EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

În cadrul răspunsului său rapid și hotărât la criza migrației cu care s-a confruntat în ultimii ani, la presiunile exercitate asupra frontierelor externe comune și la tragedia umană din Marea Mediterană, UE a prezentat o strategie cuprinzătoare menită să asigure gestionarea în viitor a unor provocări similare. Noul cadru de parteneriat cu țările terțe prioritare a fost adoptat în 2016 1 , cu scopul de a nu se limita la abordarea nevoilor imediate și de a pune bazele unei cooperări consolidate cu țările de origine, de tranzit și de destinație, având ca pilon central o politică bine gestionată în domeniul migrației și al mobilității. Toți actorii, inclusiv statele membre și instituțiile UE, au fost îndemnați să acționeze într-un mod coordonat, punând în comun instrumentele, mijloacele și pârghiile necesare pentru a îndeplini prioritățile clare stabilite cu țările terțe în vederea unei mai bune gestionări a migrației, cu respectarea deplină a obligațiilor umanitare și a celor privind drepturile omului.

În condițiile în care în prezent aproape 500 de ofițeri de legătură în materie de imigrație (immigration liaison officers, denumiți în continuare „ILO”) sunt trimiși de statele membre în țările terțe și în condițiile în care UE a subliniat necesitatea acută de a consolida parteneriatul cu țările terțe, este imperativ ca acești ofițeri de legătură să fie utilizați pentru a asigura sinergii între instrumentele financiare și cele de sprijin operațional și pentru a elabora față de aceste țări politici bazate pe date concrete.

Deși parteneriatul cu țările terțe, pus în aplicare prin intermediul ofițerilor de legătură în materie de imigrație, a fost recunoscut ca fiind important încă din 2004, atunci când Consiliul, pe baza unei inițiative a Greciei și ținând seama de avizul Parlamentului European, a adoptat Regulamentul (CE) nr. 377/2004 privind crearea unei rețele de ofițeri de legătură în materie de imigrație (denumit în continuare „Regulamentul ILO”) 2 , impactul acestuia în materie de îmbunătățire a coordonării și a schimbului de informații nu s-a realizat pe deplin. Regulamentul a fost modificat prin Regulamentul (UE) nr. 493/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 3 . Regulamentul ILO constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen.

Actualul Regulament ILO stabilește obligația de a institui rețele locale sau regionale de cooperare între ofițerii de legătură în materie de imigrație ai statelor membre și descrie obiectivele unei astfel de cooperări, precum și sarcinile ILO în ceea ce privește țara terță și responsabilitățile pe care aceștia le au față de statul membru de trimitere. Articolul 1 alineatul (1) din Regulamentul ILO definește „ofițerul de legătură în materie de imigrație” ca fiind orice reprezentant al unui stat membru detașat în străinătate de serviciul de imigrație sau de alte autorități competente în vederea stabilirii și a întreținerii contactelor cu autoritățile țării-gazdă pentru a contribui la prevenirea și combaterea imigrației ilegale, la returnarea imigranților ilegali și gestionarea imigrației legale. Articolul 1 alineatul (2) din Regulamentul ILO precizează că „ofițerii de legătură care abordează aspecte privind imigrația în cadrul funcțiilor lor” sunt considerați ca fiind, de asemenea, ofițeri de legătură în materie de imigrație. În practică, această definiție îi include pe „ofițerii de legătură pe lângă operatorii aerieni”, pe „consilierii în materie de documente” și pe „ofițerii de legătură ai autorităților de asigurare a respectării legii”, în măsura în care aceștia trebuie să îndeplinească sarcinile menționate mai sus.

De obicei, ofițerii de legătură în materie de imigrație sunt trimiși să își desfășoare activitatea în cadrul oficiilor consulare ale statelor membre în țările terțe, dar ar putea fi, de asemenea, trimiși să își desfășoare activitatea în cadrul autorităților competente ale țărilor terțe, precum și în cadrul organizațiilor internaționale, pentru o perioadă de timp care este stabilită de statul membru de trimitere. Statele membre au început să trimită ofițeri de legătură la începutul anilor '90, iar de la adoptarea Regulamentului ILO în 2004, numărul acestora a crescut de la 129 la, conform estimărilor, 492 în 2018, îndeplinind misiuni în 105 țări terțe. Cu toate că nu toate statele membre trimit ILO 4 , cel mai mare număr de ILO sunt trimiși de Germania, Franța, Spania, Țările de Jos și Regatul Unit.

De asemenea, modificarea Regulamentului ILO, adoptată în 2011, a prevăzut cooperarea dintre Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și rețelele ILO, a promovat utilizarea ICONet pentru schimbul regulat de informații și experiență practică în cadrul rețelelor locale și a vizat să raționalizeze sistemul de raportare legat de activitățile rețelelor ILO prin intermediul rapoartelor bianuale ale președinției.

Rolul ILO este recunoscut pe scară largă, din punctul de vedere al gestionării frontierelor externe ale UE în conformitate cu acquis-ul Schengen. O astfel de activitate include consilierea autorităților țărilor terțe competente, în sprijinul eforturilor acestora de a combate imigrația ilegală și criminalitatea transfrontalieră sau de a detecta fraudarea documentelor. În plus, ILO au expertiză operațională, precum și cunoștințe și contacte directe în țările terțe care sunt extrem de relevante și de utile în ceea ce privește consolidarea cooperării cu aceste țări și îndeplinirea nevoilor în materie de informare și elaborare a politicii în domeniul migrației de la nivel european.

Totuși, evaluarea externă a actualului Regulament ILO, finalizată în august 2017, a subliniat faptul că acesta a avut un impact limitat și în general indirect în ceea ce privește instituirea unor rețele formale în rândul ILO trimiși în același loc, consolidarea colectării și a schimbului de informații și îmbunătățirea coordonării poziției și a activităților UE în raport cu țările terțe.

Evaluarea a concluzionat că ofițerii de legătură în materie de imigrație și rețelele acestora rămân extrem de relevante în actualul context global în materie de migrație și mențin coerența cu politicile europene existente și planificate, menite să combată în special imigrația neregulamentară, dar a identificat și deficiențe. Evaluarea a constatat că limitările actualului Regulament ILO sunt cauzate de caracterul insuficient al coordonării și al implicării de la nivelul UE, generat de neglijarea faptului că vasta majoritate a ILO sunt resurse ale statelor membre (96 % din totalul trimiterilor), cu obiective și sarcini bilaterale clare, ghidate și stabilite de așa-numitele birouri de sprijin („back-offices”) din cadrul propriilor administrații naționale. Caracterul limitat al eficacității, al nivelului și al domeniului de aplicare al schimburilor de informații a împiedicat fluxul sistematic de informații strategice și operaționale, atât în sens ascendent, dinspre rețelele ILO către UE, și anume către Comisie, Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate, agențiile UE și delegațiile UE în țările terțe, cât și la nivel orizontal, în rândul rețelelor și al statelor membre. În plus, actualele instrumente concepute pentru consolidarea schimbului de informații, în special rapoartele președinției, prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul ILO, și ICONet 5 , prevăzută la articolul 3 alineatul (3) din actualul regulament, sunt rar utilizate de ILO ai statelor membre și, prin urmare, s-au dovedit a fi în mare măsură ineficiente. De asemenea, evaluarea a arătat că alte forme de raportare au rămas descentralizate și fragmentate în statele membre, ILO raportând la nivel bilateral direct către propriile administrații naționale.

De asemenea, posibilitățile oferite de regulament, cum ar fi utilizarea în comun a ILO trimiși în același loc sau trimiteri în comun cofinanțate din bugetul UE, nu au fost valorificate pe deplin de către statele membre. În același timp, în țările terțe prioritare s-au instituit noi funcții ale ofițerilor de legătură, inclusiv ofițeri ai Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și ofițeri de legătură europeni în materie de migrație (EMLO), pentru a maximiza impactul acțiunii Uniunii în domeniul migrației în țările terțe și pentru a intensifica implicarea principalelor țări de origine și de tranzit, precum și pentru a spori coordonarea și cooperarea cu ILO.

Obiectivul revizuirii Regulamentului ILO este de a consolida coordonarea și de a optimiza utilizarea ofițerilor de legătură în materie de imigrație, inclusiv a noilor ofițeri de legătură europeni trimiși în țările terțe, pentru a le permite acestora să răspundă cu mai multă eficacitate la prioritățile UE în domeniul migrației.

Dat fiind faptul că linia de comandă a ILO (atribuirea sarcinilor și raportarea) se efectuează în cadrul autorităților naționale, revizuirea urmărește să consolideze implicarea la nivel european. Propunerea vizează să consolideze cooperarea dintre statele membre prin instituirea unui mecanism formal de guvernanță („Comitetul director”), alcătuit din reprezentanți ai Comisiei, ai birourilor de sprijin ale statelor membre din care provin ILO și ai agențiilor UE. Comitetul director ar trebui să se întrunească în mod regulat pentru a oferi o platformă de planificare și coordonare a dezvoltării și operării rețelelor pe baza priorităților strategice și operaționale conexe gestionării migrației de către UE. Acestea ar trebui să fie convenite în mod colectiv între UE și statele membre, de exemplu în cazul unor fluxuri neașteptate de migranți. Datorită unei înțelegeri mai bune a capabilităților și a capacităților disponibile, UE va fi mai bine echipată cu mijloacele necesare pentru a-și direcționa intervențiile și răspunsurile către diferitele aspecte ale politicii în domeniul migrației.

În fine, evaluarea actualului regulament ILO și consultările conexe cu privire la acesta au susținut în unanimitate că rapoartele bianuale ale președinției 6 , care acoperă activitățile rețelelor ILO și situația migrației ilegale în anumite țări terțe, au o valoare redusă sau chiar inexistentă. Prin urmare, propunerea elimină această obligație și introduce raportarea cu privire la subiecte de interes comun la nivelul UE, discutate și aprobate de Comitetul director. Propunerea prevede, de asemenea, actualizări sistematice cu privire la operațiunile în curs și preconizate ale tuturor entităților de trimitere a ofițerilor de legătură.

•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat

Prezenta propunere răspunde solicitărilor formulate de Parlamentul European și de Consiliul European privind elaborarea unei politici coerente și credibile pentru prevenirea și combaterea migrației neregulamentare, lupta împotriva introducerii ilegale de migranți și a traficului de persoane, intensificarea returnării resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală și gestionarea eficace a frontierelor externe ale Uniunii Europene. Orientări clare în acest sens au fost stabilite în aprilie 2015 de către Consiliul European 7 , care a reamintit necesitatea unei cooperări mai strânse între statele membre, Comisie și țările de origine și de tranzit pentru a controla imigrația ilegală.

În 2015, Agenda europeană privind migrația 8 și Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2015-2020) 9 au identificat evaluarea aplicării actualului Regulament ILO drept una dintre activitățile lor prioritare pentru a consolida schimbul de informații și pentru a îmbunătăți prevenirea imigrației ilegale și a introducerii ilegale de migranți. În același timp, Comisia a anunțat trimiterea de EMLO, pentru a consolida capacitățile delegațiilor UE în domeniul migrației. În prezent, EMLO sunt trimiși în 13 țări prioritare 10 și s-au alăturat rețelelor ILO pentru a coordona îndeaproape activitatea în acest domeniu cu alți ofițeri de legătură aflați pe teren.

Doi ani mai târziu, în Comunicarea cu privire la rezultatele Agendei europene privind migrația 11 , Comisia a anunțat că, pe baza rezultatelor evaluării Regulamentului ILO, se vor institui un cadru comun și mandate clare ale personalului trimis în țările terțe pentru a lua măsuri în vederea combaterii introducerii ilegale de migranți, prin revizuirea cadrului juridic actual. Acest lucru este în conformitate și cu prioritățile în materie de politică identificate în Comunicarea privind traficul de persoane 12 , pentru a îmbunătăți coordonarea aspectelor interne și externe ale acțiunii UE împotriva traficului de persoane, inclusiv prin intermediul rețelelor relevante.

Prin prezenta propunere, Comisia contribuie la prioritățile generale în materie de politică în domeniul combaterii imigrației ilegale și al gestionării migrației și a frontierelor externe ale Uniunii. Prezenta propunere se bazează pe politica existentă, în special pe actualul regulament care stabilește sarcinile ILO și instituie rețeaua ILO, aducând-o însă la un nivel calitativ diferit. Prezenta propunere extinde în mod substanțial capacitatea rețelelor ILO de a reacționa cu eficacitate și în timp util la provocările prezente sau viitoare legate de migrație printr-o abordare proactivă a consolidării, evaluării și coordonării acțiunilor statelor membre, ale Comisiei și ale agențiilor Uniunii în punerea în aplicare a măsurilor comune în afara frontierelor externe ale UE sau la frontierele externe ale UE. Această revizuire va permite, de asemenea, valorificarea pe deplin a potențialului rețelei de ofițeri de legătură trimiși de Comisie și de agențiile Uniunii.

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

Prezenta propunere completează și este strâns legată de o serie de activități ale Uniunii privind politica în domeniul migrației, și anume:

·prevenirea și combaterea introducerii ilegale de migranți și a traficului de persoane, dat fiind faptul că acțiunile eficace împotriva activităților infracționale comise de călăuze și traficanți trebuie să fie întreprinse de-a lungul întregii rute de migrație, începând în amonte în țările terțe de origine și de tranzit;

·returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, pentru care îmbunătățirea cooperării practice și acordurile cu țările de origine reprezintă o condiție prealabilă esențială pentru a se asigura punerea în aplicare a acordurilor de readmisie existente și finalizarea negocierilor în curs, precum și punerea în aplicare a deciziilor de returnare;

·gestionarea integrată a frontierelor, care identifică riscurile pentru securitatea internă și amenințările susceptibile să afecteze funcționarea sau securitatea frontierelor externe, cooperarea dintre statele membre, cu sprijinul și coordonarea Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, precum și cooperarea cu țările terțe, în special cu țările învecinate și cu țările terțe care au fost identificate, prin intermediul analizei riscurilor, ca țări de origine și de tranzit;

·migrația legală și integrarea, care sunt părți integrante ale cooperării globale a UE cu țările terțe privind chestiuni legate de migrație și sunt esențiale pentru o gestionare inteligentă și eficace a fluxurilor de migrație, în special prin adoptarea conceptului de ofițeri de legătură pentru integrare în cadrul ambasadelor în principalele țări terțe, astfel cum s-a subliniat în Planul de acțiune din 2016 privind integrarea 13 ;

·politica de relații externe a Uniunii, dat fiind faptul că ofițerii de legătură în materie de imigrație trimiși în țările terțe ar trebui să faciliteze și să încurajeze cooperarea operațională dintre statele membre și țările terțe, inclusiv prin asigurarea legăturii cu autoritățile țărilor terțe în ceea ce privește gestionarea migrației, protecția, introducerea ilegală de migranți, traficul de persoane, returnarea și readmisia, precum și gestionarea frontierelor;

·protecția datelor, în măsura în care prezenta propunere asigură protecția drepturilor fundamentale ale persoanelor ale căror date cu caracter personal sunt prelucrate.

2.TEMEIUL JURIDIC, SUBSIDIARITATEA ȘI PROPORȚIONALITATEA

•Temeiul juridic

Prezenta propunere legislativă se întemeiază pe articolul 79 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care autorizează Parlamentul European și Consiliul să adopte măsuri în domeniile imigrației legale, imigrării clandestine și șederii ilegale, inclusiv expulzarea și repatrierea persoanelor aflate în situație de ședere ilegală, și combaterii traficului de persoane, precum și pe articolul 74, care autorizează Consiliul să adopte măsuri în vederea asigurării cooperării administrative între serviciile competente ale statelor membre în spațiul de libertate, securitate și justiție.

•Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)

Obiectivul prezentei propuneri este de a asigura utilizarea optimă a ofițerilor de legătură în materie de imigrație, inclusiv a celor trimiși de Comisie și de agențiile Uniunii în țările terțe, pentru a pune în aplicare cu mai multă eficacitate prioritățile politicii UE în domeniul migrației, cum ar fi prevenirea și combaterea imigrației ilegale, facilitarea returnării resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, precum și sprijinirea gestionării migrației legale, inclusiv în domeniul protecției internaționale, relocării și măsurilor de integrare anterioare plecării, într-un mod mai eficace. Îndeplinirea acestor obiective necesită o abordare coordonată la nivelul UE, care să implice toate autoritățile naționale și organismele UE responsabile cu trimiterea și gestionarea ofițerilor de legătură care se ocupă de chestiuni referitoare la migrație în țările terțe. Prevenirea și combaterea imigrației ilegale, în special, reprezintă un interes comun al tuturor statelor membre, pe care acestea nu îl pot realiza singure, impunându-se, așadar, o acțiune coordonată la nivel european și măsuri specifice, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

•Proporționalitatea

Propunerea legislativă va răspunde noilor provocări și realități politice cu care se confruntă Uniunea, atât în ceea ce privește gestionarea migrației, cât și securitatea internă. Propunerea legislativă stabilește mecanisme care vor permite o gestionare mai eficace a ofițerilor de legătură în materie de imigrație, inclusiv a celor trimiși de Comisie și de agențiile Uniunii în țările terțe, ca parte a măsurilor care contribuie la punerea în aplicare a politicii europene în domeniul migrației, sub toate aspectele sale. Propunerea legislativă asigură faptul că informațiile sunt colectate și partajate și că se iau măsurile adecvate pentru a preveni imigrația ilegală și pentru a combate introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane prin intervenția într-un stadiu incipient la frontierele externe. În plus, propunerea legislativă sprijină gestionarea migrației legale, inclusiv în domeniul protecției internaționale, relocării și măsurilor de integrare anterioare plecării, cu respectarea deplină a structurilor și a procedurilor naționale.

Propunerea reprezintă o dezvoltare suplimentară a acquis-ului Schengen în combaterea imigrației ilegale. Propunerea consolidează cooperarea dintre autoritățile naționale relevante ale statelor membre ale UE, precum și dintre acestea și Comisie și agențiile Uniunii, cu respectarea deplină a principiului proporționalității prevăzut la articolul 5 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană și fără a depăși ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor-cheie.

•Alegerea instrumentului

Gradul necesar de uniformitate care trebuie asigurat pentru guvernanța eficace a unei rețele europene a ofițerilor de legătură în materie de imigrație în țările terțe poate fi realizat doar prin intermediul unui regulament, fapt confirmat prin instituirea inițială a unei rețele ILO. Dat fiind faptul că obiectivele globale și contextul în materie de politică nu s-au schimbat, același tip de instrument juridic rămâne adecvat pentru prezenta propunere.

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Evaluările ex post/verificarea adecvării legislației existente

Comisia a efectuat o evaluare externă a actualului Regulament ILO, care a fost finalizată în august 2017.

Procesul de evaluare a inclus consultarea unei game largi de surse, inclusiv o analiză a rapoartelor Președinției și a documentelor conexe lucrărilor Grupului de experți din statele membre privind rețelele ILO, organizarea de misiuni de informare în 14 țări în care sunt trimiși ILO [Pakistan, Iordania, Egipt, Nigeria, Etiopia, Africa de Sud, Albania (regiunea Balcanilor de Vest), Maroc, Senegal, Ghana, Turcia, Thailanda, China și Rusia], efectuarea de interviuri cu părțile interesate din UE, superiorii ierarhici ai ILO din statele membre și din cadrul organizațiilor internaționale și realizarea unei anchete în rândul ILO și al superiorilor ierarhici ai acestora. În plus, s-au efectuat interviuri aprofundate cu Comisia, Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe și politica de securitate și agențiile Uniunii. În fine, s-a constituit un grup al superiorilor ierarhici ai ILO, format din reprezentanți a patru state membre: Franța, Germania, Țările de Jos și Regatul Unit. Aceste surse au fost triangulate, astfel încât în urma evaluării să se formuleze analize, concluzii și recomandări solide.

Dovezile colectate au confirmat faptul că ofițerii de legătură în materie de imigrație și rețelele acestora rămân extrem de relevante în actualul context global în materie de migrație și mențin coerența cu politicile existente și planificate ale Uniunii în domeniul migrației. Cu toate acestea, evaluarea a scos în evidență și faptul că ofițerii de legătură în materie de imigrație depind foarte mult de administrația țării din care provin în ceea ce privește asumarea sarcinilor și stabilirea ordinii de prioritate a acestora, precum și schimbul de informații. Evaluarea a subliniat faptul că acest aspect nu a fost luat în considerare în actualul regulament, care se concentrează asupra modului în care ofițerii de legătură în materie de imigrație ar trebui să conceapă, să dezvolte și să gestioneze rețelele la nivel local în țările terțe, neglijând necesitatea asigurării unei guvernanțe la nivelul Uniunii a rețelelor.

În plus, dovezile prezentate în cadrul evaluării au demonstrat că actualul regulament nu a favorizat instituirea sistematică a rețelelor formale, deoarece colaborarea în rețea are loc oricum, într-o formă sau alta, oriunde sunt trimiși minimum 3 ofițeri de legătură în materie de imigrație. În fine, evaluarea a concluzionat că regulamentul nu a avut un impact măsurabil asupra nivelului și a domeniului de aplicare ale schimbului de informații în cadrul unei rețele de ofițeri de legătură în materie de imigrație. Regulamentul nu a reușit să asigure un flux sistematic de informații strategice și date operaționale, nici în sens ascendent, dinspre rețelele ILO către instituțiile și organismele UE, nici la nivel orizontal, în rândul rețelelor și al statelor membre.

Rezultatele evaluării au furnizat dovezi care au contribuit la elaborarea prezentei propuneri și au fost reflectate în evaluarea Comisiei privind Regulamentul ILO, prezentată în documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește prezenta propunere.

•Consultările cu părțile interesate

În pregătirea prezentei propuneri, Comisia s-a ghidat după concluziile Consiliului European și discuțiile din cadrul Consiliului de Miniștri și al Parlamentului European privind gestionarea migrației și măsurile necesare pentru a aborda criza migrației.

În cursul procesului de evaluare externă, s-au efectuat consultări specifice cu părțile interesate relevante. Evaluarea s-a bazat pe o abordare participativă, care a permis implicarea activă a principalelor părți interesate, în special a ILO și a superiorilor ierarhici ai acestora. În principalele țări terțe în care sunt trimiși ofițeri de legătură s-au organizat 14 ateliere, în cadrul cărora au avut loc consultări cu întregul personal relevant, în special din cadrul delegațiilor UE, al ambasadelor și secțiilor consulare ale statelor membre, al organizațiilor internaționale, cum ar fi OIM și UNHCR, precum și din cadrul autorităților naționale ale țărilor-gazdă. În plus, în diferite etape ale procesului s-au organizat consultări cu instituțiile și agențiile UE, precum și cu statele membre care trimit cel mai mare număr de ILO.

Grupul de experți din statele membre privind rețelele ILO a fost implicat de-a lungul întregului proces de evaluare și a fost consultat cu privire la recomandări. Consultări specifice suplimentare cu ILO ai statelor membre și cu alte părți interesate relevante au avut loc în cadrul a șase evenimente regionale, în perioada noiembrie 2017-martie 2018, la Islamabad, Moscova, Belgrad, Tunis, Amman și Dakar. În noiembrie 2017 și în ianuarie 2018 s-au organizat două sesiuni de consultare specifică la care au participat agențiile UE, ulterior având loc discuții mai detaliate prin videoconferință cu Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și Europol. Un grup de superiori ierarhici ai ILO din statele membre cu cele mai mari rețele ILO a fost convocat din nou, în ianuarie 2018 14 , pentru a furniza informații suplimentare înainte de a se elabora prezenta propunere.

Rezultatele consultării părților interesate au coincis, în general, cu concluzia evaluării externe. Părțile interesate consultate au apreciat potențialul ofițerilor de legătură în materie de imigrație pentru a sprijini punerea în aplicare a priorităților Uniunii în domeniul migrației. Acestea au susținut că este necesar să se amelioreze cooperarea și să se instituie mecanisme de coordonare. Statele membre, în special, au subliniat valoarea cooperării cu statele terțe care trimit ofițeri de legătură și au solicitat să se păstreze flexibilitatea în ceea ce privește formarea rețelelor locale și regionale ale ofițerilor de legătură în materie de imigrație. Agențiile Uniunii au solicitat o colaborare mai strânsă cu rețelele ofițerilor de legătură în materie de imigrație și asigurarea unei eficacități sporite în ceea ce privește schimbul de informații cu agențiile și utilizarea produselor analitice elaborate de agenții. În plus, în rândul tuturor părților interesate consultate a existat un consens cu privire la ineficacitatea dispozițiilor actuale referitoare la schimbul de informații și mecanismele de raportare.

•Evaluarea impactului

În urma evaluării și a cercetării efectuate de Comisie care a însoțit această evaluare, a rezultat că regulamentul revizuit ar avea un impact doar în ceea ce privește sarcinile administrative, în timp ce alte impacturi generale, de ordin economic, social sau de mediu, par nerelevante sau mai indirecte și pe termen mai lung. Propunerea va afecta în mod direct un grup mic de aproximativ 500 de funcționari trimiși de statele membre în țările terțe, la care se adaugă un mic grup reprezentativ de superiori ierarhici, administrațiile țărilor terțe care găzduiesc ILO fiind afectate doar indirect. Dispozițiile prezentei propuneri nu au un impact nici asupra sarcinilor principale ale acestor funcționari, nici asupra costurilor suportate de statele membre și de alte organisme de trimitere. Evaluarea și analiza Comisiei s-au efectuat în strânsă consultare și colaborare cu administrațiile relevante ale statelor membre afectate în mod direct de propunere, impacturile potențiale și întrebările relevante fiind discutate și testate cu acestea pe tot parcursul procesului.

Pe baza acestei consultări continue și ținând seama de constatările evaluării și de propria noastră analiză, s-a ajuns la concluzia că nu este de așteptat ca propunerea să aibă impacturi semnificative. În plus, pe baza constatărilor evaluării, o comparație detaliată a opțiunilor alternative în materie de politică nu este considerată relevantă, deoarece nu au fost identificate alternative reale care să abordeze problemele evidențiate și, ca urmare, prezenta propunere nu necesită o evaluare a impactului.

•Drepturile fundamentale

Prezenta propunere respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute la articolele 2 și 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană și reflectate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În special, prezenta propunere respectă pe deplin demnitatea umană, dreptul la viață, interzicerea torturii și a tratamentelor sau pedepselor inumane ori degradante, dreptul la libertate și securitate, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul la azil și la protecție în caz de strămutare și expulzare, principiile nereturnării și nediscriminării, dreptul la o cale de atac eficientă și drepturile copilului.

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

Rețeaua europeană a ofițerilor de legătură în materie de imigrație va fi finanțată prin intermediul unui instrument specific de finanțare al UE. În actualul cadru financiar multianual (2014-2020), resursele în acest scop au fost alocate Fondului pentru securitate internă - componenta frontiere și vize. Se preconizează că cheltuielile conexe punerii în aplicare a prezentei propuneri, în special pentru a sprijini trimiterea de ofițeri de legătură în materie de imigrație de către Comisie, precum și costurile administrative și operaționale aferente activităților rețelelor de ofițeri de legătură în materie de imigrație, conform sarcinilor stabilite de noul Comitet director, vor continua să fie eligibile în cadrul aceleiași linii bugetare în următorul CFM. Dacă propunerea este adoptată înainte de următorul cadru financiar, resursele necesare (estimate la 860 000 EUR) vor fi finanțate din actuala linie bugetară a Fondului pentru securitate internă - componenta frontiere și vize, iar cuantumurile vor fi deduse din suma totală de 17,3 milioane EUR alocată pentru punerea în aplicare a prezentei propuneri. Costurile legate de punerea în aplicare a prezentei propuneri sunt repartizate după cum urmează: 1,6 milioane EUR pentru funcționarea Comitetului director, 12,2 milioane EUR pentru punerea în aplicare a activităților rețelei europene a ofițerilor de legătură în materie de imigrație și 3,5 milioane EUR estimate pentru trimiterea de ofițeri de legătură în materie de imigrație de către Comisie. Resursele necesare pentru prezenta propunere sunt compatibile atât cu actualul cadru financiar multianual (2014-2020), cât și cu propunerea Comisiei din 2 mai 2018 privind cadrul financiar multianual aferent perioadei 2021-2027.

5.ALTE ELEMENTE

•Planurile de punere în aplicare și măsurile de monitorizare, evaluare și raportare

Comisia va prezenta Parlamentului European și Consiliului un raport cu privire la punerea în aplicare a regulamentului propus. Constatările se fac publice.

·Consecințele diverselor protocoale anexate la tratate și ale acordurilor de asociere încheiate cu țările terțe

Prezenta propunere se bazează pe acquis-ul Schengen. Prin urmare, trebuie să fie luate în considerare consecințele asupra diverselor protocoale în ceea ce privește Danemarca, Irlanda și Regatul Unit, Islanda și Norvegia, precum și Elveția și Liechtenstein. De asemenea, trebuie să fie luate în considerare consecințele asupra diverselor acte de aderare. Situația detaliată a fiecăruia dintre statele vizate este descrisă în considerentele prezentei propuneri.

•Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

Prezenta propunere stabilește principiile generale pentru crearea unei rețele europene a ofițerilor de legătură în materie de imigrație trimiși în țările terțe de statele membre, precum și de Comisie și de agențiile Uniunii, cu obiectivul de a contribui la gestionarea eficace a migrației și de a asigura un nivel ridicat al securității interne în Uniunea Europeană.

În acest scop, propunerea prevede următoarele elemente menite să consolideze guvernanța unei rețele europene a ofițerilor de legătură în materie de imigrație:

·adaptează titlul regulamentului și terminologia-cheie pentru a reflecta mai bine obiectivele propunerii, în special pentru a consolida coordonarea europeană a ofițerilor de legătură în materie de imigrație;

·clarifică și mai mult definiția ofițerului de legătură în materie de imigrație, făcând o trimitere explicită la ofițerii de legătură ai autorităților de asigurare a respectării legii care îndeplinesc sarcini care vizează migrația;

·introduce un comitet director la nivel european pentru a consolida, între statele membre, Comisie și agențiile Uniunii, gestionarea rețelei și coordonarea ofițerilor de legătură în materie de imigrație trimiși în țările terțe;

·elimină obligația raportului bianual al președinției, introduce cerințe de raportare care urmează să fie aprobate de către Comitetul director, care vor include acțiuni ulterioare, și introduce, de asemenea, posibilitatea oferită Comitetului director de a comanda rapoarte ad-hoc cu privire la aspecte specifice;

·consolidează schimbul de informații între ofițerii de legătură în materie de imigrație, precum și între membrii Comitetului director, prin intermediul unei platforme online securizate;

·furnizează securitate juridică în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către ofițerii de legătură în materie de imigrație în scopul îndeplinirii sarcinilor și a activităților definite în propunere.

ê 377/2004 (adaptat)

ð nou

2018/0153 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

privind crearea unei rețele de ofițeri de legătură în materie de imigrație (reformare)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul Ö privind funcționarea Uniunii Europene Õ de instituire a Comunității Europene, în special articolul 63 alineatul (3) litera (b) Ö 74 Õ și articolul 66 Ö 79 alineatul (2) Õ ,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

ò nou

(1)Regulamentul (CE) nr. 377/2004 15 a fost modificat în mod substanțial 16 . Întrucât este necesar să se efectueze noi modificări, regulamentul menționat ar trebui reformat din motive de claritate.

ê 377/2004 considerentul 1 (adaptat)

În planul de gestionare a frontierelor externe ale statelor membre ale Uniunii Europene, adoptat de Consiliu la sesiunea sa din 13 iunie 2002, se preconizează crearea unor rețele de ofițeri de legătură în materie de imigrație, detașați în țările terțe.

ê 377/2004 considerentul 2 (adaptat)

Consiliul European reunit la Sevilla la 21 și 22 iunie 2002 a solicitat, în concluziile sale, crearea unei rețele de ofițeri de legătură în materie de imigrație, a statelor membre, până la sfârșitul anului 2002.

ê 377/2004 considerentul 3 (adaptat)

La sesiunea din 28 și 29 noiembrie 2002, Consiliul adoptă concluzii privind îmbunătățirea rețele de ofițeri de legătură în materie de imigrație, luând act de raportul președinției care indică faptul că există rețele de ofițeri de legătură în cea mai mare parte a țărilor în cauză, dar remarcând pe de altă parte că este necesară întărirea rețelei respective.

ê 377/2004 considerentul 4 (adaptat)

Consiliul European reunit la Salonic la 19 și 20 iunie 2003 a subliniat necesitatea accelerării lucrărilor în vederea adoptării cât mai urgente și până la sfârșitul anului 2003, a instrumentului juridic adecvat care să creeze în mod oficial rețeaua de ofițeri de legătură în materie de imigrație (OLI) în țările terțe. Acesta a menționat de asemenea importanța informațiilor ce urmează a fi furnizate de rețeaua OLI în cadrul elaborării unui mecanism de evaluare destinat să asigure urmărirea relațiilor cu țările terțe care nu cooperează cu Uniunea Europeană în lupta pentru combaterea imigrației ilegale.

ê 377/2004 considerentul 5 (adaptat)

Ca urmare a Consiliului European de la Salonic, este necesară oficializarea existenței și funcționării rețelei menționate anterior – pe baza experienței dobândite în gestionarea de proiecte, inclusiv rețeaua OLI în Balcanii occidentali condusă de Belgia – printr-un act juridic cu caracter obligatoriu care să prevadă obligația de stabilire a formelor de cooperare între ofițerii de legătură în materie de imigrație ai statelor membre, obiectivele cooperării respective, funcțiile ofițerilor de legătură și calificarea pe care trebuie să o aibă, precum și obligațiile acestora față de țara gazdă și statul membru de origine.

ê 377/2004 considerentul 6 (adaptat)

Este, de asemenea, necesar să se stabilească modul în care instituțiile comunitare în cauză trebuie informate cu privire la activitățile rețelei de ofițeri de legătură în materie de imigrație, astfel încât acestea să poată lua sau propune măsurile care s-ar putea dovedi necesare pentru îmbunătățirea gestionării globale a controlului persoanelor la frontierele externe ale statelor membre.

ê 377/2004 considerentul 7 (adaptat)

Ținând seama de Decizia 2003/170/JAI a Consiliului din 27 februarie 2003 privind folosirea comună a ofițerilor de legătură detașați de către autoritățile care asigură respectarea legii din statele membre 17 .

ò nou

(2)Creșterea accentuată a fluxurilor de migrație mixte în 2015 și 2016 a pus sub presiune sistemele de migrație, azil și gestionare a frontierelor și a impus formularea unui răspuns european coordonat și eficace.

(3)Obiectivul politicii Uniunii în domeniul migrației este de a înlocui fluxurile neregulamentare și necontrolate cu căi sigure și bine gestionate prin intermediul unei abordări cuprinzătoare care să vizeze toate aspectele imigrației.

(4)Respectarea standardelor în domeniul drepturilor omului rămâne un principiu fundamental al Uniunii în abordarea crizei migrației. Uniunea și-a asumat angajamentul de a proteja drepturile omului și libertățile fundamentale ale tuturor migranților, indiferent de statutul lor în ceea ce privește migrația, în deplină conformitate cu dreptul internațional.

(5)Pentru a se asigura punerea în aplicare eficace a politicilor Uniunii în domeniul imigrației în toate aspectele lor, ar trebui să continue dialogul coerent și cooperarea cu principalele țări terțe de origine și de tranzit ale migranților și ale solicitanților de azil. O astfel de cooperare ar trebui să prevadă o mai bună gestionare a imigrației, inclusiv a plecărilor și a returnărilor, să contribuie la stabilizarea fluxurilor de migranți, să sprijine capacitatea de a colecta și de a face schimb de informații, să prevină și să combată introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane, precum și să asigure accesul solicitanților de azil la protecție.

(6)Având în vedere cererea tot mai mare de date operative și informații pentru a sprijini elaborarea de politici bazate pe date concrete și răspunsurile operaționale, este necesar ca ofițerii de legătură în materie de imigrație să se asigure că observațiile și cunoștințelor lor contribuie pe deplin la elaborarea unui tablou situațional cuprinzător privind țările terțe.

(7)Trimiterea actualilor ofițeri de legătură europeni în materie de migrație în principalele țări de origine și de tranzit, astfel cum s-a solicitat în concluziile reuniunii extraordinare a șefilor de stat și de guvern din 23 aprilie 2015, a reprezentat un prim pas către consolidarea implicării alături de țările terțe privind chestiunile referitoare la migrație și intensificarea coordonării cu ofițerii de legătură în materie de imigrație trimiși de statele membre. Pe baza acestei experiențe, trebuie să se prevadă trimiterea pe termen mai lung de către Comisie a ofițerilor de legătură în materie de imigrație în țările terțe pentru a sprijini elaborarea și punerea în aplicare a acțiunii Uniunii în domeniul migrației, precum și pentru a maximiza impactul acestei acțiuni.

(8)Obiectivul prezentului regulament este de a asigura o mai bună coordonare și de a optimiza utilizarea ofițerilor de legătură în materie de imigrație trimiși în țările terțe de statele membre, de Comisie și de agențiile Uniunii pentru a răspunde cu mai multă eficacitate la prioritățile UE privind prevenirea și combaterea imigrației ilegale și a criminalității transfrontaliere conexe, cum ar fi introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane, facilitând returnarea, readmisia și activitățile de reintegrare, contribuind la gestionarea integrată a frontierelor externe ale Uniunii, precum și sprijinind gestionarea imigrației legale, inclusiv în domeniul protecției internaționale, relocării și măsurilor de integrare anterioare plecării întreprinse de statele membre și de Uniune.

(9)Pornind de la Regulamentul (CE) nr. 377/2004 al Consiliului, prezentul regulament vizează să asigure faptul că ofițerii de legătură în materie de imigrație contribuie mai bine la funcționarea unei rețele europene a ofițerilor de legătură în materie de imigrație, în primul rând prin instituirea unui mecanism prin care statele membre, Comisia și agențiile Uniunii să poată coordona mai sistematic sarcinile și rolurile ofițerilor lor de legătură.

(10)Ținând seama de faptul că mandatele și sarcinile ofițerilor de legătură în materie de imigrație se pot suprapune, ar trebui să se depună eforturile necesare pentru a coordona mai bine activitatea ofițerilor care își desfășoară activitatea în aceeași țară terță sau în aceeași regiune. În cazul în care ofițerii de legătură în materie de imigrație sunt trimiși direct de către Comisie în cadrul misiunilor diplomatice ale Uniunii într-o țară terță, aceștia ar trebui să inițieze și să conducă rețeaua ofițerilor de legătură în materie de imigrație în respectiva țară terță.

(11)Instituirea unui mecanism de guvernanță solid care să asigure o mai bună coordonare a tuturor ofițerilor de legătură care se ocupă de chestiuni privind migrația în cadrul îndatoririlor care le revin este esențială pentru a reduce la minimum lacunele în materie de informații și suprapunerea activităților și pentru a maximiza capabilitățile și eficacitatea operaționale. Un comitet director ar trebui să ofere orientări în conformitate cu prioritățile în materie de politică ale Uniunii – ținând seama de relațiile externe ale Uniunii – și ar trebui ca acestuia să i se acorde competențele necesare, în special pentru a adopta programele de lucru bienale privind activitățile rețelelor ofițerilor de legătură în materie de imigrație, pentru a atribui ofițerilor de legătură în materie de imigrație sarcini ad-hoc specifice care să abordeze priorități și nevoi emergente care nu sunt deja acoperite de programul de lucru bienal, pentru a aloca resurse activităților aprobate și pentru a răspunde de executarea acestora.

(12)Prin urmare, ar trebui să se stabilească și să actualizeze cu regularitate de către Comitetul director o listă cu ofițerii de legătură în materie de imigrație trimiși în țările terțe. Lista ar trebui să conțină informații referitoare la locația, componența și activitățile diferitelor rețele și să includă datele de contact și rezumatul îndatoririlor ofițerilor de legătură în materie de imigrație trimiși.

(13)Ar trebui să se promoveze trimiterea în comun de ofițeri de legătură pentru a consolida cooperarea operațională și schimbul de informații dintre statele membre, precum și pentru a răspunde nevoilor la nivelul Uniunii, astfel cum sunt definite de Comitetul director. Trimiterea în comun, de cel puțin două state membre, ar trebui să fie sprijinită de fonduri ale Uniunii care să încurajeze implicarea și să furnizeze valoare adăugată pentru toate statele membre, în special pentru cele cu rețele de legătură de dimensiuni mai mici sau care nu au deloc astfel de rețele în țările terțe.

(14)Ar trebui să se adopte dispoziții speciale privind o acțiune mai amplă de consolidare a capacităților Uniunii pentru ofițerii de legătură în materie de imigrație, prin dezvoltarea, în cooperare cu agențiile relevante ale Uniunii, a unor programe comune de bază și a unor cursuri de formare anterioare trimiterii și pentru a susține întărirea capacității operaționale a rețelelor ofițerilor de legătură în materie de imigrație.

(15)Rețelele ofițerilor de legătură în materie de imigrație ar trebui să evite suprapunerea cu activitatea agențiilor Uniunii și a altor instrumente sau structuri ale Uniunii și ar trebui să aducă o valoare adăugată rezultatelor pe care le obțin deja din perspectiva colectării și a schimbului de informații în domeniul imigrației, în special prin concentrarea asupra aspectelor operaționale. Aceștia ar trebui să îndeplinească rolul de facilitatori și furnizori de informații din țările terțe pentru a sprijini agențiile Uniunii în îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor care le revin, în special în cazul în care agențiile Uniunii nu au stabilit încă relații de cooperare cu țările terțe. În acest sens, ar trebui să se stabilească o cooperare mai strânsă între rețelele ofițerilor de legătură în materie de imigrație și agențiile relevante ale Uniunii.

(16)Autoritățile statelor membre ar trebui să se asigure că produsele de analiză strategică și operațională ale agențiilor Uniunii în legătură cu imigrația ilegală, returnarea, criminalitatea transfrontalieră sau protecția internațională și relocarea ajung efectiv la ofițerii de legătură în materie de imigrație în țările terțe și că informațiile furnizate de ofițerii de legătură în materie de imigrație sunt transmise agențiilor relevante ale Uniunii, în special Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, Europol și Agenției Uniunii Europene pentru Azil, în limita domeniului de aplicare al cadrelor juridice ale fiecăreia dintre acestea.

(17)Pentru a se asigura utilizarea optimă a informațiilor colectate de rețelele ofițerilor de legătură în materie de imigrație, aceste informații ar trebui să fie disponibile prin intermediul unei platforme online securizate pentru schimbul de informații.

(18)Informațiile colectate de ofițerii de legătură în materie de imigrație ar trebui să sprijine punerea în aplicare tehnică și operațională a gestionării integrate europene a frontierelor prevăzute la articolul 4 din Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului 18 și să contribuie la dezvoltarea și gestionarea sistemelor naționale de supraveghere a frontierelor, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1052/2013 al Parlamentului European și al Consiliului 19 .

(19)Ar trebui să fie posibil să se utilizeze resursele disponibile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 515/2014 al Parlamentului European și al Consiliului 20 pentru a sprijini activitățile unei rețele europene a ofițerilor de legătură în materie de imigrație, precum și pentru a urmări trimiterea în comun de către statele membre de ofițeri de legătură în materie de imigrație.

(20)Orice prelucrare și transfer al datelor cu caracter personal de către statele membre în cadrul prezentului regulament ar trebui să se efectueze în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului 21 și cu dispozițiile naționale de transpunere a Directivei 2016/680 22 . Comisia și agențiile Uniunii ar trebui să se aplice Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului 23 atunci când prelucrează date cu caracter personal.

(21)Prelucrarea datelor cu caracter personal în cadrul prezentului regulament ar trebui să se efectueze în scopul de a acorda asistență resortisanților țărilor terțe care fac obiectul returnării, de a facilita relocarea persoanelor care au nevoie de protecție internațională și de a pune în aplicare măsurile Uniunii în ceea ce privește admisia imigranților legali. Prin urmare, este necesar un cadru juridic care să recunoască rolul ofițerilor de legătură în materie de imigrație în acest context.

(22)Returnarea resortisanților țărilor terțe care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile de intrare, ședere sau reședință în statele membre, în conformitate cu Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului 24 , constituie o componentă esențială a eforturilor ample de combatere a imigrației ilegale și reprezintă un motiv însemnat de interes public important.

(23)Ofițerii de legătură în materie de imigrație trebuie să prelucreze date cu caracter personal pentru a facilita operațiunile de returnare. Țările terțe de returnare nu fac adesea obiectul unor decizii privind caracterul adecvat adoptate de Comisie în temeiul articolului 45 din Regulamentul (UE) 2016/679 sau în temeiul articolului 36 din Directiva (UE) 2016/680 și adesea nu au încheiat sau nu intenționează să încheie un acord de readmisie cu Uniunea sau nu oferă în alt mod garanții corespunzătoare în sensul articolului 46 din Regulamentul (UE) 2016/679 sau în sensul dispozițiilor naționale de transpunere a articolului 37 din Directiva (UE) 2016/680. În pofida eforturilor intense depuse de Uniune în cadrul cooperării cu principalele țări de origine ale resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală care fac obiectul unei obligații de returnare, nu este întotdeauna posibil să se asigure faptul că aceste țări terțe îndeplinesc în mod sistematic obligația stabilită de dreptul internațional de readmitere a propriilor resortisanți. Acordurile de readmisie, încheiate sau în curs de negociere de către Uniune sau de către statele membre și care oferă garanții corespunzătoare pentru transferul de date către țările terțe în temeiul articolului 46 din Regulamentul (UE) 2016/679 sau în temeiul dispozițiilor naționale de transpunere a articolului 36 din Directiva (UE) 2016/680, se referă la un număr limitat de astfel de țări terțe. În situația în care nu există astfel de acorduri, datele cu caracter personal ar trebui să fie transferate de către ofițerii de legătură în materie de imigrație în scopul punerii în aplicare a operațiunilor de returnare ale Uniunii, în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 49 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) 2016/679 sau în dispozițiile naționale de transpunere a articolului 38 din Directiva (UE) 2016/680.

(24)În interesul persoanelor vizate, ofițerii de legătură în materie de imigrație ar trebui să poată prelucra datele cu caracter personal ale persoanelor care au nevoie de protecție internațională, ale persoanelor care fac obiectul relocării și ale persoanelor care doresc să migreze în mod legal în Uniune pentru a confirma identitatea și cetățenia acestora.

(25)Dat fiind faptul că obiectivele prezentului regulament, și anume optimizarea utilizării ofițerilor de legătură în materie de imigrație trimiși de statele membre, de Comisie și de agențiile UE în țările terțe pentru a pune în aplicare cu mai multă eficacitate prioritățile Uniunii privind prevenirea și combaterea imigrației ilegale, facilitarea returnării, a readmisiei și a reintegrării, contribuirea la gestionarea integrată a frontierelor externe ale Uniunii, precum și sprijinirea gestionării migrației legale sau a regimurilor de protecție internațională nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar pot fi realizate mai bine prin intermediul coordonării la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

ê 377/2004 considerentul 8 (adaptat)

(26)În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie reprezintă o dezvoltare a Ö dispozițiilor Õ acquis-ului Schengen în sensul Acordului încheiat de Consiliul Uniunii Europene și, Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privindește asocierea Ö acestora din urmă la Õ acestor două state în vederea punerii în aplicare implementarea, aplicarea a asigurării respectării și dezvoltareaării acquisului Schengen 25 , care se află sub incidența domeniului menționat la intră în sfera de aplicare a articolului 1 punctele A și E din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite norme de aplicare a respectivului acord 26 .

ê 493/2011 considerentul 15

(27)În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului diîntre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen 27 , care se află sub incidența domeniului menționat la articolului 1 punctele A și E din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului 28 .

ê 493/2011 considerentul 16 (adaptat)

(28)În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privindre la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privindre la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în practică aplicare, aplicarea asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen 29 , care se află sub incidența domeniului menționat la articolului 1 punctele A și E din Decizia 1999/437/CE a Consiliului, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/261/CE 2011/350/UE a Consiliului 30 .

ê 377/2004 considerentul 9 (adaptat)

(29)În conformitate cu articolele 1 și 2 din Pprotocolul Ö nr. 22 Õ privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul Ö privind funcționarea Uniunii Europene Õ de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are nici o obligație în temeiul acestuia și nu face obiectul aplicării sale. Ținând seama de faptul că prezentul regulament are ca scop dezvoltarea dispozițiilor acquis-ului Schengen în temeiul dispozițiilor prevăzute de partea a treia titlul IV din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca, conform articolului 5 Ö 4 Õ din respectivul protocolul Ö menționat Õ, decide, în termen de șase luni de la data la care Consiliul adoptă Ö a decis cu privire la Õ prezentul regulament, dacă îl transpune sau nu în legislația sa internă.

ê 377/2004 considerentul 10 (adaptat)

(30)Regatul Unit participă la prezentul regulament, conform articolului 5 alineatul (1) din Pprotocolul Ö nr. 19 Õ privind integrarea acquis-ului Schengen Ö integrat Õ în cadrul Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul Ö privind funcționarea Uniunii Europene Õ de instituire a Comunității Europene și articolului 8 alineatul (2) din Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind cererea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen 31 .

ê 377/2004 considerentul 11 (adaptat)

(31)Irlanda participă la prezentul regulament în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din Pprotocolul Ö nr. 19 Õ privind integrarea acquis-ului Schengen Ö integrat Õ în cadrul Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul Ö privind funcționarea Uniunii Europene Õ de instituire a Comunității Europene și cu articolului 6 alineatul (2) din Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind cererea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen 32 .

ê 377/2004 considerentul 12 (adaptat)

(32)Participarea Regatului Unit și a Irlandei la prezentul regulament în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) din Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 și cu articolul 6 alineatul (2) din Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 se referă la competența Comunității Ö Uniunii Õ de a lua măsuri în vederea dezvoltării dispozițiilor acquis-ului Schengen în domeniul luptei pentru combaterea organizării imigrației ilegale la care participă Regatul Unit și Irlanda.

ê 377/2004 considerentul 13 (adaptat)

(33)Prezentul regulament reprezintă un act întemeiat pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta Ö în alt mod, Õ în sensul articolului 3 alineatul (21) din Actul de aderare din 2003, Ö al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2005 și, respectiv, al articolului 4 alineatul (2) din Actul de aderare din 2011, Õ

ê 377/2004 (adaptat)

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Ö Domeniul de aplicare Õ

ò nou

1.Prezentul regulament stabilește norme pentru îmbunătățirea coordonării ofițerilor de legătură în materie de imigrație trimiși în țările terțe de statele membre, de Comisie și de agențiile Uniunii prin crearea unei rețele europene a ofițerilor de legătură în materie de imigrație.

ê 377/2004 (adaptat)

ð nou

24.Prezentul regulament nu aduce atingere sarcinilor misiunilor pe care ofițerii de legătură în materie de imigrație trebuie să le efectueze potrivit competențelor lor prevăzute de legislația, politicile sau și procedurile Ö Uniunii și de legislația, politicile sau procedurile Õ naționale sau de acordurile speciale încheiate cu țara-gazdă sau cu organizațiile internaționale.

Articolul 21

Ö Definiții Õ

Ö În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții: Õ

1.În sensul prezentului regulament, prin „ofițer de legătură în materie de imigrație” înseamnă se înțelege:

(a)un reprezentant al unui stat membru, detașat Ö trimis Õ în străinătate de serviciul de imigrație ð , de autoritățile de asigurare a respectării legii ï sau de alte autorități competente în vederea stabilirii și menținerii întreținerii contactelor cu autoritățile ð unei ï țării gazdă ð terțe ï pentru a contribui la prevenirea și combaterea imigrației ilegale, la returnarea Ö resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală Õ imigranților ilegali și la gestionarea imigrației legale;.

ò nou

(b)ofițerii de legătură trimiși în străinătate de Comisie pentru a stabili și a menține contacte cu autoritățile țării terțe privind aspecte referitoare la imigrație;

(c)ofițerii de legătură trimiși în străinătate de agențiile Uniunii, astfel cum se prevede în temeiurile juridice ale acestora și care se ocupă de aspecte referitoare la imigrație;

ê 377/2004

(b)2. În sensul prezentului regulament, sunt considerați de asemenea ofițeri de legătură în materie de imigrație, ofițerii de legătură care abordează aspecte privind imigrația în cadrul funcțiilor lor.

ò nou

2.„trimis în străinătate” înseamnă trimis, pentru o perioadă de timp rezonabilă care urmează să fie stabilită de autoritatea responsabilă, în cadrul uneia dintre următoarele:

(a)autoritățile consulare ale unui stat membru într-o țară terță;

(b)autoritățile competente ale unei țări terțe;

(c)o organizație internațională;

(d)o misiune diplomatică a Uniunii;

ê 377/2004

3.Ofițerii de legătură în materie de imigrație pot fi detașați pe lângă autoritățile consulare naționale ale statului membru de origine prezente într-o țară terță sau pe lângă autoritățile competente ale altor state membre, dar și pe lângă autoritățile competente ale țărilor terțe și ale unor organizații internaționale, pe o perioadă rezonabilă de timp, stabilită de statul membru care îi detașează.

ò nou

3.„date cu caracter personal” înseamnă date cu caracter personal, astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 1 din Regulamentul (UE) 2016/679;

4.„returnare” înseamnă returnare, astfel cum este definită la articolul 3 punctul 3 din Directiva 2008/115/CE;

ê 377/2004 (adaptat)

ð nou

Articolul 32

Ö Sarcinile ofițerilor de legătură în materie de imigrație Õ

1.Fiecare stat membru se asigură că Oofițerii săi de legătură în materie de imigrație Ö trebuie să Õ stabilească și să mențină întrețin contacte directe cu autoritățile competente ale țării gazdă ð terțe ï și cu orice organizație corespunzătoare care își desfășoară activitatea diîn țara gazdă ð terță ï, pentru a facilita și a accelera colectarea și schimbul de informații ð pune în aplicare prezentul regulament ï .

2.Ofițerii de legătură în materie de imigrație colectează informații care urmează să fie utilizate fie la nivel operațional, fie la nivel strategic, fie la ambele nivelurie. ð Informațiile respective nu trebuie să conțină date cu caracter personal. ï Informațiile respective se referă în special la următoarele aspecte:

(a)fluxurile de migrație ilegală care provin din țara gazdă sau tranzitează trec prin țara respectivă;,

(b) rutele itinerarele Ö utilizate Õ de Ö aceste Õ fluxurilor de imigrație ilegală în cauză până la sosirea pentru a ajunge pe teritoriul statelor membre;,

(c)existența ð , activitățile și modurile de operare ï ale unor organizațiilor criminale implicate în introducerea ilegală traficul de migranți ð și traficul de persoane de-a lungul rutelor de migrație; ï

–modurile de operare, inclusiv mijloacele de transport utilizate, participarea unor intermediari etc.;

–existența unor organizații criminale implicate în traficul de migranți și activitățile acestora;

(d)incidentele și evenimentele care pot fi sau deveni cauza unorei noi evoluții a fluxurilor de Ö migrație Õ imigrație ilegală;,

(e)metodele utilizate pentru în contrafacerea sau falsificarea actelor de identitate și a documentelor de călătorie;,

(f)mijloacele de sprijinire a autorităților țărilori gazdă ð terțe ï pentru a preveni formarea de evita ca fluxurile de imigrație ilegală să se formeze sau să tranzitareaeze de astfel de fluxuri a teritoriilorul lor respectiv;,

(g)mijloacele de facilitare a returnării, și repatrierii Ö a readmisiei Õ ð și a reintegrării ï imigranților ilegali în țara lor de origine;,

ò nou

(h)accesul solicitanților de azil la protecție în țara terță;

(i)posibilele strategii și canale de imigrație legală între Uniune și țările terțe, inclusiv relocarea și alte instrumente de protecție, precum și competențele și nevoile pieței forței de muncă;

(j)măsuri anterioare plecării disponibile pentru imigranți în țările de origine sau țările terțe gazdă care sprijină integrarea cu succes la sosirea legală în statele membre;

ê 377/2004 (adaptat)

ð nou

ð (k) capacitatea, capabilitatea, strategiile politice, ï legislația și practicile juridice ð ale țărilor terțe ï relevante pentru privind aspectele menționate Ö la literele (a)-(j) Õ anteriore.,

–informațiile transmise prin sistemul de alertă rapidă.

ò nou

3.Ofițerii de legătură în materie de imigrație coordonează între ei și cu părțile interesate relevante furnizarea către autorități și alte părți interesate din țările terțe a activităților de consolidare a capacităților pe care le desfășoară.

ê 377/2004 (adaptat)

ð nou

43.Ofițerii de legătură în materie de imigrație sunt abilitați de asemenea Ö pot Õ să acorde asistență în ceea ce privește la:

(a) stabilirea identității resortisanților țărilor terțe ð aflați în situație de ședere ilegală ï și la facilitarea returnării acestora Ö în conformitate cu Directiva 2008/115/CE Õ în țara lor de origine;.

ò nou

(b) confirmarea identității și facilitarea relocării persoanelor care au nevoie de protecție internațională în Uniune;

(c) confirmarea identității și facilitarea punerii în aplicare a măsurilor Uniunii referitoare la admisia imigranților legali.

ê 377/2004 (adaptat)

ð nou

54.Statele membre se asigură că Oofițerii lor de legătură în materie de imigrațiea Ö trebuie să Õ își îndeplinească sarcinile misiunile potrivit responsabilităților lor și în conformitate cu dispozițiile, inclusiv cele privind protecția datelor cu caracter personal, prevăzute de legislația Ö Uniunii și de legislația Õ lor internă și de orice acordurile sau înțelegerile încheiate cu țările gazdă ð terțe ï sau cu organizațiile internaționale.

Articolul 43

Ö Notificarea trimiterii de ofițeri de legătură în materie de imigrație Õ

1.Statele membre ð , Comisia și agențiile Uniunii ï se informează reciproc și informează Consiliul și Comisia în mod sistematic și fără întârziere ð Comitetul director ï cu privire la detașarea ð planurile lor de trimitere de ï ofițerilor de legătură în materie de imigrație, inclusiv cu privire la descrierea îndatoririlor funcțiilor acestora ð și durata trimiterii acestora ï .

2.De asemenea, fiecare stat membru informează celelalte state membre cu privire la intențiile sale de a detașa ofițeri de legătură în materie de imigrație în țări terțe, astfel încât celelalte state membre să-și poată manifesta interesul de a încheia un acord de cooperare cu statul membru respectiv în ceea ce privește detașarea în cauză, în conformitate cu articolul 5.

ê 493/2011 articolul 1 alineatul (1) litera (b)

ð nou

23.Informațiile menționate la alineatuele (1) și (2) sunt puse la dispoziție făcute disponbile pe ð platforma ï online securizată conectată la interne ð pentru schimbul de informații prevăzută la articolul 9 ï , pentru serviciile de gestionare a migrării ale statelor membre, creată prin Decizia 2005/267/CE a Consiliului 33 (ICONet) în secțiunea dedicată rețelelor de ofițeri de legătură în materie de imigrație. Comisia transmite aceste informații și Consiliului.

ê 377/2004 (adaptat)

Articolul 54

Ö Crearea rețelelor locale sau regionale de ofițeri de legătură în materie de imigrație Õ

1.Statele membre se asigură că Oofițerii lor de legătură în materie de imigrație, detașați Ö trimiși Õ în aceleași țări sau regiuni terțe, Ö trebuie să Õ se constituie în rețele locale sau regionale de cooperare. În cadrul rețelelor respective, ofițerii de legătură în materie de imigrație trebuie, în special:

(a)să se întâlnească la intervale regulate și ori de câte ori este necesar;,

ê 493/2011 articolul 1 alineatul (2) litera (a)

ð nou

(b)să facă schimb de informații și de experiență practică, în special în cadrul reuniunilor și prin intermediul ð platformei online securizate pentru schimbul de informații prevăzută la articolul 9 ï ICONet;,

(c)să facă schimb de informații, atunci când este cazul, referitoare la experiența în ceea ce privește accesul solicitanților de azil la protecție;,

ê 377/2004 (adaptat)

ð nou

(d)să coordoneazeă pozițiile care urmează să fie adoptate în contactele cu transportatorii comerciali, după caz;;,

(e)să participeă la cursuri de formare comune specializate, după caz;,

(f)să organizeazeă ședințe de informare și cursuri de formare pentru membrii corpului diplomatic și consular din cadrul în exercițiu la misiunilore statelor membre din țara gază ð terță ï , după caz;,

(g)să adopteă abordări comune în ceea ce privește metodele de colectare și raportare transmitere a informațiilor strategice relevante din punct de vedere strategic, inclusiv analiza în ceea ce privește riscurileor, către autoritățile competente din statele membre de origine;,

–contribuie la întocmirea raporturilor bianuale privind activitățile lor comune, întocmite în conformitate cu articolul 6 alineatul (1);

(h)să stabilească contacte periodice cu rețele similare din țara gazdă ð terță ï și din țările terțe vecine, după caz.

ò nou

2.Ofițerii de legătură în materie de imigrație trimiși de Comisie coordonează rețelele prevăzute la alineatul (1). În locurile în care Comisia nu trimite ofițeri de legătură în materie de imigrație, coordonarea rețelei se efectuează de către ofițerul de legătură în materie de imigrație care a fost desemnat de membrii rețelei.

3.Comitetul director este notificat cu privire la numirea coordonatorilor rețelei de către coordonator.

ê 493/2011 articolul 1 alineatul (2) litera (b)

2. Reprezentanții Comisiei și ai Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene (Frontex), instituită prin Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului 34 , pot participa la reuniunile organizate în cadrul rețelei de ofițeri de legătură în materie de imigrație, dar reuniunile se pot desfășura și în absența acestor reprezentanți, în cazul în care anumite considerații operaționale impun acest lucru. După caz, pot fi invitate și alte organisme și autorități.

ê 493/2011 articolul 1 alineatul (2) litera (c)

3. Statul membru care deține președinția Consiliului Uniunii Europene are inițiativa de a convoca astfel de reuniuni. În cazul în care statul membru care deține președinția nu este reprezentat în țara sau regiunea în cauză, inițiativa îi revine statului membru care asigură președinția în exercițiu. Reuniunile respective pot fi convocate, de asemenea, la inițiativa altor state membre.

ê 377/2004 (adaptat)

Articolul 65

Ö Trimiterea în comun de ofițeri de legătură în materie de imigrație Õ

1.Statele membre pot conveni bilateral sau multiunilateral ca ofițerii de legătură în materie de imigrație detașați Ö trimiși Õ într-o țară terță sau pe lângă o organizație internațională de către un stat membru să urmărească și în aceeași măsură interesele unuia sau mai multor state membre.

2.De asemenea, statele membre pot conveni ca ofițerii lor de legătură în materie de imigrație să-și partajeze repartizeze anumite sarcini misiuni.

ò nou

3.În cazul în care două sau mai multe state membre trimit în comun un ofițer de legătură în materie de imigrație, respectivele state membre pot primi sprijin financiar din partea Uniunii în temeiul Regulamentului (UE) nr. 515/2014.

Articolul 7

Comitetul director

1.Se instituie un comitet director pentru o rețea europeană a ofițerilor de legătură în materie de imigrație („Comitetul director”).

2.Comitetul director este alcătuit din câte un reprezentant al fiecărui stat membru, doi reprezentanți ai Comisiei, un reprezentant al Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, un reprezentant al Europol și un reprezentant al Agenției Uniunii Europene pentru Azil. Membrii Comitetului director sunt numiți pe baza experienței și a expertizei lor relevante în gestionarea rețelelor de ofițeri de legătură.

3.Reprezentanții țărilor terțe asociate la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen participă în cadrul Comitetului director în calitate de observatori.

4.Experții și reprezentanții autorităților naționale, ai organizațiilor internaționale și ai instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor relevante ale Uniunii care nu sunt membri ai Comitetului director pot fi invitați să participe la reuniunile Comitetului director în calitate de observatori. Se pot organiza, de asemenea, reuniuni comune cu alte rețele sau organizații.

5.Comisia prezidează Comitetul director. Președintele trebuie:

(a)să asigure continuitatea activității Comitetului director și să organizeze activitatea acestuia, inclusiv sprijinind elaborarea programului de lucru bienal și a raportului bienal privind activitățile;

(b)să se asigure că activitățile colective convenite de Comitetul director sunt coerente și coordonate cu instrumentele și structurile relevante ale Uniunii și reflectă prioritățile Uniunii în domeniul migrației;

(c)să convoace ședințele Comitetului director.

Pentru a realiza obiectivele Comitetului director, președintele este asistat de un secretariat.

6.Comitetul director se întrunește de cel puțin două ori pe an.

Articolul 8

Sarcinile Comitetului director

1.Comitetul director își stabilește regulamentul de procedură pe baza unei propuneri a președintelui, în termen de trei luni de la prima sa reuniune. Regulamentul de procedură stabilește modalitățile de vot.

2.Având în vedere prioritățile Uniunii în domeniul imigrației și în cadrul domeniului de aplicare al sarcinilor ofițerilor de legătură în materie de imigrație, astfel cum sunt definite în prezentul regulament, Comitetul director efectuează următoarele activități:

(a)stabilește prioritățile și activitățile, adoptând un program de lucru bienal și indicând resursele necesare pentru a sprijini respectivele activități;

(b)examinează punerea în aplicare a activităților stabilite în programul de lucru bienal, numirea coordonatorilor rețelei și progresele realizate de rețelele ofițerilor de legătură în materie de imigrație în cadrul cooperării lor cu autoritățile competente în țările terțe;

(c)adoptă raportul de activitate bienal;

(d)actualizează, înainte de fiecare reuniune a Comitetului director, lista ofițerilor de legătură în materie de imigrație trimiși;

(e)identifică deficiențele în materie de trimitere și recomandă trimiterea de ofițeri de legătură în materie de imigrație.

3.Având în vedere nevoile operaționale ale Uniunii în domeniul imigrației și în cadrul domeniului de aplicare al sarcinilor ofițerilor de legătură în materie de imigrație, astfel cum sunt definite în prezentul regulament, Comitetul director efectuează următoarele activități:

(a)aprobă însărcinarea ad-hoc a rețelelor ofițerilor de legătură în materie de imigrație;

(b)monitorizează disponibilitatea informațiilor în rândul ofițerilor de legătură în materie de imigrație și în cadrul agențiilor Uniunii și formulează recomandări pentru întreprinderea acțiunilor necesare, dacă este cazul;

(c)sprijină dezvoltarea competențelor ofițerilor de legătură în materie de imigrație, inclusiv prin elaborarea unor programe comune de bază, formare anterioară trimiterii și organizarea de seminare comune privind subiectele prevăzute la articolul 3 alineatul (2);

(d)se asigură că se efectuează schimburi de informații prin intermediul platformei online pentru schimbul de informații prevăzută la articolul 9.

4.Pentru efectuarea activităților prevăzute la alineatele (2) și (3), statele membre pot primi sprijin financiar din partea Uniunii în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 515/2014.

Articolul 9

Platforma pentru schimbul de informații

1.Ofițerii de legătură în materie de imigrație și membrii Comitetului director se asigură că toate informațiile și statisticile relevante sunt încărcate și transmise prin intermediul platformei online securizate pentru schimbul de informații instituită și gestionată de către Comisie. Informațiile respective includ cel puțin următoarele elemente:

(a)documente, rapoarte și produse analitice relevante în domeniul imigrației, în special informații factuale privind țările sau regiunile în care sunt trimiși ofițeri de legătură în materie de imigrație;

(b)programele de lucru bienale, rapoartele de activitate bienale și rezultatele activităților și ale sarcinilor ad-hoc ale rețelelor ofițerilor de legătură în materie de imigrație, astfel cum sunt prevăzute la articolul 8 alineatele (2) și (3);

(c)o listă actualizată a membrilor Comitetului director;

(d)o listă actualizată a ofițerilor de legătură în materie de imigrație trimiși în țări terțe, inclusiv numele acestora, locul în care se află aceștia, numerele de telefon și adresele de e-mail ale acestora;

(e)alte documente relevante referitoare la activitățile și deciziile Comitetului director.

2.Cu excepția datelor menționate la alineatul (1) literele (c) și (d), informațiile transmise prin intermediul platformei nu conțin date cu caracter personal sau linkuri prin intermediul cărora astfel de date cu caracter personal sunt disponibile în mod direct sau indirect. Accesul la datele menționate la alineatul (1) literele (c) și (d) este permis doar ofițerilor de legătură în materie de imigrație și membrilor Comitetului director în scopul punerii în aplicare a prezentului regulament.

Article 10

Prelucrarea datelor cu caracter personal

1.Ofițerii de legătură în materie de imigrație își îndeplinesc sarcinile în conformitate cu dispozițiile legale privind protecția datelor cu caracter personal, astfel cum sunt prevăzute în dreptul Uniunii, în legislațiile naționale și în acordurile internaționale încheiate cu țări terțe sau organizații internaționale.

2.Ofițerii de legătură în materie de imigrație pot prelucra date cu caracter personal pentru îndeplinirea sarcinilor prevăzute la articolul 3 alineatul (4). Respectivele date cu caracter personal trebuie să fie șterse după îndeplinirea sarcinii.

3.Printre datele cu caracter personal prelucrate în temeiul alineatului (2) se pot număra și:

(a)datele biometrice sau biografice necesare pentru a confirma identitatea și cetățenia resortisanților țărilor terțe în scopul returnării, inclusiv toate tipurile de documente care pot fi considerate probe sau dovezi prima facie ale cetățeniei;

(b)listele de pasageri pentru zborurile de returnare către țările terțe;

(c)datele biometrice sau datele biografice necesare pentru a confirma identitatea și cetățenia resortisanților țărilor terțe în scopul migrației legale, al admisiei și al relocării resortisanților țărilor terțe care au nevoie de protecție internațională.

4.Transferurile de date cu caracter personal efectuate de ofițerii de legătură în materie de imigrație în temeiul prezentului articol către țări terțe și organizații internaționale se efectuează în conformitate cu capitolul V din Regulamentul (UE) 2016/679 sau cu dispozițiile naționale de transpunere a capitolului V din Directiva (UE) 2016/680.

ê 493/2011 articolul 1 alineatul (3)

Articolul 6

1. Statul membru care deține președinția Consiliului Uniunii Europene sau, în cazul în care statul membru respectiv nu este reprezentat în țara sau regiunea în cauză, statul membru care asigură președinția în exercițiu prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, la sfârșitul fiecărui semestru, un raport privind activitățile rețelelor de ofițeri de legătură în materie de imigrație în țări și/sau regiuni specifice care prezintă un interes special pentru Uniune, precum și privind situația din aceste țări și/sau regiuni în materie de imigrație ilegală, ținând seama de toate aspectele relevante, inclusiv de situația drepturilor omului. În urma consultării statelor membre și a Comisiei, sunt selectate țările și/sau regiunile specifice care prezintă un interes special pentru Uniune, pe baza unor indicatori obiectivi în materie de migrație, precum statistici privind imigrația ilegală, analize de risc, precum și alte informații sau rapoarte relevante elaborate de Frontex și de Biroul European de Sprijin pentru Azil, și luându-se în considerare politica generală a Uniunii în domeniul relațiilor externe.

2. Rapoartele statelor membre, menționate la alineatul (1), sunt întocmite în conformitate cu modelul stabilit prin Decizia 2005/687/CE a Comisiei din 29 septembrie 2005 privind formatul raportului referitor la activitatea rețelelor ofițerilor de legătură în domeniul imigrației, precum și la situația în țara gazdă în ceea ce privește imigrația ilegală 35 și precizează criteriile de selecție relevante.

3. În fiecare an, pe baza rapoartelor statelor membre, menționate la alineatul (1), și luând în considerare aspectele legate de drepturile omului atunci când sunt relevante, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de sinteză și, dacă este cazul, recomandări privind dezvoltarea rețelelor de ofițeri de legătură în materie de imigrație.

ê 377/2004 (adaptat)

Articolul 117

Ö Cooperarea consulară Õ

Prezentul regulament nu aduce atingere dispozițiilor în materie de cooperare consulară la nivel local prevăzute în de Ö Regulamentul (CE) nr.°810/2009 privind instituirea unui Cod comunitar de vize Õ.

ò nou

Articolul 12

Raportare

1.La cinci ani de la data adoptării prezentului regulament, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea acestuia.

2.Statele membre furnizează Comisiei informațiile necesare pentru elaborarea raportului privind aplicarea regulamentului.

Articolul 13

Abrogare

Regulamentul (CE) nr. 377/2004 se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență care figurează în anexa I.

ê 377/2004 (adaptat)

Articolul 148

Ö Intrarea în vigoare Õ

Prezentul regulament întră în vigoare la 5 ianuarie 2004 Ö în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene Õ .

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene Ö tratatele. Õ

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European, Pentru Consiliu,

Președintele Președintele

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Denumirea propunerii/inițiativei

1.2.Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB

1.3.Tipul propunerii/inițiativei

1.4.Obiectiv(e)

1.5.Motivele propunerii/inițiativei

1.6.Durata și impactul financiar

1.7.Modul (modurile) de gestiune preconizat(e)

2.MĂSURI DE GESTIONARE

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

2.2.Sistemul de gestiune și de control

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

3.2.Impactul estimat asupra cheltuielilor

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

3.2.2.Impactul estimat asupra creditelor operaționale

3.2.3.Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

3.2.4.Compatibilitatea cu actualul cadru financiar multianual

3.2.5.Contribuția terților

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

FIȘĂ FINANCIARĂ LEGISLATIVĂ

1.CADRUL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

1.1.Denumirea propunerii/inițiativei

Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind crearea unei rețele europene a ofițerilor de legătură în materie de imigrație (reformare)

1.2.Domeniul (domeniile) de politică în cauză în structura ABM/ABB 36

Domeniul de politică vizat este migrația și, mai precis, politica de reducere a stimulentelor pentru imigrația ilegală și de combatere a introducerii ilegale de migranți și a traficului de persoane.

1.3.Tipul propunerii/inițiativei

◻ Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune nouă

◻ Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune nouă ca urmare a unui proiect-pilot/a unei acțiuni pregătitoare 37

◻ Propunerea/inițiativa se referă la prelungirea unei acțiuni existente

X Propunerea/inițiativa se referă la o acțiune reorientată către o acțiune nouă

1.4.Obiectiv(e)

1.4.1.Obiectiv(e) strategic(e) multianual(e) al(e) Comisiei vizat(e) de propunere/inițiativă

Către o nouă politică privind migrația

1.4.2.Obiectiv(e) specific(e) și activitatea (activitățile) ABM/ABB în cauză

Obiectivul specific nr. 1,1

Reducerea stimulentelor pentru imigrația ilegală

Activitatea (activitățile) ABM/ABB în cauză

Propunere de revizuire a Regulamentului privind ofițerii de legătură în materie de imigrație

1.4.3.Rezultatul (rezultatele) și impactul preconizate

A se preciza efectele pe care propunerea/inițiativa ar trebui să le aibă asupra beneficiarilor vizați/ grupurilor vizate.

Se așteaptă ca prezenta propunere, odată adoptată și pusă în aplicare în mod corespunzător, să aibă ca rezultat optimizarea utilizării ofițerilor de legătură în materie de imigrație, inclusiv a celor ai Comisiei și ai agențiilor Uniunii trimiși în țările terțe pentru a răspunde în mod eficace la prioritățile UE privind prevenirea și combaterea imigrației ilegale și a criminalității transfrontaliere conexe, în special a introducerii ilegale de migranți și a traficului de persoane, facilitând returnarea, readmisia și reintegrarea, contribuind la gestionarea integrată a frontierelor externe ale Uniunii, precum și sprijinind gestionarea imigrației legale, inclusiv în domeniul protecției internaționale, relocării și măsurilor de integrare anterioare plecării întreprinse de statele membre și de Uniune.

Rezultatele specifice preconizate sunt următoarele:

rezultatul 1 – consolidarea cooperării operaționale dintre ofițerii de legătură în materie de imigrație trimiși în același loc în țările terțe;

rezultatul 2 – instituirea unui Comitet director care să asigure o coordonare sistematică și structurată a sarcinilor și rolurilor ofițerilor de legătură între statele membre, Comisie și agențiile Uniunii;

rezultatul 3 – trimiterea de ofițeri de legătură în materie de imigrație de către Comisie.

Conform estimărilor, costurile globale aferente punerii în aplicare a prezentei propuneri s-ar ridica, într-o perioadă de 9 ani, începând din 2019, la 17,3 milioane EUR, dintre care 1,6 milioane EUR sunt destinate sprijinirii funcționării Comitetului director, 12 milioane EUR sunt alocate punerii în aplicare a activităților unei rețele europene a ofițerilor de legătură în materie de imigrație și 3,5 milioane EUR sunt prevăzute pentru activitatea ofițerilor de legătură în materie de imigrație trimiși de Comisie. Cu toate acestea, data efectivă a punerii în aplicare a propunerii va depinde de finalizarea adoptării de către colegiuitori.

1.4.4.Indicatori de rezultat și de impact

A se preciza indicatorii care permit monitorizarea punerii în aplicare a propunerii/inițiativei.

Ar trebui să se utilizeze următorii indicatori de progres pentru a evalua modul în care avansează activitatea rețelelor ofițerilor de legătură în materie de imigrație:

numărul de produse analitice elaborate de rețelele ILO;

numărul de trimiteri în comun de ILO cofinanțate din bugetul UE;

îmbunătățirea schimbului de informații între rețelele ILO și agențiile UE.

1.5.Motivele propunerii/inițiativei

1.5.1.Cerință (cerințe) de îndeplinit pe termen scurt sau lung

Comitetul director pentru rețelele ofițerilor de legătură ar trebui să se constituie fără întârziere. În termen de trei luni de la prima convocare a comitetului, acesta ar trebui să își stabilească regulamentul de procedură.

Din momentul constituirii, Comitetul director trebuie să se întrunească cel puțin de două ori pe an pentru a conduce o rețea europeană a ofițerilor de legătură în materie de imigrație, în special prin stabilirea priorităților și a activităților în cadrul programului de lucru bienal și prin monitorizarea punerii în aplicare a acestuia.

1.5.2.Valoarea adăugată a intervenției UE

Scopul revizuirii Regulamentului (CE) nr. 377/2004 al Consiliului este de a asigura o mai bună cooperare și de a optimiza utilizarea ofițerilor de legătură în materie de imigrație, inclusiv a celor trimiși de Comisie și de agențiile Uniunii în țările terțe, pentru a răspunde cu mai multă eficacitate la prioritățile UE în ceea ce privește prevenirea și combaterea imigrației ilegale, precum și facilitarea returnării resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală și sprijinirea gestionării imigrației legale. De asemenea, revizuirea intenționează să consolideze normele care reglementează schimbul de informații strategice cu agențiile Uniunii, asigurând faptul că acest schimb devine un proces bidirecțional și ILO ai statelor membre au acces la produsele analitice relevante ale agențiilor într-un mod mai sistematic și beneficiază în continuare de asistență în îndeplinirea sarcinilor care le revin în locurile în care sunt trimiși. Propunerea vizează asigurarea unei coordonări mai strânse atât la nivelul conducerii rețelei, cât și la nivelurile operaționale regionale ale ILO trimiși de statele membre, de Comisie și de agențiile Uniunii. De asemenea, propunerea va genera beneficii mai mari pentru Uniune în comparație cu acțiunile întreprinse doar la nivelul statelor membre, echipând mai bine Uniunea cu mijloacele necesare pentru a-și direcționa intervențiile și răspunsurile la riscurile și preocupările comune la frontierele externe ale Uniunii.

1.5.3.Învățăminte desprinse din experiențe anterioare similare

În actualul cadru juridic nu era prevăzut sprijinul administrativ și operațional pentru rețelele ofițerilor de legătură în materie de imigrație și nici funcționalitatea de Comitet director.

1.5.4.Compatibilitatea și posibila sinergie cu alte instrumente corespunzătoare

Prezenta propunere este compatibilă cu prioritățile politicii Uniunii în domeniul migrației și cu intervențiile finanțate care vizează consolidarea gestionării migrației, reducerea fluxurilor de migrație ilegală, a introducerii ilegale de migranți și a traficului de persoane și promovarea gestionării integrate a frontierelor (GIF), inclusiv în contextul gestionării europene integrate a frontierelor bazată pe modelul de control al accesului pe patru niveluri și al Sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR).

De asemenea, există în mod clar complementarități și sinergii potențiale cu noile funcții de ofițeri europeni de legătură care au fost instituite de la adoptarea regulamentului, cum ar fi:

- ofițerii de legătură europeni în materie de migrație (EMLO), detașați în delegațiile UE pentru intensificarea coordonării cu scopul de a maximiza impactul acțiunii UE în domeniul migrației în țările terțe și de a consolida implicarea principalelor țări de origine și de tranzit cu privire la întreaga gamă de chestiuni referitoare la migrație;

- ofițerii de legătură europeni pentru returnare (EURLO), detașați în cadrul misiunilor diplomatice ale statelor membre pentru a reprezenta interesele Uniunii în materie de returnare, prin verificarea identității resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, consolidarea capacităților în materie de returnare, sprijinirea organizării operațiunilor comune de returnare sub coordonarea Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și facilitarea punerii în aplicare a asistenței pentru reintegrare și a asistenței ulterioare sosirii;

- ofițerii de legătură ai Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă detașați în cadrul delegațiilor UE în vederea cooperării cu țările terțe la frontierele externe ale Uniunii, prin dezvoltarea și menținerea cooperării operaționale bilaterale cu țara-gazdă, prin redactarea și elaborarea evaluărilor de teren și prin sprijinirea punerii în aplicare a proiectelor Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă.

1.6.Durata și impactul financiar

◻ Propunere/inițiativă pe durată determinată

–◻ Propunere/inițiativă în vigoare din [ZZ/LL]AAAA până la [ZZ/LL]AAAA

–◻ Impact financiar din AAAA până în AAAA

X Propunere/inițiativă pe durată nedeterminată

–punere în aplicare cu o perioadă de creștere în intensitate din AAAA până în AAAA,

–urmată de o perioadă de funcționare în regim de croazieră.

1.7.Modul (modurile) de gestiune preconizat(e) 38

X Gestiune directă asigurată de către Comisie

–◻ de către serviciile sale, inclusiv prin intermediul personalului din delegațiile Uniunii;

–◻ de către agențiile executive;

◻ Gestiune partajată cu statele membre

◻ Gestiune indirectă, cu delegarea sarcinilor de execuție bugetară:

–◻ țărilor terțe sau organismelor pe care le-au desemnat acestea;

–◻ organizațiilor internaționale și agențiilor acestora (a se preciza);

–◻ BEI și Fondului european de investiții;

–◻ organismelor menționate la articolele 208 și 209 din Regulamentul financiar;

–◻ organismelor de drept public;

–◻ organismelor de drept privat cu misiune de serviciu public, cu condiția să prezinte garanții financiare adecvate;

–◻ organismelor de drept privat dintr-un stat membru care sunt responsabile cu punerea în aplicare a unui parteneriat public-privat și care prezintă garanții financiare adecvate;

–◻ persoanelor cărora li se încredințează executarea unor acțiuni specifice în cadrul PESC, în temeiul titlului V din TUE, identificate în actul de bază relevant.

–Dacă se indică mai multe moduri de gestiune, a se furniza detalii suplimentare în secțiunea „Observații“.

Observații

2.MĂSURI DE GESTIONARE

2.1.Dispoziții în materie de monitorizare și de raportare

A se preciza frecvența și condițiile aferente acestor dispoziții.

Președintele este responsabil cu funcționarea eficace a Comitetului director pentru o rețea europeană a ofițerilor de legătură în materie de imigrație. Comitetul director este responsabil cu stabilirea priorităților și a activităților sub forma programelor de lucru bienale, cu monitorizarea și evaluarea performanței unei rețele europene a ofițerilor de legătură în materie de imigrație și cu elaborarea de rapoarte anuale privind punerea în aplicare a programului de lucru.

2.2.Sistemul de gestiune și de control

2.2.1.Riscul (riscurile) identificat(e)

Riscurile sunt duble: în primul rând sunt legate de trimiterea de ofițeri de legătură în materie de imigrație de către Comisie, iar în al doilea rând sunt legate de punerea în aplicare a măsurilor de sprijin pentru o rețea europeană a ofițerilor de legătură în materie de imigrație prevăzute în regulament, în special programul de sprijin pentru rețelele ILO și contractarea unui prestator extern de servicii pentru Secretariatul Comitetului director. Printre aceste riscuri se numără și următoarele:

1. Comisia nu va primi candidaturi din partea unor persoane corespunzătoare pentru posturile de experți naționali detașați (END) care să lucreze în calitate de ofițeri de legătură în materie de imigrație;

2. posibilitatea ca statele membre să nu prezinte o cerere de înaltă calitate și/sau să nu reușească să aloce resurse suficiente pentru a gestiona și a pune în aplicare programe de sprijin pentru rețelele ILO;

3. neprezentarea unei propuneri adecvate în cadrul cererii deschise de propuneri privind prestatorul de servicii pentru Secretariatul Comitetului director.

Riscurile menționate sunt atenuate prin colaborarea cu statele membre încă de la începutul procesului, pentru ca acestea să își confirme interesul și prin atribuirea de proiecte pe baza unor criterii de calitate solide, verificând referințele furnizorilor și menținând o relație strânsă cu aceștia.

2.2.2.Informații privind sistemul de control intern instituit

Monitorizarea administrativă a contractelor și a plăților vor fi de responsabilitatea serviciului relevant al Comisiei. Fiecare operațiune finanțată în temeiul prezentului regulament va fi supravegheată de serviciile relevante ale Comisiei în toate etapele ciclului proiectului. Supravegherea va ține seama de obligațiile contractuale, precum și de principiile analizei cost-beneficiu și bunei gestiuni financiare.

În plus, orice acord sau contract încheiat în temeiul prezentului regulament trebuie să prevadă în mod expres monitorizarea cheltuielilor autorizate în cadrul proiectelor/programelor și punerea în aplicare corespunzătoare a activităților, precum și controlul financiar de către Comisie, inclusiv de către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF), precum și audituri efectuate de Curtea de Conturi, dacă este necesar la fața locului.

Se va aplica strategia DG HOME de prevenire și detectare a fraudei.

2.2.3.Estimarea costurilor și a beneficiilor controalelor și evaluarea nivelului prevăzut de risc de eroare

Nu există nicio estimare în acest sens, întrucât controlul și atenuarea riscurilor constituie o sarcină inerentă a structurii de guvernanță a proiectului.

2.3.Măsuri de prevenire a fraudelor și a neregulilor

A se preciza măsurile de prevenire și de protecție existente sau preconizate.

Protejarea intereselor financiare ale Comunității și combaterea fraudelor și a ilegalităților fac parte integrantă din prezentul regulament.

Se va acorda o atenție specială naturii cheltuielilor (eligibilitatea cheltuielilor), respectării bugetelor (cheltuieli reale) și verificării informațiilor justificative și a documentației relevante (dovezi ale cheltuielilor).

3.IMPACTUL FINANCIAR ESTIMAT AL PROPUNERII/INIȚIATIVEI

3.1.Rubrica (rubricile) din cadrul financiar multianual și linia (liniile) bugetară (bugetare) de cheltuieli afectată (afectate)

·Linii bugetare existente

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

Rubrica din cadrul financiar multianual

Linia bugetară

Tipul
cheltuielilor

Contribuție

Număr
[Rubrica………………………...……………]

Dif./ Nedif. 39

Țări AELS 40

Țări candidate 41

Țări terțe

În sensul articolului 21 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul financiar

[ZZ.LL.AAAA]

Dif./ Nedif.

DA/NU

·Noile linii bugetare solicitate

În ordinea rubricilor din cadrul financiar multianual și a liniilor bugetare.

Rubrica din cadrul financiar multianual	Linia bugetară	Tipul cheltuielilor	Contribuție
	Numărul 3 Rubrica Securitate și cetățenie	Dif./ Nedif.	Țări AELS	Țări candidate	Țări terțe	În sensul articolului 21 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul financiar
	Fosta linie bugetară aferentă Fondului pentru securitate internă - componenta frontiere (18.020101) în cadrul CFM 2014-2020	Dif.	NU	NU	DA	NU

3.2.Impactul estimat asupra cheltuielilor

[Această secțiune ar trebui completată folosind foaia de calcul privind datele bugetare cu caracter administrativ (al doilea document din anexa la prezenta fișă financiară) și încărcată în CISNET pentru consultarea interservicii.]

3.2.1.Sinteza impactului estimat asupra cheltuielilor

milioane EUR (cu trei zecimale)

Rubrica din cadrul financiar
multianual

Număr

3-Rubrica Securitate și cetățenie

DG: HOME

Anul 2019 42

Anul
2020

Anul
2021

Anul
2022

Anul
2023

Anul
2024

Anul
2025

Anul
2026

Anul
2027

TOTAL

• Credite operaționale *

Linia bugetară aferentă Fondului pentru securitate internă - componenta frontiere (18.020101) în cadrul CFM 2014-2020

Angajamente

(1)

0,360

0,500

4,500

5,000

3,500

13,860

Plăți

(2)

0,180

0,430

2,500

2,250

2,500

2,500

-

1,750

1,750

13,860

Numărul liniei bugetare

Angajamente

(1a)

Plăți

(2 a)

Credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul unor programe specifice 43 **

Linia bugetară aferentă cheltuielilor de sprijin pentru linia bugetară aferentă Fondului pentru securitate internă - componenta frontiere (18.010401) în cadrul CFM 2014-2020

(3)

0,500

0,500

0,500

0,500

0,500

0,500

0,500

3,500

TOTAL credite
pentru DG HOME

Angajamente

=1+1a +3

0,360

0,500

4,500

0,500

5,000

0,500

0,500

0,500

4,000

17,360

Plăți

=2+2a

+3

0,180

0,430

2,750

2,750

3,000

3,000

0,550

2,300

2,400

17,360

• TOTAL credite operaționale

Angajamente

(4)

Plăți

(5)

• TOTAL credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul unor programe specifice

(6)

TOTAL credite
în cadrul RUBRICII 3
din cadrul financiar multianual

Angajamente

=4+ 6

0,360

0,500

4,500

0,500

5,000

0,500

0,500

0,500

4,000

17,360

Plăți

=5+ 6

0,180

0,430

2,750

2,750

3,000

3,000

0,550

2,300

2,400

17,360

* Linia bugetară operațională va acoperi punerea în aplicare a activităților unei rețele europene a ILO și funcționarea Comitetului director.

** Linia bugetară de sprijin acoperă costurile legate de trimiterea de ILO de către Comisie.

În cazul în care propunerea/inițiativa afectează mai multe rubrici:

• TOTAL credite operaționale	Angajamente	(4)
	Plăți	(5)
• TOTAL credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul unor programe specifice		(6)
TOTAL credite în cadrul RUBRICILOR 1-4 din cadrul financiar multianual (Suma de referință)	Angajamente	=4+ 6	0,360	0,500	4,500	0,500	5,000	0,500	0,500	0,500	4,000	17,360
	Plăți	=5+ 6	0,180	0,430	2,750	2,750	3,000	3,000	0,550	2,300	2,400	17,360

Rubrica din cadrul financiar
multianual

„Cheltuieli administrative”

milioane EUR (cu trei zecimale)

		Anul N	Anul N+1	Anul N+2	Anul N+3	A se introduce atâția ani câți sunt considerați necesari pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6)	TOTAL
DG: <…….>
• Resursele umane
• Alte cheltuieli administrative
TOTAL DG <…….>	Credite

TOTAL credite
în cadrul RUBRICII 5
din cadrul financiar multianual

(Total angajamente = Total plăți)

milioane EUR (cu trei zecimale)

		Anul 2019 44	Anul 2020	Anul 2021	Anul 2022	Anul 2023	Anul 2024	Anul 2025	Anul 2026	Anul 2027	TOTAL
TOTAL credite în cadrul RUBRICILOR 1-5 din cadrul financiar multianual	Angajamente	0,360	0,500	4,500	0,500	5,000	0,500	0,500	0,500	4,000	17,360
	Plăți	0,180	0,430	2,750	2,750	3,000	3,000	0,550	2,300	2,400	17,360

3.2.2.Impactul estimat asupra creditelor operaționale

–◻ Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite operaționale

–◻ Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite operaționale, conform explicațiilor de mai jos:

Credite de angajament în milioane EUR (cu trei zecimale)

A se indica obiectivele și realizările ⇩			Anul 2019 45		Anul 2020		Anul 2021		Anul 2022		Anul 2023		Anul 2024		Anul 2025		Anul 2026		Anul 2027		TOTAL
	Tip 46	Costuri medii	Nr.	Costuri	Nr.	Costuri	Nr.	Costuri	Nr.	Costuri	Nr.	Costuri	Nr.	Costuri	Nr.	Costuri	Nr.	Costuri	Nr.	Costuri	Nr. total
OBIECTIVUL SPECIFIC NR. 1.1 47
- Realizarea 1	Sprijin pentru rețea	Grant	1	0,200	1	0,500	1	4,000			1	4,500					1	3,000			12,200
- Realizarea 1	Furnizor de servicii pentru CD	Achiziții publice	1	0,160			1	0,500			1	0,500					1	0,500			1,660
- Realizarea 1	Trimiterea de ILO		1				1	0,500	1	0,500	1	0,500	1	0,500	1	0,500	1	0,500	1	0,500	3,500
Subtotal pentru obiectivul specific nr. 1				0,360		0,500		5,000		0,500		5.500		0,500		0,500		4,000		0,500	17,360
OBIECTIVUL SPECIFIC NR. 2…
- Realizare
Subtotal pentru obiectivul specific nr. 2
COSTURI TOTALE				0,360		0,500		6,640		1,640		6,640		1,640		1,640		5,140		1,640	25,340

3.2.3.Impactul estimat asupra creditelor cu caracter administrativ

3.2.3.1.Rezumat

–◻ Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de credite cu caracter administrativ

–◻ Propunerea/inițiativa implică utilizarea de credite cu caracter administrativ, conform explicațiilor de mai jos:

milioane EUR (cu trei zecimale)

Anul
N 48

Anul
N+1

Anul
N+2

Anul
N+3

A se introduce atâția ani câți sunt considerați necesari pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6)

TOTAL

RUBRICA 5
din cadrul financiar multianual

Resursele umane

Alte cheltuieli administrative

Subtotal RUBRICA 5
din cadrul financiar multianual

În afara RUBRICII 5 49
din cadrul financiar multianual

Resursele umane

Alte cheltuieli
cu caracter administrativ

Subtotal
în afara RUBRICII 5
din cadrul financiar multianual

TOTAL

Necesarul de credite în materie de resurse umane și de alte cheltuieli administrative va fi acoperit de creditele DG-ului care sunt deja alocate pentru gestionarea acțiunii și/sau realocate intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și în lumina constrângerilor bugetare.

3.2.3.2.Necesarul de resurse umane estimat

–◻ Propunerea/inițiativa nu implică utilizarea de resurse umane.

–◻ Propunerea/inițiativa implică utilizarea de resurse umane, conform explicațiilor de mai jos:

Estimări în echivalent normă întreagă

		Anul N	Anul N+1	Anul N+2	Anul N+3	A se introduce atâția ani câți sunt considerați necesari pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6)
• Posturi din schema de personal (funcționari și agenți temporari)
XX 01 01 01 (la sediu și în birourile de reprezentare ale Comisiei)
XX 01 01 02 (în delegații)
XX 01 05 01 (cercetare indirectă)
10 01 05 01 (cercetare directă)
• Personal extern (în echivalent normă întreagă: ENI) 50
XX 01 02 01 (AC, END, INT din „pachetul global”)
XX 01 02 02 (AC, AL, END, INT și JED în delegații)
XX 01 04 yy 51	- la sediu
	- în delegații
XX 01 05 02 (AC, END, INT - cercetare indirectă)
10 01 05 02 (AC, INT, END - cercetare directă)
Alte linii bugetare (a se preciza)
TOTAL

XX este domeniul de politică sau titlul din buget în cauză.

Necesarul de resurse umane va fi asigurat din efectivele de personal ale DG-ului în cauză alocate deja pentru gestionarea acțiunii și/sau realocate intern în cadrul DG-ului, completate, după caz, prin resurse suplimentare ce ar putea fi alocate DG-ului care gestionează acțiunea în cadrul procedurii de alocare anuală și în lumina constrângerilor bugetare.

Descrierea sarcinilor care trebuie efectuate:

Funcționari și personal temporar
Personal extern

3.2.4.Compatibilitatea cu actualul cadru financiar multianual

–◻ Propunerea/inițiativa este compatibilă cu cadrul financiar multianual existent.

–◻ Propunerea/inițiativa necesită o reprogramare a rubricii corespunzătoare din cadrul financiar multianual.

A se explica reprogramarea necesară, precizându-se liniile bugetare în cauză și sumele aferente.

–◻ Propunerea/inițiativa necesită recurgerea la Instrumentul de flexibilitate sau la revizuirea cadrului financiar multianual.

A se explica necesitatea efectuării acestei acțiuni, precizând rubricile și liniile bugetare în cauză, precum și sumele aferente.

3.2.5.Contribuția terților

–Propunerea/inițiativa nu prevede cofinanțare din partea terților.

–Propunerea/inițiativa prevede cofinanțare, estimată după cum urmează:

Credite în milioane EUR (cu trei zecimale)

	Anul N	Anul N+1	Anul N+2	Anul N+3	A se introduce atâția ani câți sunt considerați necesari pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6)	Total
A se preciza organismul care asigură cofinanțarea
TOTAL credite cofinanțate

3.3.Impactul estimat asupra veniturilor

–x Propunerea/inițiativa nu are impact financiar asupra veniturilor.

–◻ Propunerea/inițiativa are următorul impact financiar:

–◻ asupra resurselor proprii

–◻ asupra veniturilor diverse

milioane EUR (cu trei zecimale)

Linia bugetară pentru venituri:	Credite disponibile pentru exercițiul financiar în curs	Impactul propunerii/inițiativei 52
		Anul N	Anul N+1	Anul N+2	Anul N+3	A se introduce atâția ani câți sunt considerați necesari pentru a reflecta durata impactului (cf. punctul 1.6)
Articolul ….

Pentru veniturile diverse alocate, a se preciza linia bugetară (liniile bugetare) de cheltuieli afectată (afectate).

A se preciza metoda de calcul al impactului asupra veniturilor.

(1) COM(2016) 385 final.

(2) JO L 64, 2.3.2004, p. 1-4.

(3) JO L 141, 27.5.2011, p. 13-16.

(4) 17 state membre, precum și Elveția și Norvegia au trimis ILO în ianuarie 2018.

(5) Decizia 2005/267/CE a Consiliului din 16 martie 2005 de creare a unei Rețele de Informare și Coordonare securizate, conectate la internet, pentru serviciile de gestionare a migrării ale statelor membre, abrogată prin Regulamentul (UE) 2016/1624 privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european.

(6) Formatul raportului a fost specificat în Decizia 2005/687/CE a Comisiei.

(7) http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2015/04/23/special-euco-statement/

(8) COM(2015) 240.

(9) COM(2015) 285.

(10) Etiopia, Iordania, Liban, Mali, Maroc, Niger, Nigeria, Pakistan, Senegal, Serbia, Sudan, Tunisia și Turcia.

(11) COM(2017) 558.

(12) COM(2017) 728 final.

(13) COM(2016) 377.

(14) La acest grup au participat Franța, Germania, Spania, Țările de Jos și Regatul Unit. Belgia, care nu a putut să participe la acest grup, a fost consultată ulterior.

(15) Regulamentul (CE) nr. 377/2004 al Consiliului din 19 februarie 2004 privind crearea unei rețele de ofițeri de legătură în materie de imigrație (JO L 064, 2.3.2004, p. 1).

(16) A se vedea anexa I.

(17) JO L 67, 12.3.2003, p. 27.

(18) Regulamentul (UE) 2016/1624 al Parlamentului European și al Consiliului privind Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european și de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 863/2007 al Parlamentului European și al Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului și a Deciziei 2005/267/CE a Consiliului (JO L 251, 16.9.2016, p. 1-76).

(19) Regulamentul (UE) nr. 1052/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2013 de instituire a Sistemului european de supraveghere a frontierelor (EUROSUR) (JO L 295, 6.11.2013, p. 11-26).

(20) Regulamentul (UE) nr. 515/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire, în cadrul Fondului pentru securitate internă, a instrumentului de sprijin financiar pentru frontiere externe și vize și de abrogare a Deciziei nr. 574/2007/CE (JO L 150, 20.5.2014, p. 143).

(21) Regulamentul (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul general privind protecția datelor) (JO L 119, 4.5.2016, p. 1).

(22) Directiva (UE) 2016/680 a Parlamentului European și a Consiliului din 27 aprilie 2016 privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, depistării, investigării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării pedepselor și privind libera circulație a acestor date și de abrogare a Deciziei-cadru 2008/977/JAI a Consiliului (JO L 119, 4.5.2016, p. 89).

(23) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 008, 12.1.2001, p. 1).

(24) Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, 24.12.2008, p. 98).

(25) JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

(26) Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31).

(27) JO L 53, 27.2.2008, p. 52.

(28) Decizia 2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008, p. 1).

(29) JO L 160, 18.6.2011, p. 21.

(30) Decizia 2011/350/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, p. 19).

(31) Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 131, 1.6.2000, p. 43).

(32) Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20).

(33) JO L 83, 1.4.2005, p. 48.

(34) JO L 349, 25.11.2004, p. 1.

(35) JO L 264, 8.10.2005, p. 8.

(36) ABM (activity based management): gestiune pe activități; ABB (activity-based budgeting): întocmirea bugetului pe activități.

(37) Astfel cum sunt menționate la articolul 54 alineatul (2) litera (a) sau (b) din Regulamentul financiar.

(38) Explicațiile privind modurile de gestiune, precum și trimiterile la Regulamentul financiar sunt disponibile pe site-ul BudgWeb: http://www.cc.cec/budg/man/budgmanag/budgmanag_en.html

(39) Dif. = credite diferențiate / Nedif. = credite nediferențiate.

(40) AELS: Asociația Europeană a Liberului Schimb.

(41) Țările candidate și, după caz, țările potențial candidate din Balcanii de Vest.

(42) Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei.

(43) Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(44) Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei.

(45) Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei.

(46) Realizările se referă la produsele și serviciile care vor fi furnizate (de ex.: numărul de schimburi de studenți finanțate, numărul de km de străzi construiți etc.).

(47) Conform descrierii de la punctul 1.4.2. „Obiectiv(e) specific(e)…”

(48) Anul N este anul în care începe punerea în aplicare a propunerii/inițiativei.

(49) Asistență tehnică și/sau administrativă și cheltuieli de sprijin pentru punerea în aplicare a programelor și/sau a acțiunilor UE (fostele linii „BA”), cercetare indirectă și cercetare directă.

(50) AC = agent contractual; AL = agent local; END = expert național detașat. INT = personal pus la dispoziție de agenții de muncă temporară; JED = expert tânăr în delegații.

(51) Subplafonul pentru personal extern acoperit din creditele operaționale (fostele linii „BA”).

(52) În ceea ce privește resursele proprii tradiționale (taxe vamale, cotizații pentru zahăr), sumele indicate trebuie să fie sume nete, și anume sume brute după deducerea unei cote de 25 % pentru costuri de colectare.

Regulamentul (CE) nr. 377/2004	Prezentul regulament
_	Articolul 1 alineatul (1)
_	Articolul 2 cuvintele introductive
Articolul 1 alineatul (1)	Articolul 2 punctul 1 cuvintele introductive și punctul 1 litera (a)
_	Articolul 2 punctul 1 literele (b) și (c)
Articolul 1 alineatul (2)	Articolul 2 punctul 1 litera (d)
_	Articolul 2 alineatul (2)
Articolul 1 alineatul (3)	_
Articolul 1 alineatul (4)	Articolul 1 alineatul (2)
Articolul 2 alineatul (1)	Articolul 3 alineatul (1)
Articolul 2 alineatul (2) cuvintele introductive	Articolul 3 alineatul (2) cuvintele introductive
Articolul 2 alienatul (2) prima liniuță	Articolul 3 alineatul (2) litera (a)
Articolul 2 alineatul (2) a doua liniuță	Articolul 3 alineatul (2) litera (b)
_	Anexa I
–	Anexa II

DG: HOME			Anul 2019 42	Anul 2020	Anul 2021	Anul 2022	Anul 2023	Anul 2024	Anul 2025	Anul 2026	Anul 2027	TOTAL
• Credite operaționale *
Linia bugetară aferentă Fondului pentru securitate internă - componenta frontiere (18.020101) în cadrul CFM 2014-2020	Angajamente	(1)	0,360	0,500	4,500		5,000			3,500		13,860
	Plăți	(2)	0,180	0,430	2,500	2,250	2,500	2,500	-	1,750	1,750	13,860
Numărul liniei bugetare	Angajamente	(1a)
	Plăți	(2 a)
Credite cu caracter administrativ finanțate din bugetul unor programe specifice 43 **
Linia bugetară aferentă cheltuielilor de sprijin pentru linia bugetară aferentă Fondului pentru securitate internă - componenta frontiere (18.010401) în cadrul CFM 2014-2020		(3)			0,500	0,500	0,500	0,500	0,500	0,500	0,500	3,500
TOTAL credite pentru DG HOME	Angajamente	=1+1a +3	0,360	0,500	4,500	0,500	5,000	0,500	0,500	0,500	4,000	17,360
	Plăți	=2+2a +3	0,180	0,430	2,750	2,750	3,000	3,000	0,550	2,300	2,400	17,360

RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual
Resursele umane
Alte cheltuieli administrative
Subtotal RUBRICA 5 din cadrul financiar multianual

În afara RUBRICII 5 49 din cadrul financiar multianual
Resursele umane
Alte cheltuieli cu caracter administrativ
Subtotal în afara RUBRICII 5 din cadrul financiar multianual

Regulamentul (CE) nr. 377/2004 al Consiliului	(JO L 064, 2.3.2004, p. 1)
Regulamentul (UE) nr. 493/2011 al Comisiei	(JO L 141, 27.5.2011, p. 13)