COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 14.12.2018

COM(2018) 830 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

privind aplicarea anexei XI la Statutul funcționarilor și a articolului 66a al acestuia

RAPORT INTERMEDIAR AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

privind aplicarea anexei XI la Statutul funcționarilor și a articolului 66a al acestuia

1.Introducere

În temeiul articolului 15 alineatul (4) din anexa XI la Statutul funcționarilor, astfel cum a fost modificat ultima dată în 2013 1 , la sfârșitul anului 2018, Comisia trebuie să prezinte un raport intermediar Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea anexei XI la Statutul funcționarilor și a articolului 66a al acestuia.

Prezentul raport intermediar pune în aplicare dispoziția menționată anterior, descriind procesul și rezultatul punerii în aplicare a normelor de actualizare a remunerațiilor și a pensiilor în conformitate cu anexa XI la Statutul funcționarilor (denumită în continuare „metoda”), precum și a taxei de solidaritate prevăzute la articolul 66a pentru perioada 2014­2018.

2.Obiectivele și principiile fundamentale ale metodei adoptate în 2013    

Dispozițiile 2 metodei curente de actualizare a remunerațiilor și a pensiilor au fost adoptate ca parte a reformei Statutului funcționarilor Uniunii Europene în 2013. Acestea se aplică de la 1 ianuarie 2014 până cel puțin la 31 decembrie 2023.

Funcționarea corespunzătoare a metodei se bazează pe cele două principii fundamentale care au fost reconfirmate în 2013:

-principiul paralelismului în ceea ce privește evoluția puterii de cumpărare a funcționarilor Uniunii Europene și a funcționarilor publici naționali din administrațiile centrale (articolul 65 și anexa XI la Statutul funcționarilor) și

-principiul egalității puterii de cumpărare a funcționarilor UE din diferitele locuri de repartizare (articolul 64 și anexa XI la Statutul funcționarilor).

2.1.1.Principiul paralelismului

Principiul dezvoltării în paralel a puterii de cumpărare înseamnă că puterea de cumpărare a funcționarilor la nivelul UE urmărește, atât în sens ascendent, cât și în sens descendent, evoluția puterii medii de cumpărare a funcționarilor publici din administrațiile centrale naționale.

Prin urmare, în conformitate cu articolul 65 alineatul (1) din Statutul funcționarilor, actualizarea remunerațiilor și a pensiilor reflectă evoluția anuală între data de 1 iulie a anului precedent și data de 1 iulie a anului curent 3 în ceea ce privește:

-salariile reale ale funcționarilor publici din administrațiile centrale pentru un eșantion de 11 state membre 4 reprezentând cel puțin 75 % din produsul intern brut al UE. Pentru fiecare dintre aceste state membre, ajustarea anuală a salariilor de bază se calculează fără inflație și se numește indicator specific. Indicatorul specific global (GSI) reprezintă media tuturor indicatorilor specifici ponderați în funcție de PIB;

-inflația anuală în Bruxelles și Luxemburg (în aceeași proporție ca și distribuția funcționarilor UE între cele două orașe). Acest element se numește indice comun.

GSI și indicele comun se înmulțesc pentru a calcula valoarea actualizării. Valoarea actualizării este exprimată ca un procent care este aplicat la nivel general în raport cu remunerațiile și pensiile nete ale întregului personal al UE, cu intrare în vigoare la 1 iulie 5 .

În acest context, este important să se sublinieze faptul că metoda nu permite „dubla contabilizare” a inflației, dar garantează evoluția paralelă a salariilor membrilor personalului UE și ale funcționarilor publici naționali, fără inflație. În acest scop, GSI este calculat inițial, fără inflație, la nivelul eșantionului de 11 state membre, și este combinat cu indicele comun numai într-o a doua etapă.

Informații detaliate privind evoluția GSI și a indicelui comun sunt furnizate, respectiv, în părțile 3 și 4.

2.1.2.Derogări specifice de la principiul paralelismului adoptat în 2013: înghețarea salariului și taxa de solidaritate

Metoda a fost convenită în 2013 ca rezultat al negocierilor dintre instituțiile UE, administrațiile acestora și reprezentanții personalului acestora.

În conformitate cu articolul 336 din TFUE, procedura legislativă ordinară de modificare a Statutului a implicat Comisia cu dreptul de inițiativă, iar Parlamentul European și Consiliul în calitate de colegiuitori, după consultarea celorlalte instituții în cauză și a administrațiilor acestora, în special Curtea de Justiție și Curtea de Conturi. Înainte de propunerea Comisiei, au avut loc consultări ample cu reprezentanții personalului tuturor instituțiilor. În cadrul procedurii legislative ordinare, Consiliul și-a pus, de asemenea, în aplicare procedura de consultare a reprezentanților personalului.

Pentru a ține seama de contextul economic și social deosebit de dificil din Uniune în acea perioadă și în urma concluziilor Consiliului European adoptate în februarie 2013, în cadrul reformei s-a decis, de asemenea:

-suspendarea actualizării remunerațiilor și a pensiilor întregului personal al instituțiilor, al altor organisme și agenții ale Uniunii prin intermediul metodei în 2013 și 2014 (a se vedea partea 3.4.1 privind înghețarea salariului pe o perioadă de doi ani) și

-echilibrarea avantajelor potențiale ale aplicării metodei pentru funcționarii și alți agenți ai Uniunii Europene prin reintroducerea, începând cu 1 ianuarie 2014, a sistemului unei taxe de solidaritate dedusă din salariile personalului UE cu o rată majorată (a se vedea partea 3.4.2 privind taxa de solidaritate).

 

2.1.3.Derogări generale de la principiul paralelismului: clauze de moderare și exceptare

Prin derogare de la principiul general al paralelismului evoluției puterii de cumpărare, o clauză de moderare limitează creșterea puternică a puterii de cumpărare, precum și orice pierdere importantă a puterii de cumpărare într-un anumit an. În cazul în care creșterea calculată a puterii de cumpărare (GSI) depășește 2 % sau puterea de cumpărare scade cu mai mult de 2 %, atunci variația puterii de cumpărare a funcționarilor UE este limitată la 2 %. Valoarea creșterii sau scăderii puterii de cumpărare care depășește 2 % se aplică după nouă luni, începând cu 1 aprilie anul următor.

Clauza de exceptare limitează creșterea puterii de cumpărare a funcționarilor UE atunci când se înregistrează o recesiune economică la nivelul UE. În cazul în care se înregistrează o previziune de scădere a PIB-ului UE și de creștere a puterii de cumpărare măsurată prin indicatorul specific, atunci, în funcție de amploarea scăderii PIB-ului, o parte din creșterea puterii de cumpărare este amânată pentru anul următor, în conformitate cu tabelul de mai jos:

Produs intern brut	Consecințe în ceea ce privește împărțirea indicatorului specific global	Data plății celei de a doua părți
[-0,1 %; -1 %]	33 %; 67 %	1 aprilie în anul n + 1
[-1 %; -3 %]	0 %; 100 %	1 aprilie în anul n + 1
sub -3 %	0 %	-

Dacă PIB-ul UE a scăzut cu mai mult de 3 %, atunci creșterea puterii de cumpărare datorată metodei se acordă atunci când economia UE se redresează, și anume atunci când produsul intern brut al UE revine la nivelul înregistrat anterior recesiunii (clauza de recuperare).

În cazul în care datele finale furnizate de Comisie cu privire la PIB-ul UE diferă de previziune, în măsura în care afectează consecințele aplicării clauzei de criză, se efectuează corecțiile necesare, inclusiv ajustările retroactive, fie pozitive, fie negative 6 .

2.1.4.Principiul egalității puterii de cumpărare a funcționarilor UE – coeficienți corectori

Coeficientul corector pune în practică principiul general al egalității de tratament, care, în acest caz, corespunde egalității puterii de cumpărare la nivelul întregului personal al instituțiilor, organelor și agențiilor UE, indiferent de locul de repartizare al acestora.

Întrucât aceleași grile de salarizare și sume de bază se aplică întregului personal al UE, coeficienții corectori se aplică personalului care își desfășoară activitatea în afara orașelor Bruxelles și Luxemburg, care nu ar trebui să suporte din punct de vedere financiar costuri mai mari ale vieții în locurile de repartizare a acestora sau să beneficieze de costuri mai mici ale vieții.

Prin urmare, coeficientul corector funcționează ca o ajustare procentuală a salariului pentru a compensa diferența (pozitivă sau negativă) aferentă costului vieții în raport cu fiecare loc de repartizare. Coeficientul corector se aplică în conformitate cu următoarea formulă:

   

Coeficienții corectori sunt actualizați cel puțin o dată pe an, cu intrare în vigoare la 1 iulie 7 . Evoluția detaliată a coeficienților corectori în perioada de referință este prezentată în partea 5.

2.2.Cadrul juridic pentru punerea în aplicare anuală a metodei adoptate în 2013    

2.2.1.Procedura de punere în aplicare a metodei – fluxul de lucru al actualizării

Articolul 65 din Statutul funcționarilor prevede că actualizarea anuală a remunerațiilor și a pensiilor are loc înainte de sfârșitul fiecărui an în lumina unui raport privind datele statistice elaborat de Eurostat. În continuare, prevede că sumele și coeficienții corectori prevăzuți la articolul 64 și la articolul 65 alineatul (1) sunt considerați a fi sume și coeficienți corectori a căror valoare reală la un moment dat se actualizează „fără a se recurge la un alt act legislativ”. Comisia publică valorile actualizate și coeficienții corectori, în termen de două săptămâni de la actualizare, în seria C a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene, pentru informare.

În continuare, anexa XI la Statutul funcționarilor stabilește norme detaliate privind calcularea actualizării și a rolului Eurostat și al institutelor naționale de statistică în ceea ce privește monitorizarea calității datelor de bază și a metodelor statistice aplicate.

Lectura combinată a dispozițiilor de mai sus, astfel cum a fost confirmată în considerentele Regulamentului nr. 1023/2013, indică faptul că actualizarea este definită ca un eveniment „automat” sau „mecanic”, care are loc în lipsa unui proces decizional la nivelul instituțiilor UE și se bazează pe o metodologie strict definită de prelucrare a datelor statistice relevante în ceea ce privește calculul sumelor și coeficienților corectori.

În ceea ce privește procedura, Comisia a definit pe plan intern un flux de lucru administrativ care implică o serie de servicii ale Comisiei pentru a asigura punerea în aplicare adecvată a actualizării odată ce datele statistice subiacente sunt calculate și transmise de Eurostat. Obiectivele principale ale fluxului de lucru sunt instituirea controalelor necesare și a controalelor de calitate pentru a asigura coordonarea bugetară necesară și informarea promptă de către Comisie a instituțiilor, organelor și agențiilor UE.

Începând cu 2014, acest flux de lucru a fost aplicat fără probleme de serviciile Comisiei. A facilitat în mod semnificativ punerea în aplicare cu succes a metodei din punct de vedere tehnic. Ca urmare, toate plățile datorate și recuperările rezultate pe fondul actualizărilor din perioada 2014-2018 și care au afectat remunerațiile și pensiile personalului din cadrul instituțiilor și agențiilor UE au fost executate în termenul legal.

2.2.2.Un set de obligații stricte de raportare

În timp ce punerea anuală în aplicare a actualizării nu necesită adoptarea niciunui act legislativ, colegiuitorii au prevăzut obligații stricte de raportare:

-în conformitate cu articolul 65 alineatul (1) din Statutul funcționarilor, Comisia transmite anual un raport 8 către Parlamentul European și Consiliu privind date legate de impactul bugetar al remunerațiilor și pensiilor funcționarilor Uniunii;

-în temeiul articolului 15 din anexa XI la Statutul funcționarilor, prezentul raport intermediar este transmis Parlamentului European și Consiliului cu privire la aplicarea anexei XI și a articolului 66a din Statutul funcționarilor în cursul anului 2018;

-în temeiul aceluiași articol 15 din anexa XI la Statutul funcționarilor, până la 31 martie 2022, Comisia prezintă un raport Parlamentului European și Consiliului prin care se verifică, în special, dacă evoluția puterii de cumpărare a remunerațiilor și pensiilor funcționarilor Uniunii este coerentă cu evoluția puterii de cumpărare a salariilor funcționarilor publici naționali din administrațiile centrale. Pe baza raportului respectiv, Comisia prezintă, dacă este cazul, o propunere de modificare a anexei XI și a articolului 66a din Statutul funcționarilor în temeiul articolului 336 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

3.Indicatori specifici

Indicatorii specifici măsoară evoluția puterii de cumpărare a funcționarilor publici din administrațiile centrale ale statelor membre.

3.1.Evoluția indicatorilor specifici pentru fiecare stat membru în parte

Calculele și cifrele referitoare la indicatorii specifici se bazează pe datele furnizate și validate de autoritățile responsabile în materie de statistică din statele membre. În acest scop, a fost elaborat și actualizat de-a lungul timpului un chestionar anual privind remunerația. Un set de manuale metodologice și rapoarte de evaluare specifice la nivel de țară sunt, de asemenea, făcute publice pentru a spori nivelul de transparență 9 .

TABELUL 1 sintetizează datele disponibile pentru fiecare stat membru în parte pentru perioada 2014-2018 și prezintă valoarea calculată prin media aritmetică simplă pentru această perioadă. TABELUL 2 reia aceleași date, prezentându-le sub forma unui indice cumulativ (2012=100).

3.2.Evoluția indicatorului specific global astfel cum este definit în metoda din 2013

În conformitate cu metoda adoptată în 2013, indicatorul specific global se calculează începând cu anul 2015 pe baza unui eșantion alcătuit din unsprezece state membre de referință (ponderat în funcție de PIB): Belgia, Germania, Spania, Franța, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Austria, Polonia, Suedia și Regatul Unit.

Date anuale și cumulate pentru fiecare stat membru în parte privind eșantionul aplicabil

TABELUL 3 prezintă seriile cronologice ale indicatorilor specifici pentru eșantionul aplicabil de unsprezece state membre începând din 2015, precum și valoarea calculată prin media aritmetică simplă pentru această perioadă. TABELUL 4 reia aceleași date, prezentându-le sub forma unui indice cumulativ (2014=100).

Indicatorul specific global pentru eșantionul aplicabil

Impactul cumulat al GSI începând cu 2015 este ilustrat în GRAFICUL 5. Acesta corespunde evoluției puterii de cumpărare a funcționarilor publici din eșantionul de 11 state membre pe parcursul perioadei (ponderat în funcție de PIB exprimat în standarde ale puterii de cumpărare). În conformitate cu principiul paralelismului (a se vedea partea 2.1.1), puterea de cumpărare a funcționarilor UE a urmat aceeași evoluție.

GRAFICUL 6 prezintă seriile cronologice ale indicatorului specific global începând din 2015, precum și indicele comun și actualizarea anuală corespunzătoare pentru personalul UE.

TABELUL 7 prezintă datele privind respectivele serii cronologice sub forma unui indice cumulativ pentru perioada vizată. Indicatorul specific global, calculat ca media simplă pentru perioada de patru ani, este de 100,5; impactul cumulat în iulie 2014 (2014=100) este de 102,1. Inflația anuală medie în conformitate cu indicele comun pentru Bruxelles și Luxemburg pentru perioada vizată a fost de 101,5; impactul cumulat este de 105,9. Actualizarea anuală medie a remunerațiilor și a pensiilor a fost de 102,2; impactul cumulat este de 109,2.

3.3.Indicatorul specific global astfel cum este definit în metodele anterioare

Utilizarea unui eșantion de state membre pentru a calcula GSI nu a fost întotdeauna abordarea aleasă de legiuitor. Înainte de 2004, GSI a fost calculat pe baza datelor statistice pentru toate statele membre (de exemplu, 15 state membre în 2003).

Mai mult, în timpul negocierilor care au condus la reforma din 2004, Consiliul a decis să aplice un eșantion de 8 state membre de referință. Această decizie a fost motivată de o analiză retrospectivă a datelor care sugerează că evoluțiile din eșantionul respectiv ar reflecta îndeaproape evoluția medie în toate statele membre. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că o analiză ulterioară a arătat că evoluția efectivă a puterii de cumpărare în eșantionul selectat după 2004 a fost mai mică decât media tuturor statelor membre.

În 2013, colegiuitorul a menținut principiul unui eșantion de state membre, majorând în același timp numărul acestora de la 8 la 11.

Pe baza eșantionului de 8 state membre aplicabil în conformitate cu metoda anterioară (2004­2013), media simplă a GSI anual pentru perioada 2015-2018 ar fi de 100,7, iar impactul cumulat (2014=100) ar fi de 102,5.

La nivelul tuturor celor 28 de state membre, media simplă a GSI anual pentru perioada 2015­2018 ar fi de 101,4, iar impactul cumulat (2014=100) ar fi de 105,4.

3.4.Abatere de la principiul general al paralelismului

3.4.1.Suspendarea actualizării salariilor pe o perioadă de doi ani (2013-2014)

Consiliul European a solicitat, în cadrul reformei Statutului funcționarilor din 2013, ca ajustarea remunerațiilor și pensiilor întregului personal al instituțiilor Uniunii prin intermediul metodei să fie suspendată pe o perioadă de doi ani. Astfel, nu au fost efectuate actualizări ale remunerațiilor și pensiilor în anii 2013 și 2014 10 , prin urmare neputând fi calculat, pentru aceeași perioadă, un indicator specific general în conformitate cu textul clar al Statutului funcționarilor.

În timp ce suspendarea actualizării a întrerupt aplicarea principiului paralelismului pentru perioada 2013-2014, coeficienții corectori au fost în continuare actualizați în vederea asigurării echivalenței puterii de cumpărare între diferitele locuri de repartizare.

3.4.2.Impactul taxei de solidaritate la nivelul UE

Taxa de solidaritate este o deducere din remunerația personalului UE care a fost reintrodusă cu o rată majorată la 1 ianuarie 2014. Rata taxei de solidaritate, care se aplică bazei definite la articolul 66a alineatul (3) din Statutul funcționarilor, este de 6 %. Pentru funcționarii de gradul AD 15, treapta 2 sau de un nivel superior, rata este majorată la 7 %.

În proiectul de buget pe 2019 11 , se estimează că veniturile din taxa de solidaritate vor atinge 93 de milioane de euro. GRAFICUL 8 prezintă evoluția acestor venituri începând din 2012.

3.4.3.Aplicarea clauzelor de moderare și exceptare

Între 2015 și 2018, Eurostat a verificat în mod corespunzător cifrele actualizărilor în raport cu criteriile pentru clauzele de moderare și exceptare, astfel cum sunt prevăzute la articolele 10 și 11 din anexa XI la Statutul funcționarilor.

Indicatorul specific general nu a depășit o limită superioară de + 2 % sau o limită inferioară de -2 % (a se vedea GRAFICUL 5). Prin urmare, clauza de moderare nu s-a aplicat.

Previziunile anuale de creștere a PIB-ului UE disponibile la momentul fiecărui raport anual al Eurostat au fost pozitive. Prin urmare, clauza de exceptare prevăzută la articolul 11 alineatul (1) din anexa XI la Statutul funcționarilor nu s-a aplicat.

Datele finale privind creșterea anuală a PIB-ului la nivelul UE au fost pozitive. Prin urmare, nu a fost efectuată nicio corecție în conformitate cu articolul 11 alineatul (2) din anexa XI la Statutul funcționarilor.

4.Indicele comun

Indicele comun măsoară evoluția costului vieții funcționarilor Uniunii din Belgia și Luxemburg, în funcție de distribuția personalului care își desfășoară activitatea în aceste două state membre, pe baza Indicelui armonizat al prețurilor de consum, IAPC, în cazul Belgiei și a Indicelui prețurilor de consum, IPC, în cazul Luxemburgului), în conformitate cu articolul 1 din anexa XI la Statutul funcționarilor.

Datorită ponderilor specifice de consum utilizate pentru agregarea indicelui comun 12 , pot exista diferențe limitate între evoluția sa și tendințele evoluțiilor IAPC pentru Belgia și IPC pentru Luxemburg 13 într-un anumit an.

GRAFICUL 9 prezintă seriile cronologice privind indicele comun (creșterea anuală din iunie până în iunie prin comparație cu anul precedent), precum și o analiză comparativă a datelor corespunzătoare IAPC în Belgia și IPC în Luxemburg.

Indicele comun mediu pentru perioada 2015-2018 a fost de 101,5. Indicele cumulativ pentru întreaga perioadă până în iunie 2018 (bază iunie 2014 = 100) este de 105,9.

Prin comparație, IAPC-ul mediu din Belgia în această perioadă a fost de 101,7, iar totalul cumulat aferent perioadei a fost de 107,0. IPC-ul mediu din Luxemburg în această perioadă a fost de 100,8, iar totalul cumulat aferent perioadei a fost de 103,0.

5.Coeficienții corectori

În conformitate cu articolul 64 din Statutul funcționarilor, remunerația funcționarilor al căror loc de repartizare este situat în afara orașelor Bruxelles și Luxemburg este exprimată în euro și ajustată printr-un coeficient corector mai mare, mai mic sau egal cu 100 %, în funcție de locul de repartizare. Obiectivul coeficienților corectori este acela de a se asigura că puterea de cumpărare într-un anumit loc de repartizare reflectă situația echivalentă din Bruxelles.

Coeficienții corectori sunt factori matematici care, atunci când sunt aplicați unei sume exprimate în euro și combinați cu cursul de schimb oficial al euro (de exemplu, pentru un anumit oraș care reprezintă locul de repartizare) determină paritatea economică. Aceasta din urmă este o valoare statistică ce reflectă diferența de cost al vieții (de exemplu, între acest oraș și Bruxelles) și corespunde raportului mediu între prețuri. Aceasta reflectă astfel cantitatea de monedă națională necesară într-un anumită locație pentru a cumpăra coșul de bunuri și servicii echivalent, la Bruxelles, cu un euro.

Metodologia de calcul al coeficienților corectori este definită și îmbunătățită în mod regulat de Eurostat în colaborare cu institutele naționale de statistică. În ceea ce privește perioada vizată, se impun a fi menționate următoarele evoluții:

-punerea în aplicare a unei metodologii mai dezvoltate pentru compararea costurilor de îngrijire a sănătății și a educației în statele membre;

-creșterea numărului de organizații care doresc să colaboreze cu Eurostat 14 și să utilizeze datele furnizate de Eurostat în diferite scopuri (de exemplu, Organizația Națiunilor Unite a decis recent să utilizeze datele privind coeficienții corectori pentru a ajusta salariile personalului care lucrează în UE, pe baza costului vieții).

5.1.Evoluția coeficienților corectori

TABELUL 10 prezintă valorile coeficienților corectori pentru diferitele locuri de repartizare la nivelul UE 15 pentru perioada 2013-2018 16 .

Din acest tabel reiese faptul că, în această perioadă, coeficienții corectori aplicabili diferitelor locuri de repartizare au avut evoluții diferite. În 19 dintre locații, acești coeficienți au scăzut, în timp ce în alte 12 locații, aceștia au crescut.

Se impune a fi remarcat faptul că, odată cu intrarea în vigoare a anexei XI cu modificări la Statutul funcționarilor, a intrat în vigoare și o nouă procedură de instituire sau de suprimare a coeficienților corectori, în conformitate cu articolul 9 din aceasta 17 . În perioada 2014-2018, Comisia nu a prezentat nicio cerere oficială, iar lista coeficienților corectori aplicabili a rămas stabilă.

5.2.Aspecte cu care se confruntă Comisia în ceea ce privește coeficienții corectori

5.2.1.Percepția coeficienților corectori ca având un impact negativ asupra puterii de cumpărare și a atractivității serviciului public al UE

Coeficienții corectori sunt adesea percepuți în mod eronat ca factori determinanți ai scăderii puterii de cumpărare a personalului UE, iar administrația Comisiei este întrebată adesea despre rolul coeficienților corectori și metodologia utilizată pentru calcularea acestora. Astfel de întrebări sunt adresate de părțile interesate, inclusiv personal, reprezentanți ai personalului, reprezentanți ai statului gazdă etc. Această problemă apare în special în cazurile care vizează funcționari al căror loc de repartizare face obiectul unui coeficient corector mai mic de 100, în special atunci când acest coeficient specific este supus unor actualizări descendente.

Coeficienții corectori vizează doar menținerea pe parcursul perioadei a echivalenței puterii de cumpărare între personalul care își desfășoară activitatea în diferite state membre și personalul care își desfășoară activitatea la Bruxelles. În schimb, coeficienții corectori nu vizează menținerea puterii de cumpărare la un anumit nivel. Prin urmare, pe măsură ce puterea de cumpărare a personalului din Bruxelles a scăzut (reducere cu 10,5 % între 2004 și 2018), puterea de cumpărare a personalului la nivelul tuturor locurilor de repartizare a scăzut în aceeași proporție.

În același timp, percepția de mai sus a coeficienților corectori rămâne o problemă legată de atractivitatea serviciului public al UE în unele state membre. În acest sens, o serie de agenții ale UE au raportat Comisiei un impact negativ vizibil asupra capacității lor de a recruta și de a păstra personal înalt calificat și echilibrat din punct de vedere geografic.

5.2.2.Ignorarea cheltuielilor efectuate în afara locurilor de repartizare

Metodologia existentă, astfel cum a fost dezvoltată de Eurostat în colaborare cu institutele naționale de statistică, se bazează pe ipoteza că respectivele cheltuieli ale membrilor personalului sunt suportate în totalitate la locul de repartizare. Această simplificare a făcut obiectul anumitor întrebări, dat fiind faptul că nu reflectă pe deplin modelele generale de consum ale membrilor personalului, care includ și cheltuielile efectuate în afara locurilor de repartizare. Eurostat și institutele naționale de statistică au inițiat discuții cu privire la posibilitatea actualizării metodologiei statistice de calcul al coeficienților corectori pentru a ține seama de cheltuielile efectuate în afara locurilor de repartizare.

5.2.3.Costul vieții în Luxemburg

Cu ocazia ultimei reforme a Statutului funcționarilor, colegiuitorii au menținut soluția legislativă pe termen lung, conform căreia nu se aplică niciun coeficient corector în ceea ce privește remunerația personalului în Belgia și Luxemburg, având în vedere rolul special de referință al acestor locuri de desfășurare a activității, ca sedii principale și originare ale majorității instituțiilor europene. În același timp, colegiuitorii au decis să țină seama în mod corespunzător de inflația din Luxemburg prin crearea indicelui comun (a se vedea partea 4).

Această soluție legislativă a făcut obiectul criticilor din partea unor membri ai personalului al căror loc de repartizare este situat în Luxemburg, care au susținut că nu reflectă în mod corect pretinsele diferențe în ceea ce privește costul vieții în Bruxelles și Luxemburg. Recent, membrii personalului au făcut referire la introducerea unui coeficient corector specific pentru Luxemburg de către Asociația Europeană a Liberului Schimb, care are propriul statut al funcționarilor.

Absența unui coeficient corector în Luxemburg în temeiul Statutului funcționarilor Uniunii Europene a făcut, de asemenea, obiectul unor serii de acțiuni de contestare în fața instanțelor UE. Pe baza celei mai recente hotărâri pronunțate de Tribunalul UE în octombrie 2018, această soluție legislativă este confirmată 18 atât timp cât Statutul funcționarilor modificat în 2013 rămâne în vigoare.

6.Concluzii

De la introducerea sa în 2014, anexa XI și articolul 66a din Statutul funcționarilor au fost puse în aplicare cu succes de către Comisie. Metoda de actualizare a remunerațiilor și a pensiilor stabilită de Parlamentul European și de Consiliu și-a dovedit eficiența și eficacitatea în cadrul celor cinci cicluri anuale de punere în aplicare (2014-2018). Metoda și-a atins obiectivele, lăsând la o parte tensiunile la nivel interinstituțional și acțiunile în instanță cunoscute din trecut.

Următoarele concluzii pot fi, în special, trase pe baza punerii în aplicare a anexei XI și a articolului 66a din Statutul funcționarilor în perioada 2014-2018:

(1)În 2013 și 2014, salariile și pensiile funcționarilor UE au fost „înghețate” în termeni nominali. Acest lucru a venit în completarea ajustărilor salariale limitate în 2012 (0,8 %) și a lipsei ajustării salariilor în 2011.

(2)Începând cu 1 ianuarie 2014, o taxă de solidaritate a fost reintrodusă cu o rată majorată. Acest efort de solidaritate s-a tradus printr-o contribuție majorată a funcționarilor UE la bugetul general al UE în urma crizei economice. Această contribuție a crescut de-a lungul perioadei, chiar dacă situația economică și socială a Uniunii s-a îmbunătățit semnificativ.

(3)Începând cu 2015, funcționarii publici naționali din 11 state membre de referință au asistat la o creștere a puterii de cumpărare a salariilor lor cu 2,1 %. Ca urmare a aplicării principiului paralelismului inerent metodei, din 2015 puterea de cumpărare a funcționarilor UE a crescut în paralel cu cea a funcționarilor publici naționali din cele 11 state membre de referință. Cu toate acestea, utilizarea datelor pentru toate cele 28 de state membre ale UE ar fi generat cifre diferite (+ 5,4 %).

(4)În urma fazei inițiale de creștere peste medie a cifrei actualizării în 2015 și 2016, care ar putea fi descrisă ca un efect de „revenire” în statele membre după criza economică și socială, următoarele exerciții anuale în 2017 și 2018 au condus la creșteri moderate ale salariului nominal.

(5)La nivel net în 2018, metoda a dus la o scădere a puterii de cumpărare a personalului UE cu 0,4 %.

(6)Deoarece metoda prevede o actualizare anuală automată și clauze de criză cu activare automată, aceasta a remediat în mod eficient dificultățile în ceea ce privește punerea în aplicare a metodelor anterioare. În același timp, metoda a fost analizată în mod constant de Parlamentul European și de Consiliu prin intermediul rapoartelor anuale prezentate de Comisie.

(7)Metoda a trecut, de asemenea, cu succes de controlul juridic în fața instanțelor europene în cele câteva acțiuni individuale introduse împotriva sa. De asemenea, a preîntâmpinat tensiunile sociale, deoarece nu au avut loc greve de mari proporții la nivelul instituțiilor în perioada respectivă.

(8)În ceea ce privește punerea pe deplin în aplicare a principiului egalității puterii de cumpărare în rândul funcționarilor UE din diferitele locuri de repartizare, prin intermediul sistemului de coeficienți corectori, au fost identificate câteva aspecte care se impun a fi monitorizate îndeaproape în următoarea perioadă de punere în aplicare.

ANEXĂ

(1) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2013.

(2) Este vorba, în principal, de articolele 64, 65 și 65a din Statutul funcționarilor și anexa XI la acesta.

(3) Metodologia se bazează pe compararea unui instantaneu al unui sistem național de remunerare al unui stat membru în luna iulie a anului curent, cu un instantaneu echivalent în același stat membru în luna iulie a anului precedent.

(4) Belgia, Germania, Spania, Franța, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Austria, Polonia, Suedia și Regatul Unit.

(5) Pentru a ține cont de modificările substanțiale ale costului vieții în Bruxelles și Luxemburg, o actualizare intermediară poate avea loc începând cu 1 ianuarie, în conformitate cu articolele 4-7 din anexa XI la Statutul funcționarilor. Pragul de sensibilitate la care se face referire în aceste dispoziții nu a fost atins în Bruxelles și Luxemburg de la intrarea în vigoare a metodei din 2013.

(6) Grupul de lucru pentru articolele 64 și 65 din Statutul funcționarilor a hotărât ca „datele finale” furnizate de Comisie cu privire la PIB-ul UE pentru un anumit an să fie interpretate ca date disponibile până la data de 30 septembrie a anului următor. Această clarificare a fost considerată necesară deoarece datele privind PIB pot fi adesea revizuite la mulți ani după anul de referință.

(7) O actualizare intermediară poate avea loc cu intrare în vigoare la 1 ianuarie, în cazul unei modificări substanțiale a costului vieții între lunile iunie și decembrie.

(8) COM(2015) 597 final, COM(2016) 717 final și COM(2017) 699 final.

(9) Manualul metodologic general pentru calcularea indicatorilor specifici este disponibil pe site-ul internet al Eurostat. În plus, 13 evaluări specifice la nivel de țară au fost deja publicate la sfârșitul anului 2018, iar lucrările sunt în curs de desfășurare cu alte autorități naționale pentru a crește numărul evaluărilor publicate (a se vedea următorul link: https://ec.europa.eu/eurostat/web/civil-servants-remuneration/specific-indicators/country-assessments ).

(10) În conformitate cu articolul 65 alineatul (4) din Statutul funcționarilor.

(11) COM(2018) 300.

(12) În comparație cu ponderile obișnuite utilizate pentru statisticile de preț, principala diferență în ceea ce privește agregarea indicelui comun este utilizarea ponderilor pentru chirii care vizează proprietari-locatari (în loc să ia în considerare numai chiriașii).

(13) Valorile indicate sunt pentru indicele total agregat; calculele efective se realizează de la un nivel detaliat.

(14) De exemplu, „anchetele privind bugetele familiale” efectuate pentru a defini ponderile de consum au fost pe deplin armonizate cu organizațiile coordonate (de exemplu, OCDE, Consiliul Europei) și cu Organizația Națiunilor Unite.

(15) În conformitate cu articolele 12 și 13 din anexa la Statutul funcționarilor, ponderile specifice (coeficienții corectori) sunt aplicabile și remunerației personalului care își desfășoară activitatea în afara UE. Valoarea actualizată a acestor ponderi este anexată la rapoartele anuale adoptate de Comisie privind date legate de impactul bugetar al actualizărilor. O metodologie specifică a fost elaborată de Eurostat în colaborare cu autoritățile naționale de statistică.

(16) TABELUL 12 prezintă doar coeficienții corectori care rezultă în urma actualizărilor anuale succesive. Actualizările intermediare care intră în vigoare la 1 ianuarie nu sunt prezentate.

(17) Această procedură presupune, printre altele, adoptarea de către Comisie a unui act delegat în urma unei cereri formale întocmită de autoritățile competente ale statelor membre în cauză, de administrația unei instituții a Uniunii sau de reprezentanții funcționarilor Uniunii dintr-un loc de repartizare anume.

(18) În Hotărârea Tribunalului (Camera a opta) din 4 octombrie 2018 în cauza T-546/16, Marina Tataram/Comisia Europeană, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.