1.CONTEXT

În temeiul articolului 395 din Directiva 2006/112/CE a Consiliului din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată (denumită în continuare „Directiva TVA”), Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza orice stat membru să introducă măsuri speciale de derogare de la dispozițiile directivei respective, pentru a simplifica procedura de colectare a TVA sau pentru a preveni anumite forme de evaziune fiscală sau de fraudă. Întrucât această procedură prevede derogări de la principiile generale în materie de TVA, în conformitate cu hotărârile constante ale Curții de Justiție a Uniunii Europene, aceste derogări trebuie să fie proporționate și să aibă un domeniu de aplicare limitat.

Printr-o scrisoare înregistrată de Comisie la 19 iulie 2016, Italia a solicitat autorizarea de a aplica o măsură de derogare de la articolul 193 din Directiva TVA în vederea aplicării mecanismului de taxare inversă pentru furnizările de bunuri și servicii pentru consorții de către membrii lor. Întrucât informațiile transmise de Italia nu au fost suficiente pentru a analiza cererea, Comisia a adresat Italiei mai multe scrisori pentru a solicita clarificări suplimentare și au avut loc mai multe discuții cu privire la această cerere între Italia și Comisie. În conformitate cu articolul 395 alineatul (2) din Directiva TVA, Comisia a informat celelalte state membre, prin scrisoarea din 28 martie 2018, cu privire la cererea înaintată de Italia. Printr-o scrisoare datată 3 aprilie 2018, Comisia a înștiințat Italia că dispune de toate informațiile pe care le consideră necesare pentru examinarea cererii.

Ca regulă generală, persoana răspunzătoare de plata TVA către autoritățile fiscale, în conformitate cu articolul 193 din Directiva TVA, este persoana impozabilă care furnizează bunurile. Scopul derogării solicitate de Italia este de a transfera această răspundere persoanelor impozabile (consorții în acest caz) cărora le sunt furnizate bunurile de către membrii lor (așa-numitul mecanism de taxare inversă). Obiectivul derogării solicitate este lupta împotriva evaziunii fiscale.

2.TAXAREA INVERSĂ

Persoana care trebuie să plătească TVA în temeiul articolului 193 din Directiva TVA este persoana impozabilă care furnizează bunurile sau serviciile. Scopul mecanismului de taxare inversă este de a transfera această răspundere asupra persoanei impozabile căreia i se furnizează bunurile sau serviciile.

Prin desemnarea persoanei căreia îi sunt furnizate bunurile sau serviciile drept persoana răspunzătoare de plata TVA, furnizorul nu facturează și nu percepe TVA de la client. Prin urmare, furnizorul nu poate dispărea fără a achita TVA către autoritățile fiscale. În acest sens, mecanismul de taxare inversă s-a dovedit eficace ca instrument temporar de combatere a fraudei.

3.CEREREA

Italia a solicitat autorizarea de a aplica o măsură specială de derogare de la articolul 193 din Directiva TVA în ceea ce privește aplicarea mecanismului de taxare inversă pentru furnizările de bunuri și servicii către consorții 1 2 de către membrii lor.

Italia susține în cererea sa că introducerea mecanismului de taxare inversă pentru furnizările de bunuri și servicii între membrii consorțiilor și consorții ar asigura reducerea imediată a schemelor de evaziune care constau în nedeclararea și/sau neplata TVA-ului de către membrii consorțiilor. În plus, mecanismul ar putea avea un efect de descurajare a potențialilor evazioniști și de creștere a eficienței controlului fiscal, datorită numărului limitat de consorții care trebuie auditate.

4.OPINIA COMISIEI

Când Comisia primește cereri în conformitate cu articolul 395, acestea sunt analizate pentru a se asigura că sunt îndeplinite condițiile de bază pentru aprobarea lor, și anume pentru a se stabili dacă măsura specifică propusă simplifică procedurile pentru persoanele impozabile și/sau administrația fiscală sau dacă propunerea previne anumite tipuri de evaziune fiscală sau de fraudă. În acest context, Comisia a adoptat întotdeauna o abordare prudentă, restrictivă, pentru a se asigura că derogările nu subminează funcționarea sistemului general al TVA, că ele au un domeniu de aplicare limitat și că sunt necesare și proporționate.

Orice derogare de la sistemul de plată fracționată nu poate fi, prin urmare, decât o soluție de ultimă instanță și o măsură de urgență și trebuie să ofere garanții în ceea ce privește necesitatea și caracterul excepțional al derogării acordate.

În pofida cererilor repetate ale Comisiei, Italia nu a demonstrat nici natura și nici amploarea posibilelor probleme de fraudă care pot apărea în relațiile dintre consorții și membrii lor.

Este dificil de imaginat cum pot apărea probleme de fraudă în domeniul TVA în relația dintre consorții și membri, întrucât consorțiile ar trebui să acționeze în numele membrilor. În plus, având în vedere această relație specială, Italia ar trebui să fie în măsură să combată frauda prin măsuri adecvate de control. În orice caz, Comisia este dispusă să furnizeze Italiei, la cerere, asistența necesară pentru a contracara problemele de fraudă în domeniul TVA.

În consecință, deoarece Italia nu a demonstrat că măsura de derogare este solicitată în vederea combaterii fraudei sau pentru a simplifica procedurile pentru persoanele impozabile și/sau administrațiile fiscale, așa cum se prevede la articolul 395 din Directiva TVA, cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul respectiv.

5.CONCLUZIE

Pe baza elementelor expuse mai sus, Comisia se opune cererii prezentate de Italia.