COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 18.1.2018
COM(2018) 21 final
2018/0006(CNS)
Propunere de
DIRECTIVĂ A CONSILIULUI
de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește regimul special pentru întreprinderile mici
{SWD(2018) 9 final}
{SWD(2018) 11 final}
EXPUNERE DE MOTIVE
1.CONTEXTUL PROPUNERII
•Motivele și obiectivele propunerii
Taxa pe valoarea adăugată (TVA) este un impozit pe consum, suportat în cele din urmă de consumatorul final, dar care este colectat de întreprinderile care livrează bunuri sau prestează servicii. Directiva TVA 1 stabilește o serie de obligații administrative menite să asigure funcționarea corespunzătoare a sistemului (de exemplu, înregistrarea în scopuri de TVA, facturarea, înregistrările contabile și raportarea). Sarcina conformității, derivând din necesitatea de a respecta aceste obligații, generează anumite costuri pentru întreprinderi, costuri denumite „cost de asigurare a conformității”. Obligațiile TVA sunt deosebit de împovărătoare pentru întreprinderile mici dat fiind că acestea au resurse mai restrânse comparativ cu întreprinderile mari. Din acest motiv, întreprinderile mici 2 (denumite în cele ce urmează „IMM-uri”) suportă costuri de asigurare a conformității privind TVA proporțional mai ridicate decât întreprinderile mai mari.
Prin urmare, Directiva TVA include mai multe dispoziții menite să reducă sarcina IMM-urilor în privința TVA. Aceste dispoziții sunt cuprinse, în mare parte, în titlul XII, capitolul 1 al directivei, „Regimul special pentru întreprinderile mici” (denumit în cele ce urmează „Regimul IMM”). Aceste dispoziții permit statelor membre să (i) instituie proceduri simplificate pentru perceperea și colectarea TVA; și (ii) să scutească IMM-urile a căror cifră de afaceri anuală se situează sub un anumit plafon de colectarea și deducerea TVA (denumită în cele ce urmează „scutirea pentru IMM-uri”). Obligațiile TVA simplificate sunt prevăzute, de asemenea, în Directiva TVA, însă în afara regimului IMM. Aceste măsuri sunt opționale – statele membre le pot aplica și întreprinderile pot beneficia de ele.
Prezenta inițiativă face parte din pachetul de reforme anunțat în planul de acțiune privind TVA 3 . Acesta a fost consolidat prin continuarea acestui plan 4 , conform explicațiilor detaliate în secțiunea privind conformitatea cu dispozițiile politicilor existente în domeniul TVA, și explicațiilor oferite prin scrisoarea de intenție a Președintelui Juncker care însoțește discursul său privind Starea Uniunii din anul 2017 5 . Cu toate acestea, această revizuire trebuia efectuată de mult, pentru trei motive principale.
În primul rând, în ciuda faptului că statele membre pot scuti IMM-urile de plata TVA – o opțiune aplicată la scară largă – IMM-urile continuă să suporte costuri disproporționate de asigurare a conformității privind TVA din cauza modului în care este concepută scutirea pentru IMM-uri. Mai exact, IMM-urile care desfășoară comerț transfrontalier nu pot beneficia de scutirea pentru IMM-uri într-un alt stat membru decât cel în care sunt stabilite. De asemenea, costurile ridicate de asigurare a conformității privind TVA sunt generate și de complexitatea și diversitatea normelor privind obligațiile TVA în întreaga Uniune Europeană, pe care IMM-urile pot fi nevoite să le respecte atunci când desfășoară comerț transfrontalier.
În al doilea rând, actualul sistem denaturează concurența atât pe piețele naționale cât și pe piața UE. Scutirea pentru IMM-uri într-un anumit stat membru, care este disponibilă numai întreprinderilor stabilite în acel stat, are un impact negativ asupra situației concurențiale a întreprinderilor stabilite în alte state membre, care livrează bunuri sau prestează servicii pe aceeași piață. Această problemă se va agrava odată cu trecerea la impozitarea la destinație, în conformitate cu sistemul TVA definitiv propus; multe IMM-uri pot fi nevoite să perceapă clienților o TVA care diferă de cea din statul membru în care sunt stabiliți. Principiul impozitării la destinație prevede că TVA trebuie să fie declarată și înregistrată în evidențele contabile în statul membru în care este stabilit clientul (statul membru de „destinație”), și nu în statul membru în care este stabilit IMM-ul (statul membru de „origine”). Aceasta înseamnă că (i) nu există condiții de concurență echitabile pentru IMM-urile care desfășoară activități comerciale în cadrul UE; și (ii) IMM-urile sunt descurajate să desfășoare operațiuni transfrontaliere și să valorifice la maximum oportunitățile oferite de piața unică din cauza obligațiilor în materie de TVA din alte state membre.
La nivel național, denaturările sunt cauzate de faptul că obligațiile simplificate în materie de TVA sunt legate, în principiu, de aplicarea scutirii pentru IMM-uri, iar IMM-urile care nu beneficiază de scutire (pentru că au depășit plafonul cifrei de afaceri sau au optat pentru regimul normal de TVA) nu pot beneficia de aceste obligații simplificate. Această situație poate duce la crearea unui „efect de plafon”, în urma căruia IMM-urile își încetinesc creșterea pentru a evita depășirea plafonului aferent scutirii pentru IMM-uri.
În al treilea rând, revizuirea oferă posibilitatea de a încuraja conformarea voluntară și prin urmare contribuie la reducerea pierderii veniturilor ca urmare a neconformității și a fraudelor în domeniul TVA. Deși este deja greu pentru IMM-uri să respecte obligațiile naționale în materie de TVA, respectarea obligațiilor în materie de TVA din alte state membre, pentru cele care desfășoară activități de comerț transfrontalier, reprezintă un obstacol și mai greu de depășit, dată fiind absența unei alinieri la nivelul UE. Sistemul simplificat de înregistrare și plată MOSS [Mini One Stop Shop] (mini-ghișeul unic) a abordat aceste probleme în ceea privește serviciile electronice furnizate consumatorilor finali [B2C (business-to-consumer) – tranzacții între întreprinderi și consumatori]. Deși propunerea privind comerțul electronic extinde MOSS pentru a acoperi toate prestările B2C, există încă nevoie de îmbunătățiri.
Mai există încă două motive care impun luarea de acțiuni.
În primul rând, regimul IMM este deja depășit, funcționând în prezent în baza unor derogări. Însăși Directiva TVA prevede posibilitatea de a devia de la plafonul de bază de 5 000 EUR pentru scutirea pentru IMM-uri, stabilind în mod expres plafoane pentru 19 state membre. Cu toate acestea, 10 state membre se bazează în prezent pe derogări de la plafonul aplicabil, și au fost deja depuse alte noi cereri de derogare.
În al doilea rând, regimul IMM, care prevede aplicarea de măsuri în statul membru în care sunt stabilite întreprinderile, va deveni nesustenabil odată cu trecerea sistemului TVA la impozitarea la destinație.
Prin urmare, revizuirea are drept scop crearea unui regim IMM modern, simplificat. În special, scopul acesteia este (i) de a reduce costurile de asigurare a conformității privind TVA pentru IMM-uri atât la nivel național, cât și la nivelul UE; (ii) de a reduce denaturarea concurenței atât la nivel național, cât și la nivelul UE; (iii) de a reduce impactul negativ al efectului de plafon; și (iv) de a facilita conformitatea IMM-urilor și activitatea de monitorizare a administrațiilor fiscale.
Acest scop este în conformitate cu obiectivele prezentei propuneri, care intenționează:
·să contribuie la crearea unui mediu care să stimuleze creșterea IMM-urilor;
·să contribuie la crearea unui sistem TVA eficient și robust în vederea creării unui spațiu unic pentru TVA în UE și
·să contribuie la buna funcționare a unei piețe unice mai profunde și mai corecte.
•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică vizat
Revizuirea face parte din planul de acțiune privind TVA care stabilește metode de modernizare a sistemului TVA pentru a-l face mai simplu, mai puțin vulnerabil la fraudă și mai favorabil întreprinderilor. În special, această propunere vine în completarea altor două inițiative legislative care rezultă din planul de acțiune privind TVA și care tratează trecerea la impozitarea la destinație: (i) propunerea privind comerțul electronic, care a fost adoptată în luna decembrie a anului 2016 6 ; și (ii) propunerea de sistem TVA definitiv, care a fost adoptată în luna octombrie a anului 2017 7 . De asemenea, propunerea este în conformitate cu normele TVA privind locul prestării serviciilor de telecomunicații, radiodifuziune și televiziune și a serviciilor furnizate electronic 8 , care au intrat în vigoare în anul 2015.
•Coerența cu alte politici ale UE
Propunerea este în conformitate cu strategia privind piața unică din 2015 9 , prin care Comisia a pornit inițiativa de a ajuta IMM-urile și companiile nou-înființate să abordeze principalele dificultăți cu care se confruntă IMM-urile în toate etapele existenței lor – care le împiedică să profite pe deplin de avantajele pieței unice. De asemenea, este în conformitate cu politicile UE privind IMM-urile, enunțate în Comunicarea din 2016 privind întreprinderile nou-înființate 10 și în cadrul principiului „Gândiți mai întâi la scară mică” descris în Comunicarea din 2008 privind „Small Business Act” (inițiativa în favoarea întreprinderilor mici) 11 .
2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE
•Temeiul juridic
Directiva care urmează a fi adoptată în baza prezentei propuneri modifică Directiva TVA în temeiul articolului 113 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În temeiul acestei prevederi, Consiliul, hotărând în unanimitate în conformitate cu o procedură legislativă specială și după consultarea Parlamentului European și a Comitetului Economic și Social, adoptă dispoziții de armonizare a legislației statelor membre în domeniul impozitării indirecte.
•Subsidiaritatea (pentru competența neexclusivă)
Prezenta propunere este în conformitate cu principiul subsidiarității definit la articolul 5 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană 12 . Principalele probleme identificate (costurile ridicate de asigurare a conformității, denaturarea concurenței, etc.) sunt cauzate de normele actualei Directive TVA. Simplificarea acestora în sensul reducerii sarcinii de asigurare a conformității pentru IMM-uri presupune înaintarea de către Comisie a unei propuneri de modificare a Directivei TVA. Statele membre au foarte puțină libertate de acțiune în legătură cu directiva. Prin urmare, prezenta propunere va oferi în mod cert o valoare adăugată superioară comparativ cu acțiunile care pot fi întreprinse la nivel de stat membru.
•Proporționalitatea
Propunerea este conformă cu principiul proporționalității, adică nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor tratatelor, în special buna funcționare a pieței unice. În conformitate cu testul de subsidiaritate, statele membre nu pot soluționa problemele cu care se confruntă IMM-urile, cauzate de actualele norme privind TVA, în absența unei propuneri de modificare a Directivei TVA. Îmbunătățirile propuse sunt limitate la un număr mic de dispoziții privind TVA care stau la baza problemelor identificate. Secțiunea 7.4 a evaluării impactului care însoțește prezenta propunere conține detalii suplimentare.
•Alegerea instrumentului
În scopul modificării Directivei TVA se propune o directivă.
3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI
•Evaluări ex post/verificări ale adecvării legislației existente
La întocmirea propunerii, au fost analizate normele privind IMM-urile prevăzute actualmente de Directiva TVA. Această analiză, inclusă în anexa 8 a evaluării impactului care însoțește prezenta propunere, se bazează în principal pe o evaluare în retrospectivă a elementelor sistemului de TVA al UE 13 realizată de un consultant extern în anul 2011 și pe un studiu privind regimul IMM realizat de un alt consultant extern în anul 2017.
•Consultări cu părțile interesate
Strategia de consultare a urmărit obținerea de feedback de la părțile interesate cu privire la aplicarea actualelor dispoziții privind TVA care vizează IMM-urile și aflarea punctelor de vedere ale părților interesate cu privire la potențialele modificări ale acestor dispoziții.
Strategia a constat în următoarele elemente: (i) un proces de consultare având ca obiect 2 000 de întreprinderi mici, care a fost desfășurat în cadrul studiului din anul 2017; (ii) o procedură de consultare cu grupul de experți pentru IMM-uri realizată de Rețeaua întreprinderilor europene 14 , în cadrul căreia s-au primit 1 704 contribuții. (iii) o consultare publică deschisă, prin internet, organizată timp de 12 săptămâni, în perioada 20 decembrie 2016 - 20 martie 2017, în urma căreia au fost obținute 113 contribuții 15 ; (iv) un atelier ținut sub auspiciile Programului Fiscalis 2020, organizat sub forma unei întâlniri comune cu Grupul privind Viitorul TVA (GFV) și Grupul de experți în domeniul TVA (VEG), pentru a permite participarea reprezentanților întreprinderilor ce fac parte din VEG; și (v) contribuțiile obținute prin platforma REFIT 16 . Au fost luate în considerare și contribuțiile spontane.
•Obținerea și utilizarea expertizei
Revizuirea pe care se bazează prezenta propunere se întemeiază în special pe analiza desfășurată în cadrul studiului din anul 2017 privind regimul IMM. Studiul a evaluat modul în care funcționează, la nivel național și la nivelul UE, actualele norme în materie de TVA aplicabile IMM-urilor prevăzute de Directiva TVA. De asemenea, a creat opțiuni pentru revizuirea normelor actuale și a analizat impactul acestor opțiuni.
În plus, la această revizuire au contribuit alte două studii: studiul din anul 2016 privind modernizarea TVA pentru comerțul electronic transfrontalier și studiul din anul 2011 privind o evaluare retrospectivă a elementelor sistemului de TVA al UE.
•Evaluarea impactului
Evaluarea impactului pentru prezenta propunere a fost examinată de către Comitetul de analiză a reglementării la 13 septembrie 2017. Comitetul a emis un aviz favorabil propunerii, cu unele recomandări care au fost luate în considerare. Avizul Comitetului, recomandările și o explicație a modului în care au fost luate în considerare sunt incluse în anexa 1 la documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește prezenta propunere.
•Adecvarea reglementărilor și simplificarea
Această inițiativă face parte din programul REFIT. Potrivit Programului de lucru al Comisiei 17 , care descrie noile inițiative ce urmează a fi adoptate în baza programului respectiv în anul 2017, analiza IMM a fost inclusă în Prioritatea Comisiei 18 „O piață internă mai profundă și mai echitabilă, cu o bază industrială consolidată”.
Propunerea vizează obiectivele REFIT (i) de a reduce sarcina TVA care le revine IMM-urilor și administrațiilor fiscale; și (ii) de a reduce denaturarea concurenței la nivelul UE, astfel încât IMM-urile să poată profita pe deplin de avantajele pieței unice. În special, prin această inițiativă se preconizează o reducere cu 18% a costurilor IMM-urilor de asigurare a conformității, față de scenariul de referință prezentat în evaluarea impactului (56,1 miliarde EUR pe an, comparativ cu 68 de miliarde EUR pe an, în prezent). Se preconizează, de asemenea, o creștere cu 13,5% a activităților de comerț transfrontalier desfășurate de IMM-uri în UE. Propunerea ar trebui să aibă de asemenea un impact pozitiv asupra conformării voluntare și asupra competitivității întreprinderilor. Pentru mai multe informații, consultați secțiunile 6 și 7 ale evaluării impactului care însoțește prezenta propunere.
4.IMPLICAȚIILE BUGETARE
Propunerea nu va avea implicații negative pentru bugetul UE.
5.ALTE ELEMENTE
•Planuri de punere în aplicare și modalități de monitorizare, evaluare și raportare
Implementarea propunerii va fi monitorizată în cadrul responsabilităților Comisiei de asigurare a aplicării corecte a legislației UE în materie de TVA. În plus, Comisia și statele membre vor monitoriza și evalua dacă această inițiativă funcționează în mod corespunzător și măsura în care obiectivele sale au fost atinse, în funcție de indicatorii prevăzuți în secțiunea 8 a evaluării impactului care însoțește prezenta propunere.
•Prezentare de ansamblu a principalelor dispoziții ale propunerii
Principalele dispoziții ale propunerii sunt următoarele:
(1)deschiderea scutirii pentru întreprinderi mici către toate întreprinderile eligibile din UE, indiferent dacă sunt sau nu stabilite în statul membru în care se va aplica TVA și în care va fi disponibilă scutirea;
(2)stabilirea unei valori actualizate a nivelului maxim al plafoanelor naționale de scutire;
(3)introducerea unei perioade de tranziție în care întreprinderile mici care depășesc, temporar, plafonul de scutire, pot continua să folosească scutirea;
(4)introducerea obligațiilor simplificate în materie de TVA atât pentru întreprinderile mici scutite, cât și pentru cele nescutite.
Explicații detaliate cu privire la dispozițiile specifice ale propunerii
Punctele 1-7, 13, 17, 19 și 20 din articolul 1 propun o serie de amendamente care se referă la actualizări, ajustări tehnice și trimiteri la scutirea pentru IMM-uri în alte dispoziții ale Directivei TVA.
Punctul 8 din articolul 1 introduce un nou articol 280a care cuprinde definiții ale diferitelor concepte necesare pentru aplicarea dispozițiilor regimului special prevăzut în titlul XII, capitolul 1 din Directiva TVA.
Definiția termenului „întreprinderi mici” ajută la clarificarea acelor dispoziții și la sporirea securității juridice a contribuabililor. Acest termen ar acoperi toate întreprinderile a căror cifră de afaceri anuală realizată în Uniune pe piața unică nu depășește suma de 2 000 000 EUR. În legătură cu tratamentul TVA aplicabil acestor întreprinderi, introducerea acestei definiții permite simplificarea măsurilor destinate întreprinderilor care, în termeni economici, sunt mici, deși cifra lor de afaceri depășește plafonul de scutire. Categoria extinsă a acestor întreprinderi mici include, așadar, întreprinderi scutite de TVA, precum și întreprinderi eligibile pentru scutire, dar care au optat pentru aplicarea regulilor normale sau a căror cifră de afaceri depășește plafonul de scutire și care sunt, așadar, impozitate conform regulilor normale.
Există, de asemenea, două definiții ale cifrei de afaceri introduse pentru a facilita aplicarea plafoanelor naționale de scutire („cifra de afaceri anuală la nivel de stat membru”) și condiția de eligibilitate aplicabilă întreprinderilor mici nestabilite („cifra de afaceri anuală la nivel de Uniune”).
Punctele 9, 10 și 16 din articolul 1 prevăd modificări decurgând din eliminarea diminuării treptate a taxelor, care a fost considerată o sursă de complexitate și nu aduce decât contribuții minore la reducerea sarcinii de asigurare a conformității pentru întreprinderile mici. Așadar, această măsură ar trebui să fie eliminată.
Punctul 11 din articolul 1 modifică articolul 283 alineatul (1) în ceea ce privește excluderea de la scutire a întreprinderilor nestabilite. Această modificare este necesară pentru a deschide scutirea pentru întreprinderile din UE nestabilite în statul membru în care efectuează livrări și/sau prestări supuse TVA.
Punctul 12 din articolul 1 modifică articolul 284 pentru a defini noua sferă de aplicare a scutirii pentru întreprinderile mici, care va rămâne opțională pentru statele membre. Statele membre care decid să implementeze scutirea pentru IMM-uri vor avea posibilitatea de a-și stabili plafonul la un nivel care să reflecte cel mai bine propriul lor context economic și juridic. Cu toate acestea, pentru a asigura limitarea sferei de aplicare a scutirii la cele mai mici întreprinderi și pentru a reduce cât mai mult posibil potențialele efecte de denaturare ale scutirii, Directiva TVA va stabili nivelul maxim al plafonului de scutire, care va fi comun pentru toate statele membre. Scutirea va fi disponibilă pentru toate întreprinderile eligibile din UE, indiferent dacă sunt sau nu stabilite în statul membru în care efectuează livrări și/sau prestări supuse TVA.
Întreprinderile mici care pot beneficia de scutire într-un stat membru în care nu sunt stabilite trebuie să îndeplinească două condiții: (i) cifra de afaceri anuală a întreprinderii realizată în statul membru respectiv („cifra de afaceri anuală la nivel de stat membru”) trebuie să fie mai mică decât plafonul de scutire aplicabil în acel stat; și (ii) cifra sa globală de afaceri realizată pe piața unică („cifra de afaceri anuală la nivel de Uniune”) nu trebuie să depășească suma de 100 000 EUR. A doua condiție de eligibilitate ar trebui să prevină potențialele abuzuri ale întreprinderilor mari care, în absența stabilirii unui plafon general al cifrei de afaceri la nivelul UE, ar putea beneficia de scutirile pentru IMM-uri în mai multe state membre (spre exemplu, dacă cifra lor de afaceri în fiecare stat membru ar fi sub plafonul aplicabil aferent scutirii pentru IMM-uri), în ciuda faptului că au o cifră de afaceri globală mare.
Pentru a asigura un control eficace al aplicării condițiilor scutirii, statul membru în care este stabilită o întreprindere care beneficiază de scutire în alte state membre trebuie să colecteze toate informațiile relevante privind cifra de afaceri a întreprinderii respective. Prin urmare, în cazul în care o întreprindere mică beneficiază de scutire în alte state membre decât cel în care este stabilită, statul membru de stabilire are obligația de a asigura declararea corectă, de către întreprinderea mică respectivă, a cifrei de afaceri anuale la nivel de Uniune și a cifrei de afaceri anuale la nivel de stat membru și va informa autoritățile fiscale ale celorlalte state membre vizate în care întreprinderea mică își efectuează livrările și/sau prestările.
Punctul 14 din articolul 1 modifică articolul 288 pentru a stabili care dintre tranzacții trebuie luate în considerare la calcularea cifrei de afaceri anuale și vor sta la baza aplicării scutirii pentru întreprinderile mici.
Punctul 15 din articolul 1 introduce un nou articol 288a, care prevede o perioadă de tranziție pentru întreprinderile mici care beneficiază de scutirea pentru IMM-uri și a căror cifră de afaceri depășește plafonul de scutire într-un anumit an. Aceste întreprinderi pot continua să beneficieze de scutirea pentru IMM-uri în acel an, cu condiția ca cifra lor de afaceri să nu depășească, în anul respectiv, plafonul aplicabil pentru IMM-uri cu mai mult de 50%. Dispoziția reflectă doi parametri de delimitare a acestei perioade de tranziție, meniți să acorde protecție împotriva abuzării de această măsură: un parametru temporal (1 an) și unul legat de cifra de afaceri (depășirea plafonului de scutire aplicabil cu mai mult de 50%).
Punctul 18 al articolului 1 introduce o nouă secțiune 2a cu privire la măsurile de simplificare atât pentru întreprinderile scutite, cât și pentru cele nescutite. Noua subsecțiune 1 integrează în regimul de scutire mai multe obligații simplificate pentru întreprinderile scutite (înregistrare, facturare, contabilitate și declarații de TVA). În plus, statele membre au în continuare posibilitatea de a exonera întreprinderile mici scutite de alte obligații prevăzute la articolele 213-271.
Noua subsecțiune 2 prevede un set de obligații simplificate pentru întreprinderile mici care nu beneficiază de scutirea pentru IMM-uri. Aceste întreprinderi pot fi atât cele eligibile pentru scutire, dar care optează pentru impozitarea în baza regulilor generale, cât și cele ale căror cifre de afaceri depășesc plafonul de scutire, însă sunt mai mici de 2 000 000 EUR, intrând astfel în categoria întreprinderilor mici în înțelesul definiției nou introduse. Având în vedere că întreprinderile scutite nu pot deduce TVA achitată în amonte, scutirea nu ar răspunde, efectiv, nevoilor tuturor întreprinderilor eligibile. În special, întreprinderile mici care livrează bunuri și prestează servicii către alte persoane impozabile ar putea prefera să fie impozitate în baza regulilor generale. Reducerea costurilor de asigurare a conformității privind TVA pentru aceste întreprinderi este, așadar, mai degrabă legată de simplificarea obligațiilor lor în materie de TVA, decât de scutirea în sine.
Prin urmare, statele membre ar trebui, de asemenea, să definească un set de obligații simplificate în materie de TVA pentru întreprinderile mici nescutite. Un astfel de set ar trebui să includă o simplificare a înregistrării și a procedurii de ținere a evidențelor, precum și perioade fiscale mai lungi, ceea ce ar reduce frecvența depunerii declarațiilor TVA. Întreprinderile mici nescutite ar trebui să aibă și posibilitatea de a opta pentru aplicarea perioadelor fiscale normale.
2018/0006 (CNS)
Propunere de
DIRECTIVĂ A CONSILIULUI
de modificare a Directivei 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată în ceea ce privește regimul special pentru întreprinderile mici
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 113,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Parlamentului European 19 ,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 20 ,
hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială,
întrucât:
(1)Directiva 2006/112/CE a Consiliului 21 permite statelor membre să continue aplicarea propriilor regimuri speciale pentru întreprinderi mici, în conformitate cu dispoziții comune și în vederea unei armonizări sporite. Cu toate acestea, aceste dispoziții sunt depășite și nu reduc sarcina de asigurare a conformității pentru întreprinderile mici, deoarece au fost concepute pentru un sistem comun al taxei pe valoare adăugată (TVA) bazat pe impozitarea în statul membru de origine.
(2)În cadrul planului său de acțiune privind TVA 22 , Comisia a anunțat un amplu pachet de măsuri de simplificare pentru întreprinderile mici, menit să reducă sarcina administrativă a acestora și să contribuie la crearea unui mediu fiscal care să faciliteze creșterea întreprinderilor și dezvoltarea comerțului transfrontalier. Acest pachet ar presupune revizuirea regimului special pentru întreprinderile mici, astfel cum a fost descrisă în Comunicarea referitoare la continuarea planului de acțiune privind TVA 23 . Revizuirea regimului special pentru întreprinderile mici constituie, așadar, un element important al pachetului de reforme inclus în planul de acțiune privind TVA.
(3)Revizuirea acestui regim special este strâns legată de propunerea Comisiei de stabilire a principiilor unui sistem definitiv de TVA pentru comerțul transfrontalier între întreprinderi între statele membre, bazat pe impozitarea livrărilor transfrontaliere de bunuri în statul membru de destinație 24 . Trecerea sistemului de TVA la impozitarea la destinație a dus la constatarea că o parte din normele actuale nu sunt adecvate pentru un sistem de impozitare la destinație.
(4)Pentru a aborda problema sarcinii disproporționate de asigurare a conformității cu care se confruntă întreprinderile mici, măsurile de simplificare ar trebui să fie aplicabile nu numai întreprinderilor care beneficiază de scutire în conformitate cu normele existente, dar și celor considerate mici în termeni economici. În scopul simplificării normelor în materie de TVA, întreprinderile vor fi considerate „mici” dacă, potrivit cifrei lor de afaceri, se încadrează în categoria microîntreprinderilor, conform definiției generale prevăzute în Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei 25 .
(5)Regimul special pentru întreprinderile mici, în forma actuală, permite acordarea unei scutiri numai întreprinderilor stabilite în statul membru în care este datorată TVA. Acest fapt are un impact negativ asupra concurenței pe piața unică pentru întreprinderile nestabilite. Pentru a aborda această situație și pentru a evita și alte denaturări ca urmare a trecerii la impozitarea la destinație, ar trebui să poată beneficia de scutire și întreprinderile mici stabilite în alte state membre decât cel în care este datorată TVA.
(6)Întreprinderile mici pot beneficia de scutire numai în cazul în care cifra lor de afaceri anuală este sub plafonul aplicabil în statul membru în care este datorată TVA. La stabilirea plafoanelor, statele membre ar trebui să respecte normele privind plafoanele stabilite de Directiva 2006/112/CE. Aceste norme, mare parte dintre care au fost instituite în anul 1977, nu mai sunt adecvate.
(7)Pentru a simplifica lucrurile, mai multe state membre au fost autorizate să aplice, temporar, plafoane mai mari decât cele permise în baza Directivei 2006/112/CE. Deoarece modificarea normelor generale prin măsuri acordate prin derogare nu este adecvată, ar trebui actualizate normele privind plafoanele.
(8)Ar trebui lăsată la latitudinea statelor membre stabilirea propriilor plafoane naționale pentru scutire, la un nivel care să corespundă cel mai bine condițiilor economice și politice specifice, cu respectarea plafonului superior prevăzut de prezenta directivă. În acest sens, ar trebui clarificat faptul că aplicarea unor plafoane diferite de către statele membre trebuie să se bazeze pe criterii obiective.
(9)Plafonul cifrei de afaceri anuale, pe care este întemeiată acordarea scutirii în cadrul acestui regim special, se bazează numai pe valoarea combinată a livrărilor de bunuri și a prestărilor de servicii efectuate de o întreprindere mică în statul membru în care se acordă scutirea. În cazul în care o întreprindere care nu este stabilită în statul membru respectiv ar putea beneficia de o astfel de scutire indiferent de cifra de afaceri pe care o generează în alte state membre, ar putea avea loc o denaturare a concurenței. Pentru a reduce aceste denaturări ale concurenței și ca o măsură de protecție a veniturilor, numai acele întreprinderi a căror cifră de afaceri la nivel de Uniune se situează sub un anumit plafon ar trebui să fie eligibile pentru scutire într-un stat membru în care nu sunt stabilite.
(10)Pentru a evita descurajarea întreprinderilor mici de a-și dezvolta activitățile și pentru a asigura o tranziție progresivă de la scutire la impozitare, ar trebui să se permită întreprinderilor mici a căror cifră de afaceri nu depășește o anumită limită să continue să beneficieze de scutire pentru o perioadă de timp limitată.
(11)Pentru a reduce sarcina de asigurare a conformității pentru întreprinderile mici, obligațiile acestora ar trebui, de asemenea, să fie simplificate. Dat fiind că necesitatea obligațiilor variază și depinde în mare măsură de faptul dacă întreprinderile mici sunt sau nu scutite de TVA, ar trebui instituite seturi diferite de obligații simplificate.
(12)În cazul în care se aplică o scutire, întreprinderile mici care beneficiază de scutire ar trebui să aibă acces, cel puțin, la obligații simplificate de înregistrare în scopuri de TVA, facturare, contabilitate și raportare.
(13)Mai mult, pentru a asigura respectarea condițiilor pentru scutirile acordate de un stat membru întreprinderilor care nu sunt stabilite în acel stat, este necesară stabilirea obligației acestor întreprinderi de a notifica în prealabil intenția lor de a beneficia de scutire. Această notificare ar trebui transmisă de către întreprinderea mică în cauză statului membru în care este stabilită. Ulterior, pe baza informațiilor declarate privind cifra de afaceri a întreprinderii, acel stat membru ar trebui să transmită informațiile respective celorlalte state membre vizate.
(14)Pe lângă acordarea unei scutiri de TVA, regimurile speciale permit și diminuarea treptată a taxelor. Diminuarea treptată a taxelor este o sursă de complexitate și nu aduce decât contribuții minore la reducerea sarcinii de asigurare a conformității pentru întreprinderile mici. Așadar, această măsură ar trebui să fie eliminată.
(15)Pentru a reduce sarcina de asigurare a conformității pentru întreprinderile mici care nu beneficiază de scutiri, statelor membre ar trebui să li se impună să simplifice înregistrarea în scopuri de TVA și procedura de ținere a evidențelor și să prelungească perioadele fiscale, astfel încât să se reducă frecvența depunerii declarațiilor TVA.
(16)Pentru a veni în sprijinul întreprinderilor mici care se confruntă cu dificultăți în plata TVA către autoritatea competentă deoarece nu au încasat încă plățile de la propriii clienți, statele membre pot permite, în cadrul unui regim opțional, persoanelor impozabile să înregistreze TVA în baza unui sistem de contabilitate de casă. Acest regim ar trebui modificat pentru a îl aduce în concordanță cu definiția întreprinderilor mici.
(17)Obiectivul prezentei directive este de a reduce sarcina de asigurare a conformității pentru întreprinderile mici, obiectiv ce nu poate fi atins în mod suficient de statele membre, putând fi, așadar, mai bine realizat la nivelul Uniunii. În consecință, Uniunea poate să adopte măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în articolul 5, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor sale.
(18)În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative 26 , statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente.
(19)Prin urmare, Directiva 2006/112/CE ar trebui modificată în consecință,
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Directiva 2006/112/CE se modifică după cum urmează:
1.La articolul 2 alineatul (1) litera (b), punctul (i) se înlocuiește cu următorul text:
„(i)o persoană impozabilă care acționează ca atare sau o persoană juridică neimpozabilă, în cazul în care vânzătorul este o persoană impozabilă care acționează ca atare și care nu poate beneficia de scutirea pentru întreprinderi mici prevăzută la articolul 284 și care nu este reglementată de articolul 33 sau 36;”.
2.Articolul 139 se modifică după cum urmează:
(a)la alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:
„Scutirea prevăzută la articolul 138 alineatul (1) nu se aplică livrării de bunuri efectuate de persoane impozabile care beneficiază de scutirea pentru întreprinderi mici prevăzută la articolul 284.”;
(b)alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:
„(2) Scutirea prevăzută la articolul 138 alineatul (2) litera (b) nu se aplică livrării de produse supuse accizelor efectuate de către persoane impozabile care beneficiază de scutirea pentru întreprinderi mici prevăzută la articolul 284.”.
3.Articolul 167a se modifică după cum urmează:
(a)al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:
„Statele membre care aplică sistemul opțional menționat la primul paragraf stabilesc un plafon pentru persoanele impozabile care utilizează sistemul pe teritoriul lor, plafon care se bazează pe cifra de afaceri anuală a persoanei impozabile calculată în conformitate cu articolul 288. Acest plafon nu poate depăși 2 000 000 EUR sau echivalentul în monedă națională.”;
(b)al treilea paragraf se elimină.
4.La articolul 220a alineatul (1), se adaugă următoarea literă (c):
„(c)atunci când persoana impozabilă este o întreprindere mică, în conformitate cu definiția prevăzută la articolul 280a.”.
5.La articolul 270, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
„(a)valoarea anuală totală, exclusiv TVA, a livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii nu depășește, cu mai mult de 35 000 EUR sau echivalentul în monedă națională, valoarea cifrei de afaceri anuale care servește drept referință pentru aplicarea scutirii pentru întreprinderile mici prevăzute la articolul 284;”.
6.La articolul 272 alineatul (1), litera (d) se elimină.
7.La articolul 273, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:
„Opțiunea prevăzută la primul paragraf nu poate fi considerată ca bază de plecare pentru a impune obligații de facturare suplimentare față de cele stabilite la capitolul 3 sau pentru a impune întreprinderilor mici obligații suplimentare față de cele stabilite în secțiunea 2a a titlului XII capitolul 1.”.
8.La titlul XII capitolul 1 se inserează următoarea secțiune -1:
„Secțiunea -1
Definiție
Articolul 280a
În sensul prezentului capitol, se aplică următoarele definiții:
(1)«întreprindere mică» înseamnă orice persoană impozabilă stabilită pe teritoriul Uniunii Europene a cărei cifră de afaceri anuală la nivel de Uniune nu depășește valoarea de 2 000 000 EUR sau echivalentul în monedă națională;
(2)«cifra de afaceri anuală la nivel de stat membru» înseamnă valoarea totală anuală a livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii, exclusiv TVA, realizate de o persoană impozabilă pe teritoriul acelui stat membru;
(3)«cifra de afaceri anuală la nivel de Uniune» înseamnă valoarea totală anuală a livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii, exclusiv TVA, realizate de o persoană impozabilă pe teritoriul Uniunii Europene.”.
9.Titlul secțiunii 2 din titlul XII capitolul 1 se înlocuiește cu următorul text:
„Scutiri”.
10.Articolul 282 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 282
Scutirile prevăzute în prezenta secțiune se aplică livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii efectuate de întreprinderile mici.”.
11.La articolul 283 alineatul (1), litera (c) se elimină;
12.Articolul 284 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 284
(1) Statele membre pot scuti livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate pe teritoriul lor de către întreprinderi mici stabilite pe teritoriul respectiv a căror cifră de afaceri anuală la nivel de stat membru, aferentă acelor livrări și/sau prestări, nu depășește plafonul stabilit de acele state membre pentru aplicarea acestei scutiri.
Statele membre pot stabili plafoane diferite pentru sectoare economice diferite, pe baza unor criterii obiective. Aceste plafoane nu pot depăși, însă, valoarea de 85 000 EUR sau echivalentul în monedă națională.
(2) Statele membre care au instituit scutirea pentru întreprinderile mici scutesc, de asemenea, livrările de bunuri și prestările de servicii efectuate pe teritoriul lor de către întreprinderi stabilite într-un alt stat membru, cu condiția îndeplinirii următoarelor condiții:
(a)cifra de afaceri anuală la nivel de Uniune a respectivei întreprinderi mici să nu depășească valoarea de 100 000 EUR;
(b)valoarea livrărilor și/sau a prestărilor efectuate în statul membru în care întreprinderea nu este stabilită să nu depășească plafonul aplicabil în acel stat membru pentru acordarea scutirii întreprinderilor stabilite în acel stat membru.
(3) Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că întreprinderile mici care beneficiază de scutire îndeplinesc condițiile prevăzute la alineatele (1) și (2).
(4) Înainte de a beneficia de scutire în alte state membre, întreprinderea mică notifică statul membru în care este stabilită.
În cazul în care o întreprindere mică beneficiază de scutire în alte state membre decât cel în care este stabilită, statul membru de stabilire ia toate măsurile necesare pentru a asigura declararea corectă, de către întreprinderea mică respectivă, a cifrei de afaceri anuale la nivel de Uniune și a cifrei de afaceri anuale la nivel de stat membru și informează autoritățile fiscale ale celorlalte state membre vizate în care întreprinderea mică își efectuează livrările și/sau prestările.”.
13.Articolele 285, 286 și 287 se elimină.
14.Articolul 288 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 288
Cifra de afaceri anuală ce servește drept referință în scopul aplicării scutirii prevăzute la articolul 284 se constituie din următoarele sume, exclusiv TVA:
1.valoarea livrărilor de bunuri și prestărilor de servicii, în măsura în care ar fi impozitate dacă ar fi livrate sau prestate de o persoană impozabilă nescutită;
2.valoarea operațiunilor care sunt scutite, cu dreptul de deducere a TVA achitată în stadiul anterior, în temeiul articolelor 98 și 138;
3.valoarea operațiunilor care sunt scutite în temeiul articolelor 146-149 și articolelor 151, 152 și 153;
4.valoarea operațiunilor imobiliare, operațiunilor financiare prevăzute la articolul 135 alineatul (1) literele (b)-(g) și valoarea serviciilor de asigurare și reasigurare, cu excepția cazului în care aceste operațiuni au caracterul de operațiuni accesorii.
Cu toate acestea, cesiunile de active fixe corporale sau necorporale ale unei întreprinderi nu se iau în considerare în scopul calculării cifrei de afaceri”.
15.Se inserează următorul articol 288a:
„Articolul 288a
În cazul în care, într-un an calendaristic ulterior, cifra de afaceri anuală la nivel de stat membru a unei întreprinderi mici depășește plafonul de scutire prevăzut la articolul 284 alineatul (1), întreprinderea mică respectivă poate continua să beneficieze de scutire în acel an, cu condiția ca cifra sa de afaceri anuală la nivel de stat membru să nu depășească, în anul respectiv, plafonul stabilit la articolul 284 alineatul (1) cu mai mult de 50%.”.
16.La articolul 290, a doua teză se elimină.
17.Articolele 291-294 se elimină.
18.La titlul XII capitolul 1 se inserează următoarea secțiune 2a:
„Secțiunea 2a
Simplificarea obligațiilor pentru întreprinderile mici
Subsecțiunea 1
Întreprinderile mici scutite
Articolul 294a
În înțelesul prezentei subsecțiuni, „întreprindere mică scutită” înseamnă orice întreprindere mică care beneficiază de scutire în statul membru în care se datorează TVA în conformitate cu articolul 284 alineatele (1) și (2).
Articolul 294b
Statele membre pot exonera întreprinderile mici scutite stabilite pe teritoriul lor care desfășoară tranzacții exclusiv pe teritoriul statului membru respectiv de obligația de a declara data începerii activității lor în conformitate cu articolul 213 și de a se identifica printr-un număr individual în conformitate cu articolul 214.
În cazul în care această opțiune nu este exercitată sau în cazul în care întreprinderile mici au obligația de a declara data la care își încep activitatea și de a se identifica, statele membre instituie o procedură simplificată pentru identificarea acestor întreprinderi mici printr-un număr individual.
Articolul 294c
Statele membre exonerează întreprinderile mici scutite de obligația de a emite o factură în conformitate cu articolul 220.
Statele membre nu impun întreprinderilor mici scutite o obligație de a emite o factură în conformitate cu articolul 221.
Articolul 294d
Statele membre pot exonera întreprinderile mici scutite de anumite sau de toate obligațiile contabile prevăzute la titlul XI capitolul 4.
În cazul în care statele membre prevăd obligativitatea stocării facturilor, acestea nu pot impune întreprinderilor mici scutite alte obligații decât cele prevăzute de legislația națională în alte domenii decât TVA cu privire la ținerea evidențelor.
Articolul 294e
Statele membre pot exonera întreprinderile mici scutite de obligația de a depune declarația TVA prevăzută la articolul 250.
În cazul în care această opțiune nu este exercitată, statele membre permit întreprinderilor mici scutite respective să depună o declarație TVA simplificată care să acopere durata unui an calendaristic. Cu toate acestea, întreprinderile mici pot opta pentru aplicarea perioadei fiscale stabilite în conformitate cu articolul 252.
Articolul 294f
Statele membre pot exonera întreprinderile mici scutite de anumite sau de toate obligațiile prevăzute la articolele 217-271.
Subsecțiunea 2
Întreprinderile mici nescutite
Articolul 294g
Statele membre instituie o procedură simplificată pentru a permite întreprinderilor mici care nu beneficiază de scutirea prevăzută la articolul 284 să obțină un număr de identificare individual pentru a respecta cerințele articolului 214.
Articolul 294h
În pofida dispozițiilor articolelor 244-248a, statele membre stabilesc obligații simplificate cu privire la stocarea facturilor de către întreprinderile mici.
Articolul 294i
Pentru întreprinderile mici, perioada fiscală care trebuie să fie acoperită de o declarație TVA este anul calendaristic. Cu toate acestea, întreprinderile mici pot opta pentru aplicarea perioadei fiscale stabilite în conformitate cu articolul 252.
Articolul 294j
În pofida dispozițiilor articolului 206, statele membre nu impun întreprinderilor mici să efectueze plăți intermediare.”.
19.La articolul 314, litera (c) se înlocuiește cu următorul text:
„(c)altă persoană impozabilă, în măsura în care livrarea de bunuri de către aceasta face obiectul unei scutiri pentru întreprinderi mici, prevăzută la articolul 284 și se referă la bunuri de capital;”.
20. La articolul 334, litera (c) se înlocuiește cu următorul text:
„(c)altă persoană impozabilă, în măsura în care livrarea de bunuri, efectuată de aceasta în conformitate cu contractul pe baza căruia se plătește comision la vânzare, face obiectul unei scutiri pentru întreprinderi mici, prevăzută la articolul 284 și se referă la bunuri de capital;”.
Articolul 2
(1)Statele membre adoptă și publică, până la 30 iunie 2022 cel târziu, actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul actelor respective.
Statele membre aplică aceste acte începând cu 1 iulie 2022.
Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
(2)Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.
Articolul 3
Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 4
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
Adoptată la Bruxelles,
Pentru Consiliu,
Președintele
Starea Uniunii 2017. Scrisoarea de intenție adresată președintelui Antonio Tajani și prim-ministrului Jüri Ratas, 13 septembrie 2017, ce poate fi accesată la https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/state-union-2017-brochure_ro.pdf . A se vedea și Anexa I la Programul de lucru al Comisiei pentru anul 2017, COM(2016) 710 final, Strasbourg, 25.10.2016, p. 3, ce poate fi accesată la https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/cwp_2017_annex_i_ro.pdf .