COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 13.6.2018

COM(2018) 468 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

privind evaluarea și implementarea programelor de asistență ale UE pentru dezafectare nucleară în Bulgaria, Slovacia și Lituania

{SWD(2018) 344 final}

1Introducere

Atunci când au aderat la UE, Bulgaria, Slovacia și Lituania s-au angajat să închidă opt reactoare nucleare înainte de finalul duratei lor de viață prevăzute:

·centrala nucleară de la Kozlodui din Bulgaria (unitățile 1-4);

·centrala nucleară Bohunice V1 din Slovacia (2 unități) și

·centrala nucleară de la Ignalina din Lituania (2 unități).

UE însăși s-a angajat să ofere asistență financiară în vederea dezafectării în condiții de securitate a reactoarelor respective.

La 13 decembrie 2013 1 ,  2 au fost adoptate două regulamente ale Consiliului pentru a oferi sprijin pentru aceste programe de dezafectare în cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020, continuând asistența oferită în perioadele anterioare.

Prezentul raport sintetizează concluziile evaluării la jumătatea perioadei a programelor de asistență pentru dezafectare nucleară ale UE (denumite în continuare „programele”), derulate în Bulgaria, Slovacia și Lituania; de asemenea, acesta analizează progresele înregistrate în 2017 și în anii precedenți. Raportul îndeplinește cerințele de raportare prevăzute la articolele 6 și 9 din regulamente.

În cursul CFM 2014-2020, Comisia a raportat de trei ori cu privire la acest subiect 3 , 4 , 5 . Prezentul raport, astfel cum se prevede în foaia de parcurs a evaluării la jumătatea perioadei 6 , analizează și prezintă:

·măsura în care programele Kozlodui, Bohunice și Ignalina și-au atins obiectivele în ceea ce privește rezultatele și impactul;

·eficiența utilizării resurselor și

·valoarea adăugată europeană.

Conform articolului 9 din cele două regulamente, evaluarea abordează, de asemenea, necesitatea de a modifica obiectivele specifice și procedurile de implementare 7 descrise la articolul 2 alineatul (2) și, respectiv, la articolul 7.

Este important de remarcat că regulamentele actuale restrâng domeniul de aplicare al programelor doar la activitățile de dezafectare, excluzând măsurile de atenuare din sectorul energetic care au fost sprijinite în perioadele anterioare. O astfel de trecere de la finanțarea unui mix energetic complex și a unor proiecte de dezafectare la un efort singular și concentrat pe programele de dezafectare susținute de planuri de dezafectare detaliate și aprobate a fost o condiție prealabilă esențială pentru sporirea eficacității și a eficienței.

2Obiective

Cele două regulamente urmăresc obiectivul general de a ajuta statele membre respective să ajungă în condiții de securitate la etapa finală a dezafectării, asigurând, în același timp, aplicarea celor mai înalte standarde de securitate.

În toate cele trei cazuri, programele sunt definite în mod adecvat în ceea ce privește domeniul de aplicare, bugetul și planificarea, cu date de finalizare prevăzute care depășesc perioada de finanțare actuală. Depozitarea combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive într-un depozit geologic de adâncime nu face obiectul programelor, ea trebuind să fie abordată de fiecare stat membru în programul național de gestionare a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive, conform cerințelor directivei 8 , 9 aplicabile.

De asemenea, regulamentele definesc obiectivele specifice:

Toate cele trei programe

·lucrările de dezmembrare în sălile turbinelor și în clădirile auxiliare;

·gestionarea în condiții de securitate a deșeurilor rezultate în urma dezmembrării, în conformitate cu planuri detaliate de gestionare a deșeurilor.

Programele Kozlodui și Bohunice

·dezmembrarea componentelor și echipamentelor de mari dimensiuni din clădirile reactoarelor.

Programul Ignalina

·descărcarea combustibilului din miezul reactorului unității 2 și din bazinele de combustibil ale reactoarelor unităților 1 și 2 în instalația de stocare uscată a combustibilului uzat;

·menținerea în condiții de securitate a unităților reactoarelor.

Procedurile de punere în aplicare7 stabilesc valoarea de bază pentru fiecare program de dezafectare, până la starea finală corespunzătoare, și prevăd ținte concrete pentru fiecare obiectiv specific.

3Instrumente

Comisia și-a întemeiat evaluarea la jumătatea perioadei în principal pe:

(1)un studiu 10 extern efectuat în 2017, care a inclus o cercetare documentară aprofundată, interviuri cu părți interesate specifice, vizite la fața locului, o analiză a consultării publice și o consultare specifică suplimentară, un exercițiu de evaluare comparativă cu instrumente comparabile și un grup de experți;

(2)un studiu 11 extern efectuat în 2016, care a inclus o evaluare a estimărilor costurilor globale ale programelor, o evaluare globală a riscurilor, o analiză a fondurilor naționale și a altor surse, precum și o analiză a solidității bugetelor de stat;

(3)o verificare tematică a procedurilor de atribuire a contractelor efectuată de un contractant extern;

(4)evaluarea internă a rezultatelor acțiunii de monitorizare periodică realizată de Comisie și a documentației furnizate de părțile interesate;

(5)Raportul special 12 al Curții de Conturi Europene.

4Evaluarea relevanței, a coerenței, a eficacității, a eficienței și a valorii adăugate europene

Prezentul raport evaluează dacă programele sunt pe cale să-și îndeplinească obiectivele urmărite și include recomandări privind modul în care se poate îmbunătăți punerea lor în aplicare. Raportul este însoțit de un document de lucru al serviciilor Comisiei care prezintă informații și analize factuale.

Toți operatorii care se ocupă cu dezafectarea lucrează la capacitate maximă la activitățile de dezafectare. Slovacia a înregistrat cele mai mari progrese și, în prezent, efectuează lucrări de dezmembrare și decontaminare (DD) la clădirea reactorului de la centrala Bohunice. Lucrările DD sunt într-un stadiu avansat în clădirile auxiliare de la Kozlodui și Ignalina. În plus, proiectul-cheie din Lituania privind securitatea în ceea ce privește eliminarea combustibilului uzat din reactorul RBMK (similar cu cel utilizat la Cernobîl) este acum în plină derulare. Descărcarea combustibilului din miezul reactorului unității 2 a fost finalizată la 25 februarie 2018 (și anume, cu 15 luni înainte de termen).

În general, programele sunt pe cale să atingă obiectivele specifice ale regulamentelor, cu finanțarea furnizată în CFM actual. Pe parcursul activităților de monitorizare a fost observată o tendință clară de creștere a eficienței, confirmată de experții independenți. În unele domenii, riscul de întârzieri trebuie să fie diminuat mai mult și monitorizat îndeaproape.

Evaluarea a fost efectuată în funcție de cinci criterii principale: relevanță, coerență, eficacitate, eficiență și valoare adăugată europeană.

Relevanță

(1)În ceea ce privește CFM 2014-2020, obiectivele generale și specifice ale programelor rămân foarte relevante pentru a răspunde necesităților care au fost identificate la momentul elaborării CFM (și anume, progresele înregistrate în procesul de dezafectare după punctul de la care nu mai există cale de întoarcere și atingerea unui grad superior de securitate).

Coerență

(2)Regulamentele sunt coerente cu politicile UE menite să asigure cel mai înalt nivel de securitate nucleară. Temeiul juridic al programelor este conceput pentru a fi în deplină conformitate cu acquis-ul Tratatului Euratom, în special în domeniul securității nucleare 13 , 14 și al gestionării combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive8. Acest lucru nu aduce atingere naturii excepționale a finanțării UE care rezultă din evenimentele specifice din trecut aflate la baza programului. Sprijinul UE a asigurat faptul că au fost urmărite strategii de dezmembrare imediată, a făcut posibilă reducerea mai rapidă a nivelului de pericol radiologic și a împiedicat transferarea unei sarcini excesive către generațiile viitoare, acoperind, în același timp, parțial datoriile statelor membre.

(3)Prin îndeplinirea condiționalităților ex ante, statele membre au conturat domeniul de aplicare al programelor. Prin urmare, gestionarea pe termen lung a combustibilului uzat și a deșeurilor cu nivel ridicat de radioactivitate a fost exclusă în mod explicit din programe și rămâne în responsabilitatea financiară a statelor membre în conformitate cu Directiva 2011/70/Euratom a Consiliului.

(4)De asemenea, programele respectă și politicile UE în domenii ca protecția mediului și protecția socială.

Eficacitate

(5)Până în prezent, au fost înregistrate progrese în toate cele trei programe, iar problemele de lungă durată care au fost preluate din cadrul financiar anterior au fost soluționate în cele din urmă. Infrastructurile-cheie pentru gestionarea combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive fie au devenit operaționale, fie se află în fazele finale de dare în exploatare, dând un nou elan activităților de dezafectare.

(6)În toate cele trei amplasamente, lucrările DD din sălile turbinelor și din clădirile auxiliare au progresat în mod satisfăcător. Operatorii care se ocupă cu dezafectarea au reușit să identifice și să elimine blocajele din procese.

(7)Au fost înregistrate progrese în ceea ce privește lucrările DD în clădirile reactoarelor (zonă controlată) de pe cele trei amplasamente, în conformitate cu calendarele și datele de finalizare respective ale programelor.

(8)În urma programelor de dezafectare au rezultat în principal materiale care urmează să fie reutilizate sau reciclate și deșeuri radioactive condiționate care urmează să fie stocate temporar (depozit temporar de deșeuri) sau eliminate. Pentru cele trei programe, rezultatele obținute în urma dezafectării au fost mai reduse decât cele planificate până în prezent, din mai multe motive: (i) incertitudinile inerente ale caracterizării centralelor au determinat supraestimarea valorilor-țintă; (ii) un flux mai mic de deșeuri rezultate din activitățile de dezmembrare, care intră în instalațiile de gestionare a deșeurilor; și (iii) probleme tehnice legate de fluxurile de deșeuri vechi specifice. Cu toate acestea, procesele de gestionare a deșeurilor au putut, în general, să asigure productivitatea necesară cu respectarea celor mai înalte standarde de securitate.

Eficiență

(9)La începutul CFM actual, cele trei state membre au instituit planuri detaliate de dezafectare pentru a îndeplini condiționalitățile ex ante. Prin urmare, au fost incluse estimări ale costurilor globale ale programelor, iar acestea au fost actualizate cu privire la aspectele anterioare. În 2016, Comisia și-a finalizat evaluarea acestor noi planuri și a concluzionat că sunt complete, relevante, cuprinzătoare și că estimările costurilor globale sunt, în general, adecvate — astfel cum se arată în rezultatele unei evaluări independente11 — cu condiția ca rezerva pentru cheltuielile neprevăzute să fie majorată la 16 %. Prin urmare, atât sfera de aplicare a sprijinului UE, cât și costurile de bază au fost stabilite clar în scopul monitorizării raportului cost-eficacitate.

(10)Analiza arată că programele au fost puse în aplicare, în general, într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor în cadrul financiar actual și că procesul de programare are un nivel de maturitate mult mai ridicat.

(11)Evaluarea financiară comparativă a activităților de dezafectare constituie în continuare o provocare la nivel mondial. Această limitare se reflectă în dificultățile legate de compararea celor trei programe între ele, precum și cu alte programe de dezafectare, în ciuda utilizării pe scară mai largă a Structurii internaționale pentru stabilirea costurilor de dezafectare 15 .

(12)De asemenea, analiza a identificat principalii factori care influențează raportul cost-eficacitate:

·Guvernanța în vigoare din 2014 a condus programele în direcția sporirii eficienței, iar modificările organizaționale au avut un impact pozitiv asupra raportului cost-eficacitate.

·Se pare că creșterea nivelurilor contribuțiilor naționale a sprijinit o mai mare responsabilizare și sporirea interesului economic propriu în statele membre. Cu toate acestea, nu au existat dovezi că o cotă mai mare a contribuțiilor naționale la nivelul proiectelor individuale ar corespunde unei performanțe mai ridicate.

·Punerea în aplicare la timp este esențială pentru raportul cost-eficacitate. Eliminarea obstacolelor preluate din cadrul financiar anterior și recuperarea, după caz, a întârzierilor acumulate au contribuit la raportul cost-eficacitate (de exemplu, soluționarea litigiilor contractuale îndelungate în cazul Ignalina). În plus, metodologia de gestionare 16 a valorii dobândite și setul de indicatori-cheie de performanță au pus la dispoziția părților interesate ale programelor un set de instrumente pentru a anticipa impactul întârzierilor, în vederea diminuării sau a evitării efectelor negative asupra costurilor (a se vedea, de exemplu, caseta cu informații privind programul Bohunice).

·Costurile cu forța de muncă sunt o componentă substanțială a costurilor de dezafectare, legată în mod inerent de factorul timp. Dacă activitatea este desfășurată în principal de personalul operatorilor care se ocupă cu dezafectarea, întârzierile apărute pot afecta costurile, în special atunci când acestea afectează aspectele critice, și anume data de finalizare a programului. Pentru a diminua acest risc, strategiile de externalizare oferă o flexibilitate adecvată pentru ajustarea nevoilor și a eforturilor. Implementarea acestor strategii este bine dezvoltată în programul Bohunice și progresează în programul Ignalina, unde, în 2017, a fost instituit un plan structurat „make or buy”.

·Pe de altă parte, implicarea personalului centralei (care a fost angajat în perioada de funcționare a reactoarelor) este o bună practică de gestionare a cunoștințelor, deoarece asigură preluarea experienței relevante pentru a reduce perioada de implementare. Această practică prezintă, totuși, riscul de a avea un personal prea numeros și de a limita flexibilitatea organizațiilor, în special în cazul în care nu sunt disponibile oportunități alternative.

·Unele probleme tehnice rămân intrinsece procesului de dezafectare, iar piața dezafectării este încă în etapa de dezvoltare. Acest lucru a condus la dificultăți pentru contractanți.

·Au fost observate creșteri ale costurilor cu privire la modificările legislației, iar întârzierile au crescut în cursul proceselor de aprobare reglementară în toate cele trei țări. Deciziile legate de securitatea în domeniul nuclear trebuie să fie luate în mod independent de factorii economici specifici; prin urmare, operatorii care se ocupă cu dezafectarea ar trebui să colaboreze cu autoritățile de reglementare pentru a anticipa aceste evoluții din domeniul reglementării și a introduce în mod adecvat procesele de reglementare în planificarea proiectelor. Deși au fost identificate unele bune practici în Lituania și în Slovacia, această problemă a afectat programul Kozlodui.

·Ținând cont de faptul că doar trei din peste 90 de reactoare închise din Europa au fost dezafectate complet, programele au trebuit să urmărească inițial sporirea eficienței, în mare parte prin învățare în practică. În această privință, schimbul de cunoștințe între cele trei programe a fost un mijloc-cheie de asigurare a eficienței pe parcursul CFM actual. Comisia a încurajat în permanență părțile interesate să facă schimb de bune practici, în special între Slovacia și Bulgaria, datorită similarității centralelor din aceste țări (reactoare de tip VVER).

Valoarea adăugată europeană

(13)Valoarea adăugată a programelor, astfel cum a fost percepută de-a lungul timpului, scade în mod natural pe măsură ce procesul de implementare avansează. De la începutul programelor s-a remarcat valoarea adăugată a acestora în ceea ce privește securitatea nucleară și reducerea costurilor.

·După 2020, decalajul financiar estimat în Bulgaria și Slovacia nu periclitează finalizarea programelor până la datele de finalizare planificate.

·În Lituania, decalajul de finanțare după 2020 a scăzut, de asemenea, datorită participării financiare mai mari a Lituaniei. Cu toate acestea, decalajul rămâne semnificativ (1 331 de miliarde EUR).

·Deși economiile celor trei state membre au, în mod clar, capacitatea de a absorbi nevoile financiare prin resurse financiare naționale, impactul acestei absorbții ar fi mai semnificativ pentru Lituania (0,3 %-0,5 % din bugetul de stat anual).

·Programele au contribuit la o scădere semnificativă a nivelului de risc și pericol radiologic pentru publicul larg. Riscurile cele mai mari legate de securitatea nucleară au fost eliminate în Slovacia și Bulgaria. În Lituania, eliminarea combustibilului uzat din clădirile reactoarelor este în curs de desfășurare — până la finalul acestui proces (planificat a fi finalizat până în 2022, dar finanțat în cadrul actualului CFM), pericolul radiologic rezidual va fi redus substanțial cu câteva ordine de mărime și va fi reprezentat în principal de miezurile din grafit iradiat ale reactoarelor.

(14)Industria nucleară din UE intră în mod ferm într-o nouă fază, caracterizată printr-o intensificare a activităților din etapa finală a duratei de viață. Cu toate acestea, doar câteva programe de dezafectare au înregistrat progrese semnificative, inclusiv programele Kozlodui, Ignalina și Bohunice. Prin urmare, rezultă că industria dezafectării nu a ajuns încă la maturitate deplină. În acest context, sprijinul UE pentru programele de dezafectare din Bulgaria, Slovacia și Lituania a adus valoare adăugată întregii industrii europene a dezafectării în ceea ce privește cunoștințele și expertiza. Prin urmare, aspectele ce țin de schimbul de cunoștințe și de capitalizarea acestora ale programelor servesc drept bază pentru a asigura în continuare valoarea adăugată europeană, sporind astfel securitatea nucleară. Acest proces ar putea fi exploatat în continuare în gestionarea grafitului iradiat, care reprezintă o provocare tehnică la nivel mondial 17 .

5Evaluarea guvernanței

Sistemul de guvernanță a asigurat punerea în aplicare eficace și eficientă a programelor. Factorii-cheie ai succesului includ definirea clară a rolurilor și a responsabilităților, precum și un cadru de monitorizare consolidat.

Roluri și responsabilități

Fiecare stat membru a desemnat un coordonator de program (ministru adjunct/secretar de stat) responsabil cu programarea, coordonarea și monitorizarea programului de dezafectare respectiv. Acest lucru a asigurat o supraveghere amplă a programelor la nivel național și a îmbunătățit accesul Comisiei la informații în cadrul rolului său de supraveghere.

De asemenea, analiza a identificat domenii în care mai sunt posibile îmbunătățiri:

·o mai mare implicare a statelor membre ca părți interesate financiare pentru un grad mai ridicat de asumare a responsabilității, concomitent cu sporirea responsabilității operatorilor care se ocupă cu dezafectarea;

·respectarea termenelor aferente programării anuale și ciclului de raportare ar trebui să fie consolidată prin raționalizarea procedurilor.

Cadrul de monitorizare

Pentru fiecare stat membru există comitete cu funcții de monitorizare și de raportare, co-prezidate de un reprezentant al Comisiei și de coordonatorii de program. Aceste comitete dispun de un tablou de bord al indicatorilor-cheie de performanță și al țintelor detaliate, astfel încât acestea pot gestiona programele printr-un proces bine informat de evaluare și de luare a deciziilor. Obiectivele și indicatorii detaliați (propuși de cele trei state membre și aprobați de Comisie7) au furnizat informații cantitative pentru a măsura progresele înregistrate în vederea realizării obiectivelor specifice ale regulamentelor. În plus, metodologia de gestionare a valorii dobândite a consolidat supravegherea de către Comisie a eficacității și a eficienței, cu un „efect de cascadă” pozitiv la nivel național.

Această analiză a evaluării oferă posibilitatea de revizuire a indicatorilor de performanță pentru:

·a face bilanțul realizărilor și a recalibra indicatorii astfel încât aceștia să reflecte progresele efective în perioadele viitoare;

·a facilita compararea performanțelor programelor și

·a asigura monitorizarea eficace până la finalizarea tuturor proiectelor multianuale finanțate în perioada actuală.

Cofinanțare

Temeiul juridic pentru sprijinul financiar al UE nu definește nivelul necesar al contribuțiilor naționale. Prin urmare, practica de cofinanțare a continuat în conformitate cu acordurile de preaderare. Deși această abordare a creat incertitudini, în prezentul cadru financiar, nivelurile contribuțiilor naționale au crescut până la cuantumurile indicate în tabelele 1 și 2. Acestea prezintă plățile și fondurile stabilite cumulate de la începutul programului de asistență pentru dezafectare.

În general, contribuțiile naționale se situează în limitele definite în cadrul fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI). În plus, analiza nu a scos la iveală dovezi că o cotă mai mare a contribuțiilor naționale la nivelul proiectelor individuale ar corespunde unei performanțe mai bune. În acest context, problema reală nu pare să fie nivelul contribuțiilor naționale, ci mai degrabă percepția generală că programele au caracter nedeterminat. Întrucât stabilirea valorilor de bază a conturat domeniul de aplicare, durata și costurile programelor, elementul esențial pentru obținerea nivelului adecvat de asumare a responsabilității este finalizarea transferului riscurilor de gestionare (de exemplu, creșterea estimărilor costurilor și a întârzierilor din cadrul proiectelor) către statele membre beneficiare.

Tabelul 1 — Plăți (plăți către beneficiarii finali), 31/12/2017 (milioane EUR )

	Stat membru	UE*
Kozlodui	215 (37 %)	364 (63 %)
Bohunice	185 (44 %)	240 (56 %)
Ignalina	159 (15 %)	928 (85 %)

* Include contribuțiile de la alți donatori.    
Sursă: Rapoarte de monitorizare, BERD, CPMA.

Tabelul 2 - Fonduri stabilite (plăți plus alocări), 31/12/2017 (milioane EUR )

	Stat membru	UE*
Kozlodui	458	800
Bohunice	476	681
Ignalina	478	1 568

* Include contribuțiile de la alți donatori.    
Sursă: Rapoarte de monitorizare, programe anuale de activitate, BERD, CPMA.

Indice de referință

Au fost selectate trei instrumente ca parte a unui exercițiu de evaluare comparativă: mecanismul pentru interconectarea Europei, mecanismul de furnizare a ajutorului pentru sprijinul bugetar și proiecte majore cu fonduri ESI. În ceea ce privește programele, criteriul de referință ales include proiecte de mare complexitate și inovații tehnice care au sisteme de gestionare și de guvernanță foarte diferite. Exercițiul a condus la următoarele concluzii:

·în general, cadrul de monitorizare a performanțelor pentru programe este în conformitate cu bunele practici, în special cu practicile care guvernează operațiunile de sprijin bugetar;

·toate instrumentele urmăresc să asigure o asumare a responsabilității fermă la nivel național în privința implementării proiectului prin achiziții timpurii și prin implicarea activă a statelor membre;

·două dintre instrumentele pentru comparație au avut un cadru clar definit pentru cofinanțare, cu rate de cofinanțare UE stabilite clar în temeiul juridic și termene de plată pentru a preveni întârzierile;

·toate instrumentele de referință ofertă un cadrul multianual și nu anual pentru programare.

7Concluzii

În conformitate cu așteptările stabilite pentru CFM actual, Bulgaria, Slovacia și Lituania au înregistrat progrese eficace și eficiente în ceea ce privește dezafectarea reactoarelor. Au existat provocări și întârzieri din cauza complexității programelor, deși sistemul de gestionare a dovedit din ce în ce mai mult că le poate face față. Obstacolele din cadrul financiar anterior au fost eliminate, iar întârzierile preluate au fost recuperate în măsura posibilului.

Pregătirea și avizarea în 2014 a planurilor de dezafectare aferente au reprezentat o etapă esențială și au definit limitele programelor de asistență, fiind stabilite în cele din urmă nevoile de finanțare pentru atingerea etapei finale a dezafectării. În etapa de evaluare la jumătatea perioadei, aceste nevoi au fost confirmate pentru programele Bohunice și Ignalina; pentru programul Kozlodui, revizuirea aflată în curs a planului de dezafectare ar putea conduce la o creștere a estimărilor costurilor după 2020.

În plus, obiectivele și indicatorii detaliați au oferit o bază solidă pentru măsurarea progreselor înregistrate în vederea realizării obiectivelor specifice. Totuși, analiza a arătat, de asemenea, că ar fi util ca acești indicatori să fie recalibrați pentru a se asigura o monitorizare continuă eficace și o posibilă comparabilitate între programe.

În CFM 2014-2020 nu va fi necesară o finanțare suplimentară. Cu toate acestea, atragerea de fonduri suplimentare necesare pe termen lung (după 2020) pentru programul Ignalina presupune o monitorizare atentă în Lituania.

Nivelurile atinse ale contribuțiilor naționale par să fie corespunzătoare pentru sprijinirea nivelurilor de eficiență corespunzătoare; totuși, acestea nu sunt stabilite în temeiul juridic, ceea ce face să persiste unele incertitudini. Creșterea contribuțiilor naționale în raport cu contribuția UE și definirea unui cadru clar și formalizat pentru „cofinanțare” (la nivel de program sau de proiect) ar încuraja, foarte probabil, în continuare o mai mare asumare a responsabilității la nivel național și eforturile beneficiarilor de a realiza economii. În plus, transferul explicit al riscurilor (depășiri ale costurilor, întârzieri) către respectivele state membre ar avea un impact mai mare în contextul actual.

De asemenea, analiza a demonstrat că se vor atinge niveluri de securitate mult mai ridicate la amplasamente ca urmare a finanțării UE în prezentul CFM. Progresele majore preconizate în domeniu includ:

·în Bulgaria: progresele constante în vederea construcției instalației naționale de eliminare, gestionarea deșeurilor vechi și începerea unor lucrări majore de DD în clădirea reactorului;

·în Slovacia: dezmembrarea finală a miezurilor reactoarelor;

·în Lituania: progresele constante în vederea descărcării combustibilului și pregătirile pentru dezmembrarea miezului din grafit iradiat al reactorului, care este un prim proiect de acest tip de o amploare fără precedent.

·Pe baza rezultatelor acestei evaluări, Comisia consideră că aceste măsuri nu ar trebui să fie modificate sau suspendate în actualul CFM. Obiectivele specifice [articolul 2 alineatul (2) din regulamente] rămân valabile, iar procedurile de implementare ar trebui să fie, de preferință, revizuite pentru a beneficia de lecțiile învățate. Orice astfel de actualizare ar trebui să urmărească consolidarea rolului comitetelor de monitorizare și al coordonatorului de program, precum și îmbunătățirea în continuare a sistemului de guvernanță prin simplificarea ciclului de gestionare a programelor, rafinarea conținutului documentelor de programare și de monitorizare și actualizarea și optimizarea țintelor și a indicatorilor pentru măsurile multianuale care se prelungesc după anul 2020.

(1)    Regulamentul (Euratom) nr. 1368/2013 al Consiliului din 13 decembrie 2013 privind sprijinul din partea Uniunii acordat programelor de asistență pentru dezafectare nucleară din Bulgaria și Slovacia, și de abrogare a Regulamentelor (Euratom) nr. 549/2007 și (Euratom) nr. 647/2010 (JO L 346, 20.12.2013, p. 1) și rectificarea la acesta (JO L 8, 11.1.2014, p. 31).

(2)    Regulamentul (UE) nr. 1369/2013 al Consiliului din 13 decembrie 2013 privind sprijinul din partea Uniunii acordat programelor de asistență pentru dezafectare nucleară din Lituania și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1990/2006 (JO L 346, 20.12.2013, p. 7) și rectificările la acesta (JO L 8, 11.1.2014, p. 30 și JO L 121, 24.4.2014, p. 59).

(3)    Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind implementarea lucrărilor din cadrul programului de asistență pentru dezafectare nucleară în Bulgaria, Lituania și Slovacia în 2016 și în anii anteriori — COM(2017) 328 final.

(4)    Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind implementarea lucrărilor din cadrul programului de asistență pentru dezafectare nucleară în Bulgaria, Lituania și Slovacia în 2015 și în anii anteriori — COM(2016) 405 final.

(5)    Raport al Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind implementarea activității desfășurate în cadrul programului de asistență pentru dezafectare nucleară pentru Bulgaria, Lituania și Slovacia în perioada 2010-2014, COM(2015) 78 final.

(6)     http://ec.europa.eu/smart-regulation/roadmaps/docs/plan_2016_249_ndap_evaluation_en.pdf .

(7)    Decizia de punere în aplicare a Comisiei din 7.8.2014 privind normele de aplicare pentru programele de asistență pentru dezafectare nucleară pentru Bulgaria, Lituania și Slovacia pentru perioada 2014-2020, C(2014) 5449 final.

(8)

   Directiva 2011/70/Euratom a Consiliului din 19 iulie 2011 de instituire a unui cadru comunitar pentru gestionarea responsabilă și în condiții de siguranță a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive, JO L 199, 2.8.2011, p. 48-56.

(9)

   Raport al Comisiei către Consiliu și Parlamentul European privind progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei 2011/70/EURATOM a Consiliului, un inventar al deșeurilor radioactive și al combustibilului uzat prezente pe teritoriul Uniunii Europene și perspectivele pentru viitor — COM(2017)236 final.

(10)

   Support to the mid-term evaluation of the Nuclear Decommissioning Assistance Programmes (Sprijin pentru evaluarea la jumătatea perioadei a programelor de asistență pentru dezafectare nucleară), raport final, EY, 2017.

(11)

   Nuclear Decommissioning Assistance Programme (NDAP) – Assessment of the robustness of the financing plans considering the economic-financial-budgetary situation in each concerned Member State and of the relevance and feasibility of the detailed decommissioning plans (Programul de asistență pentru dezafectare nucleară – Evaluare a solidității planurilor financiare având în vedere situația economico-financiară-bugetară din fiecare stat membru vizat, precum și a relevanței și fezabilității planurilor de dezafectare detaliate), Deloitte, NucAdvisor, VVA Europe, Studiu realizat pentru Comisia Europeană, DG Energie, 2016.

(12)    Raportul special nr. 22/2016 al CCE — EU nuclear decommissioning assistance programmes in Lithuania, Bulgaria and Slovakia: some progress made since 2011, but critical challenges ahead (Programele de asistență ale UE pentru dezafectare nucleară din Lituania, Bulgaria și Slovacia: s-au realizat unele progrese în raport cu situația din 2011, dar se prefigurează provocări mari în viitor).

(13)    Directiva 2009/71/Euratom a Consiliului din 25 iunie 2009 de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare, JO L 172, 2.7.2009, pp. 18-22.

(14)    Directiva 2014/87/Euratom a Consiliului din 8 iulie 2014 de modificare a Directivei 2009/71/Euratom de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare, JO L 219, 25.7.2014, pp. 42-52.

(15)    Structura internațională pentru stabilirea costurilor de dezafectare (International Structure for Decommissioning Costing - ISDC) a instalațiilor nucleare, OCDE 2012, AEN nr. 7088.

(16)    O măsură a progresului care prezintă valoarea activității depuse exprimată sub forma bugetului alocat pentru activitatea respectivă.

(17)    Deocamdată nu a fost dezmembrat niciun reactor de putere cu miez din grafit, deși multe astfel de reactoare au fost închise în urmă cu mai mulți ani. Pe lângă Lituania, alte state membre trebuie să deruleze proiecte similare, deoarece dețin stocuri semnificative de grafit iradiat: Regatul Unit (86 000 t), Franța (23 000 t), Lituania (3 800 t), Spania (3 700 t), Italia (3 000 t), Belgia (2 500 t), Germania (2 000 t).

(18)    Estimările la momentul finalizării reprezintă costul total preconizat al finalizării activității în cadrul programului, care este calculat pe baza rezultatelor înregistrate până în prezent.    
Bugetul la momentul finalizării reprezintă valoarea totală planificată a programului (valoarea de bază).