aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Se aplică de la ... [un an după data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Președintele Președintele

(1) Acestea consumă, în total, aproximativ un sfert din apa dulce captată. Captările pentru irigații reprezintă, în Europa de Sud și de Sud-Est, aproximativ 60 % și, în anumite districte hidrografice, până la 80 % din captările de apă dulce.

(2) http://www.bbc.com/news/world-europe-40803619

(3) COM(2007) 414

(4) A se remarca, în acest context, că Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind agricultura și gestionarea durabilă a apei în UE [SWD(2017) 153 final] menționează reutilizarea apei ca una dintre măsurile care au potențialul de a reduce efectele negative asociate exploatării excesive a resurselor de apă.

(5)

Programul general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 (Decizia 1386/2013/UE), în special următoarele obiective:

·„protejarea, conservarea și ameliorarea capitalului natural al Uniunii”, prin acțiuni care asigură că, până în 2020:

(b) impactul presiunilor asupra apelor de tranziție, costiere și dulci (inclusiv a apelor de suprafață și subterane) va fi redus semnificativ pentru a realiza, a menține sau a crește starea bună a acestora, astfel cum este definită în Directiva-cadru privind apa;

(f) ciclul nutrienților (azot și fosfor) va fi gestionat în mod mai sustenabil și mai eficient din punctul de vedere al utilizării resurselor;

·„trecerea Uniunii la o economie verde și competitivă cu emisii reduse de dioxid de carbon și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor”, prin acțiuni care asigură că, până în 2020:

(b) impactul global asupra mediului al tuturor sectoarelor economiei Uniunii va fi redus semnificativ, iar eficiența utilizării resurselor va crește, fiind disponibile metodologii de măsurare și evaluare. Există stimulente de piață și stimulente la nivelul politicilor care încurajează investițiile de afaceri în eficiența utilizării resurselor, în timp ce creșterea verde este stimulată prin intermediul măsurilor de sprijinire a inovării;

(c) schimbările structurale din cadrul producției, al tehnologiei și al inovării, precum și modelele de consum și stilurile de viață vor reduce impactul global al producției și consumului asupra mediului, în special în sectorul alimentar, în cel al locuințelor și în cel al mobilității;

(6) Cazul focarelor de E. coli care au afectat 16 țări din Europa și America de Nord în 2011 (4000 de cazuri raportate și 53 de decese înregistrate în Germania) este un exemplu în acest sens. Originea epidemiei a fost atribuită castraveților irigați cu apă uzată epurată importați din Spania și mai multe state membre, respectiv Austria, Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Germania și Regatul Unit, au blocat sau au restricționat importul de produse spaniole, din cauza preocupărilor că acestea ar fi fost contaminate în cursul irigării. Ulterior, s-a dovedit că nu castraveții au fost sursa de contaminare cu E. coli, ci semințele germinate produse de o fermă din Germania, și că semințele de Trigonella foenum-graecum implicate proveneau din Egipt. S-a estimat că această situație a provocat pierderi de 200 milioane EUR pe săptămână în Spania, ca urmare a anulării comenzilor, și a contribuit la reducerea venitului agricol al regiunii Murcia cu până la 11,3 % în cursul perioadei de vegetație 2010-2011. Acest caz a descurajat investițiile în prelucrarea produselor alimentare irigate cu apă reutilizată.

(7) http://ec.europa.eu/environment/water/reuse.htm

(8) Au fost colectate informații privind situația reutilizării apei în statele membre ale UE și participanții au fost invitați să facă observații cu privire la proiectele studiilor care sprijină evaluarea impactului, elaborate de consultanți. DG ENV și JRC au organizat în iunie 2015 un atelier tehnic privind eventualele cerințe minime de calitate pentru reutilizarea apei la nivelul UE. În martie 2016, octombrie 2016 și iunie 2017 au avut loc reuniuni pentru a discuta în mod specific proiectele de raport tehnic al JRC. Au fost prezentate, de asemenea, elemente provizorii ale evaluării impactului, pentru a colecta observații și informații suplimentare. Au fost, de asemenea, consultate grupurile de experți pentru Directiva privind apele subterane, Directiva privind standardele de calitate a mediului, Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale și Directiva privind apa potabilă.

(9) Avizul Comitetului SEC(2018) 249, Evaluarea impactului SWD(2018) 249, Rezumatul evaluării impactului SWD(2018) 250.

(10) SWD(2017) 230

(11) COM(2017) 312

(12) COM(2017) 753

(13) JO C , , p. .

(14) JO C , , p. .

(15) Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1).

(16) Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, 30.5.1991, p. 40).

(17) COM(2012) 673

(18) COM(2007) 414

(19) COM(2015) 614

(20) Directiva 91/676/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (JO L 375, 31.12.1991, p. 1).

(21) Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 330, 5.12.1998, p. 32).

(22) Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).

(23) Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (JO L 139, 30.4.2004, p. 1).

(24) Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerințelor privind igiena hranei pentru animale (JO L 35, 8.2.2005, p. 1).

(25) Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale și de modificare a Directivei 91/414/CEE (JO L 70, 16.3.2005, p. 1).

(26) Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală) (JO L 300, 14.11.2009, p. 1).

(27) Directiva 2006/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 februarie 2006 privind gestionarea calității apei pentru scăldat și de abrogare a Directivei 76/160/CEE (JO L 64, 4.3.2006, p. 37).

(28) Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării (JO L 372, 27.12.2006, p. 19).

(29) Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei, de modificare și de abrogare a Directivelor 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE, 86/280/CEE ale Consiliului și de modificare a Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 348, 24.12.2008, p. 84).

(30) Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 26, 28.1.2012, p. 1).

(31) Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare (JO L 338, 22.12.2005, p. 1).

(32) Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare (JO L 364, 20.12.2006, p. 5).

(33) Regulamentul (UE) nr. 142/2011 al Comisiei din 25 februarie 2011 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de punere în aplicare a Directivei 97/78/CE a Consiliului în ceea ce privește anumite probe și produse care sunt scutite de la controalele sanitar-veterinare la frontieră în conformitate cu directiva menționată (JO L 54, 26.2.2011, p. 1).

(34) Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26).

(35) JO L 124, 17.5.2005, p. 4.

(36) Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE) (JO L 108, 25.4.2007, p. 1).

(37) JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

(38) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

Clasa de calitate minimă a apei recuperate	Categoria culturii	Metoda de irigare
A	Toate culturile alimentare, inclusiv culturile de rădăcinoase consumate crude și culturile alimentare în cazul cărora partea comestibilă este în contact direct cu apa recuperată	Toate metodele de irigare
B	Culturi alimentare consumate crude în cazul cărora partea comestibilă este produsă deasupra solului și nu este în contact direct cu apa recuperată, culturi alimentare prelucrate și culturi nealimentare, inclusiv culturi destinate hranei animalelor crescute pentru producția de lapte sau carne	Toate metodele de irigare
C		Exclusiv irigare prin picurare*
D	Culturi industriale, culturi energetice și culturi de semințe	Toate metodele de irigare

Clasa de calitate a apei recuperate	Obiectivul indicativ privind tehnologia	Cerințe de calitate
		E. coli (CFU/100 ml)	CBO5 (mg/l)	Materii solide în suspensie totale (TSS) (mg/l)	Turbiditate Unități de turbiditate nefelometrică (NTU)	Altele
A	Epurare secundară, filtrare și dezinfectare	≤10 sau sub limita de detecție	≤10	≤10	≤5	Legionella spp.: <1 000 CFU/l în cazul în care există riscul de aerosolizare în sere Nematode intestinale (ouă de helminți): ≤ 1 ou/l pentru irigarea pășunilor sau a ierbii pentru nutrețuri
B	Epurare secundară și dezinfectare	≤100	În conformitate cu Directiva 91/271/CEE a Consiliului 1 (Anexa I, tabelul 1)	În conformitate cu Directiva 91/271/CEE (Anexa I, tabelul 1)	-
C	Epurare secundară și dezinfectare	≤1 000			-
D	Epurare secundară și dezinfectare	≤10 000			-

	Frecvențe minime de monitorizare
Clasa de calitate a apei recuperate	E. coli	CBO5	Materii solide în suspensie totale (TSS)	Turbiditate	Legionella spp. (dacă este cazul)	Nematode intestinale (dacă este cazul)
A	O dată pe săptămână	O dată pe săptămână	O dată pe săptămână	În permanență	O dată pe săptămână	De două ori pe lună sau frecvența stabilită de către operatorul stației de recuperare, în funcție de numărul de ouă din apele uzate care intră în stația de recuperare
B	O dată pe săptămână	În conformitate cu Directiva 91/271/CEE (Anexa I, secțiunea D)	În conformitate cu Directiva 91/271/CEE (Anexa I secțiunea D)	-
C	De două ori pe lună			-
D	De două ori pe lună			-

Clasa de calitate a apei recuperate	Microorganisme indicatoare (*)	Obiective de performanță pentru lanțul de tratare (reducere log10)
A	E. coli	≥ 5,0
	Total colifagi/ colifagi F-specifici/colifagi somatici/colifagi (**)	≥ 6,0
	Spori de Clostridium perfringens /bacterii sporulante care reduc cantitatea de sulf (***)	≥ 5,0

Clasa de calitate a apei recuperate	Măsuri preventive specifice
A	-Porcii nu trebuie să fie expuși la furaje irigate cu apă recuperată, cu excepția cazului în care există suficiente date care să indice faptul că riscurile legate de un anumit caz pot fi gestionate.
B	-Se interzice recoltarea produselor umede irigate sau căzute pe sol. -Vacile de lapte aflate în perioada de lactație nu pot avea acces la pășuni atât timp cât acestea sunt umede. -Furajele trebuie să fie uscate sau însilozate înainte de ambalare. -Porcii nu trebuie să fie expuși la furaje irigate cu apă recuperată, cu excepția cazului în care există suficiente date care să indice faptul că riscurile legate de un anumit caz pot fi gestionate.
C	-Se interzice recoltarea produselor umede irigate sau căzute pe sol. -Animalele erbivore nu pot avea acces la pășuni timp de cinci zile după ultima irigare. -Furajele trebuie să fie uscate sau însilozate înainte de ambalare. -Porcii nu trebuie să fie expuși la furaje irigate cu apă recuperată, cu excepția cazului în care există suficiente date care să indice faptul că riscurile legate de un anumit caz pot fi gestionate.
D	-Se interzice recoltarea produselor umede irigate sau căzute pe sol.