P8_TA(2018)0104

Îmbunătățirea sustenabilității datoriei țărilor în curs de dezvoltare

Rezoluția Parlamentului European din 17 aprilie 2018 referitoare la îmbunătățirea sustenabilității datoriei țărilor în curs de dezvoltare (2016/2241(INI))

(2019/C 390/06)

Parlamentul European,

—	având în vedere secțiunea privind datoria și sustenabilitatea datoriei din Agenda pentru acțiune de la Addis Abeba (1),

—	având în vedere rapoartele Secretarului General al ONU din 22 iulie 2014, 2 august 2016 și 31 iulie 2017 privind sustenabilitatea datoriei externe și dezvoltarea,

—	având în vedere principiile Conferinței ONU pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) pentru acordarea și contractarea de împrumuturi în mod responsabil,

—	având în vedere Foaia de parcurs a UNCTAD privind reeșalonarea sustenabilă a datoriilor suverane (aprilie 2015),

—	având în vedere orientările operaționale ale G20 privind finanțarea sustenabilă,

—	având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU nr. 68/304 din 9 septembrie 2014 intitulată „Către instituirea unui cadru juridic multilateral pentru procesele de restructurare a datoriilor suverane”,

—	având în vedere Rezoluția din 10 septembrie 2015 a Adunării Generale a ONU 69/319 privind principiile fundamentale ale proceselor de restructurare a datoriei suverane,

—	având în vedere Principiile directoare privind datoria externă și drepturile omului formulate de Oficiul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului,

—	având în vedere Rezoluția sa din 19 mai 2015 referitoare la finanțarea pentru dezvoltare (2), în special punctele 10, 26, 40, 46 și 47,

—	având în vedere rapoartele grupului de reflecție „Global Financial Integrity”în care sunt estimate amploarea și compoziția fluxurilor financiare ilicite,

—	având în vedere Legea belgiană din 12 iulie 2015 privind combaterea activităților fondurilor „vultur”(„Moniteur belge”din 11 septembrie 2015),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0129/2018),

A.	întrucât soluționarea problemelor legate de datoriile suverane ale țărilor în curs de dezvoltare reprezintă un element important al cooperării internaționale și poate contribui la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) în țările în curs de dezvoltare;

B.	întrucât realizarea ODD în țările în curs de dezvoltare necesită investiții substanțiale și întrucât deficitul anual de finanțare este estimat în prezent la aproximativ 2,5 mii de miliarde USD (3);

întrucât împrumuturile reprezintă una dintre sursele posibile de finanțare pentru dezvoltare; întrucât împrumuturile trebuie să fie utilizate în mod responsabil și să fie previzibile; întrucât costurile acestora trebuie să fie pe deplin compensate de randamentul investițiilor și riscurile legate de îndatorare trebuie să fie evaluate cu atenție și trebuie luate măsuri pentru abordarea lor;

întrucât criza datoriilor care a afectat țările în curs de dezvoltare în anii 1980 și 1990 și o campanie la scară largă de reducere a datoriilor a determinat lansarea de către FMI și Banca Mondială a Inițiativei privind țările sărace puternic îndatorate (HIPC) și a Inițiativei multilaterale privind reducerea datoriilor (MDRI) pentru a ajuta aceste țări să realizeze progrese în direcția îndeplinirii obiectivelor de dezvoltare ale mileniului;

E.	întrucât inițiativele HIPC și MDRI nu sunt suficiente pentru a pune capăt crizei datoriilor;

întrucât aceste inițiative, însoțite de explozia prețurilor materiilor prime au îmbunătățit situația financiară a multor țări în curs de dezvoltare, iar ratele dobânzii deosebit de scăzute în urma crizei financiare din 2008 au sprijinit, de asemenea, sustenabilitatea datoriei; întrucât, cu toate acestea, prețurile materiilor prime au scăzut începând cu 2008; întrucât o nouă criză a datoriilor a început în țările sărace, Mozambic, Ciad, Congo și Gambia fiind în incapacitate de plată;

G.	întrucât crizele datoriilor declanșate de scăderea prețurilor materiilor prime și de fluxurile de capital volatile reprezintă o amenințare continuă la adresa sustenabilității datoriei, în special în țările în curs de dezvoltare, care continuă să depindă de exporturile de materii prime;

H.	întrucât a crescut numărul țărilor în curs de dezvoltare care, conform clasificărilor FMI și Băncii Mondiale, se confruntă cu o povară nesustenabilă a datoriei sau prezintă un risc ridicat sau mediu, majoritatea țărilor cu venituri mici aparținând în prezent uneia dintre aceste categorii;

I.	întrucât, potrivit FMI, nivelul mediu al datoriei în Africa Subsahariană a crescut dramatic, de la 34 % din PIB în 2013 la 48 % în 2017;

J.	întrucât mai multe țări, printre care Etiopia, Ghana și Zambia, au un nivel al datoriei de 50 % din PIB sau mai mare, ceea ce reprezintă o povară semnificativă a datoriei, ținând seama de baza de impozitare scăzută din majoritatea țărilor africane;

K.	întrucât serviciul datoriei ca procent din cheltuielile guvernamentale a crescut considerabil începând cu 2013, ceea ce reduce în mod semnificativ oportunitățile de investiții publice;

L.	întrucât peisajul global al datoriei publice a suferit schimbări profunde în ultimele decenii, cu apariția unor investitori privați, precum și a Chinei, ca actori cheie;

întrucât structura datoriilor țărilor în curs de dezvoltare s-a schimbat, creditorii privați și condițiile comerciale având un rol din ce în ce mai important, sporind astfel expunerea la volatilitatea piețelor financiare, cu consecințe asupra sustenabilității datoriei; întrucât împrumuturile în monedă națională elimină riscul ratei de schimb valutar, dar lipsa de capital intern poate face ca această situație să fie nefavorabilă sau nefezabilă;

întrucât printre amenințările la adresa sustenabilității datoriilor se numără nu numai deteriorările condițiilor schimburilor comerciale, dezastrele naturale și cele provocate de om, evoluțiile negative și volatilitatea de pe piețele financiare internaționale, ci și creditarea și contractarea de împrumuturi în mod iresponsabil, administrarea defectuoasă a finanțelor publice, deturnarea de fonduri și corupția; întrucât o mai bună mobilizare a resurselor interne oferă posibilități importante de îmbunătățire a sustenabilității datoriei;

O.	întrucât este necesară contribuția la consolidarea capacităților administrațiilor fiscale și la transferul de cunoștințe între țările partenere;

întrucât deși principiile UNCTAD pentru acordarea și contractarea de împrumuturi în mod responsabil și orientările operaționale ale G20 privind finanțarea sustenabilă reprezintă contribuții utile pentru crearea unui cadru normativ, trebuie să se acorde prioritate eliminării practicilor iresponsabile prin introducerea unor principii transparente, acorduri disuasive cu caracter obligatoriu și executorii și, în cazurile bine justificate, a unor sancțiuni;

întrucât sustenabilitatea datoriei statelor nu depinde numai de stocul lor de datorii, dar și de alți factori, cum ar fi garanțiile financiare explicite și implicite (datoriile contingente) emise de țările respective; întrucât parteneriatele de tip public-privat includ adesea garanții și întrucât riscurile aferente salvării băncilor în viitor pot fi, de asemenea, importante;

întrucât analiza sustenabilității datoriei nu ar trebui să se concentreze numai pe considerente economice, precum perspectivele de creștere economică ale statului debitor și capacitatea acestuia de a asigura serviciul datoriei sale, ci trebuie să ia în considerare impactul pe care îl are povara datoriei asupra capacității țării de a respecta toate drepturile omului;

întrucât utilizarea din ce în ce mai frecventă a parteneriatelor public-privat (PPP) în țările în curs de dezvoltare în cadrul Planului european de investiții externe și al Pactului G20 cu Africa ar putea crește nivelul de îndatorare a statului; întrucât investitorii PPP sunt protejați prin tratate bilaterale de investiții, în special prin mecanismele de soluționare a litigiilor dintre investitori și stat, care le permit să introducă acțiuni în justiție împotriva statelor gazdă;

T.	întrucât datoriile odioase contractate de regimuri pentru a facilita practicile sau tranzacțiile corupte care sunt cunoscute de către creditori ca fiind ilicite reprezintă o povară importantă pentru populații, în special pentru populațiile cele mai vulnerabile;

întrucât transparența împrumuturilor acordate guvernelor țărilor în curs de dezvoltare este esențială pentru asigurarea responsabilității în ceea ce privește acordarea împrumuturilor; întrucât lipsa de transparență a jucat un rol semnificativ în încurajarea acordării unor împrumuturi iresponsabile Mozambicului, care au fost efectuate fără verificări serioase în ceea ce privește capacitatea țării de a le rambursa și au fost ascunse, prin urmare, de piețele financiare și de populația Mozambicului;

întrucât datoria odioasă este definită ca fiind o datorie contractată de un regim și servind finanțării unor acțiuni împotriva intereselor cetățenilor statului, despre care creditorii au cunoștință, și întrucât este vorba despre o datorie personală a regimului, contractată de la creditori care acționează cunoscând pe deplin intențiile debitorului; întrucât nu există totuși un consens privind acest concept, din cauza opoziției ferme a unor creditori;

întrucât mobilizarea resurselor interne este afectată în special de evaziunea fiscală, de concurența fiscală dăunătoare și de transferul profiturilor întreprinderilor transnaționale; întrucât inițiativa OCDE privind erodarea bazei de impunere și transferul profiturilor (BEPS) reprezintă un răspuns binevenit, dar insuficient la acest fenomen; întrucât este necesar să se instituie un organism interguvernamental pentru cooperarea fiscală, sub egida ONU, pentru a permite țărilor în curs de dezvoltare să participe în mod egal la reformarea globală a normelor fiscale internaționale în vigoare, astfel cum a solicitat Parlamentul în Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (4);

întrucât fluxurile financiare ilicite din țările în curs de dezvoltare și țările emergente, estimate la o mie de miliarde USD pe an, drenează în mod continuu resursele naționale ale acestor țări, în special pe cele necesare pentru realizarea ODD; întrucât aceste fluxuri duc la împrumuturi externe și subminează capacitatea de a rambursa datoriile;

întrucât îndeplinirea obiectivelor Agendei 2030 și ale Agendei pentru acțiune de la Addis Abeba presupune luarea în considerare a unor noi opțiuni de finanțare a ODD, cum ar fi stabilirea unor taxe pe tranzacțiile financiare și a unei taxe pe tranzacțiile în valută; întrucât, potrivit estimărilor Băncii Reglementelor Internaționale, o taxă de 0,1 % pe tranzacțiile în valută ar finanța cu ușurință realizarea ODD în toate țările cu venituri reduse și în țările cu venituri medii inferioare (5);

întrucât este necesar să se combată fluxurile financiare ilicite în vederea eliminării lor definitive până în 2030, printre altele prin combaterea evaziunii fiscale și prin intensificarea cooperării internaționale, cu măsuri care să faciliteze divulgarea datelor cu caracter fiscal către autoritățile competente și transparența fiscală atât în țările de origine, cât și în țările de destinație;

AA.

întrucât mecanismele existente privind neplata serviciului datoriei statelor diferă fundamental de procedurile de insolvență pentru întreprinderile care aparțin jurisdicțiilor naționale, în sensul că nu există nicio dispoziție privind arbitrarea imparțială în instanță; întrucât împrumuturile pe termen scurt, supuse unor condiții și plătite în tranșe, sunt acordate de FMI, a cărui misiune este de a asigura stabilitatea sistemului financiar internațional; întrucât Clubul de la Paris al statelor creditoare ia decizii cu privire la reducerea datoriilor doar în ceea ce privește împrumuturile oficiale bilaterale acordate de către membrii săi; întrucât Clubul de la Londra al creditorilor privați ia decizii doar cu privire la împrumuturile bancare comerciale ale membrilor săi; întrucât nu există un forum permanent pentru coordonarea procesului de luare a deciziilor cu privire la restructurarea datoriilor de către toți creditorii în cazul unei țări cu un grad ridicat de îndatorare;

AB.	întrucât FMI rămâne principalul forum de discuții în ceea ce privește aspectele legate de restructurarea datoriilor suverane, cu influență semnificativă asupra UE și a statelor sale membre;

AC.	întrucât fondurile „vultur”care vizează debitorii aflați în dificultate și care interferează cu procesele de restructurare a datoriilor nu trebuie să beneficieze de sprijin juridic sau judiciar pentru aceste activități distructive și întrucât trebuie luate măsuri suplimentare în acest sens;

AD.

întrucât deși reducerea datoriilor a oferit noi oportunități țărilor cu venituri reduse, trebuie remarcat faptul că este vorba despre o intervenție unică pentru a restabili sustenabilitatea datoriei, care nu abordează cauzele fundamentale ale acumulării datoriilor nesustenabile și întrucât provocările precum corupția, instituțiile fragile și vulnerabilitatea la șocurile externe trebuie să fie prioritatea principală,

subliniază că împrumuturile responsabile și previzibile reprezintă un instrument indispensabil pentru a asigura un viitor demn țărilor în curs de dezvoltare; subliniază că, dimpotrivă, o datorie sustenabilă reprezintă o condiție prealabilă pentru îndeplinirea obiectivelor Agendei 2030; constată, cu toate acestea, că finanțarea prin îndatorare ar trebui să fie doar o completare și a doua opțiune optimă în raport cu instrumentele care nu generează datorii, cum ar fi veniturile din impozite și taxe și AOD, deoarece finanțarea prin îndatorare prezintă riscuri inerente și grave de producere a crizelor, care necesită înființarea unor instituții adecvate pentru prevenirea și soluționarea crizei datoriilor;

subliniază că accesul la piețele financiare internaționale le permite statelor în curs de dezvoltare să obțină fonduri în vederea atingerii obiectivelor de dezvoltare;

constată cu îngrijorare faptul că gradul de acordare de împrumuturi țărilor sărace a crescut dramatic din 2008; își exprimă temerea legată de o nouă criză a datoriilor; subliniază că este nevoie de o mai mare transparență, de o mai bună reglementare în ceea ce privește creditorii, de justiție fiscală și de luarea de măsuri pentru a le da țărilor posibilitatea de a-și reduce dependența de exporturile de materii prime;

subliniază că împrumutul reprezintă un mijloc important de sprijinire a investițiilor, esențial pentru realizarea dezvoltării sustenabile, inclusiv a ODD;

consideră că împrumutul este legat în mod indisolubil de alte mijloace de finanțare pentru dezvoltare, inclusiv veniturile comerciale, veniturile din impozitul pe venit, transferurile bănești efectuate de migranți către țările în curs de dezvoltare, precum și asistența oficială pentru dezvoltare; reamintește în special că mobilizarea resurselor interne prin impozitare reprezintă cea mai importantă sursă de venituri pentru finanțarea dezvoltării sustenabile; în acest sens, îndeamnă UE să-și intensifice asistența în vederea consolidării capacităților în țările în curs de dezvoltare, în scopul reducerii fluxurilor financiare ilicite, sprijinirii unui sistem fiscal eficient, progresiv și transparent în conformitate cu principiile bunei guvernanțe, precum și în scopul creșterii asistenței sale pentru combaterea corupției și recuperarea activelor furate;

este îngrijorat cu privire la creșterea semnificativă a datoriei publice și private în multe țări în curs de dezvoltare și la impactul negativ al acesteia asupra capacității lor de finanțare a investițiilor în sănătate și educație, economie și infrastructură, precum și în combaterea schimbărilor climatice;

subliniază faptul că planurile de ajustare structurală din anii 1990 aplicate statelor supraîndatorate au împiedicat în mod grav dezvoltarea serviciilor sociale de bază și au subminat capacitatea acestor țări de a-și asuma responsabilitățile esențiale pe care le au ca state suverane de menținere a securității;

subliniază că măsurile privind reducerea datoriilor nu trebuie să fie de natură să împiedice furnizarea serviciilor de bază sau să afecteze negativ respectarea tuturor drepturilor omului, în special a drepturilor economice, sociale și culturale, și nici dezvoltarea în statul beneficiar;

consideră că principala responsabilitate legată de dezvoltarea excesivă a îndatorării (externe) a unui stat o au autoritățile politice care îl guvernează, dar debitorii și creditorii trebuie să aibă o responsabilitate comună în ceea ce privește prevenirea și soluționarea cazurilor de datorii nesustenabile; în sens mai larg, subliniază responsabilitatea comună a debitorilor și a creditorilor de a preveni și de a rezolva criza datoriilor prin credite și acordare de împrumuturi în mod mai responsabil;

10.

subliniază faptul că finanțarea mixtă ar putea da naștere unei bule a datoriilor, în special în Africa Subsahariană și în țările din Caraibe, ceea ce ar face ca aceste țări să dispună de venituri limitate pentru a-și achita datoria; în consecință, solicită finanțatorilor să acorde cea mai mare parte a ajutorului pentru țările cel mai puțin dezvoltate sub formă de granturi; reiterează faptul că orice decizie de promovare a utilizării PPP prin finanțare mixtă în țările în curs de dezvoltare ar trebui să se bazeze pe o evaluare aprofundată a acestor mecanisme, în special, în ceea ce privește dezvoltarea și adiționalitatea financiară, transparența și responsabilitatea, precum și pe lecțiile învățate din experiența anterioară; solicită ca revizuirea Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD) să includă criterii clare privind sustenabilitatea datoriei;

11.

subliniază importanța definirii mecanismelor de salvgardare pentru a preveni ca datoriile guvernamentale contingente să submineze sustenabilitatea datoriilor în țările în curs de dezvoltare; îndeamnă, în mod deosebit, băncile multilaterale de dezvoltare să efectueze evaluări ex-ante ale impactului riscurilor fiscale ale proiectelor PPP (luând în considerare riscurile fiscale totale pe durata de viață a proiectelor PPP), astfel încât să nu fie subminată sustenabilitatea datoriilor țărilor în curs de dezvoltare; consideră că FMI și Banca Mondială ar trebui să includă toate costurile aferente PPP în analiza lor privind sustenabilitatea datoriei;

12.

consideră că normele sau instrumentele aflate în vigoare în prezent sunt fie neadecvate, fie nu au un caracter pe deplin obligatoriu;

13.

solicită UE și statelor sale membre să combată în mod activ paradisurile fiscale, evitarea obligațiilor fiscale și fluxurile financiare ilicite, care nu fac decât să sporească datoria țărilor în curs de dezvoltare, precum și să coopereze cu țările în curs de dezvoltare pentru a combate practicile agresive de evitare a obligațiilor fiscale și să caute modalități pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare să reziste presiunilor de a intra în concurență fiscală, ceea ce ar aduce atingere mobilizării resurselor naționale pentru dezvoltare;

14.

consideră că, în cazurile în care se constată deturnarea de fonduri publice de către guvern, creditorii trebuie să aplice măsuri de avertizare, iar dacă acestea nu sunt eficiente, să impună sancțiuni care ar consta în suspendarea sau chiar obligația de rambursare a împrumuturilor înainte de termenul contractual de plată;

15.

îndeamnă Comisia și statele membre să sprijine țările în curs de dezvoltare în promovarea accesului public la datele privind datoria suverană și să sprijine educarea societății în acest domeniu deoarece, în cazul țărilor în curs de dezvoltare, societatea civilă are rar acces la datele detaliate privind situația finanțelor publice;

16.

solicită elaborarea unor acte legislative care să împiedice acordarea de împrumuturi unor guverne vădit corupte și să sancționeze orice creditori care, în cunoștință de cauză, le oferă acestora împrumuturi;

17.

invită Comisia să elaboreze, în colaborare cu toți actorii internaționali majori și cu țările implicate, o carte albă care să conțină o strategie veritabilă pentru combaterea îndatorării excesive a țărilor în curs de dezvoltare printr-o abordare multilaterală care definește drepturile, obligațiile și responsabilitățile tuturor actorilor implicați și prin luarea în considerare a măsurilor instituționale cele mai potrivite pentru a asigura o abordare echitabilă și sustenabilă a problemei datoriilor; pledează pentru crearea unui cod de conduită în materie de gestionare a creditelor, pentru părțile interesate instituționale, politice și private;

18.

subliniază faptul că cele mai multe dintre obiectivele de dezvoltare durabilă sunt legate de drepturile omului și, prin urmare, constituie un scop în sine în ceea ce privește combaterea sărăciei, spre deosebire de rambursarea datoriei, care este doar un mijloc;

19.

aprobă „principiile directoare privind datoria externă și drepturile omului”ale Oficiului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, potrivit cărora dreptul la realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ar trebui să aibă prioritate față de rambursarea datoriei; invită statele membre ale Uniunii Europene să promoveze utilizarea sistematică a evaluărilor impactului asupra drepturilor omului, ca parte a evaluărilor privind sustenabilitatea datoriei efectuate de Fondul Monetar Internațional și de Banca Mondială;

20.

solicită UE și statelor sale membre să adere la aceste principii atunci când acordă împrumuturi bilaterale și atunci când acționează în cadrul instituțiilor financiare internaționale;

21.

ia act de faptul că evaluarea sustenabilității datoriei de către FMI și Banca Mondială este, de obicei, utilizată de către creditori ca instrumente de orientare în ceea ce privește împrumuturile pe care le acordă; subliniază necesitatea de a aborda capcanele acestora, în special monitorizarea datoriei private externe și lipsa integrării drepturilor omului;

22.

solicită părților interesate în ceea ce privește dezvoltarea să evalueze impactul serviciului datoriei asupra capacității de finanțare a țărilor cu un grad ridicat de îndatorare, în contextul ODD, pentru care trebuie obținute rezultate până în 2030 și care ar trebui să aibă prioritate față de drepturile creditorilor care, în cunoștință de cauză, acordă împrumuturi guvernelor corupte;

23.

sprijină recomandarea UNCTAD de a înființa un Fond african pentru stabilizarea prețurilor materiilor prime pentru a reduce nevoia de a recurge la împrumuturi atunci când scad prețurile materiilor prime;

24.

invită statele membre și alte țări creditoare relevante să acorde o finanțare mai mare pentru investițiile legate de ODD și să își respecte angajamentul pe termen lung de a furniza 0,7 % din VNB ca asistență oficială pentru dezvoltare; le invită să acorde această finanțare sub formă de granturi, mai degrabă decât sub formă de împrumuturi, atunci când rapoartele de evaluare arată că realizarea ODD este compromisă pe termen lung de deteriorarea finanțelor publice; în plus, îndeamnă țările creditoare să stabilească noi surse de finanțare inovatoare și diversificate pentru îndeplinirea ODD, cum ar fi taxa pe tranzacțiile în valută și taxa pe tranzacțiile financiare, care pot contribui la sustenabilitatea datoriei fiecărei țări, în special în perioadele de criză financiară;

25.

își exprimă îngrijorarea cu privire la revizuirea de către Comitetul de asistență pentru dezvoltare al OCDE a criteriilor de raportare privind AOD, în special pentru instrumentele din sectorul privat, deoarece criteriile de raportare extinse creează stimulente pentru utilizarea anumitor modalități de ajutor, în special a împrumuturilor și garanțiilor; observă că, deși aceste discuții sunt încă în curs, finanțatorilor li se permite deja să raporteze anumite împrumuturi și garanții ca AOD fără să existe un set de norme convenite; subliniază necesitatea constituirii unor garanții în ceea ce privește transparența și îndatorarea;

26.

subliniază faptul că ar trebui promovată transparența pentru a crește gradul de răspundere a actorilor implicați; subliniază importanța partajării atât a datelor, cât și a proceselor legate de reeșalonarea datoriilor suverane;

27.

este de acord și solicită Uniunii să sprijine punerea în aplicare a principiilor stabilite de Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare pentru o politică responsabilă în materie de creditare, principii care subliniază, în special, responsabilitatea comună a creditorilor și debitorilor (principiile UNCTAD pentru acordarea și contractarea de împrumuturi suverane în mod responsabil), precum și controlul parlamentar indispensabil în cadrul operațiunilor de finanțare publică; consideră că principiile UNCTAD pentru acordarea și contractarea de împrumuturi în mod responsabil ar trebui transformate în instrumente executorii și obligatorii din punct de vedere juridic;

28.

consideră că transparența și responsabilitatea sunt esențiale pentru sprijinirea contractării și acordării de împrumuturi suverane în mod responsabil; în acest scop, invită statele membre să acționeze în conformitate cu angajamentele asumate în Agenda pentru acțiune de la Addis Abeba și în Orientările operaționale ale G20 privind finanțarea sustenabilă, pentru a spori responsabilitatea creditorilor în ceea ce privește împrumuturile pe care le acordă, pe baza principiilor existente de transparență și responsabilitate, care prevalează în industriile extractive (IETA - Inițiativa privind transparența în industriile extractive); invită, de asemenea, statele membre să promoveze accesul public la datele privind datoria suverană, inclusiv privind datoriile contingente, prin compilarea acestor date într-un registru public centralizat; invită statele membre să publice în mod sistematic informații cu privire la activitățile lor de acordare a împrumuturilor către țările în curs de dezvoltare;

29.

subliniază necesitatea de a conveni asupra unor norme internaționale cu caracter obligatoriu pentru a aborda problema datoriilor odioase și ilegale; consideră, prin urmare, că restructurarea datoriei ar trebui să fie susținută de un audit independent al datoriilor ca modalitate de a distinge între împrumuturile ilegale și odioase și alte împrumuturi; subliniază că împrumuturile ilegale și odioase ar trebui anulate;

30.

regretă refuzul exprimat în 2015 de statele membre, ca urmare a adoptării Poziției comune a Consiliului din 7 septembrie 2015 (6), de a aproba Rezoluția Adunării Generale a ONU 69/319 privind principiile fundamentale ale proceselor de restructurare a datoriei suverane, care a fost, cu toate acestea adoptată cu vot majoritar de Adunarea Generală a ONU la 10 septembrie 2015;

31.

subliniază importanța coerenței acțiunilor întreprinse la nivelul FMI și în cadrul ONU și a coordonării optime a pozițiilor între statele membre;

32.

subliniază necesitatea de a soluționa criza datoriilor într-o manieră echitabilă, rapidă și sustenabilă prin instituirea unui mecanism internaționale de reeșalonare a datoriilor, care să se bazeze pe Foaia de parcurs a UNCTAD privind reeșalonarea datoriilor suverane și pe ideea așa-numitei Comisii Stiglitz de înființare a unui Tribunal Internațional de Restructurare a Datoriilor (IDRC);

33.

invită statele membre să activeze mandatul adoptat prin Rezoluția Adunării Generale a ONU 69/319 din 10 septembrie 2015, astfel încât:

(a)	să instituie mecanisme de avertizare timpurie bazate pe raportarea unei deteriorări mai extinse a sustenabilității datoriei, care ar contribui la identificarea riscurilor și vulnerabilităților țărilor cu un grad ridicat de îndatorare într-un stadiu incipient;

(b)

să permită, în colaborare cu FMI, instituirea unui cadru juridic multilateral pentru restructurarea ordonată și previzibilă a datoriilor suverane ale statelor, pentru a evita ca acestea să devină nesustenabile și pentru a asigura îmbunătățirea previzibilității pentru investitori; solicită o reprezentare echitabilă a țărilor în curs de dezvoltare în organele decizionale ale instituțiilor financiare internaționale;

(c)	să asigure faptul că UE sprijină țările în curs de dezvoltare în combaterea corupției, a activităților infracționale, a evitării obligațiilor fiscale și a spălării banilor;

34.

solicită Comisiei și statelor membre să acționeze în cadrul forurilor internaționale și, împreună cu sectorul privat, să dezvolte un cadru de reglementare care să asigure transparența deplină a condițiilor care reglementează împrumuturile acordate țărilor în curs de dezvoltare și a proprietății acestor împrumuturi, cum ar fi Pactul privind transparența acordării împrumuturilor, care este discutat de unele instituții financiare;

35.

regretă presiunea exercitată asupra unor state precum Tunisia pentru a le încuraja să nu efectueze audituri publice cu privire la originea și condițiile datoriilor lor; solicită UE să colaboreze cu alți finanțatori și cu instituții internaționale, cum ar fi FMI, pentru a proteja și a încuraja dreptul statelor de a efectua audituri cu privire la datoriile publice;

36.

îndeamnă la adoptarea unei norme aplicabile în cazul existenței pericolului de insolvență, în temeiul căreia instanțele să poată să priveze creditorul de dreptul de a solicita plata datoriilor în cazul în care împrumutul respectiv a fost contractat de stat prin încălcarea legislației stabilite de parlamentul său național;

37.

invită statele membre ale Uniunii să adopte, la inițiativa Comisiei, un regulament pe baza legislației belgiene privind combaterea speculațiilor legate de datorii prin fondurile „vultur”;

38.

solicită creditorilor instituționali și privați să accepte un moratoriu privind datoriile în urma unui dezastru natural sau a unei crize umanitare acute, inclusiv a sosirii masive și punctuale de imigranți, pentru a permite statului debitor să își consacre toate resursele pentru a reveni la normalitate;

39.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1) A se vedea p. 27-29.

(2) JO C 353, 27.9.2016, p. 2.

(3) „World Investment Report 2014. Investing in the SDGs: An Action Plan”(„Raport privind investițiile mondiale 2014. Investițiile în ODD: un plan de acțiune”), UNCTAD, 2014, p. 140-145.

(4) JO C 101, 16.3.2018, p. 79.

(5) „Revisiting Debt Sustainability in Africa. Background Paper for UNCTAD’s 2016 Economic Development in Africa Report: «Debt Dynamics and Development Finance in Africa»”(„Revizuirea sustenabilității datoriei în Africa. Documentul de bază pentru Raportul UNCTAD din 2016 privind dezvoltarea economică a Africii: «Dinamica datoriilor și finanțarea dezvoltării în Africa»”).

(6) Doc. 11705/15