Introducere

Vaccinarea a adus beneficii medicale și socioeconomice imense persoanelor, populațiilor și societății în ansamblu. Ea este una dintre cele mai rentabile intervenții în domeniul sănătății publice, un pilon de bază al programelor de prevenire din întreaga lume și principala măsura de prevenire primară a bolilor infecțioase.

Datorită vaccinării, omenirea a reușit să elimine variola, boală care a cauzat cel puțin trei sute de milioane de decese numai în secolul al XX-lea; iar eradicarea completă a poliomielitei, o altă amenințare extrem de gravă la adresa sănătății umane, este în prezent aproape realizată. Organizația Mondială a Sănătății estimează că, în prezent, vaccinurile salvează între 1 și 3 milioane de vieți în fiecare an 1 , iar în deceniul următor se estimează că vor salva încă 25 de milioane de oameni 2 . În toate statele membre ale UE, boli precum difteria și tetanosul sunt în prezent evenimente foarte rare și s-au realizat progrese semnificative în ceea ce privește combaterea unor boli precum tusea convulsivă și rubeola.

Și totuși, în pofida beneficiilor generale ale vaccinării, încă persistă o serie de provocări importante pentru asigurarea unor programe de vaccinare sustenabile, echitabile și eficace în toate statele membre, precum și a faptului că beneficiile suplimentare ale vaccinării nu se vor pierde.

Provocările cele mai presante sunt legate de eliminarea pe cât posibil a reticenței față de vaccinare (acceptarea cu întârziere sau refuzarea vaccinurilor în pofida disponibilității serviciilor de vaccinare), de stoparea răspândirii bolilor transmisibile care pot fi prevenite prin vaccinare, de susținerea unor rate de vaccinare înalte și de garantarea accesului egal la vaccinare pentru toate categoriile de vârstă și de populații. Sustenabilitatea financiară a programelor de vaccinare este, de asemenea, esențială pentru a asigura un sprijin mai puternic monitorizării impactului și a eficacității vaccinurilor, minimizării riscul de deficit de vaccinuri și pentru a combate reticența față de vaccinare și impactul acesteia asupra programelor de imunizare. Reticența reprezintă un motiv de îngrijorare tot mai mare în Europa și în întreaga lume, riscând să submineze valoarea vaccinării pentru sănătatea publică.

În ultimii ani, epidemiile semnificative de boli care pot fi prevenite prin vaccinare și o serie de evenimente cu relevanță transfrontalieră au adus în prim-plan deficiențele persistente cu care se confruntă UE în ceea ce privește ratele de vaccinare. Rujeola reprezintă o provocare deosebită. În ultimii ani, UE s-a confruntat cu o reapariție dramatică a bolii. Numai în 2017 au fost notificate peste 14 000 de cazuri de îmbolnăviri 3 , de peste trei ori mai multe decât numărul cazurilor raportate în 2016. Principala cauză rămâne o rată de vaccinare sub nivelul optim, adică sub rata minimă necesară de 95 %. Europa nu reușește să elimine rujeola conform obiectivelor OMS asumate 4 , iar creșterea în timp a numărului de copii vulnerabili, estimat la aproape 4 milioane în perioada 2006-2016 5 , impune luarea de măsuri politice și în domeniul sănătății publice.

Cazurile fatale de difterie înregistrate recent în UE au reamintit și faptul că persoanele care nu sunt imunizate împotriva bolilor rare sunt în continuare expuse riscului de îmbolnăvire 6 . În 2016, rata de vaccinare împotriva difteriei, tetanosului și tusei convulsive în rândul copiilor din UE s-a situat sub nivelul necesar de 95 % 7 și există în continuare nevoia să se asigure o protecție continuă a adulților, în special a celor care călătoresc, a persoanelor în vârstă, precum și a persoanelor care au legături sociale cu țările în care aceste boli sunt endemice.

Ratele vaccinării împotriva gripei sezoniere în UE rămân mult sub rata-țintă de 75 % pentru persoanele cu vârste mai mari de 65 de ani 8 și par să scadă în continuare 9 . În pofida dovezilor privind severitatea gripei în rândul persoanelor în vârstă, un singur stat membru al UE a reușit să atingă rata-țintă 10 .

O serie de epidemii din ultimii ani au fost asociate transmiterii de către lucrătorii din domeniul medical. Acest fapt este alarmant și relevă probleme fundamentale cu privire la siguranța pacienților. Directiva 2000/54/CE 11 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici la locul de muncă și Directiva 2010/32/UE de punere în aplicare a Acordului-cadru privind prevenirea rănilor provocate de obiecte ascuțite în sectorul spitalicesc și în cel al asistenței medicale, încheiat între HOSPEEM și EPSU 12 prevăd cerințe minime pentru asigurarea protecției lucrătorilor din domeniul medical, inclusiv necesitatea de a pune la dispoziție vaccinuri pentru cei care nu au fost imunizați anterior.

Aceste provocări necesită intervenții pe mai multe fronturi, inclusiv o mai bună înțelegere a cauzelor care stau la baza scăderii ratelor de vaccinare. Sunt esențiale investiții nu doar pe plan financiar, ci și în instruirea lucrătorilor din domeniul medical pe tema vaccinării. Aceste investiții ar trebui considerate drept cheltuieli „inteligente”, menite să prevină bolile și costurile evitabile ale acestora pentru sistemul de sănătate, precum și drept o contribuție la îndeplinirea obiectivelor generale în materie de eficiență și sustenabilitate 13 .

Deși aceste provocări afectează statele membre în moduri diferite, este necesară o acțiune la nivelul întregii UE pentru a înregistra progrese semnificative și pentru a transpune viziunile politice în planuri operaționale eficace de vaccinare la nivel național și la nivelul UE, astfel încât sănătatea cetățenilor să fie protejată în conformitate cu articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. Bolile care pot fi prevenite prin vaccinare nu se manifestă doar în interiorul frontierelor naționale. Slaba imunizare dintr-un stat membru pune în pericol sănătatea și securitatea cetățenilor din întreaga UE.

Prezenta comunicare prezintă un cadru pentru acțiunile care urmează să fie întreprinse de Comisie, în colaborare cu statele membre, în cadrul a trei piloni principali: 1) combaterea reticenței față de vaccinare și creșterea ratelor de vaccinare; 2) politici sustenabile în materie de vaccinare în UE; 3) coordonarea la nivelul UE și contribuția UE la sănătatea mondială. Amploarea provocărilor care ne stau în față necesită o cooperare strânsă între toate părțile interesate. Din acest motiv, Comisia va prezenta și o recomandare a Consiliului privind consolidarea cooperării în combaterea bolilor care pot fi prevenite prin vaccinare, pentru ca statele membre și Comisia să poată conlucra. Comunicarea și propunerea de recomandare a Consiliului contribuie, de asemenea, la punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale și la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale Agendei 2030.

PILONUL I – Combaterea reticenței față de vaccinare și creșterea ratelor de vaccinare

Principalele provocări

Reticența față de vaccinare și impactul acesteia asupra programelor de imunizare generează o îngrijorare tot mai mare în Europa și în întreaga lume. În Europa, temerile legate de siguranță reprezintă un factor determinant al reticenței 14 atât pentru public, cât și pentru profesioniștii din domeniul sănătății 15 . Ele există în pofida faptului că vaccinurile din UE fac obiectul unor teste riguroase atât înainte, cât și după autorizare, în conformitate cu Directiva 2001/83/CE 16 și cu Regulamentul (UE) nr. 726/2004 17 . Scăderea incidenței anumitor boli, împreună cu acțiunile întreprinse de activiștii antivaccinare, au condus la devierea atenției de la pericolele – chiar de la riscul de deces – generate de bolile cu incidență mult redusă la teama de evenimente secundare nedemonstrate. În plus, răspândirea rapidă a dezinformărilor, înțelese ca informații care pot fi dovedite ca fiind false sau înșelătoare, prin intermediul mijloacelor de informare online, face dificilă diferențierea adevărurilor științifice de afirmațiile nefondate de către cei care caută informații de încredere cu privire la vaccinuri.

Reticența față de vaccinare depinde puternic de context, de țară și de tipul vaccinului, iar percepția publică cu privire la un anumit vaccin se poate schimba rapid. Aceasta înseamnă că nu există o soluție general valabilă și că este necesară o investiție sustenabilă în îmbunătățirea dialogului cu cetățenii, în înțelegerea îngrijorărilor acestora și în elaborarea unor strategii de intervenție adaptate.

Lucrătorii din domeniul medical sunt deosebit de importanți, deoarece ei rămân, pe bună dreptate, sursa de informații cea mai credibilă pentru pacienți. Ei sunt cei mai în măsură să îi înțeleagă pe pacienții reticenți, să răspundă temerilor acestora și să explice beneficiile vaccinării. Cu toate acestea, lucrătorii din domeniul medical pot fi ei înșiși reticenți față de vaccinare, indiferent dacă este vorba despre vaccinarea proprie sau a pacienților. Formarea profesională continuă a tuturor lucrătorilor din domeniul medical, pe parcursul studiilor și în practica profesională, reprezintă o prioritate pentru formarea unui personal medical încrezător, care să poată consilia publicul în ceea ce privește necesitatea vaccinării și să poată realiza imunizarea cu eficacitate.

Reticența față de vaccinare în Europa poate fi generată și de aspecte legate de capacitatea de cumpărare, de accesibilitatea geografică sau de disponibilitatea informațiilor privind imunizarea. Trebuie extins și simplificat accesul beneficiarilor la vaccinare, în special în cazul comunităților vulnerabile și deservite insuficient. Aceasta presupune eliminarea obstacolelor de ordin juridic, financiar sau structural pentru a se asigura un acces mai echitabil, dar și luarea în considerare a creșterii numărului punctelor de vaccinare, de exemplu prin intermediul serviciilor de la nivelul comunității, printre care se numără asistenții medicali, farmaciile sau programele școlare. Ar trebui ca vaccinarea să fie integrată sistematic în serviciile de prevenire de rutină, în diferite etape ale vieții. Orice întâlnire cu sistemul de sănătate ar trebui să fie utilizată ca o ocazie de a aduce la zi vaccinările, în vederea eliminării deficiențelor în imunizare.

Este esențială îmbunătățirea accesului la informații obiective și transparente de înaltă calitate privind vaccinurile și vaccinarea, inclusiv privind aspectele de eficacitate și de siguranță.

De asemenea, este esențial să se poată institui un sistem sustenabil și fiabil de monitorizare a ratelor de vaccinare a tuturor categoriilor de vârstă, în toate zonele geografice și a tuturor subgrupurilor de populații, de exemplu lucrătorii din domeniul medical. Având în vedere faptul că gradul de reticență este diferit de la o țară la alta, de la o populație la alta și de la un vaccin la altul, existența unor date de încredere și bine defalcate privind ratele de vaccinare poate ajuta la detectarea subgrupurilor cu o rată de vaccinare mai mică, la evaluarea cauzei principale și, astfel, la adaptarea intervențiilor necesare. Acțiunile UE ar trebui să permită standardizarea instrumentelor și a metodologiilor de evaluare și de raportare a datelor privind ratele de vaccinare ale tuturor categoriilor de vârstă, nu doar a categoriei tradiționale a grupei de vârstă pediatrică, valorificând în special potențialul sistemelor electronice de informații privind imunizarea.

Activități prioritare

Activitățile prioritare ar trebui să vizeze:

·îmbunătățirea monitorizării ratelor de vaccinare pentru toate categoriile de vârstă, inclusiv în rândul lucrătorilor din domeniul medical, în conformitate cu orientări și metodologii comune, și punerea în comun a acestor date la nivelul UE;

·consolidarea aplicării eficace a normelor Uniunii privind protecția lucrătorilor din domeniul medical, în special prin asigurarea unei instruiri adecvate a acestora, prin monitorizarea imunizării lor și prin oferirea activă a posibilității de vaccinare acolo unde este necesar;

·convocarea unei coaliții pentru vaccinare care să reunească asociațiile europene ale lucrătorilor din domeniul medical în vederea obținerii angajamentului acestora de a oferi publicului informații precise, de a combate miturile și a face schimb de cele mai bune practici;

·optimizarea activităților de informare, inclusiv prin intermediul unor parteneriate cu sectorul educației, cu partenerii sociali și prin intermediul acțiunile care vizează mass-media;

·combaterea răspândirii dezinformării în era digitală și contracararea propagării transfrontaliere a acesteia;

·producerea, în contextul procesului „Starea sănătății în UE”, a unui raport privind Situația încrederii în vaccinuri în UE care să genereze date pentru acțiuni la nivel național și la nivelul UE;

·îmbunătățirea accesului la informații obiective și transparente privind vaccinurile și siguranța lor, în urma evaluării nevoilor de informații existente atât în rândul publicului, cât și în rândul lucrătorilor din domeniul medical;

·identificarea obstacolelor în calea accesului la vaccinare și sprijinirea intervențiilor de îmbunătățire a acestui acces pentru categoriile defavorizate și excluse din punct de vedere social;

·promovarea cercetării comportamentale pentru a înțelege mai bine factorii determinanți specifici de context ai reticenței din perspectiva beneficiarului final și pentru a elabora strategii de intervenție adaptate;

·realizarea de instrumente și orientări bazate pe dovezi la nivelul UE, pentru a ajuta țările să anticipeze, să prevină sau să răspundă la situațiile de criză.

PILONUL II – Politici sustenabile în materie de vaccinare în UE

Principalele provocări

Presiunile bugetare, schimbările demografice și modificările ecosistemului vaccinurilor reprezintă provocări la adresa sustenabilității politicilor de vaccinare în statele membre ale UE.

Programele de imunizare sunt de competență națională, prin urmare, deciziile privind introducerea, finanțarea și punerea în aplicare a politicilor de vaccinare se iau în continuare la nivel național. În consecință, calendarele de vaccinare variază de la un stat membru la altul în aspecte cum ar fi momentul administrării, dozele administrate, tipul de lucrători din domeniul medical implicați în vaccinare și practicile de achiziționare a vaccinurilor. Diferențele se datorează adesea unor factori sociali, economici și istorici sau doar modului în care este organizat sistemul de sănătate. Indiferent de diferențe, s-a dovedit că toate calendarele de imunizare își ating obiectivul de prevenire a bolilor, cu condiția ca ratele de vaccinare să fie înalte, iar vaccinările să se efectueze la timp. Totuși, la nivelul UE, această diversitate poate să creeze dificultăți cetățenilor și lucrătorilor din domeniul medical care doresc să reia procesul de vaccinare atunci când circulă în afara granițelor. Este posibil ca aceștia să nu înțeleagă fundamentarea politicilor diferite ale diverselor țări și să înceapă să aibă îndoieli cu privire la baza științifică a deciziilor referitoare la politicile de vaccinare.

Sistemele de documentare a istoricului imunizărilor individuale sunt de asemenea diferite, variind de la înregistrări pe suport de hârtie, la sisteme electronice avansate de informații. Există diferențe și în ceea ce privește formatele și limbile utilizate, dar și în ceea ce privește tipul informațiilor înregistrate. Aceste diferențe pot afecta calitatea evidențelor privind vaccinările și pot genera uneori probleme de ordin practic la momentul documentării efective a istoricului imunizărilor, dar și în comunicarea dintre diverșii furnizori din aceeași țară sau din țări diferite.

În plus față de păstrarea eficientă a evidențelor, un sistem electronic cuprinzător de informații privind imunizările în statele membre poate oferi bănci de date de dimensiuni mari care să consolideze sustenabilitatea și performanța programelor de vaccinare. Sunt necesare eforturi din partea UE și a statelor membre pentru a elabora ghiduri operaționale și a elimina obstacolele juridice, de infrastructură și de standardizare, astfel încât să se faciliteze o mai mare interoperabilitate și un schimb electronic mai ușor de date în domeniul vaccinării și să se impulsioneze introducerea sistemelor de informații privind imunizarea, care să stea la baza deciziilor operaționale și strategice.

În plus, având în vedere numărul tot mai mare de vaccinuri autorizate pentru diferite categorii de vârstă, luarea deciziilor privind introducerea și monitorizarea acestora devine din ce în ce mai complexă. Ar fi benefice o mai bună coordonare a eforturilor la nivelul Uniunii Europene și comasarea expertizei tehnice comune la nivelul UE pentru evaluarea dovezilor în faza anterioară și ulterioară autorizării unui vaccin. În faza anterioară autorizării, abordările axate pe colaborare la nivelul UE pot îmbunătăți eficiența calitativă și cantitativă a procesului decizional, menținând totodată o rețea puternică și coordonată de experți naționali în domeniul vaccinurilor. Sunt, de asemenea, necesare monitorizarea pasivă și activă după autorizare și derularea unor studii concepute în mod specific, pentru a furniza mai multe dovezi solide culese din practica de zi cu zi privind siguranța, eficacitatea și impactul vaccinurilor după utilizare și pentru a elimina fragmentarea actuală a eforturilor la nivelul UE.

În plus, îmbătrânirea, mobilitatea persoanelor și deplasarea amplorii cazuisticii asociate bolilor tradiționale care pot fi prevenite prin vaccinare de la perioada copilăriei către etape ulterioare ale vieții impun o evaluare atentă a rentabilității unei abordări a vaccinării care să țină seama de toate etapele vieții. Vaccinarea adulților, întrebările legate de imunosenescență (scăderea imunității în timp) și noile vaccinuri autorizate pentru adulți și pentru vârstnici devin subiecte centrale de interes, având potențialul de a aduce beneficii economice și pentru sănătatea publică. Deși în toate statele membre există programe de vaccinare consacrate pentru copii, recomandările și programele de vaccinare a adulților, acolo unde există, diferă foarte mult.

În același timp, cazurile recente de deficite și de întrerupere a aprovizionării cu vaccinuri tradiționale au împiedicat realizarea eficace a programelor de imunizare de rutină a copiilor. Provocările legate de deficitele de vaccinuri sunt cauzate de probleme asociate atât cererii, cât și ofertei, printre acestea numărându-se aspecte referitoare la producție, baza de furnizori limitată, capacitățile de producție reduse, creșterea cererii la nivel mondial, precum și insuficiența serviciilor de prognoză, conceperea rigidă a achizițiilor publice și opțiunile limitate de realizare de stocuri.

Instrumentele actuale ale UE în domeniul sănătății nu permit achiziționarea publică de vaccinuri de rutină la nivelul UE. Din acest motiv, ar trebui explorate metode de colaborare cu statele membre pentru schimbul reciproc de surplusuri și posibilitatea de a elabora un concept pentru crearea unor posibile stocuri la nivelul UE.

În ceea ce privește cercetarea și dezvoltarea în domeniul vaccinurilor, sunt necesare abordări inovatoare și vaccinuri noi care să răspundă mai bine necesităților nesatisfăcute în domeniul sănătății publice și necesităților specifice ale grupurilor-țintă. Printre acestea se numără și necesitatea de a dispune de vaccinuri ca instrumente complementare antibioticelor în lupta mondială împotriva rezistenței la antimicrobiene. De asemenea, există blocaje tehnice de-a lungul întregii linii de dezvoltare a produselor și sunt necesari adjuvanți noi pentru vaccinurile pentru care formulările convenționale au eșuat.

Activități prioritare

Activitățile prioritare ar trebui să vizeze:

·elaborarea unor orientări ale UE pentru instituirea unor sisteme electronice cuprinzătoare de informații privind imunizarea, în vederea monitorizării eficace a programelor de imunizare;

·elaborarea unor orientări pentru eliminarea obstacolelor de ordin juridic/tehnic din calea interoperabilității și realizarea unor legături cu infrastructura mai largă a sistemului de sănătate;

·realizarea unui card comun de vaccinare pentru cetățenii UE, care să poată fi accesat cu ajutorul sistemelor electronice de informații și care să fie recunoscut pentru utilizare transfrontalieră, în vederea standardizării procesului de raportare a istoricului imunizărilor;

·consolidarea eficienței și a coerenței procesului decizional privind politicile în materie de vaccinuri/vaccinare, prin facilitarea cooperării tehnice între autoritățile din domeniul sănătății publice în sprijinul activităților desfășurate de grupurile tehnice consultative naționale în materie de imunizare și de organismele afiliate;

·crearea unei platforme sustenabile și multipartite pentru studii ulterioare autorizării în UE, care să monitorizeze siguranța, eficacitatea și impactul vaccinării;

·elaborarea unor metodologii comune de evaluare a eficacității relative a vaccinurilor, inclusiv ca parte a cooperării UE privind evaluarea tehnologiilor medicale;

·realizarea unui ghid conținând un calendar de vaccinare de bază la nivelul UE, care să asigure o mai mare compatibilitate a calendarelor naționale, să promoveze echitatea în ceea ce privește protejarea sănătății cetățenilor și să poată fi utilizat ca referință pentru optimizarea calendarelor naționale, precum și pentru satisfacerea nevoilor cetățenilor care circulă în afara granițelor;

·atenuarea riscurilor de deficit de vaccinuri prin crearea la nivelul UE a unui depozit virtual de date privind nevoile de vaccinuri, pentru a facilita schimbul voluntar de informații cu privire la stocurile disponibile și la deficitele de vaccinuri esențiale;

·identificarea opțiunilor de realizare a unor stocuri fizice la nivelul UE, prin inițierea unui dialog cu producătorii de vaccinuri;

·instituirea de parteneriate și infrastructuri de cercetare, inclusiv pentru trialuri clinice, care să faciliteze un dialog timpuriu cu dezvoltatorii, cu organizațiile de sănătate publică și cu autoritățile de reglementare pentru a sprijini autorizarea vaccinurilor inovatoare, inclusiv împotriva amenințărilor emergente la adresa sănătății;

·sporirea eficacității și a eficienței finanțării activităților de cercetare și dezvoltare în domeniul vaccinurilor derulate la nivel național și la nivelul UE și elaborarea unei foi de parcurs privind domeniile prioritare ale necesităților.

PILONUL III – Coordonarea la nivelul UE și contribuția UE la sănătatea mondială

Principalele provocări

Coordonarea la nivelul UE a politicilor în materie de vaccinare este în continuare limitată și se bazează pe reacționarea la fiecare caz în parte. În egală măsură, nu există structuri operaționale care să consolideze cooperarea la nivelul UE în vederea soluționării problemelor legate de vaccinare, printre care se numără și fragmentarea actuală a cercetării și dezvoltării în domeniul vaccinurilor.

Vaccinarea este o problemă mondială și, prin urmare, aspectele legate de coordonarea internațională rămân esențiale. Este extrem de necesară o pregătire globală mai bună împotriva bolilor transmisibile, iar impactul unor programe solide de imunizare în UE și în întreaga lume este esențial pentru succesul Regulamentului sanitar internațional. În ultimii ani, una dintre temele abordate de G7 și G20 a fost sănătatea mondială, inclusiv securitatea sanitară. Vaccinarea este un domeniu care ar putea primi un impuls politic suplimentar dacă ar fi abordat de aceste grupuri.

Planul global de acțiune privind vaccinarea (PGAV) al Organizației Mondiale a Sănătății este un cadru ce are ca scop prevenirea a milioane de decese până în 2020 prin asigurarea unui acces mai echitabil la vaccinurile existente pentru persoanele din toate comunitățile. În mai 2017, miniștrii sănătății din 194 de țări au girat o nouă rezoluție privind intensificarea imunizării în vederea atingerii obiectivelor PGAV. Rezoluția solicită țărilor să extindă serviciile de imunizare dincolo de perioada copilăriei, să mobilizeze finanțarea internă și să consolideze cooperarea internațională.

Imunizarea va avea un rol important și în ceea ce privește atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) pentru 2030. ODD 3 – „Asigurarea unei vieți sănătoase și promovarea bunăstării tuturor, la orice vârstă” – subliniază importanța vaccinurilor pentru protejarea oamenilor împotriva bolilor. Prin Consensul european privind dezvoltarea – „Lumea noastră, demnitatea noastră, viitorul nostru” –, UE și statele membre au exprimat un angajament puternic față de punerea în aplicare a Agendei 2030. În acest context, UE și statele sale membre și-au reafirmat angajamentul de a proteja dreptul fiecărei persoane de a se bucura de cel mai înalt standard posibil de sănătate fizică și mintală, inclusiv contribuind la asigurarea accesului tuturor la medicamente și vaccinuri esențiale, accesibile din punctul de vedere al costurilor. Direcția politicii de dezvoltare a UE privind sectorul sănătății în țările partenere în curs de dezvoltare vizează consolidarea sistemelor sanitare pentru a asigura acoperirea universală de sănătate. Această abordare este urmată și în cadrul sprijinului acordat de UE mai multor inițiative globale în materie de sănătate, inclusiv inițiativei GAVI, Alianța globală pentru vaccinuri și imunizare.

Comisia a sprijinit GAVI încă de la înființarea sa în anul 2000, acordându-i 83 de milioane EUR până în 2015 și alocându-i alte 200 de milioane EUR pentru perioada 2016-2020. De asemenea, Comisia și o serie de state membre se străduiesc să coordoneze activitățile de cercetare și dezvoltare în domeniul vaccinurilor cu alte organisme de finanțare a cercetării din întreaga lume. Principalul forum pentru această coordonare este Colaborarea mondială în materie de cercetare pentru pregătirea combaterii epidemiilor de boli infecțioase (GloPID-R) 18 , o rețea care cuprinde aproape 30 de organisme de finanțare a cercetării, OMS și Coaliția pentru inovații în domeniul pregătirii pentru epidemii (CEPI) fiind observatori. Prin intermediul GloPID-R, organismele de finanțare a cercetării elaborează în prezent o agendă de cercetare strategică a bolilor infecțioase cu potențial pandemic, iar rețeaua răspunde în cazul unor epidemii majore prin lansarea de studii clinice, inclusiv pentru dezvoltarea de vaccinuri.

Activități prioritare

Principalele activități ar trebui să vizeze:

Ørealizarea de oportunități operaționale la nivelul UE, cum ar fi sistemul european de schimb de informații cu privire la vaccinare, pentru a îmbunătăți coordonarea activităților relevante din domeniul vaccinării

Øvalorificarea oportunităților oferite de Fondul Social European (FSE) și de Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) pentru a consolida capacitățile din sfera vaccinării ale infrastructurilor naționale și regionale de sănătate.

Øconsolidarea parteneriatelor și a colaborării cu actori și inițiative de la nivel internațional, cum sunt Organizația Mondială a Sănătății și Grupul său consultativ strategic în materie de imunizare (SAGE), Grupul tehnic consultativ european de experți în materie de imunizare (ETAGE), Inițiativa pentru securitate sanitară globală, Agenda pentru securitate sanitară globală, UNICEF și inițiativele de finanțare și de cercetare precum GAVI – Alianța globală pentru vaccinuri și imunizare –, Coaliția pentru inovații în domeniul pregătirii pentru epidemii (CEPI) și Colaborarea mondială în materie de cercetare pentru pregătirea combaterii epidemiilor de boli infecțioase (GloPID-R)

Concluzii

Cooperarea la nivelul UE în domeniul vaccinării va completa și va sprijini politicile naționale de vaccinare. Acțiunile concertate vor spori sustenabilitatea programelor naționale de vaccinare și vor consolida capacitățile naționale de combatere a reticenței tot mai mari față de vaccinare, a deficitelor de vaccinuri de la nivel mondial, a reducerii investițiilor producătorilor de vaccinuri și a lipsei de coordonare a activităților de cercetare și dezvoltare în domeniul vaccinurilor.

Existența unor instrumente, structuri și mecanisme operaționale mai eficiente și mai eficace va contribui la îmbunătățirea cooperării între toate părțile interesate implicate la nivelul UE. Această cooperare va intensifica sinergiile dintre politicile privind vaccinarea și politicile conexe, inclusiv cele privind pregătirea pentru situații de criză, e-sănătatea, evaluarea tehnologiilor medicale, cercetarea și dezvoltarea și industria farmaceutică. Astfel, cooperarea va contribui la creșterea eficienței și a eficacității sistemelor naționale de sănătate și va spori securitatea sanitară în Europa și în restul lumii, respectând totodată particularitățile fiecărei țări și competențele autorităților naționale și regionale din UE.

De asemenea, ar trebui să se urmărească obținerea de sinergii cu inițiative internaționale precum GAVI și CEPI. Mecanismele pentru o mai bună pregătire, detectare și reacție la amenințările la adresa sănătății care pot fi prevenite prin vaccinare, corelarea cu planificarea pregătirii de la nivelul UE și cu punerea în aplicare a Regulamentului sanitar internațional ar trebui să includă dispoziții care să asigure sprijin țărilor mai sărace, în special în situații de urgență.

(1)

OMS, Ratele de imunizare, Fișă informativă 2018, http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs378/en/

(2)

Rappuoli R (2014), Conferința „Un nou orizont pentru vaccinuri” a DG Cercetare, https://ec.europa.eu/research/health/pdf/event17/s2-2-rino-rappuoli_en.pdf

(3)

ECDC. Raport lunar de monitorizare a rujeolei și a rubeolei, ianuarie 2018, https://ecdc.europa.eu/sites/portal/files/documents/Monthly%20measles%20and%20rubella%20monitoring%20report%20-%20JAN%202018.pdf

(4)

http://www.euro.who.int/en/media-centre/sections/press-releases/2018/europe-observes-a-4-fold-increase-in-measles-cases-in-2017-compared-to-previous-year

(5)

Aceste estimări se referă la copiii din grupul-țintă de vaccinare cu vârsta mai mică de 2 ani; ECDC, date nepublicate.

(6)

ECDC. Un caz fatal de difterie în Belgia, 24 martie 2016, https://ecdc.europa.eu/sites/portal/files/media/en/publications/Publications/RRA-Diphtheria-Belgium.pdf

(7)

Estimările OMS/UNICEF privind ratele de vaccinare naționale în 2016 http://www.who.int/immunization/monitoring_surveillance/who-immuniz.pdf?ua=1

(8)

Recomandarea Consiliului privind vaccinarea împotriva gripei sezoniere, http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2009:348:0071:0072:RO:PDF

(9)

Documentul de lucru din 2014 al serviciilor Comisiei privind stadiul actual al punerii în aplicare a Recomandării Consiliului privind vaccinarea împotriva gripei sezoniere, https://ec.europa.eu/health//sites/health/files/vaccination/docs/seasonflu_staffwd2014_en.pdf

(10)

ECDC, Prezentare generală a recomandărilor privind vaccinarea și a ratelor de vaccinare în statele membre ale UE pentru sezoanele de gripă 2013-2014 și 2014-2015. http://ecdc.europa.eu/en/publications/Publications/Seasonal-influenza-vaccination-antiviral-use-europe.pdf

(11)

Directiva 2000/54/CE privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenți biologici la locul de muncă, http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32000L0054

(12)

Directiva 2010/32/UE din 10 mai 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru privind prevenirea rănilor provocate de obiecte ascuțite în sectorul spitalicesc și în cel al asistenței medicale, încheiat între HOSPEEM și EPSU, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32010L0032

(13)

Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind investițiile în sănătate https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/policies/docs/swd_investing_in_health.pdf

(14)

Larson H, De Figueiredo A, Xiahong Z și alții, The State of Vaccine Confidence 2016: Global Insights Through 67-Country Survey (Situația încrederii în vaccinuri în 2016: perspective mondiale desprinse din sondajul realizat în 67 de țări). EBioMedicine 2016;12:295–30.

(15)

ECDC, Reticența față de vaccinare în rândul lucrătorilor din domeniul medical și al pacienților acestora în Europa, 2015. https://ecdc.europa.eu/sites/portal/files/media/en/publications/Publications/vaccine-hesitancy-among-healthcare-workers.pdf

(16)

Directiva 2001/83/CE de instituire a unui cod comunitar cu privire la medicamentele de uz uman, http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?qid=1525937627401&uri=CELEX:02001L0083-20121116

(17)

Regulamentul (CE) nr. 726/2004 de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea și supravegherea medicamentelor de uz uman și veterinar și de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente, https://ec.europa.eu/health/sites/health/files/files/eudralex/vol-1/reg_2004_726/reg_2004_726_ro.pdf

(18)

Colaborarea mondială în materie de cercetare pentru pregătirea combaterii epidemiilor de boli infecțioase https://www.glopid-r.org/