COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles,25.4.2018
COM(2018) 234 final
2018/0111(COD)
Propunere de
DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI
privind reutilizarea informațiilor din sectorul public (reformare)
{SWD(2018) 127 final}
{SWD(2018) 128 final}
{SWD(2018) 129 final}
{SWD(2018) 145 final}
EXPUNERE DE MOTIVE
1.
CONTEXTUL PROPUNERII
•
Motivele și obiectivele propunerii
Sectorul public din statele membre ale UE produce cantități mari de date, de exemplu, date meteorologice, hărți digitale, statistici și informații cu caracter juridic. Aceste informații reprezintă o resursă valoroasă pentru economia digitală. Ele nu numai că sunt folosite ca materie primă prețioasă pentru producerea de servicii și aplicații bazate pe date, ci sporesc, de asemenea, eficiența furnizării de servicii private și publice și favorizează luarea unor decizii mai informate. Prin urmare, UE promovează, de mai mulți ani, reutilizarea informațiilor din sectorul public („ISP”).
Directiva 2003/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind reutilizarea informațiilor din sectorul public („Directiva ISP”) a fost adoptată la 17 noiembrie 2003. Obiectivul directivei constă în facilitarea reutilizării ISP pe teritoriul Uniunii prin armonizarea condițiilor de bază privind reutilizarea și înlăturarea unor obstacole majore din calea reutilizării informațiilor pe piața internă. Directiva a introdus dispoziții cu privire la nediscriminare, taxare, acordurile de exclusivitate, transparență, acordarea de licențe și instrumentele practice menite să faciliteze descoperirea și reutilizarea informațiilor din sectorul public.
În iulie 2013, Directiva 2003/98/CE a fost modificată prin Directiva 2013/37/UE, cu scopul de a încuraja statele membre să pună la dispoziție, în vederea reutilizării, cât mai multe documente deținute de organismele din sectorul public. Modificările au introdus obligația de a permite reutilizarea datelor accesibile publicului larg, au extins domeniul de aplicare al directivei pentru a include documente din bibliotecile publice, muzee și arhive, au stabilit o normă implicită de taxare limitată la costurile marginale pentru reproducerea, punerea la dispoziție și diseminarea informațiilor și au obligat organismele din sectorul public să dea dovadă de o mai mare transparență cu privire la condițiile de taxare și normele pe care le aplică. Directiva de modificare a fost transpusă în legislația națională de către toate cele 28 de state membre ale UE.
Articolul 13 din directivă solicită Comisiei Europene să efectueze o revizuire a aplicării directivei și să comunice rezultatele acesteia, împreună cu orice propunere de modificare, până la 18 iulie 2018. Comisia a efectuat revizuirea menționată, în urma căreia a publicat un raport de evaluare. În cadrul raportului s-a constatat că directiva continuă să contribuie la atingerea principalelor sale obiective de politică, însă există o serie de aspecte care trebuie abordate pentru a fructifica pe deplin potențialul informațiilor din sectorul public pentru economia și societatea europeană. Printre aceste aspecte se numără furnizarea accesului în timp real la datele dinamice prin mijloace tehnice adecvate, creșterea ofertei de date publice de mare valoare destinate reutilizării, prevenirea apariției unor noi forme de acorduri de exclusivitate, limitarea utilizării excepțiilor la principiul perceperii costului marginal și clarificarea relației dintre directiva ISP și anumite instrumente juridice conexe.
Prezenta propunere își propune să abordeze chestiunile menționate mai sus, pentru a adapta directiva la noile evoluții în domeniul gestionării și utilizării datelor. Obiectivul general este de a contribui la consolidarea coeziunii economiei bazate pe date a UE prin creșterea volumului de date din sectorul public disponibile în vederea reutilizării, asigurarea unei concurențe loiale și a unui acces ușor la piețe pe baza informațiilor din sectorul public, precum și consolidarea inovării transfrontaliere bazate pe date.
În același timp, revizuirea Directivei ISP reprezintă o componentă importantă a inițiativei privind accesibilitatea și reutilizarea datelor publice și a celor finanțate din fonduri publice, care a fost anunțată de Comisie în cadrul evaluării la jumătatea perioadei a Strategiei privind piața unică digitală.
•
Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat
Propunerea urmărește obiectivele prevăzute în Strategia privind piața unică digitală și este coerentă cu instrumentele juridice existente.
Propunerea este conformă cu legislația în vigoare în materie de protecție a datelor, în special cu Regulamentul general privind protecția datelor (GDPR) și cu normele revizuite privind respectarea vieții private. Este clar faptul că relația dintre legislația în materie de protecție a datelor și reutilizarea ISP - în sensul că atât organismul din sectorul public, cât și reutilizatorul trebuie să respecte pe deplin legislația în materie de protecție a datelor - reprezintă o parte importantă a legislației Uniunii.
Propunerea urmărește, de asemenea, să clarifice relația dintre Directiva ISP și dreptul sui generis prevăzut la articolul 7 din Directiva privind bazele de date. Propunerea nu aduce atingere protecției conferite prin articolul 7 organismelor din sectorul public care sunt producători de baze de date și nici nu modifică situația juridică în temeiul actualei directive, care a împiedicat organismele din sectorul public să își exercite dreptul sui generis la protecție pentru a interzice sau a restricționa reutilizarea datelor conținute în bazele de date.
În fine, propunerea se bazează pe propunerea de regulament privind fluxul liber al datelor fără caracter personal, care, odată adoptată, va asigura o piață internă competitivă și integrată pentru stocarea datelor și alte servicii de prelucrare, completând dispozițiile Directivei ISP.
•
Coerența cu alte politici ale Uniunii
Prin crearea condițiilor adecvate pentru îmbunătățirea accesului la datele din sectorul public și a reutilizării acestora în Uniune, prezenta propunere vine în completarea altor inițiative din cadrul Strategiei privind piața unică digitală.
Propunerea este în concordanță cu orientările Comisiei cu privire la schimburile de date între întreprinderi și între întreprinderi și sectorul public, care se înscriu în continuarea consultării publice lansate concomitent cu comunicarea intitulată „Construirea unei economii europene a datelor”. Orientările vizează o serie de aspecte legate de schimbul de date, care sunt tot mai numeroase și, adesea, sunt create în mod automat de mașini sau procese bazate pe tehnologii emergente, cum ar fi internetul obiectelor (Internet of Things - IoT).
Accesul la datele din sectorul public și reutilizarea acestora sunt recunoscute ca un factor important în domeniul analizei volumelor mari de date și al inteligenței artificiale. În acest context, propunerea completează inițiativa privind următoarea generație de supercalculatoare, capabile să opereze de zece ori mai rapid decât cele mai rapide calculatoare existente în prezent, care vor fi necesare pentru a recombina, a corela și a integra volume din ce în ce mai mari de date. UE își propune să joace un rol de lider în acest domeniu, cu o investiție de 1 miliard EUR din fonduri publice pentru înființarea unei întreprinderi comune care vizează crearea unei rețele de calcul de înaltă performanță până în 2023.
Directiva ISP este un instrument juridic care permite punerea în aplicare a unei politici orizontale care are scopul de a facilita reutilizarea informațiilor din sectorul public. În același timp, aceasta rămâne consecventă cu legislația sectorială de stabilire a condițiilor privind accesul și reutilizarea datelor în domenii specifice.
De exemplu, accesul și reutilizarea datelor relevante generate în sectorul transporturilor sunt asigurate de legislația privind furnizarea la nivelul UE a unor servicii de informare cu privire la călătoriile multimodale. În sectorul energetic, o propunere recentă de reformare a Directivei privind energia electrică cuprinde dispoziții care le oferă consumatorilor posibilitatea de a acorda terților accesul la datele privind consumul propriu, în timp ce în sectorul apei, Comisia a propus dispoziții referitoare la schimbul de date privind parametrii apei în contextul revizuirii Directivei privind calitatea apei destinate consumului uman. Deși aceste norme sunt determinate de probleme sectoriale specifice și se concentrează pe anumite seturi de date, propunerea stabilește un cadru orizontal care oferă o armonizare minimă a condițiilor de reutilizare în diverse domenii și sectoare.
Propunerea este, de asemenea, coerentă cu Directiva INSPIRE și se bazează pe aceasta; directiva menționată stabilește un cadru tehnic și juridic de interoperabilitate pentru partajarea datelor spațiale deținute de autoritățile publice în scopul politicilor de mediu și al politicilor și activităților cu impact asupra mediului. În consecință, informațiile spațiale intră atât în domeniul de aplicare al Directivei ISP, cât și în domeniul de aplicare al Directivei INSPIRE. Cu toate acestea, în timp ce aceasta din urmă se concentrează, din punct de vedere tehnic, pe serviciile de acces la date, pe modelele de interoperabilitate și pe schimbul obligatoriu de date între administrații, prima directivă reglementează reutilizarea seturilor de date spațiale, inclusiv condițiile de reutilizare de către părțile terțe. Pentru o mai mare securitate juridică, propunerea conține o clarificare a relației dintre cele două directive.
În cele din urmă, propunerea se bazează pe inițiativele Comisiei în domeniul accesului liber și al științei deschise, cum ar fi Recomandarea privind accesul la informațiile științifice și conservarea acestora, care a fost revizuită în același timp cu Directiva ISP. Propunerea completează, de asemenea, acțiunile care susțin dezvoltarea de instrumente și servicii care stau la baza științei deschise și care promovează un canal de acces la nivel paneuropean la resurse în contextul Cloudului european pentru știința deschisă.
2.
TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE
•
Temeiul juridic
Directiva ISP a fost adoptată în temeiul articolului 114 din TFUE (articolul 95 TCE), întrucât obiectul acestuia viza funcționarea corespunzătoare a pieței interne și libera circulație a serviciilor. Prin urmare, orice modificări ale directivei trebuie să aibă același temei juridic.
•
Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)
Propunerea respectă principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). Aceasta implică evaluarea pozitivă a două aspecte: testul de necesitate și testul valorii adăugate a UE.
Testul de necesitate evaluează dacă obiectivele propunerii pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre. Eliminarea obstacolelor rămase în calea unei reutilizării libere a informațiilor din sectorul public și alinierea, în același timp, a cadrului juridic la evoluția mediului socioeconomic digital nu pot fi realizate de către statele membre în mod individual. Soluțiile juridice naționale divergente ar putea compromite tendința tot mai pronunțată către reutilizarea transfrontalieră, în timp ce nivelurile diferite de disponibilitate pentru „datele deschise” din statele membre ale UE s-ar menține sau accentua, fapt care ar avea un efect negativ asupra omogenității și a competitivității în cadrul pieței unice digitale. Acțiunile propuse sunt proporționale, întrucât printr-o intervenție la nivel național nu se vor putea obține aceleași rezultate (creșterea reutilizării libere a ISP), asigurând în același timp un mediu competitiv și nediscriminatoriu în întreaga piață unică. Acțiunile propuse pot fi considerate drept următorul pas către disponibilitatea deplină a ISP în vederea reutilizării: un obiectiv de politică acceptat de statele membre încă din 2003, care a fost confirmat în 2013. Pe de altă parte, în ceea ce privește informațiile științifice, propunerea se limitează la asigurarea reutilizării legale a datelor din domeniul cercetării și numai a acelora care au devenit deja date deschise ca urmare a obligațiilor prevăzute de legislația națională sau care decurg din acorduri cu organismele de finanțare a cercetării. Propunerea nu prevede un set uniform de norme cu privire la modul de asigurare a accesului la toate informațiile științifice și a reutilizării acestora, ci lasă definirea acestor norme la latitudinea statelor membre.
Propunerea a fost evaluată pozitiv și în ceea ce privește valoarea adăugată a UE. Acest lucru a fost confirmat în mod clar în cursul procesului de evaluare a versiunii actuale a Directivei ISP, care a evidențiat faptul că aceasta este considerată a fi un instrument important, întrucât a jucat un rol în încurajarea autorităților naționale să pună la dispoziție, în întreaga UE, mai multe date din sectorul public, precum și în crearea unei piețe a UE pentru produsele și serviciile bazate pe ISP.
•
Proporționalitatea
Propunerea respectă principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul 5 din TUE, deoarece conține dispoziții care nu depășesc ceea ce este necesar pentru a soluționa problemele identificate și realizarea obiectivelor sale.
Propunerea prezintă o intervenție de politică echilibrată, dar și bine direcționată. Prin orientarea noilor cerințe către domenii în care sunt necesare modificări, propunerea reduce sarcina inutilă în materie de asigurare a conformității în domenii în care modificările nu sunt esențiale, dar sunt dificil de pus în aplicare. În plus, logica de intervenție testată în cadrul revizuirii precedente a directivei (asigurarea unei piețe competitive pentru reutilizarea ISP, ca un prim pas, înainte de aplicarea obligației de a permite reutilizarea) s-a dovedit a fi o strategie eficace, asigurând realizarea obiectivelor pentru toate grupurile de organisme care au fost incluse succesiv în domeniul de aplicare al directivei și permițând, în același timp, o perioadă de adaptare amplă.
Evaluarea impactului care însoțește prezentul document oferă mai multe detalii privind proporționalitatea și eficacitatea din punctul de vedere al costurilor a opțiunilor din prezenta propunere legislativă.
•
Alegerea instrumentului
Prezenta propunere modifică în mod substanțial Directiva 2003/98/CE și adaugă o serie de noi dispoziții. Din motive de claritate, se propune să se utilizeze metoda reformării. Având în vedere că instrumentul care face obiectul reformării este o directivă, din motive de consecvență a redactării juridice și pentru a facilita transpunerea actului de către statele membre, prezenta propunere se prezintă, la rândul său, sub forma unei directive.
3.
REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI
•
Evaluările ex post/verificarea adecvării legislației existente
Ca parte a Programului privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT), Directiva ISP existentă a făcut obiectul unei evaluări. În conformitate cu orientările privind o mai bună legiferare, evaluarea a examinat următoarele criterii de evaluare: eficacitatea, eficiența, coerența, relevanța și valoarea adăugată a UE ale intervenției. Au fost evaluate, de asemenea, efectele economice, sociale și de mediu ale intervenției. Evaluarea a urmărit să identifice posibilitățile de reducere a costurilor de reglementare și de simplificare a legislației existente, fără a afecta în mod negativ îndeplinirea obiectivelor de politică subiacente.
Raportul de evaluare a confirmat faptul că, în general, directiva ISP funcționează corect. Aceasta continuă să contribuie la îndeplinirea principalelor obiective de politică, care vizează stimularea pieței conținutului digital pentru produsele și serviciile bazate pe ISP, stimularea exploatării transfrontaliere a ISP și prevenirea denaturării concurenței pe piața UE. În același timp, aceasta a avut un impact pozitiv asupra transparenței, a responsabilizării cetățenilor și a eficienței sectorului public.
Cu toate acestea, raportul arată, de asemenea, că există o serie de aspecte care ar trebui să fie abordate în scopul valorificării depline a potențialului informațiilor din sectorul public pentru economia și societatea europeană: furnizarea accesului în timp real la date dinamice prin mijloace tehnice adecvate; reducerea restricțiilor, inclusiv a barierelor financiare, privind reutilizarea datelor publice de mare valoare; recunoașterea faptului că, deseori, se generează date relevante în contextul furnizării anumitor servicii de interes economic general de către întreprinderile publice și al unor activități de cercetare finanțate din fonduri publice, mai degrabă decât de către sectorul public, ca atare; existența unor noi forme de acorduri de exclusivitate; utilizarea excepțiilor de la principiul perceperii costului marginal și relația dintre Directiva ISP și anumite instrumente juridice conexe.
•
Consultările cu părțile interesate
În perioada iunie 2017 - sfârșitul lunii ianuarie 2018, Comisia a desfășurat consultări cu privire la revizuirea Directivei ISP. Scopul acestora a fost să evalueze funcționarea directivei, să examineze domeniul de aplicare al revizuirii și să analizeze opțiunile de politică. Pe parcursul procesului de consultare, au fost solicitate atât opiniile deținătorilor de ISP (organisme publice), cât și opiniile reutilizatorilor (entități publice, private, comerciale și necomerciale).
Evaluarea inițială a impactului a fost publicată pe pagina web dedicată programului „O mai bună legiferare” și a fost disponibilă pentru feedback timp de 4 săptămâni (18 septembrie 2017 - 16 octombrie 2017). Șapte părți interesate au trimis răspunsuri.
Consultarea publică online a fost publicată pe pagina web dedicată consultărilor și a fost disponibilă pentru feedback timp de 12 săptămâni (19 septembrie 2017 - 15 decembrie 2017). Toate părțile interesate, inclusiv guvernele, deținătorii și utilizatorii de conținuturi din sectorul public, reutilizatorii comerciali și necomerciali, experții și cadrele universitare, precum și cetățenii, au fost invitați să contribuie. Chestionarul online a acoperit atât evaluarea punerii în aplicare a actualei directive, cât și problemele, obiectivele și opțiunile posibile pentru viitor. De asemenea, respondenții au avut posibilitatea de a încărca un document, cum ar fi un document de poziție. Prin intermediul unei serii de acțiuni specifice, Comisia a adus la cunoștința părților interesate faptul că a lansat consultarea publică online și le-a invitat să participe. Au fost primite observații de la 273 de părți interesate. În total, au fost luate în considerare 56 de documente primite până la încheierea procesului de consultare, și anume până la sfârșitul lunii ianuarie 2018.
În cadrul procesului de evaluare a impactului au fost, de asemenea, organizate, o serie de evenimente pentru părțile interesate, menite să abordeze chestiuni specifice și/sau să vizeze anumite părți interesate, inclusiv o audiere publică; aceasta a avut loc la 19 ianuarie 2018 și a fost deschisă pentru oricine dorea să contribuie la dezbaterea privind forma viitoare a Directivei ISP. În plus, au avut loc mai multe reuniuni ad hoc cu reprezentanți ai părților interesate.
Concluzia generală a consultării a fost că, deși, în ansamblu, Directiva ISP funcționează corect, există domenii care ar trebui revizuite, cum ar fi disponibilitatea datelor dinamice, normele de taxare și o mai mare disponibilitate a ISP de mare valoare, inclusiv a datelor din domeniul cercetării și a datelor generate în contextul îndeplinirii unei sarcini de interes public.
•
Obținerea și utilizarea expertizei
Procesul de elaborare a propunerii a fost susținut de un studiu privind funcționarea Directivei ISP (SMART 2017/0061). Obiectivul studiului a fost de a sprijini Comisia în evaluarea actualului cadru juridic și de politică aplicabil accesului la date și reutilizării acestora (evaluarea rolului Directivei ISP în promovarea reutilizării ISP în Europa), și în verificarea faptului dacă acesta ar putea fi îmbunătățit pentru a aborda unele dintre deficiențele identificate și/sau unele aspecte noi care au apărut de la ultima revizuire a directivei (în special, prin evaluarea efectelor preconizate ale unei serii de opțiuni de politică / combinații ale acestora). Studiul s-a bazat pe o combinație de surse și metode, inclusiv pe interviuri strategice, cercetări documentare, interviuri cu părțile interesate la nivelul UE și la nivel național, ateliere de lucru cu practicieni din sectorul public și cadre universitare, precum și cu reutilizatori ai ISP și actori din domeniul economiei datelor, sondaje online adresate autorităților publice, inclusiv instituțiilor culturale publice, organismelor din domeniul educației și cercetării, precum și comunității reutilizatorilor, și pe analiza consultării publice online lansate de Comisie.
În cadrul lucrărilor pregătitoare, Comisia a analizat, de asemenea, cel mai recent raport privind maturitatea datelor deschise în Europa, care evaluează maturitatea datelor deschise în Europa prin intermediul unei serii de indicatori aliniați la prevederile Directivei ISP. Această analiză a fost completată cu informații provenite din rapoartele statelor membre, primite în cadrul monitorizării conformității cu Directiva ISP în temeiul articolului 13 alineatul (2) din aceasta. Au fost primite contribuții suplimentare în cadrul unei reuniuni a Grupului de experți din statele membre privind ISP, care a avut loc la 15 noiembrie 2017, și al unei reuniuni a Grupului strategic privind piața unică digitală, care a avut loc la 22 februarie 2018.
•
Evaluarea impactului
Propunerea se bazează pe o evaluare a impactului, care a primit, la 16 martie 2018, un aviz pozitiv cu rezerve din partea Comitetului de analiză a reglementării al Comisiei. Problemele ridicate de Comitetul de analiză a reglementării au fost luate în considerare în versiunea revizuită a documentului de lucru al serviciilor Comisiei privind evaluarea impactului: într-o secțiune specifică a acestui document sunt prezentate detaliat modificările efectuate ca urmare a avizului Comitetului de analiză a reglementării.
În evaluarea impactului s-au luat în considerare următoarele opțiuni: a) un scenariu de bază (menținerea abordării actuale fără modificări); b) abandonarea actualelor măsuri luate la nivelul UE (abrogarea Directivei ISP); c) o abordare bazată exclusiv pe măsuri fără caracter obligatoriu și d) o soluție integrată constând atât în modificarea Directivei ISP, cât și în instrumente juridice fără caracter obligatoriu.
În timp ce opțiunile b) și c) au fost eliminate într-un stadiu incipient, opțiunea a) a fost reținută ca scenariu de bază, în timp ce opțiunea d) a fost prezentată sub forma a două posibile pachete: un pachet care cuprinde toate elementele legislative de mai mare intensitate și un pachet care cuprinde toate elementele legislative de intensitate mai scăzută. Elementele cuprinse în fiecare pachet au fost: utilizarea interfețelor de programare a aplicațiilor (application program interface - API) pentru datele dinamice, revizuirea normelor de taxare, disponibilitatea datelor care rezultă din finanțarea publică a activităților de cercetare și a datelor deținute de întreprinderile publice și operatorii privați din sectorul transporturilor și al utilităților, precum și efectul „de blocare a datelor”.
Ambele pachete au fost supuse unei analize aprofundate în raport cu scenariul de referință. Pe baza informațiilor prezentate în evaluarea impactului, a fost ales ca opțiune preferată un pachet mixt de măsuri de reglementare de intensitate mai scăzută, combinat cu o actualizare a actualelor instrumente legislative fără caracter obligatoriu; alegerea s-a întemeiat pe următoarele elemente:
Datele dinamice/API: o obligație mai puțin strictă pentru statele membre de a pune la dispoziție, în timp util, date dinamice și de a introduce API. Pentru un număr limitat de seturi de date fundamentale de mare valoare (care urmează să fie adoptat prin intermediul unui act delegat), va exista o obligație strictă în acest sens.
Taxarea: înăsprirea, pentru statele membre, a normelor care reglementează invocarea excepțiilor de la regula generală potrivit căreia organismele din sectorul public nu pot percepe tarife mai mari decât costurile marginale de diseminare. Crearea unei liste de seturi de date fundamentale de mare valoare care ar trebui să fie disponibile gratuit în toate statele membre aceleași seturi de date menționate mai sus, care urmează să fie adoptate prin intermediul unui act delegat).
Datele din sectorul transporturilor și al utilităților: se referă numai la întreprinderile publice, nu și la cele private. Se va aplica un număr limitat de obligații: întreprinderile publice pot impune taxe superioare costurilor marginale de diseminare și nu au obligația de a publica date pe care nu doresc să le facă publice.
Datele din domeniul cercetării: Statele membre vor fi obligate să elaboreze politici pentru accesul liber la datele din domeniul cercetării obținute în cadrul activităților de cercetare finanțate din fonduri publice, menținând, în același timp, flexibilitatea punerii în aplicare. Directiva ISP va acoperi, de asemenea, datele din domeniul cercetării care au fost deja puse la dispoziție ca urmare a mandatelor privind accesul liber, punând accentul pe aspectele legate de reutilizare.
Neexclusivitatea: cerințe în materie de transparență pentru acordurile dintre sectorul public și cel privat care implică informații din sectorul public (efectuarea unei verificări ex ante, eventual de către autoritățile naționale de concurență, și accesul liber la acordul propriu-zis).
Această măsură este combinată cu o actualizare a recomandării privind accesul la informațiile științifice și conservarea acestora și o clarificare a interacțiunii dintre Directiva ISP, pe de o parte, și Directiva privind bazele de date și Directiva INSPIRE, pe de altă parte.
Opțiunea aleasă permite o intervenție direcționată și proporțională, care va avea ca efect o consolidare progresivă a politicii Comisiei privind datele deschise. Se estimează că aceasta va duce la o îmbunătățire semnificativă față de scenariul de referință. Opțiunea este, în general, acceptabilă pentru părțile interesate și poate fi pusă în aplicare în mod realist, într-un termen rezonabil, întrucât nu există obiecții importante din partea statelor membre. Deși s-a considerat că beneficiile scenariului intervenției de reglementare de mai mare intensitate sunt substanțiale, scenariul respectiv s-a caracterizat, în general, și printr-un nivel de fezabilitate mai scăzut, costuri mai ridicate pentru asigurarea conformității și riscuri mai mari în ceea ce privește coerența juridică și politică.
•
Adecvarea reglementărilor și simplificarea
Propunerea constituie o contribuție importantă la realizarea obiectivelor REFIT. Aceasta afectează două mari grupuri de părți interesate: reutilizatorii și organismele care dețin documente vizate de directivă, însă impune obligații numai pentru acestea din urmă. Când se au în vedere aceste obligații, ar trebui să se țină seama de faptul că mai multe cerințe ale directivei, în special cele referitoare la modalitățile practice de punere la dispoziție a datelor, fac parte dintr-un efort general în direcția digitalizării administrației publice, mai degrabă decât din costurile specifice legate de Directiva ISP.
Cu toate acestea, propunerea conține dispoziții care, în conformitate cu programul REFIT al Comisiei, vizează reducerea în continuare a poverii administrative și realizarea unor economii mai importante în materie de costuri legate de punerea în aplicare a directivei, printre altele prin intermediul unor norme privind taxarea și prin clarificarea interacțiunii cu alte instrumente juridice ale UE, precum Directiva INSPIRE și Directiva privind bazele de date. În plus, utilizarea sporită a API și publicarea proactivă a datelor dinamice online vor conduce la o reducere a sarcinii administrative pentru organismele din sectorul public datorită unui număr mai mic de cereri de reutilizare care trebuie prelucrate și unui risc mai scăzut de plângeri (inclusiv de acțiuni în justiție), în timp ce eliminarea obligației de raportare va reduce sarcina administrativă și costurile conexe ale organismelor din sectorul public la nivel local, regional și național.
Pentru titularii de documente care vor intra sub incidența directivei ca urmare a acestei inițiative, propunerea are ca obiectiv limitarea sarcinii administrative. În ceea ce privește documentele deținute de anumite întreprinderi publice care furnizează un serviciu de interes economic general, propunerea limitează impactul în trei moduri. În primul rând, obligațiile în temeiul prezentei directive se aplică doar în măsura în care întreprinderea publică în cauză a luat decizia de a pune la dispoziție anumite documente în vederea reutilizării. În al doilea rând, obligațiile procedurale privind prelucrarea unei cereri de reutilizare într-un anumit mod și în cadrul unor termene specifice nu se aplică acestui grup de deținători de date. În cele din urmă, obligațiile de a pune la dispoziție documente prin anumite mijloace tehnice fac obiectul unor excepții, în cazul în care acestea sunt prea împovărătoare pentru întreprinderi. În privința datelor din domeniul cercetării, o categorie specifică de documente elaborate de cercetătorii științifici, propunerea limitează impactul prin faptul că se aplică doar acelor date în privința cărora cercetătorul a depus deja toate eforturile relevante pentru a le face accesibile publicului, în special prin intermediul unor registre online care sunt concepute pentru a automatiza procesul de diseminare, astfel încât să nu mai fie nevoie de intervenția cercetătorului în cauză. Pentru astfel de registre online, finanțate, în general, de instituții universitare, există, totuși, servicii de asistență dedicate prin care se oferă sprijin reutilizatorilor în ceea ce privește problemele tehnice de accesare a documentelor pe care aceste registre le conțin.
În același timp, propunerea facilitează în mod considerabil accesul entităților comerciale (în special al IMM-urilor), fără niciun cost, la datele de înaltă calitate disponibile online. Acest lucru va elimina necesitatea de a introduce solicitări individuale, precum și costurile tranzacționale, contribuind astfel și la realizarea obiectivelor REFIT.
•
Drepturile fundamentale
Propunerea nu ridică dificultăți specifice în ceea ce privește respectarea drepturilor fundamentale. Propunerea este în concordanță cu dreptul la protecția datelor cu caracter personal (articolul 8 din Carta drepturilor fundamentale).
4.
IMPLICAȚII BUGETARE
Propunerea nu are impact asupra bugetului Uniunii Europene.
5.
ALTE ELEMENTE
•
Planuri de punere în aplicare și măsuri de monitorizare, evaluare și raportare
Comisia va monitoriza impactul prezentei directive printr-o analiză de ansamblu efectuată periodic de Portalul european de date, care alimentează raportul anual privind maturitatea datelor deschise.
Clauza de revizuire a fost modificată astfel încât să permită efectuarea următoarei evaluări a impactului directivei la patru ani de la data transpunerii directivei de modificare. Evaluarea va examina dacă directiva a contribuit la realizarea obiectivului său general, și anume acela de a contribui la consolidarea economiei bazate pe date a UE prin întărirea efectului pozitiv al reutilizării datelor din sectorul public asupra economiei și a societății. Evaluarea se va baza pe cele cinci criterii de eficacitate, eficiență, relevanță, coerență și valoare adăugată europeană și ar trebui să stea la baza evaluărilor impactului unor eventuale măsuri suplimentare.
În ceea ce privește datele din domeniul cercetării, punctele naționale de referință instituite prin Recomandarea privind accesul la informațiile științifice și conservarea acestora din 17 iulie 2012, astfel cum a fost revizuită la 25 aprilie 2018, vor prezenta un raport cu privire la acțiunile ulterioare.
•
Documente explicative
Având în vedere domeniul de aplicare al propunerii și faptul că aceasta este o reformare a unei directive existente, pe care toate statele membre au transpus-o integral, nu este nici justificat, nici proporțional să se solicite documente explicative privind transpunerea.
•
Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii
Capitolul I definește domeniul de aplicare material al directivei, precum și principiul general.
Prin propunerea de reformare, domeniul de aplicare al directivei va fi extins la documentele deținute de întreprinderile publice care își desfășoară activitatea în domeniile definite în Directiva 2014/25/UE privind achizițiile efectuate de entitățile care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor și serviciilor poștale și de către întreprinderile publice care acționează ca operatori de servicii publice în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1370/2007, în măsura în care acestea au fost produse în cadrul prestării de servicii de interes general, astfel cum sunt definite prin lege sau prin alte norme obligatorii din statul membru în cauză.
Domeniul de aplicare va fi extins, de asemenea, la anumite date din domeniul cercetării, o categorie specifică de documente produse în cadrul cercetării științifice, și anume la rezultatele procesului de informare științifică (experimente, studii și activități similare) care stau la baza procesului științific, în timp ce articolele apărute în publicații științifice sunt, în continuare, excluse din domeniul de aplicare, întrucât acestea generează provocări suplimentare în ceea ce privește gestionarea drepturilor. Prin urmare, exceptarea anterioară a documentelor deținute de instituții de învățământ și cercetare, inclusiv de organizații înființate în scopul transferării rezultatelor cercetării, de școli și de universități, cu excepția bibliotecilor universitare, va fi restrânsă.
Pentru documentele care intrau în domeniul de aplicare al prezentei directive înainte de reformare, principiul general potrivit căruia documentele care intră în domeniul de aplicare al directivei sunt reutilizabile în scopuri comerciale și necomerciale, în temeiul condițiilor prevăzute în prezenta directivă (articolul 3), este nemodificat. Pentru documentele care sunt incluse în domeniul de aplicare în urma reformării, principiul general se aplică numai în măsura în care întreprinderile publice în cauză au pus la dispoziție, în scopul reutilizării, aceste documente; această dispoziție este identică cu dispozițiile aplicabile în prezent în documentelor asupra cărora bibliotecile, inclusiv bibliotecile universitare, muzeele și arhivele dețin drepturi de proprietate intelectuală [articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2003/98/CE, astfel cum a fost modificată de Directiva 2013/13/UE)] sau, în cazul datelor din domeniul cercetării, în cazul în care aceste date au fost puse la dispoziție de către cercetător prin intermediul unui registru online de date din domeniul cercetării ca urmare a cerințelor impuse cercetătorului de către organismele de finanțare a cercetării pentru a permite accesul la aceste date și reutilizarea lor de către un public mai larg („mandatul organismelor de finanțare privind accesul liber la date”).
Articolul 1 alineatul (6) clarifică faptul că așa-numitul drept sui generis care asigură protecția autorilor bazelor de date, prevăzut la articolul 7 din Directiva 96/9/CE privind protecția juridică a bazelor de date, nu poate fi invocat de un organism din sectorul public care este titularul dreptului ca motiv pentru a interzice reutilizarea conținutului bazei de date.
Capitolul II (articolul 4) este modificat pentru a se preciza că cerințele procedurale nu se aplică întreprinderilor publice sau în ceea ce privește datele din domeniul cercetării în scopul de a reduce la minimum impactul administrativ asupra organismelor sau organizațiilor relevante.
Capitolul III include o serie de adaptări ale condițiilor și ale modului în care datele sunt puse la dispoziție în vederea reutilizării. Articolul 5 ține seama de importanța din ce în ce mai mare a datelor dinamice („în timp real”) și include cerința ca organismele din sectorul public să pună astfel de date la dispoziție prin intermediul unei interfețe de programare a aplicațiilor (API). Articolul 6 este modificat pentru a se specifica faptul că documentele pot fi furnizate și gratuit. Furnizarea gratuită de documente se aplică în special datelor din domeniul cercetării și seturilor de date de mare valoare definite în conformitate cu un act delegat în temeiul articolului 13. Propunerea recunoaște că costurile de anonimizare a documentelor care conțin date cu caracter personal pot fi incluse în contabilizarea costurilor. Articolul 10 precizează că statele membre sprijină disponibilitatea datelor din domeniul cercetării prin adoptarea, la nivel național, a unor politici și acțiuni relevante, menite să permită accesul liber la toate datele rezultate din cercetări finanțate din fonduri publice („politicile privind accesul liber”). Acesta prevede, de asemenea, că datele disponibile deja în cadrul registrelor de date din domeniul cercetării care beneficiază de un „acces liber” pot fi reutilizate în scopuri comerciale și necomerciale, în conformitate cu dispozițiile directivei.
Capitolul IV (articolul 12) este modificat pentru a se specifica faptul că interdicția acordurilor de exclusivitate se extinde, de asemenea, la acordurile care nu acordă în mod expres un drept exclusiv de reutilizare a documentelor, dar care pot conduce la o situație în care accesul este limitat la unul sau la foarte puțini reutilizatori.
Se adaugă un nou capitol V, care definește o categorie specifică de seturi de date de mare valoare. Categoria de seturi de date de mare valoare reprezintă un subset de documente cărora li se aplică directiva, în conformitate cu articolul 1 din aceasta; reutilizarea acestor seturi de date este asociată cu importante beneficii socioeconomice. Lista acestor seturi de date de mare valoare va fi stabilită printr-un act delegat în temeiul articolului 290 din TFUE. Actul delegat respectiv va preciza, de asemenea, modalitățile de publicare și reutilizare. În principiu, reutilizarea acestor seturi de date de mare valoare ar trebui să fie gratuită, iar pentru conținutul dinamic vor fi utilizate, ca mijloc de diseminare, interfețe de programare a aplicațiilor (API).
🡻 2003/98/EC (adaptat)
2018/0111 (COD)
Propunere de
DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI
privind reutilizarea informațiilor din sectorul public (reformare)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene ⌦ privind funcționarea Uniunii Europene ⌫, în special articolul 95 ⌦ 114 ⌫,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,
întrucât:
⇩ nou
(1)Directiva 2003/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului a fost modificată de mai multe ori și în mod substanțial. Din motive de claritate, ar trebui, cu ocazia noilor modificări, să se procedeze la reformarea directivei menționate.
(2)În temeiul articolului 13 din Directiva 2003/98/CE și în termen de cinci ani de la adoptarea Directivei 2013/37/UE, de modificare, Comisia a evaluat și a revizuit, după consultarea părților interesate relevante, funcționarea directivei în cadrul Programului privind o reglementare adecvată și funcțională.
(3)În urma consultării părților interesate și având în vedere rezultatele evaluării impactului, Comisia a considerat că sunt necesare măsuri la nivelul Uniunii pentru a aborda obstacolele existente și obstacolele emergente din calea unui reutilizări pe scară mai largă a informațiilor din sectorul public și a celor care beneficiază de finanțare publică în întreaga Uniune, precum și pentru a actualiza cadrul legislativ astfel încât să reflecte progresele din domeniul tehnologiilor digitale, cum ar fi inteligența artificială și internetul obiectelor.
(4)Modificările de fond introduse în textul juridic astfel încât să fie exploatat pe deplin potențialul informațiilor din sectorul public pentru economia și societatea europeană se axează pe următoarele domenii: asigurarea unui acces în timp real la datele dinamice prin mijloace tehnice adecvate, creșterea ofertei de date publice de calitate destinate reutilizării, inclusiv a celor provenite de la întreprinderi publice, organizații care desfășoară activități de cercetare și organizații care finanțează activități de cercetare, abordarea aspectelor legate de apariția unor noi forme de acorduri de exclusivitate, utilizarea excepțiilor de la principiul perceperii unor taxe egale cu costurile marginale și relația dintre prezenta directivă și anumite instrumente juridice conexe, inclusiv Directiva 96/9/CE și Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului.
🡻 2003/98/CE considerentul 1
(5)Tratatul prevede instituirea unei piețe interne și a unui sistem care să garanteze că nu se produce denaturarea concurenței pe piața internă. Armonizarea normelor și practicilor statelor membre privind exploatarea informațiilor din sectorul public contribuie la atingerea acestor obiective.
🡻 2013/37/UE considerentul 1 (adaptat)
⇨ nou
(6)⇨ Sectorul public din statele membre colectează, produce, reproduce și diseminează o gamă largă de informații în multe domenii de activitate, precum cel social, economic, geografic, meteorologic, turistic, în sectorul afacerilor, brevetelor și educației. ⇦ Documentele întocmite de organisme ⌦ cu caracter executiv, legislativ sau judiciar ⌫ din sectorul public ale statelor membre constituie un rezervor de resurse vast, diversificat și valoros, care poate fi utilizat în serviciul economiei cunoașterii.
🡻 2013/37/UE considerentele 2 și 5 (adaptat)
(7)Directiva 2003/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind reutilizarea informațiilor din sectorul public stabilește ⌦ a stabilit ⌫ un număr minim de norme care guvernează reutilizarea, precum și modurile practice privind facilitarea reutilizării documentelor existente deținute de organismele din sectorul public ale statelor membre⌦ , inclusiv de organismele executive, legislative și judiciare ⌫. După adoptarea primului set de norme privind reutilizarea informațiilor din sectorul public în 2003, cantitatea de date, inclusiv de date publice, a crescut într-un ritm exponențial la nivel mondial, fiind generate și colectate noi tipuri de date. În paralel, are loc o evoluție continuă a tehnologiilor de analiză, exploatare și prelucrare a datelor. Progresul tehnologic rapid permite crearea de noi servicii și aplicații pe baza utilizării, cumulării sau combinării datelor. Normele adoptate ⌦ inițial ⌫ în 2003 ⌦ și modificate ulterior în 2013 ⌫ nu mai țin pasul cu aceste schimbări rapide și, prin urmare, există riscul pierderii oportunităților economice și sociale oferite de reutilizarea datelor publice.
🡻 2003/98/CE considerentul 2 (adaptat)
(8)Evoluția către o societate a informației și cunoștințelor ⌦ bazată pe date ⌫ influențează viața fiecărui cetățean al Comunității, ⌦ printre altele ⌫ inter alia, prin faptul că le oferă noi posibilități de acces la cunoștințe și de acumulare a cunoștințelor.
🡻 2003/98/CE considerentul 3 (adaptat)
(9)Conținutul digital joacă un rol important în această evoluție. Producția de conținut a condus la crearea rapidă de locuri de muncă în ultimii ani și continuă în același sens. Majoritatea respectivelor locuri de muncă sunt create ⌦ de întreprinderi nou-înființate și IMM-uri inovatoare ⌫în mici întreprinderi emergente.
🡻 2003/98/CE considerentul 4
Sectorul public colectează, produce, reproduce și diseminează o gamă largă de informații în multe domenii de activitate, precum cel social, economic, geografic, meteorologic, turistic, în sectorul afacerilor, brevetelor și educației.
🡻 2003/98/CE considerentul 5 (adaptat)
(10)Unul din principalele obiective ale instituirii unei piețe interne este crearea unor condiții care să conducă la dezvoltarea unor servicii care să se extindă pe întreg teritoriul ⌦ Uniunii ⌫Comunității. Informațiile din sectorul public constituie o materie primă importantă pentru produsele și serviciile cu conținut digital și devin o resursă de conținut din ce în ce mai importantă o dată cu dezvoltarea serviciilor de conținut fără fir (wireless). Vasta acoperire geografică transfrontalieră va fi, de asemenea, esențială în acest context. Posibilitățile mai ample de reutilizare a informațiilor din sectorul public trebuie să permită întreprinderilor europene, inter alia, să își exploateze potențialul și să contribuie la creșterea economică și la crearea locurilor de muncă.
🡻 2013/37/UE considerentul 4
(11)Permisiunea de a reutiliza documentele deținute de un organism din sectorul public adaugă valoare pentru reutilizatori, pentru utilizatorii finali și pentru societate în general și, în numeroase cazuri, pentru organismul public propriu-zis, prin promovarea transparenței și a răspunderii și furnizarea de feedback din partea reutilizatorilor și a utilizatorilor finali, ceea ce permite organismului din sectorul public în cauză să îmbunătățească calitatea informațiilor colectate.
🡻 2003/98/CE considerentul 6 (adaptat)
(12)Există diferențe importante între normele și practicile statelor membre privind exploatarea informațiilor din sectorul public, ceea ce constituie obstacole în calea valorificării întregului potențial economic al acestei resurse-cheie de documente. Practica tradițională a organismelor din sectorul public privind exploatarea informațiilor din sectorul public ⌦ continuă să varieze între statele membre ⌫ a evoluat în numeroase moduri disparate. Acest aspect trebuie luat în considerare. În consecință, se impune armonizarea minimă a normelor și practicilor naționale privind reutilizarea documentelor din sectorul public în cazurile în care diferențele între normele sau practicilor naționale sau lipsa clarității împiedică buna funcționare a pieței interne și dezvoltarea adecvată a societății informaționale în cadrul Comunității.
🡻 2013/37/UE considerentul 3 (adaptat)
(13)Politicile de deschidere a datelor care încurajează punerea la dispoziție pe scară largă și reutilizarea informațiilor din sectorul public în scopuri private sau comerciale, cu constrângeri juridice, tehnice sau financiare minime sau inexistente, și care promovează circulația informațiilor, nu numai pentru operatorii economici, ci și pentru publicul larg, pot juca un rol important în demararea dezvoltării de noi servicii bazate pe mijloace inovatoare de combinare și utilizare a acestor informații, pot stimula creșterea economică și promova angajamentul social. Cu toate acestea, acest lucru necesită condiții de concurență echitabile la nivelul Uniunii în ceea ce privește autorizarea sau interzicerea reutilizării documentelor, obiectiv care nu poate fi atins dacă este lăsat în seama diferitelor norme și practici ale statelor membre sau ale organismelor din sectorul public în cauză.
🡻 2003/98/CE considerentul 7
(14)Mai mult, în lipsa unei armonizări minime la nivel comunitar, activitățile legislative întreprinse la nivel național, deja inițiate într-o serie de state membre pentru a răspunde provocărilor tehnologice, pot duce la diferențe din ce în ce mai accentuate. Impactul unor astfel de diferențe și neclarități legislative devine tot mai semnificativ pe parcursul dezvoltării societății informaționale, care a intensificat deja exploatarea transfrontalieră a informațiilor.
🡻 2013/37/UE considerentul 6 (adaptat)
⇨ nou
(15)În același timp, Statele membre au stabilit politici de reutilizare în temeiul Directivei 2003/98/CE, iar unele dintre acestea au adoptat abordări ambițioase în materie de deschidere a datelor pentru a le permite cetățenilor și societăților comerciale să reutilizeze datele accesibile din sectorul public în condiții mai favorabile decât nivelul de bază prevăzut de directiva respectivă. Pentru a împiedica transformarea diverselor norme din diferite state membre în obstacole pentru oferta transfrontalieră de produse și servicii și pentru a permite reutilizarea seturilor de date publice comparabile în cazul aplicațiilor paneuropene bazate pe acestea, este necesară o armonizare minimă pentru a identifica datele publice care pot fi reutilizate pe piața internă de informații, în mod coerent cu sistemul relevant privind accesul la informațiile respective. ⇨ Dispozițiile dreptului Uniunii și ale dreptului național care depășesc aceste cerințe minime, în special în cazul legislației sectoriale, ar trebui să se aplice în continuare. Printre exemplele de dispoziții care depășesc nivelul minim de armonizare al prezentei directive se numără pragurile pentru taxele de reutilizare acceptabile mai mici decât cele prevăzute la articolul 6 sau condițiile de acordare a licențelor mai puțin restrictive decât cele prevăzute la articolul 8. Prezenta directivă ar trebui, în mod special, să nu aducă atingere dispozițiilor care depășesc nivelul minim de armonizare prevăzut de prezenta directivă, astfel cum este prevăzut în regulamentele delegate ale Comisiei adoptate în temeiul Directivei 2010/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrul pentru implementarea sistemelor de transport inteligente în domeniul transportului rutier și pentru interfețele cu alte moduri de transport. ⇦
🡻 2003/98/CE considerentul 8
(16)Este necesar un cadru general care să prevadă condițiile ce reglementează reutilizarea documentelor din sectorul public în vederea asigurării unor condiții echitabile, proporționale și nediscriminatorii de reutilizare a informațiilor. Organismele din sectorul public colectează, produc, reproduc și diseminează documente pentru a-și îndeplini sarcinile publice. Utilizarea respectivelor documente în alte scopuri constituie o reutilizare. Politicile statelor membre pot merge dincolo de standardele minime prevăzute în prezenta directivă, permițând astfel o reutilizare mai amplă.
🡻 2013/37/UE considerentul 10 (adaptat)
(17)⌦ Prezenta ⌫ directivă 2003/98/CE ar trebui să se aplice documentelor a căror punere la dispoziție se încadrează în sfera misiunii de serviciu public a organismelor în cauză din sectorul public, astfel cum este definită misiunea de serviciu public prin lege sau prin alte norme obligatorii din statele membre în cauză. În lipsa unor astfel de norme, misiunea de serviciu public ar trebui definită în conformitate cu practica administrativă obișnuită din statele membre în cauză, cu condiția ca sfera misiunii de serviciu public să fie transparentă și să poată face obiectul unei căi de atac. Misiunea de serviciu public ar putea fi definită în general sau de la caz la caz, pentru fiecare dintre organismele din sectorul public.
🡻 2003/98/CE considerentul 9 (adaptat)
⇨ nou
(18)Prezenta directivă nu include obligația de a permite reutilizarea documentelor. Decizia de a permite sau nu reutilizarea lor aparține statelor membre sau organismului din sectorul public în cauză. Prezenta directivă se aplică documentelor care devin disponibile pentru reutilizare în momentul în care organismele din sectorul public acordă licențe, vând, diseminează, schimbă sau furnizează informații. Pentru a evita subvențiile încrucișate, reutilizarea trebuie să includă și folosirea ulterioară a documentelor în interiorul aceleiași organizații pentru activități care ies din sfera sarcinilor sale publice. Activitățile care ies din sfera sarcinilor publice includ în mod normal furnizarea documentelor elaborate și taxate exclusiv pe baza unor considerente comerciale și în concurență cu alți actori de pe piață. Definiția termenului de „document” nu acoperă programele de calculator.
(19)⇨Directiva prevede o obligație clară din partea statelor membre de a lua măsuri pentru ca toate documentele să devină reutilizabile, cu excepția cazurilor în care accesul este restrâns sau exclus în temeiul unor norme naționale referitoare la accesul la documente și sub rezerva celorlalte excepții prevăzute în prezenta directivă. ⇦ Directiva se bazează pe programele de acces existente în statele membre și nu modifică normele de drept intern care reglementează accesul la documente. Ea nu se aplică în cazurile în care cetățenii sau întreprinderile pot obține, pe baza regimurilor de acces relevante, un document numai în cazul în care pot dovedi un interes special. La nivelul Comunității ⌦ Uniunii ⌫, articolele 41 (dreptul la bună administrare) și 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene recunosc dreptul oricărui cetățean al Uniunii Europene, precum și al oricărei persoane fizice sau juridice rezidente sau cu sediul într-un stat membru, de a avea acces la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei. Organismele din sectorul public trebuie încurajate să pună la dispoziție, în vederea reutilizării, orice documente pe care le dețin. Organismele din sectorul public ar trebui să promoveze și să încurajeze reutilizarea documentelor, inclusiv a textelor oficiale de natură legislativă sau administrativă, în cazurile în care organismul din sectorul public are dreptul de a autoriza reutilizarea lor.
⇩ nou
(20)Statele membre încredințează frecvent prestarea serviciilor de interes general unor entități din afara sectorului public, păstrând însă un grad ridicat de control asupra acestor entități. În același timp, dispozițiile Directivei 2003/98/CE se aplică numai documentelor deținute de organismele din sectorul public, întreprinderile publice fiind excluse din domeniul său de aplicare. Acest lucru duce la o disponibilitate redusă pentru reutilizare a documentelor produse ca parte a prestării unor servicii de interes general într-o serie de domenii, în special în sectoarele utilităților și reduce, de asemenea, în mod semnificativ potențialul pentru crearea unor servicii transfrontaliere pe baza unor documente deținute de întreprinderi publice care prestează servicii de interes general.
(21)Prin urmare, Directiva 2003/98/CE ar trebui să fie modificată pentru a se asigura că dispozițiile sale pot fi aplicate la reutilizarea documentelor produse în cadrul prestării de servicii de interes general de către întreprinderile publice care desfășoară una dintre activitățile menționate la articolele 8-14 din Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului, precum și de întreprinderile publice care își desfășoară activitatea ca operator de servicii publice în temeiul articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători, de întreprinderile publice care își desfășoară activitatea ca transportatori aerieni care îndeplinesc obligații de serviciu public în temeiul articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 septembrie 2008 privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene în Comunitate și de întreprinderile publice care desfășoară activități de armatori comunitari care îndeplinesc obligații aferente serviciilor publice în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CEE) nr. 3577/92 al Consiliului din 7 decembrie 1992 de aplicare a principiului liberei circulații a serviciilor la transporturile maritime în interiorul statelor membre (cabotaj maritim).
(22)Prezenta directivă nu ar trebui să includă obligația de a permite reutilizarea documentelor produse de întreprinderi publice. Decizia de a permite sau nu reutilizarea lor ar trebui să aparțină întreprinderii în publice în cauză. O întreprindere publică ar trebui să respecte obligațiile relevante prevăzute în capitolele III și IV din prezenta directivă numai după ce a ales să pună un document la dispoziție pentru a fi reutilizat, în special în ceea ce privește formatele, taxarea, transparența, licențele, nediscriminarea și interzicea acordurilor de exclusivitate. Pe de altă parte, întreprinderea publică nu are obligația de a respecta cerințele prevăzute în capitolul II, cum ar fi normele aplicabile prelucrării cererilor.
(23)Volumul datelor provenite din cercetare generat crește exponențial, iar aceste date au potențialul de a fi reutilizate inclusiv în afara comunității științifice. Pentru a putea aborda în mod eficient și într-o manieră holistică problemele societale în creștere, a devenit esențială și urgentă posibilitatea de a accesa, a combina și a reutiliza date provenite din diverse surse, precum și în diverse sectoare și discipline. Datele provenite din cercetare includ statisticile, rezultatele experimentelor, măsurătorile, observațiile rezultate din munca de teren, rezultatele anchetelor, înregistrările interviurilor și imaginile. Sunt incluse, de asemenea, metadatele, specificațiile și alte obiecte digitale. Datele provenite din cercetare sunt diferite de articolele științifice care raportează și comentează concluziile unor cercetări științifice. Timp de mulți ani, disponibilitatea liberă și posibilitatea de a reutiliza rezultatele cercetărilor științifice obținute în urma unor finanțări publice a făcut obiectul unor inițiative de politică specifice. Politicile privind accesul liber vizează în special să ofere cercetătorilor și publicului larg acces la datele provenite din cercetare cât mai devreme posibil în cadrul procesului de diseminare și să permită utilizarea și reutilizarea acestor date. Accesul liber contribuie la îmbunătățirea calității, reduce duplicarea inutilă a cercetărilor, accelerează progresul științific, combate fraudele în domeniul științei și poate în general favoriza creșterea și inovarea economică. Pe lângă accesul liber, planificarea gestionării datelor devine rapid o practică științifică standard pentru a se asigura că datele sunt ușor de găsit, accesibile, interoperabile și reutilizabile („principiile FAIR”).
(24)Din motivele explicate mai sus, este adecvat să se prevadă obligația ca statele membre să adopte politici privind accesul liber în ceea ce privește rezultatele cercetărilor care beneficiază de finanțare publică și să se asigure că aceste politici sunt aplicate de toate organizațiile care desfășoară activități de cercetare și de toate organizațiile care finanțează activități de cercetare. Politicile privind accesul liber permit, de regulă, o serie de excepții de la obligația de a pune la dispoziție în mod liber rezultatele cercetărilor științifice. La 17 iulie 2012, Comisia a adoptat o Recomandare privind accesul la informațiile științifice și conservarea acestora, care a fost actualizată la 25 aprilie 2018 și în care sunt descrise, printre altele, elementele relevante ale politicilor privind accesul liber. În plus, condițiile în care pot fi reutilizate anumite rezultate ale cercetărilor ar trebui ameliorate. Din acest motiv, anumite obligații care derivă din prezenta directivă ar trebui extinse la datele provenite din activități de cercetare științifică subvenționate prin finanțare publică sau cofinanțate de entități din sectorul public și din sectorul privat. Pe de altă parte, în acest context ar trebui să se țină cont în mod corespunzător de preocupările legate de viața privată, protecția datelor cu caracter personal, secretele comerciale, securitatea națională, interesele comerciale legitime și drepturile de proprietate intelectuală ale unor părți terțe. Pentru a se evita orice sarcină administrativă, aceste obligații ar trebui să se aplice numai acelor date provenite din cercetare pe care cercetătorii le-au pus deja la dispoziția publicului. Alte tipuri de documente deținute de organizațiile care desfășoară activități de cercetare și de organizațiile care finanțează activități de cercetare ar trebui să fie în continuare excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive.
🡻 2003/98/CE considerentul 10 (adaptat)
(25)Definițiile expresiilor „organisme din sectorul public” și „organism de drept public” sunt preluate din Directivele privind achizițiile publice Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului
[92/50/CEE
, 93/36/CEE
și 93/37/CEE
98/4/CE
]. Întreprinderile publice nu fac obiectul prezentelor definiții.
🡻 2003/98/CE considerentul 11 (adaptat)
(26)Directiva prevede o definiție generică a termenului „document”, adaptată la evoluția societății informaționale. Aceasta cuprinde orice reprezentare a unor acte, fapte sau informații și orice compilație a unor astfel de acte, fapte sau informații, indiferent de mediul de stocare (scrise pe hârtie sau stocate în formă electronică sau sub forma unei înregistrări audio, video sau audiovizuale), deținută de organisme din sectorul public. ⌦ Definiția termenului de „document” nu acoperă programele de calculator. ⌫ Un document deținut de un organism din sectorul public este un document pentru care un organism din sectorul public are dreptul să autorizeze reutilizarea.
🡻 2003/98/CE considerentul 12 (adaptat)
⇨ nou
(27)⇨ Organismele din sectorul public își pun în tot mai mare măsură în mod proactiv documentele la dispoziție pentru a fi reutilizate, asigurând vizibilitatea și disponibilitatea efectivă a metadatelor și a conținutului aferent. Ar trebui, de asemenea, ca documentele să fie puse la dispoziție pentru reutilizare în urma unei cereri formulate de un reutilizator. ⇦ ⌦ În aceste cazuri, ⌫ tTermenul limită pentru răspunsurile la cererile de reutilizare trebuie să fie rezonabil și⌦ conform ⌫corelat cu durata echivalentă prevăzută pentru cererile de acces la documentul respectiv în temeiul regimului de acces aplicabil. ⇨Întreprinderile publice, instituțiile de învățământ, organizațiile care desfășoară activități de cercetare și organizațiile care finanțează activități de cercetare ar trebui să fie însă scutite de la respectarea acestei cerințe.⇦ Limitele de timp rezonabile pe teritoriul Uniunii stimulează producția de produse și servicii informaționale agregate la nivel paneuropean. După aprobarea unei cereri de reutilizare, organismele din sectorul public trebuie să pună la dispoziție documentele într-un interval de timp care să permită exploatarea întregului lor potențial economic. Acest lucru este deosebit de important pentru ⌦ datele ⌫conținutul dinamice (⌦ inclusiv ⌫de exemplu, în cazul informațiilor privind traficul⌦ , al datelor satelitare și al datelor meteorologice ⌫), a căror valoare economică depinde de disponibilitatea imediată a informațiilor și de actualizări periodice. ⇨ Prin urmare, datele dinamice ar trebui puse la dispoziție imediat după colectare printr-o interfață de programare a aplicațiilor, astfel încât să se faciliteze dezvoltarea aplicațiilor bazate pe internet, a aplicațiilor mobile și a aplicațiilor având legătură cu cloud-ul care utilizează astfel de date. În toate cazurile în care acest lucru nu este posibil din cauza unor constrângeri tehnice sau financiare, organismele din sectorul public trebuie să pună la dispoziție documentele într-un interval de timp care să permită exploatarea întregului lor potențial economic. ⇦ În cazul în care se folosește o licență, termenii licenței pot specifica disponibilitatea documentelor în timp util.
⇩ nou
(28)Pentru a obține accesul la datele oferite pentru reutilizare în acces liber prin prezenta directivă, este necesară utilizarea unor interfețe de programare a aplicațiilor (API) corespunzătoare și bine concepute. O API descrie tipul de date care pot fi extrase, modalitatea de extragere și formatul în care vor fi primite datele. Aceasta are diverse niveluri de complexitate și ar putea consta într-o simplă conexiune la bază de date pentru extragerea unor seturi de date specifice, într-o interfață web sau în configurații mai complexe. Reutilizarea și partajarea datelor printr-o utilizare corespunzătoare a API prezintă o valoare adăugată, întrucât le permite dezvoltatorilor și întreprinderilor nou-înființate să creeze noi servicii și produse. Acestea reprezintă, de asemenea, un ingredient esențial pentru crearea unor ecosisteme valoroase în jurul unor date exploatabile care rămân adesea neutilizate. Configurarea și utilizarea API trebuie să se bazeze pe anumite principii: stabilitate, întreținere de-a lungul ciclului de viață, uniformitate a utilizării și a standardelor, ușurință în utilizare și securitate. În cazul datelor dinamice, cu alte cuvinte al datelor actualizate frecvent, adesea în timp real, organismele din sectorul public și întreprinderile publice trebuie să le pună la dispoziție imediat după colectare, prin intermediul unor API corespunzătoare.
🡻 2003/98/CE considerentul 13
⇨ nou
(29)Posibilitățile de reutilizare pot fi îmbunătățite prin limitarea nevoii de a salva în format digital documentele redactate pe suport de hârtie sau de a prelucra fișierele digitale pentru a asigura compatibilitatea lor reciprocă. În consecință, organismele din sectorul public trebuie să pună la dispoziție documentele în orice format sau limbă preexistente, pe suport electronic, după caz și în cazul în care este posibil. Organismele din sectorul public trebuie să avizeze favorabil cererile de extrase din documente existente în cazul în care, pentru a răspunde unei asemenea cereri, este nevoie de o operație simplă. Cu toate acestea, organismele din sectorul public nu trebuie să fie obligate să furnizeze un extras dintr-un document în cazul în care acest lucru necesită un efort disproporționat. Pentru a facilita reutilizarea, organismele din sectorul public trebuie să pună la dispoziție documentele pe care le elaborează într-un format care, în măsura în care acest lucru este posibil și oportun, nu depinde de folosirea unui anumit program de calculator. În măsura în care acest lucru este posibil și oportun, organismele din sectorul public trebuie să țină seama de posibilitățile de reutilizare a documentelor de către și pentru persoanele cu handicap ⇨ prin furnizarea informațiilor în formate accesibile ⇦.
🡻 2013/37/UE considerentul 20
⇨ nou
(30)Pentru a facilita reutilizarea, organismele din sectorul public ar trebui, acolo unde este posibil și adecvat, să pună la dispoziție documentele⇨ , inclusiv pe cele publicate pe site-uri web, ⇦ în formate deschise și prelucrabile automat și să le prezinte, însoțite de metadate, la nivelul optim de precizie și granularitate, într-un format care să asigure interoperabilitatea, de exemplu prin prelucrarea lor în conformitate cu principiile de guvernare a cerințelor în materie de compatibilitate și de capacitate de utilizare aplicabile informațiilor spațiale în cadrul Directivei 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului
din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE).
⇩ nou
(31)Ar trebui să se considere că un document există într-un format prelucrabil automat dacă formatul de fișier care îl conține este structurat în așa fel încât aplicațiile software să poată identifica, recunoaște și extrage cu ușurință date specifice din acesta. Datele codificate în fișiere care sunt structurate într-un format prelucrabil automat ar trebui să fie considerate date prelucrabile automat. Formatele prelucrabile automat pot fi deschise sau proprietare. De asemenea, acestea pot reprezenta standarde oficiale sau neoficiale. Documentele codificate într-un format de fișier care limitează această prelucrare automată, deoarece datele nu pot fi extrase sau nu pot fi extrase cu ușurință din aceste documente, nu ar trebui considerate documente în format prelucrabil automat. Statele membre ar trebui, în cazurile în care acest lucru este posibil și adecvat, să încurajeze utilizarea de formate deschise, prelucrabile automat.
🡻 2013/37/UE considerentul 22 (adaptat)
⇨ nou
(32)⇨ Taxele pentru reutilizarea documentelor reprezintă o barieră importantă la intrarea pe piață pentru întreprinderile nou-înființate și IMM-uri. Prin urmare, documentele ar trebui puse la dispoziție pentru reutilizare fără perceperea unor taxe, iar, ⇦îÎn cazul în care ⇨ taxele sunt necesare ⇦ organismele din sectorul public percep taxe pentru reutilizarea documentelor, ⌦ acestea ⌫taxele respective ar trebui, în principiu, să se limiteze la costurile marginale. ⇨ În situații excepționale ⇦ ⌦ ⌫ Cu toate acestea, ar trebui să se țină seama de necesitatea de a nu împiedica funcționarea obișnuită a organismelor din sectorul public care sunt obligate să genereze venituri care să acopere o parte semnificativă a costurilor lor legate de îndeplinirea misiunii lor de serviciu public sau a costurilor aferente colectării, întocmirii, reproducerii și difuzării anumitor documente puse la dispoziție în vederea reutilizării. ⇨ Ar trebui, de asemenea, recunoscut rolul întreprinderilor publice într-un mediu economic concurențial. ⇦ În astfel de cazuri, organismele din sectorul public ⇨ și întreprinderile publice ⇦ ar trebui⌦ , prin urmare, ⌫ să fie în măsură să impună taxe superioare costurilor marginale. Respectivele taxe ar trebui să fie stabilite pe baza unor criterii obiective, transparente și verificabile, iar venitul total obținut prin punerea la dispoziție a documentelor și autorizarea reutilizării lor nu ar trebui să depășească costul colectării, întocmirii, reproducerii și difuzării, la care se adaugă un profit rezonabil. ⇨ Acolo unde este cazul, costurile anonimizării datelor cu caracter personal sau al informațiilor sensibile din punct de vedere comercial ar trebui, de asemenea, incluse în costurile eligibile. ⇦ Cerința de a genera venituri pentru a acoperi o parte semnificativă a costurilor organismelor din sectorul public legate de îndeplinirea misiunii lor de serviciu public sau ⇨ de sfera de aplicare a serviciilor de interes general încredințate unor întreprinderi publice ⇦ a costurilor aferente colectării, întocmirii, reproducerii și difuzării anumitor documente nu trebuie să fie prevăzută prin lege ci poate decurge, de exemplu, din practicile administrative în vigoare în statele membre. Statele membre ar trebui să revizuiască în mod regulat o astfel de cerință.
🡻 2013/37/UE considerentul 23
⇨ nou
(33)Bibliotecile, muzeele și arhivele ar trebui să aibă de asemenea dreptul de a impune taxe superioare costurilor marginale și cu scopul de a nu împiedica funcționarea lor obișnuită. În cazul respectivelor organisme din sectorul public, venitul total obținut prin punerea la dispoziție a documentelor și autorizarea reutilizării lor în perioada contabilă corespunzătoare nu ar trebui să depășească costul colectării, întocmirii, reproducerii, difuzării, conservării și al autorizației de a utiliza opere protejate prin drepturi, la care se adaugă un profit rezonabil. ⇨ Acolo unde este cazul, costurile anonimizării datelor cu caracter personal sau al informațiilor sensibile din punct de vedere comercial ar trebui, de asemenea, incluse în costurile eligibile. ⇦ În cazul bibliotecilor, muzeelor și arhivelor, având în vedere particularitățile lor, la calculul profitului rezonabil ar putea fi luate în considerare prețurile aplicate de sectorul privat pentru reutilizarea unor documente identice sau similare.
🡻 2013/37/UE considerentul 24
(34)Limitele superioare ale taxelor stabilite în prezenta directivă nu aduc atingere dreptului statelor membre de a aplica taxe inferioare sau de a nu aplica taxe.
🡻 2013/37/UE considerentul 25
(35)Statele membre ar trebui să stabilească criteriile aplicabile perceperii unor taxe superioare costurilor marginale. În această privință, de exemplu, statele membre pot stabili aceste criterii în normele naționale sau pot desemna unul sau mai multe organisme adecvate, altele decât însuși organismul din sectorul public, competente să stabilească acest tip de criterii. Organismul respectiv ar trebui să fie organizat în conformitate cu sistemele constituționale și juridice ale statelor membre. Ar putea fi un organism existent, care dispune de competențe de execuție bugetară și se află sub răspundere politică.
🡻 2003/98/CE considerentul 14 (adaptat)
În cazul în care se percep taxe, venitul total nu trebuie să depășească costul total al colectării, producerii, reproducerii și diseminării documentelor, la care se adaugă un profit rezonabil, pentru a ține seama de cerințele de autofinanțare a organismului din sectorul public în cauză, după caz. Producția include crearea și colaționarea, iar diseminarea poate include mediul de stocare al utilizatorului. Recuperarea costurilor, însoțită de un profit rezonabil, care să respecte principiile contabile și metoda de calcul a costurilor relevantă pentru organismul din sectorul public în cauză, constituie limita maximă a taxei și orice tarifare excesivă trebuie interzisă. Plafonul maxim prevăzut prin prezenta directivă nu aduce atingere dreptului statelor membre sau al organismelor din sectorul public de a percepe taxe mai mici sau de a nu percepe nicio taxă, iar statele membre trebuie să încurajeze organismele din sectorul public să furnizeze documentele în schimbul unor taxe care să nu depășească costurile de reproducere și diseminare a documentelor.
🡻 2003/98/CE considerentul 15 (adaptat)
⇨ nou
(36)Asigurarea clarității și disponibilității publice a documentelor din sectorul public reprezintă o cerință preliminară a dezvoltării unei piețe comunitare a informației ⌦ la nivelul Uniunii ⌫. În consecință, toate condițiile aplicabile pentru reutilizarea documentelor trebuie prezentate în mod clar potențialilor reutilizatori. Statele membre trebuie să încurajeze, după caz, crearea de indexuri accesibile on-line, care să cuprindă documentele disponibile, în vederea promovării și facilitării cererilor de reutilizare. Solicitanții de reutilizări de documente ⇨ deținute de alte entități decât întreprinderile publice, instituțiile de învățământ, organizațiile care desfășoară activități de cercetare și organizațiile care finanțează activități de cercetare ⇦trebuie informați cu privire la căile de atac disponibile, în ceea ce privește deciziile și practicile care îi privesc. Acest lucru este deosebit de important pentru IMM-uri, care pot să nu fie familiarizate cu interacțiunile cu organismele din sectorul public ale altor state membre și cu căile de atac corespunzătoare.
🡻 2013/37/UE considerentul 28
(37)Căile de atac ar trebui să includă posibilitatea unei revizuiri de către un organism de control imparțial. Organismul respectiv ar putea fi o autoritate națională deja existentă, precum autoritatea națională din domeniul concurenței, autoritatea națională de reglementare a accesului la documente sau o autoritate națională judiciară. Organismul în cauză ar trebui să fie organizat în conformitate cu sistemele constituționale și juridice ale statelor membre și nu ar trebui să aducă atingere niciuneia dintre căile de atac de care dispun, sub o altă formă, solicitanții reutilizării. Cu toate acestea, organismul în cauză ar trebui să fie distinct de mecanismul aplicat de statul membru pentru stabilirea criteriilor de impunere a unor taxe superioare costurilor marginale. Căile de atac ar trebui să includă posibilitatea de revizuire a deciziilor nefavorabile, precum și a deciziilor care, deși permit reutilizarea, ar putea afecta totuși solicitanții din alte motive, în special prin normele aplicate pentru impunerea taxelor. Procedura de revizuire ar trebui să fie promptă, răspunzând nevoilor unei piețe aflate în schimbare rapidă.
🡻 2003/98/CE considerentul 16
(38)Punerea la dispoziția publicului a tuturor documentelor general disponibile deținute de sectorul public, care se referă nu numai la procesul politic, ci și la cel legal și administrativ, reprezintă un instrument fundamental pentru dezvoltarea dreptului la cunoaștere, care este un principiu de bază al democrației. Acest principiu se aplică instituțiilor la orice nivel, fie el local, național sau internațional.
🡻 2003/98/CE considerentul 17
(39)În unele cazuri, reutilizarea documentelor are loc fără emiterea unei licențe. În alte cazuri, se emite o licență care precizează condițiile de reutilizare de către posesorul ei, abordând aspecte precum răspunderea, folosirea corectă a documentelor, garantarea nealterării lor și indicarea sursei. În cazul în care organismele din sectorul public emit licențe pentru documente în vederea reutilizării, condițiile de acordare de licențe trebuie să fie echitabile și transparente. Licențele standard disponibile on-line pot juca, de asemenea, un rol important în această privință. În consecință, statele membre trebuie să asigure disponibilitatea licențelor standard.
🡻 2003/98/CE considerentul 18
(40)În cazul în care decide să nu mai permită reutilizarea unor documente sau să nu mai actualizeze documentele, autoritatea competentă trebuie să facă publice respectivele decizii, cât mai curând posibil, ori de câte ori este posibil prin mijloace electronice.
🡻 2003/98/CE considerentul 19
(41)Condițiile de reutilizare trebuie să fie nediscriminatorii în ceea ce privește categoriile comparabile de reutilizare. De exemplu, ele nu trebuie să împiedice organismele din sectorul public să schimbe gratuit informații în exercitarea sarcinilor publice, în timp ce alte părți sunt taxate pentru reutilizarea acelorași documente. Mai mult, nu trebuie să împiedice elaborarea unei politici de taxare diferențiate pentru reutilizarea comercială, spre deosebire de cea necomercială.
🡻 2013/37/UE considerentul 26
⇨ nou
(42)În ceea ce privește orice reutilizare a documentului, organismele din sectorul public pot impune o serie de condiții, după caz prin intermediul unei licențe, precum recunoașterea sursei și confirmarea modificării documentului, sub orice formă, de către reutilizator. Orice licențe de reutilizare a informațiilor din sectorul public ar trebui să impună, în orice caz, cât mai puține restricții în materie de reutilizare, de exemplu limitându-le la o indicare a sursei. Licențele deschise disponibile online, care oferă mai multe drepturi de reutilizare fără limitări tehnologice, financiare sau geografice și care se bazează pe formatele de date deschise ar trebui să joace un rol important în acest sens. Prin urmare, statele membre ar trebui să încurajeze utilizarea licențelor deschise, care ar trebui să devină, ⇨ în cele din urmă ⇦ eventual, o practică standard în întreaga Uniune.
🡻 2003/98/CE considerentul 20
(43)Atunci când stabilesc principiile de reutilizare a documentelor, organismele din sectorul public trebuie să respecte normele privind concurența evitând, pe cât posibil, înțelegerile exclusive între ele și partenerii privați. Cu toate acestea, pentru a oferi un serviciu de interes economic general, uneori poate fi necesară acordarea unui drept exclusiv de reutilizare a anumitor documente din sectorul public. Acest caz poate apărea când niciun editor comercial nu acceptă să publice informațiile în cazul în care nu deține un astfel de drept exclusiv.
🡻 2013/37/UE considerentul 31
⇨ nou
(44)⇨ Există numeroase acorduri de cooperare între biblioteci, inclusiv bibliotecile universitare, muzee și arhive și, respectiv, parteneri privați, care presupun digitalizarea unor resurse culturale și prin care se acordă drepturi exclusive partenerilor privați. Experiența a demonstrat că aceste parteneriate public-private pot facilita utilizarea judicioasă a colecțiilor culturale, accelerând, în același timp, accesul publicului la patrimoniul cultural. Prin urmare, este oportun să se țină cont, printr-un set de norme specifice referitoare la acordurile privind digitizarea resurselor culturale, de divergențele actuale dintre statele membre în ceea în ceea ce privește digitalizarea acestor resurse. ⇦ În cazul în care există un drept exclusiv care se aplică digitalizării resurselor culturale, ar putea fi necesară o anumită perioadă de exclusivitate pentru a oferi partenerului privat posibilitatea de a-și recupera investiția. Această perioadă ar trebui totuși să fie limitată în timp și cât mai scurtă posibil, pentru a respecta principiul potrivit căruia materialul aparținând domeniului public ar trebui să rămână în domeniul public după ce este transpus în format digital. Perioada de-a lungul căreia dreptul de exclusivitate de a digitaliza resurse culturale rămâne în vigoare nu ar trebui să depășească, în general, 10 ani. Orice perioadă de exclusivitate mai lungă de 10 ani ar trebui să facă obiectul unei revizuiri, luându-se în considerare schimbările tehnologice, financiare și administrative care au avut loc în mediul în cauză de la încheierea acordului. În plus, orice parteneriat public-privat privind digitalizarea resurselor culturale ar trebui să acorde instituției de cultură partenere drepturi depline asupra utilizării resurselor culturale digitalizate după expirarea parteneriatului.
⇩ nou
(45)Acordurile dintre deținătorii de date și reutilizatorii de date care nu acordă în mod expres drepturi exclusive, dar în privința cărora se poate considera în mod rezonabil că vor restrânge disponibilitatea documentelor pentru reutilizare ar trebui să facă obiectul unui control public suplimentar și ar trebui, prin urmare, să fie publicate cu cel puțin două luni înainte de intrarea în vigoare, astfel încât să se ofere părților interesate posibilitatea de a solicita reutilizarea documentelor care intră sub incidența acordului și să se prevină riscul restrângerii plajei de utilizatori potențiali. Aceste acorduri ar trebui, de asemenea, să fie făcute publice după ce au fost încheiate, în forma finală convenită de părți.
(46)Prezenta directivă urmărește minimizarea riscului de avantaj excesiv al primului venit, care ar putea limita numărul de reutilizatori potențiali ai datelor. În cazul în care clauzele contractuale pot implica, pe lângă obligațiile statelor membre de a acorda acces la documente prevăzute de prezenta directivă, un transfer al resurselor statelor membre în sensul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, prezenta directivă ar trebui să nu aducă atingere aplicării normelor privind ajutoarele de stat și altor norme din domeniul concurenței prevăzute la articolele 101-109 din tratat. Din normele privind ajutoarele de stat prevăzute la articolele 107-109 din tratat derivă obligația statului de a verifica ex ante dacă în clauzele contractuale relevante pot fi implicate ajutoare de stat și de a se asigura că respectivele dispoziții sunt conforme cu normele în materie de ajutoare de stat.
🡻 2003/98/CE considerentul 21 (adaptat)
⇨ nou
(47)Prezenta directivă ⌦ nu aduce atingere și ⌫ trebuie transpusă în practică și aplicată cu respectarea deplină a principiilor ⌦ legislației Uniunii ⌫ privind protecția datelor personale menționate de Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date
⌦ , inclusiv a Regulamentului (UE) 2016/679 al Parlamentului European și al Consiliului și a Directivei 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului ⌫. ⇨Anonimizarea este un mijloc de reconciliere a interesului de a face informațiile din sectorul public cât mai reutilizabile posibil cu obligațiile decurgând din legislația privind protecția datelor cu caracter personal, însă presupune un cost. Este oportun să se considere că acest cost face parte din costurile marginale ale diseminării, astfel cum sunt definite la articolul 6 din prezenta directivă. ⇦
🡻 2003/98/CE considerentul 22
(48)Prezenta directivă nu aduce atingere drepturilor de proprietate intelectuală ale terților . Pentru a evita confuziile, termenul „drepturi de proprietate intelectuală” se referă numai la dreptul de autor și drepturile conexe (incluzând sui generis formele de protecție). Prezenta directivă nu are ca obiect documentele aflate sub incidența drepturilor de proprietate industrială, precum patentele, proiectele înregistrate și mărcile comerciale. Prezenta directivă nu afectează existența sau deținerea unor drepturi de proprietate intelectuală de către organismele din sectorul public, nici nu limitează exercitarea acestor drepturi într-un mod care să depășească domeniul de aplicare al prezentei directive. Obligațiile impuse prin prezenta directivă se aplică numai în măsura în care sunt compatibile cu dispozițiile acordurilor internaționale privind protecția drepturilor de proprietate intelectuală, în special cu Convenția de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice (Convenția de la Berna) și cu Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală (Acordul TRIPS). Cu toate acestea, organismele din sectorul public trebuie să își exercite drepturile de autor într-un mod care să faciliteze reutilizarea.
🡻 2013/37/UE considerentul 9 (adaptat)
(49)Ținând seama de dreptul Uniunii și de obligațiile internaționale asumate de statele membre și de Uniune, în special în temeiul Convenției de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice și al Acordului ⌦ TRIPS ⌫privind aspectele legate de comerț ale drepturilor de proprietate intelectuală, documentele asupra cărora părți terțe dețin drepturi de proprietate intelectuală ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare al ⌦ prezentei ⌫ directive 2003/98/CE. În cazul în care o parte terță a fost proprietarul inițial al unor drepturi de proprietate intelectuală asupra unui document deținut de biblioteci, inclusiv de biblioteci universitare, de muzee și de arhive și dacă durata protecției drepturilor respective nu a expirat, respectivul document ar trebui să fie considerat, în sensul prezentei directive, drept document asupra căruia părți terțe dețin drepturi de proprietate intelectuală.
🡻 2013/37/UE considerentul 12 (adaptat)
(50)⌦ Prezenta ⌫ directivă 2003/98/CE nu ar trebui să aducă atingere drepturilor, inclusiv drepturilor economice și morale, de care beneficiază angajații organismelor din sectorul public, conform normelor naționale.
🡻 2013/37/UE considerentul 13
(51)Mai mult, atunci când un document este pus la dispoziție în vederea reutilizării, organismul din sectorul public ar trebui să își păstreze dreptul de a exploata documentul respectiv.
🡻 2003/98/CE considerentul 23
(52)Instrumentele care ajută potențialii reutilizatori să găsească documentele disponibile pentru reutilizare și condițiile de reutilizare pot facilita în mod considerabil utilizarea transfrontalieră a documentelor din sectorul public. Prin urmare, statele membre trebuie să garanteze luarea unor măsuri practice care să îi ajute pe reutilizatori să găsească documentele disponibile în vederea reutilizării. Listele de resurse, accesibile de preferință on-line, care cuprind documentele principale (documente reutilizate pe scară largă sau care au potențialul de a fi reutilizate pe scară largă) și siturile portal cu legături spre listele de resurse descentralizate sunt exemple de astfel de măsuri practice.
🡻 2003/98/CE considerentul 24
⇨ nou
(53)Prezenta directivă nu aduce atingere Directivei 2001/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și ale drepturilor conexe în societatea informațională și Directivei 96/9/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date. Ea prezintă condițiile în limitele cărora organismele din sectorul public își pot exercita drepturile de proprietate intelectuală pe piața internă a informației, atunci când autorizează reutilizarea documentelor. ⇨În particular, în cazurile în care organismele din sectorul public dețin dreptul prevăzut la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE, acestea nu ar trebui să îl exercite pentru a împiedica sau a restrânge reutilizarea documentelor conținute în baze de date.⇦
🡻 2013/37/UE considerentul 27 (adaptat)
(54)Comisia a sprijinit elaborarea unui ⌦ raport online privind maturitatea datelor deschise ⌫ tablou de bord online privind informațiile din sectorul public, cuprinzând indicatori de performanță relevanți pentru reutilizarea informațiilor din sectorul public din toate statele membre. Printr-o actualizare periodică a acestui ⌦ raport ⌫ tablou de bord, se va contribui la schimbul de informații dintre statele membre și la disponibilitatea informațiilor în legătură cu politicile și practicile din întreaga Uniune.
🡻 2013/37/UE considerentul 35
⇨ nou
(55)Este necesar ca statele membre să ⇨ monitorizeze ⇦ informeze Comisia în legătură cu amploarea reutilizării informațiilor din sectorul public, cu condițiile în care este aceasta posibilă, precum și cu practicile în materie de căi de atac.
🡻 2013/37/UE considerentul 29
⇨ nou
(56)Comisia ⇨ poate ⇦ ar trebui să asiste statele membre în punerea în aplicare a prezentei directive într-o manieră coerentă, prin elaborarea de orientări ⇨ și actualizarea orientărilor existente ⇦, în special cu privire la licențele standard recomandate, la seturile de date și la taxarea reutilizării documentelor, după consultarea cu părțile interesate.
🡻 2013/37/UE considerentul 15
⇨ nou
(57)Unul din principalele obiective ale instituirii pieței interne îl constituie crearea unor condiții propice dezvoltării de servicii la nivelul întregii Uniuni. Bibliotecile, muzeele și arhivele dețin un volum important de resurse valoroase de informații din sectorul public, mai ales de când proiectele de digitalizare au permis creșterea volumului de materiale digitale din domeniul public. Aceste colecții din patrimoniul cultural și metadatele aferente constituie o posibilă bază a produselor și serviciilor cu conținut digital și prezintă un potențial imens de reutilizare novatoare în sectoare precum educația și turismul. ⇨Alte tipuri de instituții de cultură (precum orchestrele, operele, baletele și teatrele), inclusiv arhivele care fac parte din aceste instituții, ar trebui excluse în continuare din domeniul de aplicare, având în vedere particularitatea lor, proprie „artei spectacolului” și faptul că aproape toate materialele acestora fac obiectul unor drepturi de proprietate intelectuală ale unor părți terțe și, prin urmare, ar rămâne în afara domeniului de aplicare al prezentei directive. ⇦ Posibilitățile mai ample de reutilizare a materialului cultural din sectorul public ar trebui, printre altele, să permită întreprinderilor din Uniune să își fructifice potențialul și să contribuie la creșterea economică și la crearea de locuri de muncă.
⇩ nou
(58)Pentru a crea condițiile de natură să sprijine reutilizarea documentelor, care este asociată unor beneficii socioeconomice importante, cu o valoare deosebit de ridicată pentru economie și societate, ar trebui delegată Comisiei competența de a adopta acte, în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în ceea ce privește adoptarea unei liste de seturi de date cu valoare ridicată dintre documentele cărora li se aplică prezenta directivă, împreună cu modalitățile publicării și reutilizării lor. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare. În particular, pentru a se asigura o participare egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.
(59)O listă la nivelul UE a seturilor de date cu un potențial deosebit de a genera beneficii socioeconomice împreună cu condiții de reutilizare armonizate constituie un stimulent important al aplicațiilor și serviciilor transfrontaliere de date. În cadrul procesului care conduce la întocmirea acestei liste, Comisia ar trebui să desfășoare consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Lista ar trebui să țină cont de legislația sectorială care reglementează deja publicarea seturilor de date, precum și de categoriile indicate în anexa tehnică la Carta pentru date deschise a G8 și în Comunicarea Comisiei 2014/C 240/01.
(60)În scopul de a asigura impactul maxim al seturilor de date cu valoare ridicată și de a le facilita reutilizarea, acestea ar trebui puse la dispoziție pentru reutilizare cu restricții juridice minime și gratuit. Acestea ar trebui, de asemenea, să fie publicate prin intermediul unor interfețe, în toate cazurile în care seturile de date respective conțin date dinamice.
🡻 2003/98/CE considerentul 25 (adaptat)
Deoarece obiectivele acțiunii propuse, respectiv facilitarea creării unor produse și servicii informaționale de anvergură comunitară pe baza documentelor din sectorul public, consolidarea utilizării transfrontaliere eficiente a documentelor din sectorul public de către întreprinderilor private pentru produse și servicii informaționale cu valoare adăugată și limitarea denaturării concurenței pe piața comunitară, nu pot fi suficient atinse de statele membre și, prin urmare, ținând seama de domeniul de aplicare și de impactul acțiunii în cauză, ambele intrinsec comunitare, pot fi atinse mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității enunțat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, enunțat la articolul menționat anterior, prezenta directivă se limitează la ceea ce este necesar pentru a îndeplini obiectivul în cauză. Prezenta directivă trebuie să conducă la un nivel minim de armonizare, evitând disparitățile viitoare dintre statele membre privind reutilizarea documentelor din sectorul public.
🡻 2013/37/UE considerentul 33 (adaptat)
(61)Deoarece obiectivele prezentei directive, și anume facilitarea creării de produse și servicii informaționale la nivelul întregii Uniuni pe baza documentelor din sectorul public pentru a asigura utilizarea transfrontalieră efectivă a documentelor din sectorul public, pe de o parte de către întreprinderile private, în special întreprinderile mici și mijlocii, pentru produsele și serviciile informaționale cu valoare adăugată, și pe de altă parte de către cetățeni, pentru a facilita libera circulație a informațiilor și comunicarea, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre ⌦ dar ⌫și, având în vedere domeniul de aplicare paneuropean al acțiunii propuse, acestea pot fi, prin urmare, realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, enunțat la articolul menționat anterior, prezenta directivă se limitează la ceea ce este necesar pentru a îndeplini obiectivul în cauză.
🡻 2013/37/UE considerentul 34 (adaptat)
⇨ nou
(62)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se observă principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, inclusiv ⇨ dreptul la respectarea vieții private și de familie (articolul 7), ⇦dreptul la protecția datelor cu caracter personal (articolul 8), și dreptul la proprietate (articolul 17) ⇨ și integrarea persoanelor cu handicap (articolul 26)⇦. Nicio dispoziție din prezenta directivă nu ar trebui să facă obiectul unei interpretări sau puneri în aplicare care nu este conformă cu Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
⇩ nou
(63)Comisia ar trebui să efectueze o evaluare a prezentei directive. În conformitate cu punctul 22 din Acordul interinstituțional dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016, această evaluare ar trebui să se bazeze pe cele cinci criterii ale eficienței, eficacității, relevanței, coerenței și valorii adăugate la nivelul UE și ar trebui să stea la baza unor evaluări ale impactului unor eventuale măsuri suplimentare.
(64)Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern trebuie să se limiteze la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu directivele anterioare. Obligația de a transpune dispozițiile neschimbate rezultă din directivele anterioare.
(65)Prezenta directivă nu trebuie să aducă atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern a directivelor menționate în anexa I, partea B.
🡻 2003/98/CE
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
Articolul 1
Obiectul și domeniul de aplicare
(1)
Prezenta directivă stabilește un set minim de norme privind reutilizarea, precum și mijloacele practice de facilitare a reutilizării:
(a) documentelor existente deținute de organismele din sectorul public ale statelor membre;.
⇩ nou
(b) documentelor existente deținute de întreprinderile publice care își desfășoară activitatea în domeniile definite în Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului și de întreprinderile publice care își desfășoară activitatea ca operator de servicii publice în temeiul articolului 2 din Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului, întreprinderile publice care își desfășoară activitatea ca transportatori aerieni care îndeplinesc obligații de serviciu public în temeiul articolului 16 din Regulamentul (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului și întreprinderile publice care desfășoară activități de armatori comunitari care îndeplinesc obligații aferente serviciilor publice în temeiul articolului 4 din Regulamentul (CEE) nr. 3577/92 al Consiliului.
(c) datelor provenite din cercetare, în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 10 alineatele (1) și (2).
🡻 2003/98/CE
(2)
Prezenta directivă nu se aplică:
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (1) litera (a) punctul (i)
(a) documentelor a căror punere la dispoziție constituie o activitate care nu se încadrează în sfera misiunii de serviciu public a organismelor în cauză din sectorul public, astfel cum este definită prin lege sau prin alte norme obligatorii din statul membru, sau, în lipsa unor astfel de norme, astfel cum este definită în conformitate cu practica administrativă obișnuită din statul membru în cauză, cu condiția ca sfera misiunii de serviciu public să fie transparentă și să poată face obiectul unei căi de atac;
⇩ nou
(b) documentelor deținute de întreprinderi publice care au fost produse în afara sferei de furnizare a serviciilor de interes general, astfel cum sunt definite acestea de legislația sau de alte norme cu caracter obligatoriu din statele membre;
🡻 2003/98/CE
(cb)documentelor asupra cărora terții dețin drepturi de proprietate intelectuală;
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (1) litera (a) punctul (ii) (adaptat)
(dc)documentelor la care accesul este exclus în temeiul regimurilor de acces din statele membre, inclusiv din următoarele motive:
–protecția securității naționale (și anume, ⌦ cu alte cuvinte ⌫ securitatea statului), apărarea sau siguranța publică;
–confidențialitatea statistică;
–confidențialitatea comercială (⌦ inclusiv ⌫de exemplu, secretele de afaceri, profesionale sau de întreprindere);
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (1) litera (a) punctul (iii)
(eca)documentelor la care accesul este restrâns în temeiul regimurilor de acces din statele membre, inclusiv cazurilor în care cetățenii sau întreprinderile trebuie să facă dovada unui interes special pentru a obține accesul la documente;
(fcb)părților din documente care conțin doar sigle, steme și însemne;
(gcc)documentelor la care accesul este exclus sau restrâns în temeiul regimurilor de acces din motive legate de protecția datelor cu caracter personal și părților din documente accesibile în temeiul respectivelor regimuri care conțin date cu caracter personal a căror reutilizare a fost definită prin lege ca fiind incompatibilă cu legislația privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal;
🡻 2003/98/CE
(hd)documentelor deținute de radiodifuziunile publice și filialele acestora, precum și de alte organisme sau filiale ale acestora pentru furnizarea unui serviciu public de radiodifuziune;
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (1) litera (a) punctul (v)
⇨ nou
(if)documentelor deținute de instituții de cultură, altele decât muzeele , bibliotecile, ⇨ bibliotecile universitare ⇦, muzeele și arhivele;
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (1) litera (a) punctul (iv)
⇨ nou
(je)documentelor deținute de instituții de învățământ și cercetare ⇨ de nivel secundar sau inferioare acestui nivel ⇦, inclusiv organizații constituite pentru transferul rezultatelor cercetării, școli și universități, cu excepția bibliotecilor universitare ⇨și, în cazul tuturor celorlalte instituții de învățământ, altor documente decât cele menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (c); ⇦
⇩ nou
(k)altor documente decât cele menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (c) deținute de organizații care desfășoară activități de cercetare și de organizații care finanțează activități de cercetare, inclusiv organizații constituite pentru transferul rezultatelor cercetării.
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (1) litera (b)
(3)
Prezenta directivă se bazează pe regimurile de acces din statele membre și nu le aduce atingere.
🡻 2003/98/CE
🡺1 2013/37/UE articolul 1 alineatul (1) litera (c)
(4) Prezenta directivă lasă intact și nu aduce atingere în niciun fel nivelului de protecție al persoanelor prevăzut în legislația 🡺1 Uniunii 🡸 sau internă privind prelucrarea datelor personale și în special nu modifică drepturile și obligațiile prevăzute de Directiva 95/46/CE.
(45)
Obligațiile impuse prin prezenta directivă se aplică numai în măsura în care sunt compatibile cu prevederile acordurilor internaționale privind protejarea drepturilor de proprietate intelectuală, în special Convenția de la Berna și Acordul TRIPS.
⇩ nou
(5) Dreptul unui producător al unei baze de date prevăzut la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE nu este exercitat de organismele din sectorul public pentru a împiedica sau a restrânge reutilizarea documentelor în temeiul prezentei directive.
(6) Prezenta directivă reglementează reutilizarea documentelor existente deținute de organismele din sectorul public ale statelor membre, inclusiv a documentelor cărora li se aplică Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului.
🡻 2003/98/CE
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:
(1)„organism din sectorul public” înseamnă statul, autoritățile regionale sau locale, organismele de drept public și asociațiile formate din una sau mai multe astfel de autorități sau din unul sau mai multe astfel de organisme de drept public;
(2)„organism de drept public” înseamnă orice organism:
(a)constituit în scopul explicit de a răspunde nevoilor de interes general și care nu are caracter industrial sau comercial; și
(b)cu personalitate juridică; și
(c)finanțat în proporție majoritară de stat sau de autoritățile locale sau regionale, sau de alte organisme de drept public; ori a cărui gestionare este supravegheată de organismele în cauză; ori care are un consiliu administrativ, de conducere sau de supraveghere, jumătate din membrii căruia sunt numiți de stat, autorități locale sau regionale sau alte organisme de drept public;
⇩ nou
(3)„întreprindere publică” înseamnă orice întreprindere asupra căreia organismele din sectorul public pot exercita, direct sau indirect, o influență dominantă în virtutea dreptului de proprietate asupra acesteia, a participării financiare la aceasta sau a normelor care o guvernează pe aceasta;
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (2)
(49)„universitate” înseamnă orice organism din sectorul public care organizează studii superioare postliceale la a căror absolvire se acordă diplome universitare; .
🡻 2003/98/CE
(53)„document” înseamnă:
(a)orice conținut, indiferent de mediul de stocare (scris pe hârtie sau stocat în formă electronică sau sub formă de înregistrare audio, video sau audiovizuală);
(b)orice parte a unui astfel de conținut;
⇩ nou
(6) „date dinamice” înseamnă documente în format electronic care fac obiectul unor actualizări frecvente sau în timp real;
(7) „date provenite din cercetare” înseamnă documente în format digital care nu sunt publicații științifice și care sunt colectate sau produse în cursul activităților de cercetare științifică și sunt utilizate ca dovezi în procesul de cercetare sau sunt acceptate în mod curent în comunitatea științifică drept necesare pentru validarea concluziilor și rezultatelor cercetărilor;
(8) „seturi de date cu valoare ridicată” înseamnă documente a căror reutilizare prezintă beneficii socioeconomice importante, în special din cauza faptului că acestea pot servi la crearea unor servicii și aplicații cu valoare adăugată și a numărului de beneficiari potențiali ai serviciilor și ai aplicațiilor cu valoare adăugată bazate pe aceste seturi de date;
🡻 2003/98/CE (adaptat)
(94) „reutilizare” înseamnă utilizarea de către persoane fizice sau juridice a documentelor deținute de organismele din sectorul public în scopuri comerciale sau necomerciale, diferite de scopul inițial din cadrul sarcinii publice pentru care au fost elaborate,. ⌦ cu excepția ⌫ sSchimbului de documente dintre organismele din sectorul public în scopul unic de a-și îndeplini sarcinile publice nu constituie reutilizare;
(5)„date personale” înseamnă datele definite la articolul 2 litera (a) din Directiva 95/46/CE.
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (2)
(106)„format prelucrabil automat” înseamnă un format de fișier structurat astfel încât să permită aplicațiilor software să identifice, să recunoască și să extragă cu ușurință date specifice, inclusiv declarații individuale de fapt, și structura internă a acestora;
(117)„format deschis” înseamnă un format de fișier care este independent de platformele utilizate și care se află la dispoziția publicului fără nicio restricție de natură să împiedice reutilizarea documentelor în cauză;
(128)„standard formal deschis” înseamnă un standard care a fost stabilit în scris și care conține specificații privind cerințele cu privire la modalitatea de asigurare a interoperabilității software-ului;
⇩ nou
(13) „profit rezonabil” înseamnă un procentaj din taxa globală, adăugat la ceea ce este necesar pentru recuperarea costurilor eligibile, care nu depășește cu mai mult de cinci puncte procentuale dobânda fixă a Băncii Centrale Europene;
(14) „parte terță” înseamnă orice persoană fizică sau juridică ce deține datele care nu este un organism din sectorul public sau o întreprindere publică.
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (3)
⇨ nou
Articolul 3
Principiu general
(1)
Sub rezerva dispozițiilor alineatului (2), statele membre se asigură că documentele care intră sub incidența prezentei directive în conformitate cu articolul 1 sunt reutilizabile în scopuri comerciale sau necomerciale în conformitate cu condițiile stabilite în capitolele III și IV.
(2)
În cazul documentelor asupra cărora bibliotecile, inclusiv bibliotecile universitare, muzeele și arhivele dețin drepturi de proprietate intelectuală ⇨ și în cazul documentelor deținute de întreprinderi publice ⇦, statele membre se asigură că, dacă este permisă reutilizarea acestui tip de documente, ele sunt reutilizabile în scopuri comerciale sau necomerciale în conformitate cu condițiile stabilite în capitolele III și IV.
🡻 2003/98/CE
CAPITOLUL II
CERERILE DE REUTILIZARE
Articolul 4
Cerințe privind prelucrarea cererilor de reutilizare
(1)
Organismele din sectorul public, folosind mijloace electronice ori de câte ori este posibil și oportun, prelucrează cererile de reutilizare și pun documentul la dispoziția solicitantului în vederea reutilizării sau, în cazurile în care este necesară o licență, finalizează oferta de licență pentru solicitant într-un interval de timp rezonabil, compatibil cu perioadele de timp prevăzute pentru prelucrarea cererilor de acces la documente.
(2)
În cazul în care nu s-au prevăzut limite de timp sau alte norme privind punerea la dispoziție a documentelor în timp util, organismele din sectorul public prelucrează cererea și pun documentele la dispoziția solicitantului în vederea reutilizării, sau, în cazurile în care este necesară o licență, finalizează oferta de licență pentru solicitant într-un interval de timp care să nu depășească 20 de zile lucrătoare de la primirea solicitării. Acest interval de timp poate fi prelungit cu încă 20 de zile lucrătoare pentru cererile ample sau complexe. În astfel de cazuri, solicitantul este anunțat într-un interval de trei săptămâni de la data cererii inițiale de faptul că este nevoie de mai mult timp pentru prelucrarea cererii sale.
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (4)
(3)
În cazul unei decizii nefavorabile, organismele din sectorul public comunică solicitantului motivele refuzului, pe baza prevederilor relevante ale regimului de acces din statul membru în cauză sau a dispozițiilor de drept intern adoptate în temeiul prezentei directive, în special a articolului 1 alineatul (2) literele (a)-(gcc) sau a articolului 3. În cazul în care decizia nefavorabilă a fost luată în temeiul articolului 1 alineatul (2) litera (bc), organismul din sectorul public menționează persoana fizică sau juridică titulară a drepturilor, în cazul în care este cunoscută, sau la deținătorul licenței de la care organismul din sectorul public a obținut materialul în cauză. Nu este necesar ca bibliotecile, inclusiv bibliotecile universitare, muzeele și arhivele să includă o astfel de mențiune.
(4)
Orice decizie privind reutilizarea cuprinde o trimitere la căile de atac, în cazul în care solicitantul dorește să conteste decizia. Printre căile de atac se numără posibilitatea revizuirii de către un organism de control imparțial, care dispune de cunoștințele de specialitate adecvate, cum ar fi autoritatea națională din domeniul concurenței, autoritatea națională de reglementare a accesului la documente sau o autoritate judiciară națională, și ale cărui decizii sunt obligatorii pentru organismul din sectorul public în cauză.
🡻 2003/98/CE (adaptat)
⇨ nou
(5)
⌦ Următoarele entități nu sunt obligate să respecte cerințele prezentului articol: ⌫
Organismele din sectorul public menționate la articolul 1 alineatul (2) literele (d), (e) și (f) nu sunt obligate să respecte cerințele prezentului articol.
⇩ nou
(a) întreprinderile publice;
(b) instituțiile de învățământ, organizațiile care desfășoară activități de cercetare și organizațiile care finanțează activități de cercetare.
🡻 2003/98/CE
CAPITOLUL III
CONDIȚII DE REUTILIZARE
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (5) (adaptat)
⇨ nou
Articolul 5
Formate disponibile
(1)
⌦ Fără a se aduce atingere capitolului V, ⌫ oOrganismele din sectorul public ⇨ și întreprinderile publice ⇦ își pun la dispoziție documentele în orice format preexistent sau în orice limbă disponibilă și, dacă este posibil și adecvat, în formate deschise și prelucrabile automat, împreună cu metadatele lor. Atât formatele, cât și metadatele, ar trebui, în măsura posibilului, să respecte ⌦ respectă, dacă este posibil, ⌫ standardele formale deschise.
(2)
Alineatul (1) nu impune o obligație pentru organismele din sectorul public ⇨ sau pentru întreprinderile publice ⇦ de a crea sau adapta documente sau de a furniza extrase din documente pentru a se conforma alineatului respectiv, în cazul în care acest demers ar necesita eforturi disproporționate, care depășesc amploarea unei simple operațiuni.
(3)
Organismele din sectorul public ⇨ și întreprinderile publice ⇦ nu pot fi obligate, în temeiul prezentei directive, să continue producția și stocarea unui anumit tip de documente, în vederea reutilizării acestora de o organizație din sectorul privat sau public.
⇩ nou
(4) Organismele din sectorul public și întreprinderile publice pun datele dinamice la dispoziție pentru a fi reutilizate imediat după colectare, prin intermediul unor interfețe de programare a aplicațiilor (API) adecvate.
(5) În cazul în care punerea documentelor la dispoziție imediat după colectare ar depăși capacitățile financiare și tehnice ale organismului din sectorul public sau al întreprinderii publice, documentele menționate la alineatul (4) sunt puse la dispoziție într-un termen care nu afectează în mod nejustificat exploatarea potențialului lor economic.
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (6) (adaptat)
⇨ nou
Articolul 6
Principii de taxare
(1)
În cazul în care se percep taxe pentru Rreutilizarea documentelor, taxele respective ⇨ este gratuită sau taxele ⇦ se limitează la costurile marginale suportate în legătură cu reproducerea, punerea la dispoziție și difuzarea ⇨ , precum și, dacă este cazul, cu anonimizarea datelor cu caracter personal și cu măsurile luate pentru protejarea informațiilor comerciale confidențiale ⇦.
(2)
⌦ În mod excepțional, ⌫ aAlineatul (1) nu se aplică:
(a)organismelor din sectorul public obligate să genereze venituri pentru a acoperi o parte semnificativă a costurilor lor legate de îndeplinirea misiunii de serviciu public care le revine;
(b)cu titlu de excepție, documentelor pentru care organismul din sectorul public în cauză este obligat să genereze venituri suficiente pentru a acoperi o parte semnificativă a costurilor aferente colectării, întocmirii, reproducerii și difuzării lor. Cerințele respective sunt definite prin lege sau prin alte norme obligatorii din statul membru. În lipsa unor astfel de norme, cerințele se definesc în conformitate cu practica administrativă obișnuită din statul membru în cauză;
(bc)bibliotecilor, inclusiv bibliotecilor universitare, muzeelor și arhivelor;.
⇩ nou
(c)
întreprinderilor publice.
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (6) (adaptat)
⇨ nou
(3)
În cazurile menționate la alineatul (2) literele (a) și (b) ⇨ (c) ⇦, organismele din sectorul public în cauză calculează cuantumul total al taxelor ⌦ se calculează ⌫ pe baza unor criterii obiective, transparente și verificabile, care urmează să fie stabilite de statele membre. Venitul total obținut de organismele respective prin punerea la dispoziție a documentelor și autorizarea reutilizării lor în perioada contabilă corespunzătoare nu depășește costul colectării, întocmirii, reproducerii și difuzării, ⇨ precum și, dacă este cazul, al anonimizării datelor cu caracter personal și al măsurilor luate pentru protejarea informațiilor comerciale confidențiale, ⇦la care se adaugă un profit rezonabil. Taxele se calculează în conformitate cu principiile contabile aplicabile organismelor din sectorul public în cauză.
(4)
În cazul în care organismele din sectorul public menționate la alineatul (2) litera (bc) impun taxe, venitul total obținut prin punerea la dispoziție a documentelor și autorizarea reutilizării lor în perioada contabilă corespunzătoare nu depășește costul colectării, întocmirii, reproducerii, difuzării, conservării și obținerii autorizației de a utiliza opere protejate prin drepturi, ⇨ precum și, dacă este cazul, al anonimizării datelor cu caracter personal și al măsurilor luate pentru protejarea informațiilor comerciale confidențiale, ⇦ la care se adaugă un profit rezonabil. Taxele se calculează în conformitate cu principiile contabile aplicabile organismelor din sectorul public în cauză.
⇩ nou
(5) Reutilizarea seturilor de date cu valoare ridicată, a căror listă se definește în conformitate cu articolul 13, precum și a datelor provenite din cercetare menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (c) este gratuită pentru utilizator.
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (7) (adaptat)
Articolul 7
Transparență
(1)
În cazul taxelor standard pentru reutilizarea documentelor deținute de organisme din sectorul public, orice condiție aplicabilă și cuantumul real al respectivelor taxe, inclusiv baza de calcul a acestor taxe, sunt prestabilite și publicate, prin mijloace electronice ori de câte ori este posibil și adecvat.
(2)
În cazul altor taxe pentru reutilizare decât cele menționate la alineatul (1), organismul în cauză din sectorul public indică în prealabil factorii care sunt luați în considerare la calcularea taxelor în cauză ⌦ sunt indicați de la început ⌫. La cerere, organismul în cauză din sectorul public ⌦ deținătorul documentelor ⌫ indică și modul în care au fost calculate aceste taxe în legătură cu respectiva cerere de reutilizare.
(3)
Cerințele menționate la articolul 6 alineatul (2) litera (b) sunt prestabilite. Acestea se publică prin mijloace electronice ori de câte ori este posibil și adecvat.
⇩ nou
(3) Statele membre publică o listă a organismelor din sectorul public menționate la articolul 6 alineatul (2) litera (a).
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (7)
(4)
Organismele din sectorul public se asigură că persoanele care adresează cereri de reutilizare a documentelor sunt informate cu privire la căile de atac disponibile pentru deciziile sau practicile care îi privesc.
🡻 2003/98/CE
Articolul 8
Licențe
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (8) (adaptat)
(1)
Organismele din sectorul public pot acorda permisiunea Rreutilizarea ării ⌦ poate fi permisă ⌫necondiționate sau pot impune o serie de ⌦ în anumite ⌫ condiții, dacă este cazul prin intermediul unei licențe. Condițiile respective nu trebuie să limiteze în mod inutil posibilitățile de reutilizare și nu trebuie utilizate pentru restricționarea concurenței.
🡻 2003/98/CE (adaptat)
(2)
În statele membre în care se folosesc licențe, statele membre garantează că licențele standard pentru reutilizarea documentelor din sectorul public, care pot fi adaptate pentru a veni în întâmpinarea unor cereri speciale de licențe, sunt disponibile în format digital și pot fi prelucrate electronic. Statele membre încurajează toate organismele din sectorul public să folosirea ească ⌦ unor astfel de ⌫ licențe standard.
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (9)
Articolul 9
Măsuri practice
Statele membre adoptă măsuri practice care să faciliteze căutarea documentelor disponibile pentru reutilizare, cum ar fi listele de resurse ale principalelor documente, împreună cu metadatele relevante, accesibile, în cazurile în care acest lucru este posibil și oportun, online și în formate prelucrabile automat, și situri portal cu legături spre listele de resurse. În cazurile în care acest lucru este posibil, statele membre facilitează căutarea în mai multe limbi a documentelor.
⇩ nou
Articolul 10
Disponibilitatea și reutilizarea datelor provenite din cercetare
(1) Statele membre sprijină disponibilitatea datelor provenite din cercetare prin adoptarea de politici și prin luarea de măsuri relevante la nivel național vizând asigurarea accesului liber la datele provenite din cercetare care au beneficiat de finanțare publică („politicile privind accesul liber”). Aceste politici privind accesul liber se adresează organizațiilor care desfășoară activități de cercetare și organizațiilor care finanțează activități de cercetare.
(2) Datele provenite din cercetare sunt reutilizabile pentru scopuri comerciale și necomerciale în conformitate cu condițiile prevăzute în capitolele III și IV, în măsura în care beneficiază de finanțare publică și în toate cazurile în care accesul la aceste date este asigurat printr-o bază de date instituțională sau tematică. În acest context, se ține cont de interesele comerciale legitime și de drepturile de proprietate intelectuală preexistente. Prezenta dispoziție nu aduce atingere articolului 1 alineatul (2) litera (c).
🡻 2003/98/CE (adaptat)
⇨ nou
CAPITOLUL IV
NEDISCRIMINAREA ȘI COMERȚUL ECHITABIL
Articolul 1110
Nediscriminarea
(1)
Toate condițiile aplicabile de reutilizare a documentelor sunt nediscriminatorii în raport cu față de categoriile comparabile de reutilizare⌦ , inclusiv în raport cu reutilizarea transfrontalieră ⌫.
(2)
În cazul în care documentele sunt reutilizate de un organism din sectorul public ca bază pentru activitățile sale comerciale desfășurate în afara domeniului de aplicare a sarcinii sale publice, pentru furnizarea documentelor necesare activităților în cauză se aplică aceleași taxe și condiții ca cele valabile pentru ceilalți utilizatori.
Articolul 1211
Interzicerea acordurilor de exclusivitate
(1)
Reutilizarea documentelor este deschisă tuturor potențialilor actori de pe piață, chiar în cazul în care unul sau mai mulți actori exploatează deja produsele cu valoare adăugată bazate pe aceste documente. Contractele sau alte acorduri încheiate între organismele din sectorul public ⇨ sau întreprinderile publice ⇦ care dețin documentele și părți terțe nu oferă drepturi exclusive.
(2)
Cu toate acestea, în cazul în care un drept exclusiv este necesar pentru a furniza un serviciu de interes public, validitatea motivului pentru care a fost acordat dreptul exclusiv în cauză este reexaminată periodic și, în orice caz, o dată la trei ani. Acordurile de exclusivitate încheiate după data intrării în vigoare a prezentei directive ⇨ sunt puse la dispoziția publicului cu cel puțin două luni înainte de intrarea lor în vigoare. Clauzele definitive ale acestor acorduri ⇦ sunt transparente și ⌦ sunt puse la dispoziția publicului ⌫ publice.
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (10) litera (a)
Digitalizarea resurselor culturale nu intră sub incidența prezentului alineat.
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (10) litera (b)
32a.
Fără a aduce atingere alineatului (1), în cazul în care un drept exclusiv privește digitalizarea resurselor culturale, perioada de exclusivitate nu depășește, în general, 10 ani. În cazul în care perioada respectivă depășește 10 ani, durata acesteia face obiectul unei revizuiri pe parcursul celui de al 11-lea an și, ulterior, dacă este cazul, o dată la șapte ani.
Acordurile prin care se stabilesc drepturile exclusive menționate la primul paragraf sunt transparente și se fac publice.
În cazul în care există un drept exclusiv menționat la primul paragraf, organismul din sectorul public în cauză primește în mod gratuit, ca parte a acordurilor respective, o copie a resurselor culturale digitalizate. Copia respectivă este disponibilă în scopul reutilizării la expirarea perioadei de exclusivitate.
⇩ nou
(4) Acordurile juridice sau măsurile practice care, fără a acorda în mod explicit un drept exclusiv, au drept scop restrângerea disponibilității pentru reutilizare a documentelor de către alte entități decât părțile terțe care participă la respectivul acord sau respectiva măsură ori despre care se poate considera în mod rezonabil că pot conduce la o astfel de restrângere a reutilizării sunt puse la dispoziția publicului cu cel puțin două luni înainte de intrarea în vigoare. Clauzele definitive ale acestor acorduri și măsuri sunt transparente și sunt puse la dispoziția publicului.
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (10) litera (c) (adaptat)
(3)
Acordurile de exclusivitate în vigoare la 1 iulie 2005 cărora nu li se aplică excepțiile prevăzute la alineatul (2) încetează la sfârșitul contractului sau, în orice caz, la 31 decembrie 2008 cel târziu.
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (10) litera (d) (adaptat)
(54)
Fără a aduce atingere alineatului (3), Aacordurile de exclusivitate în vigoare la 17 iulie 2013 care nu se încadrează la excepțiile prevăzute în conformitate cu alineatele (2) și (3) (2a) încetează la sfârșitul contractului sau, în orice caz, cel mai târziu la 18 iulie 2043.
⇩ nou
CAPITOLUL V
SETURILE DE DATE CU VALOARE RIDICATĂ
Articolul 13
Lista seturilor de date cu valoare ridicată
(1) În vederea realizării obiectivelor prezentei directive, Comisia adoptă o listă a seturilor de date cu valoare ridicată dintre documentele cărora li se aplică prezenta directivă, împreună cu modalitățile de publicare și reutilizare a acestora.
(2) Aceste seturi de date sunt disponibile gratuit, prelucrabile automat și accesibile prin intermediul unor API. Condițiile de utilizare sunt compatibile cu licențele standardelor deschise.
(3) În mod excepțional, disponibilitatea gratuită menționată la alineatul (2) nu se aplică seturilor de date cu valoare ridicată ale întreprinderilor publice dacă evaluarea impactului menționată la articolul 13 alineatul (7) demonstrează că punerea la dispoziție cu titlu gratuit a seturilor de date va conduce la o distorsionare considerabilă a concurenței pe piețele respective.
(4) Pe lângă condițiile prevăzute la alineatul (2), Comisia poate defini alte modalități aplicabile, în particular următoarele:
a.
eventualele condiții de reutilizare;
b.
formatele datelor și ale metadatelor și modalitățile tehnice pentru publicarea și diseminarea acestora.
(5) Selectarea seturilor de date pentru lista menționată la alineatul (1) se bazează pe evaluarea potențialului acestora de a genera beneficii socioeconomice, pe numărul de utilizatori și pe veniturile la generarea cărora ar putea contribui, precum și pe potențialul de a fi combinate cu alte seturi de date.
(6) Măsurile menționate la prezentul articol sunt adoptate de Comisie prin intermediul unui act delegat, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, cu respectarea procedurii prevăzute la articolul 14.
(7) Comisia realizează o evaluare a impactului, care să includă o analiză cost-beneficiu, înainte de adoptarea actului delegat și se asigură că acest act completează instrumentele juridice sectoriale existente în ceea ce privește reutilizarea documentelor care fac parte din domeniul de aplicare al prezentei directive. În cazurile în care este vorba de seturi de date cu valoare ridicată deținute de întreprinderi publice, evaluarea impactului acordă o atenție specială rolului jucat de întreprinderile publice într-un mediu economic concurențial.
🡻 2003/98/CE
CAPITOLUL VIV
DISPOZIȚII FINALE
⇩ nou
Articolul 14
Exercitarea delegării
(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.
(2) Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 13 este conferită Comisiei pentru o perioadă de cinci ani de la [data intrării în vigoare a prezentei directive]. Comisia întocmește un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de încheierea perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cu cel târziu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.
(3) Delegarea de competențe prevăzută la articolul 13 poate fi revocată în orice moment de către Parlamentul European sau de către Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte în ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere valabilității actelor delegate care sunt deja în vigoare.
(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia se consultă cu experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.
(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.
(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 13 intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European, nici Consiliul nu a formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau dacă, înainte de expirarea acestui termen, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecții. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.
🡻 2003/98/CE (adaptat)
Articolul 1512
Aplicare ⌦ Transpunere ⌫
(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive ⌦ articolelor [...] ⌫ până la 1 iulie 2005 ⌦ […] ⌫. Statele membre ⌦ comunică imediat Comisiei textul respectivelor măsuri ⌫ informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.
Când statele membre adoptă aceste dispoziții, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. ⌦ De asemenea, ele conțin o mențiune în sensul că trimiterile, efectuate în cuprinsul actelor cu putere de lege și al actelor administrative în vigoare, la directivele abrogate prin prezenta directivă se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă. ⌫ Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri ⌦ și modul în care se formulează această mențiune. ⌫.
⌦ (2) Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă. ⌫
🡻 2013/37/UE articolul 1 alineatul (11) (adaptat)
⇨ nou
⇨ nou
Articolul 1613
Revizuirea ⌦ Evaluare ⌫
(1)
⇨ La cel puțin patru ani de la data transpunerii prezentei directive, ⇦ Comisia ⌦ evaluează ⌫ revizuiește modul de punere în aplicare prezenta directivă a prezentei directive până la 18 iulie 2018 și comunică rezultatele respectivei revizuiri ⌦ prezintă un raport privind principalele concluzii ⌫ Parlamentului European, și Consiliului ⇨ și Comitetului Economic și Social European ⇦ , însoțite de eventualele propuneri de modificare a directivei. ⇨ Evaluarea se efectuează în conformitate cu orientările Comisiei privind o mai bună legiferare. Statele membre furnizează Comisiei informațiile necesare pentru elaborarea raportului respectiv ⇦.
(2)
O dată la trei ani, statele membre prezintă Comisiei un raport privind informațiile din sectorul public disponibile în vederea reutilizării, condițiile în care sunt puse la dispoziție respectivele informații și practicile în materie de căi de atac. Pe baza respectivului raport, care se face public, statele membre întreprind o revizuire a punerii în aplicare a articolului 6, în special în ceea ce privește impunerea de taxe superioare costului marginal.
(23)
Evaluarea Revizuirea menționată la alineatul (1) are ca obiect în special domeniul de aplicare și impactul prezentei directive, inclusiv măsura în care a crescut reutilizarea documentelor din sectorul public ⌦ cărora li se aplică prezenta directivă ⌫, efectele principiilor aplicate taxării și reutilizarea textelor oficiale cu caracter legislativ și administrativ, ⇨ reutilizarea documentelor deținute de alte entități decât organismele din sectorul public, ⇦ interacțiunea dintre normele referitoare la protecția datelor cu caracter personal și posibilitățile de reutilizare, precum și posibilitățile viitoare de a aduce îmbunătățiri bunei funcționări a pieței interne și de dezvoltare a industriei europene a conținutului ⇨ economiei europene a datelor ⇦.
🡻
Articolul 17
Abrogare
Directiva 2003/98/CE, astfel cum a fost modificată prin directiva prevăzută în anexa I, partea A, se abrogă cu efect de la [data care urmează datei prevăzute la articolul 15 alineatul (1) primul paragraf], fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele de transpunere în dreptul intern și data de aplicare a directivelor menționate în anexa I, partea B.
Trimiterile la directiva abrogată se înțeleg ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.
🡻 2003/98/CE (adaptat)
Articolul 1814
Intrare în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare ⌦ în a douăzecea zi de ⌫ la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 1915
Destinatari
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles,
Pentru Parlamentul European
Pentru Consiliu
Preşedintele
Preşedintele