COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 19.1.2018
COM(2018) 6 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU ȘI COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN
privind punerea în aplicare de către statele membre a Directivei 2006/117/EURATOM a Consiliului privind supravegherea și controlul transferurilor de deșeuri radioactive și combustibil uzat
Al doilea raport
{SWD(2018) 4 final}
Cuprins
1.Introducere
1.1.Cadrul juridic
1.2.Principii generale de supraveghere și control al transferurilor
2.Punerea în aplicare a dispozițiilor generale
2.1.Transpunerea Directivei
2.2.Formularul standard pentru supravegherea și controlul transferurilor
2.3.Autoritățile competente
3.Observații și tendințe privind transferurile de combustibil uzat și de deșeuri radioactive
3.1.Transferurile globale
3.2.Importurile, exporturile și tranzitul pe teritoriul Comunității
3.3.Monitorizare în urma primului raport al Comisiei
4.Concluzii
1.Introducere
Directiva 2006/117/EURATOM a Consiliului 1 stabilește un sistem comunitar de supraveghere și control al transferurilor transfrontaliere de deșeuri radioactive și de combustibil uzat, cu scopul de a garanta o protecție adecvată a populației. Conform directivei, statele membre interesate trebuie informate cu privire la transferurile de deșeuri radioactive și de combustibil uzat care au ca destinație sau tranzitează teritoriul lor, acestea având obligația fie de a-și da acordul, fie de a motiva refuzul transferurilor respective. Directiva susmenționată vine în completarea Directivei 2011/70/Euratom a Consiliului 2 care se concentrează asupra politicii și responsabilităților pentru gestionarea pe termen lung a deșeurilor radioactive și a combustibilului uzat.
Acesta este cel de-al doilea raport al Comisiei privind punerea în aplicare a Directivei 2006/117/EURATOM a Consiliului, care oferă o imagine de ansamblu asupra transferurilor respective și a aspectelor conexe. Raportul conține informații care vin în completarea raportului Comisiei privind punerea în aplicare a Directivei 2011/70/EURATOM a Consiliului 3 .
Toate statele membre ale UE produc deșeuri radioactive generate de diferite instalații (de exemplu, centrale nucleare, reactoare pentru cercetare) și activități, cum ar fi aplicațiile radioizotopilor în medicină, industrie, agricultură, cercetare și educație. Deșeurile radioactive sunt definite ca material radioactiv sub formă gazoasă, lichidă sau solidă pentru care nu este prevăzută nicio utilizare ulterioară de către țările de origine și de destinație sau de către o persoană fizică sau juridică a cărei decizie a fost acceptată de țările respective și care este controlat drept deșeu radioactiv de către un organism de reglementare în temeiul cadrului legislativ și de reglementare al țărilor de origine și de destinație.
Mai mult, exploatarea reactoarelor nucleare pentru producerea de energie electrică și pentru cercetare generează, de asemenea, combustibil uzat. Combustibilul uzat este definit drept combustibilul nuclear care a fost iradiat în miezul reactorului și ulterior eliminat definitiv din acesta. Combustibilul uzat poate fi considerat resursă utilizabilă care poate fi reprocesată sau poate fi destinat eliminării definitive, fără să fie prevăzută o utilizare ulterioară și tratat ca deșeu radioactiv.
Când se generează combustibil uzat și deșeuri radioactive, acestea sunt stocate înainte de eventuala lor (re)prelucrare și eliminare. De la locurile în care au fost generate sau gestionate aceste materiale, combustibilul uzat și deșeurile radioactive sunt transportate în principal pe căi rutiere, pe calea ferată sau pe mare și în cazuri limitate pe cale aeriană.
Importul, exportul și tranzitul de deșeuri radioactive și de combustibil uzat prin statele membre sunt practici obișnuite în UE. Circulația acestor materiale, denumită și transfer, are loc în majoritatea statelor membre, indiferent de amploarea programele lor nucleare.
Până în prezent, 16 state membre 4 au reactoare nucleare pe teritoriile lor, iar reactoarele nucleare funcționale sunt situate în 14 state membre. În plus, 20 de state membre 5 au exploatat sau exploatează în continuare reactoare pentru cercetare în UE. Unele state membre expediază combustibilul uzat pentru reprocesare în UE sau în țări terțe. Majoritatea statelor membre care au reactoare pentru cercetare prevăd înapoierea combustibilului uzat furnizorului (SUA sau Federația Rusă) înainte de 2020, deși în cazul mai multor reactoare pentru formare și cercetare nu a fost definită încă ruta de gestionare pe termen lung pentru combustibilul uzat (de exemplu, eliminarea). Deșeurile radioactive au fost, de asemenea, expediate în interiorul și în afara UE în multe cazuri în vederea reducerii la minimum a deșeurilor radioactive prin procesare (de exemplu, topire, incinerare) înainte de stocare și/sau eliminare.
În conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Directiva 2006/117/EURATOM a Consiliului, începând cu 25 decembrie 2011, statele membre au obligația de a transmite Comisiei la fiecare trei ani câte un raport privind punerea în aplicare a directivei. Prin urmare, termenul de depunere a celui de-al doilea raport a fost 25 decembrie 2014.
6 7 8 Toate statele membre și-au prezentat al doilea raport național privind transferurile de deșeuri radioactive sau combustibil uzat pe teritoriile lor pentru perioada 2012-2014, iar Croația a raportat pentru prima dată. În această a doua rundă de raportare s-au observat întârzieri importante; numai trei state membre au transmis la timp notificările (alte state membre au transmis notificările cu diverse întârzieri).
9 10 Pe baza rapoartelor naționale, în urma unui schimb de opinii cu Comitetul consultativ și după adoptarea lor de către Comitetul consultativ, Comisia a elaborat prezentul raport către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European, în conformitate cu articolul 20 alineatul (2) din directivă. Acesta are la bază toate notificările transmise de statele membre și continuă primul raport al Comisiei pentru perioada 2008-2011, publicat în 2013.
Raportarea este menită să ofere o imagine de ansamblu asupra transferurilor de combustibil uzat și de deșeuri radioactive în Comunitate, asupra tendințelor recente și a provocărilor în materie de import, export și tranzit al combustibilului uzat și al deșeurilor radioactive, asupra refuzurilor raportate și a transferurilor eșuate, precum și asupra acțiunilor propuse.
Informații mai detaliate cu privire la punerea în aplicare a directivei în fiecare stat membru sunt prezentate în documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2018)4. Concluzia prezentului raport evidențiază aspectele cărora trebuie să li se acorde mai multă atenție în viitor.
1.1.Cadrul juridic
Gestionarea responsabilă și în condiții de siguranță a deșeurilor radioactive și a combustibilului uzat, inclusiv transferul în siguranță al acestor materiale pe teritoriile statelor membre și în afara lor, este o cerință legală. Această cerință este impusă atât de legislația internațională, cât și de legislația UE.
La nivel internațional, principala referință în acest domeniu este Convenția comună asupra gospodăririi în siguranță a combustibilului uzat și asupra gospodăririi în siguranță a deșeurilor radioactive (denumită în continuare Convenția comună) 11 . Printre alte dispoziții, Convenția comună impune părților contractante obligații în materie de siguranță a transportului transfrontalier (import, export și tranzit) de combustibil uzat și deșeuri radioactive. Aceasta impune, la articolul 27, ca fiecare parte contractantă implicată în transportul transfrontalier să ia măsurile corespunzătoare pentru a se asigura că transportul se efectuează în conformitate cu dispozițiile convenției și cu instrumentele internaționale relevante obligatorii din punct de vedere juridic. De la publicarea primului raport al Comisiei privind punerea în aplicare a Directivei 2006/117/EURATOM, Malta a devenit parte contractantă la Convenția comună; prin urmare, toate cele 28 de state membre ale UE sunt părți contractante la convenția 12 menționată, ceea ce demonstrează angajamentul statelor membre de a asigura un nivel ridicat de siguranță a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive, de la generare până la eliminare.
La nivelul UE, de la publicarea primului raport al Comisiei privind punerea în aplicare a Directivei 2006/117/EURATOM, a fost revizuită, în 2013, Directiva 96/29/EURATOM a Consiliului privind normele de securitate de bază, menținându-se obiectivul general de a spori protecția împotriva pericolelor care rezultă din expunerea la radiațiile ionizante și în timpul transportului de combustibil uzat și deșeuri radioactive. Directiva 96/29/EURATOM revizuită (noua Directivă 2013/59/Euratom 13 ) abrogă și consolidează într-un singur act legislativ dispozițiile a cinci directive ale UE, inclusiv pe cele ale Directivei 2003/122/EURATOM în ceea ce privește sursele radioactive închise de mare activitate 14 . Noua directivă trebuie care urmează să fie transpusă de statele membre până la data de 6 februarie 2018, definește, de asemenea, criterii armonizate de eliberare și niveluri generale de eliberare a materialului de sub controlul reglementat. În ceea ce privește materialele radioactive naturale (MRN), domeniul de aplicare al Directivei 2013/59/EURATOM a fost extins pentru a acoperi activitățile umane care implică prezența unor surse naturale de radiații, inclusiv prelucrarea materialelor care conțin radionuclizi naturali (MRN). Directiva impune ca protecția împotriva surselor naturale de radiații să fie integrată complet în cerințele generale, în loc să fie abordată separat sub un titlu specific. Mai exact, sectoarele care prelucrează materiale cu conținut de radionuclizi naturali care necesită control reglementat ar trebui gestionate în același cadru de reglementare ca și alte practici 15 . Directiva (articolul 23) impune statelor membre să identifice clase sau tipuri de practici care implică materiale radioactive naturale și care conduc la o expunere a lucrătorilor sau a populației ce nu poate fi neglijată din punctul de vedere al radioprotecției. Anexa VI la Directiva 2013/59/EURATOM conține o listă a sectoarelor industriale care implică materiale radioactive naturale ce trebuie luate în considerare în cursul procesului de identificare, în plus față de industria de extracție și prelucrare a minereurilor de uraniu. În cazul în care un stat membru declară deșeurile MRN ca deșeuri radioactive, transferul acestora ar trebui să fie raportat în temeiul articolului 20 din Directiva 2006/117/EURATOM.
În sfera de aplicare a acestui cadru cuprinzător privind siguranța nucleară și protecția radiologică la nivelul UE, Directiva 2006/117/EURATOM abordează în mod specific autorizațiile reglementare și aspectele procedurale privind transferurile transfrontaliere de deșeuri radioactive și de combustibil uzat generate de instalațiile și activitățile civile. Directiva se aplică de fiecare dată când:
·Țara de origine, țara de destinație sau orice țară de tranzit a combustibilului uzat sau a deșeurilor radioactive este un stat membru al UE;
·Cantitățile și concentrația combustibilului uzat sau a deșeurilor radioactive pentru transfer (denumit și lot) depășesc nivelurile stabilite la articolul 3 alineatul (2) literele (a) și (b) din Directiva 96/29/EURATOM 16 , înlocuită recent de Directiva 2013/59/EURATOM a Consiliului.
1.2.Principii generale de supraveghere și control al transferurilor
În conformitate cu Directiva 2011/70/EURATOM, fiecare stat membru rămâne pe deplin responsabil pentru propria sa politică privind gestionarea deșeurilor radioactive și a combustibilului uzat în jurisdicția sa, ceea ce ar putea include exportul de combustibil uzat și de deșeuri radioactive sau importul de astfel de materiale [de exemplu pentru (re)procesare] pe teritoriul său.
17 Articolul 17 alineatul (1) din Directiva 2006/117/Euratom impune statelor membre să utilizeze un formular standard pentru supravegherea și controlul transferurilor de deșeuri radioactive și de combustibil uzat. În cazul în care materialele respective sunt destinate a fi transferate către țări terțe, statele membre au obligația, de asemenea, să aplice criteriile pentru transfer în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din directivă și cu recomandarea Comisiei.
În cazul în care un transfer nu poate fi efectuat sau în cazul în care condițiile de transfer nu sunt întrunite în conformitate cu directiva menționată, autoritățile competente ale statului membru de origine se asigură că deșeurile radioactive sau combustibilul uzat în cauză se restituie deținătorului, cu excepția cazului în care se pot lua măsuri alternative sigure. Autoritățile competente în cauză se asigură că persoana responsabilă de transfer ia măsuri de siguranță corective, dacă este necesar. În acest caz, cheltuielile care rezultă în cazurile în care transferul nu poate fi efectuat cad în sarcina deținătorului 18 (articolul 12 din directivă).
Orice refuz de acordare a autorizației pentru transferul combustibilului uzat și al deșeurilor radioactive (i) trebuie justificat pe baza criteriilor prevăzute în directivă; (ii) trebuie să nu fie arbitrar și (iii) trebuie să se bazeze pe legislația națională, comunitară sau internațională relevantă. Deciziile statelor membre privind exporturile sau refuzurile trebuie să fie în conformitate cu dispozițiile prevăzute în Convenția comună și la articolul 16 din directivă, care interzic exportul de deșeuri radioactive sau de combustibil uzat către o destinație situată la sud de paralela de 60º latitudine sudică, în țările din Africa, zona Caraibilor și Pacific sau într-o țară terță care nu dispune de resursele necesare pentru a gestiona deșeurile radioactive sau combustibilul uzat în condiții de siguranță.
În plus față de rapoartele transmise din trei în trei ani Comisiei [conform articolului 20 alineatul (1) din Directiva 2006/117/EURATOM], statele membre trebuie:
·să notifice în fiecare an Comisiei și Comitetului consultativ toate transferurile către o țară terță neautorizate din cauza nerespectării cerinței privind capacitatea tehnică sau administrativă și cadrul de reglementare pentru gestionarea în siguranță a combustibilului uzat și/sau a deșeurilor radioactive [articolul 16 alineatul (1) litera (c) din directivă].
·să transmită Comisiei datele de contact ale autorității (autorităților) competente și toate informațiile necesare pentru comunicare rapidă (articolul 18 din directivă).
2.Punerea în aplicare a dispozițiilor generale
2.1.Transpunerea Directivei
În perioada de raportare 2012-2014, Croația a aderat la UE (1 iulie 2013) și a transpus directiva.
Pe această bază, transpunerea directivei este considerată încheiată în toate cele 28 de state membre.
2.2.Formularul standard pentru supravegherea și controlul transferurilor
19 Formularul standard (instituit prin decizia Comisiei în 2008 și modificat în 2011) include formulare pentru:
·Cerere de autorizare a expedierii combustibilului uzat sau a deșeurilor radioactive;
·Confirmare de primire a cererii - solicitare de informații lipsă pentru combustibilul uzat și deșeurile radioactive;
·Refuzul sau acordul autorităților competente implicate pentru expedierea de deșeuri radioactive sau de combustibil uzat;
·Descrierea încărcăturii de deșeuri radioactive și lista coletelor;
·Confirmare de primire a deșeurilor radioactive și a combustibilului uzat;
·Autorizație de expediere de combustibil uzat și de deșeuri radioactive.
Unele state membre au oferit sugestii de îmbunătățire a formularului standard. De exemplu, s-a sugerat să se clarifice notele explicative și să se adauge o secțiune specifică la formularul standard care să permită o trimitere încrucișată la o autorizație anterioară/un acord anterior atunci când cererea de transfer este legată de repatrierea reziduurilor generate de transferul anterior respectiv. Acest lucru ar facilita monitorizarea și ar oferi o pistă de audit între transferurile de ieșire pentru procesare/reprocesare și transferurile deșeurilor și ale subproduselor rezultate. În plus, s-a evidențiat faptul că este necesar ca informațiile solicitate în secțiunea B-1 „Cerere de autorizare a expedierii (expedierilor) de combustibil uzat”, care nu include nivelurile de radioactivitate ale combustibilului uzat, să fie coerente cu informațiile solicitate în secțiunea B-5 a documentului standard„Descrierea încărcăturii de combustibil uzat și lista coletelor” (care solicită informațiile respective).
Aceste propuneri vor fi analizate de Comisie.
2.3.Autoritățile competente
20 Începând din iulie 2017, toate statele membre au furnizat informații actualizate referitoare la autoritățile lor competente, în sensul articolului 5 punctul 13 din directivă, care sunt prezentate în documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2018)4.
21 În conformitate cu cerința de la articolul 19 din Directiva 2006/117/EURATOM și cu Recomandarea pentru un sistem sigur și eficace de transmitere a documentelor și a informațiilor privind dispozițiile directivei, lista actualizată a autorităților competente din statele membre este disponibilă pe site-ul web al Comisiei: .
3.Observații și tendințe privind transferurile de combustibil uzat și de deșeuri radioactive
Pentru perioada 2012-2014, majoritatea statelor membre au raportat transferurile de combustibil uzat și de deșeuri radioactive de pe teritoriile lor utilizând un model neobligatoriu cu informații privind (i) punerea în aplicare a directivei și (ii) importurile, exporturile și tranzitul de combustibil uzat și de deșeuri radioactive.
În general, au fost observate diferențe cu privire la formatul de raportare, nivelul de detaliere și calitatea informațiilor furnizate de statele membre în rapoartele transmise Comisiei. De exemplu:
·Terminologia utilizată în rapoartele statelor membre cu privire la transferurile de combustibil uzat și de deșeuri radioactive nu a fost întotdeauna în conformitate cu cea definită în directivă și în Decizia 2008/312/EURATOM (de exemplu, import în Comunitate, export din Comunitate și tranzit pe teritoriul Comunității, precum și autorizare și acord);
·În mod similar, informațiile furnizate în rapoartele statelor membre nu au inclus întotdeauna detalii cu privire la transferuri și nici nu au făcut întotdeauna distincție între transferurile de combustibil uzat și transferurile de deșeuri radioactive;
·Rapoartele a două state membre care reprezintă 48 % din numărul total al autorizațiilor pentru transferuri de combustibil uzat și de deșeuri radioactive au fost prezentate, într-o anumită măsură, numai sub forma unui rezumat, fără a conține suficiente detalii cu privire la transferuri în conformitate cu modelul de raportare;
·Neconcordanțe în rapoartele naționale ale unora dintre statele membre cu privire la autorizațiile pentru transferuri.
În contextul acestui al doilea raport, Comisia nu a primit informații referitoare la retransferuri în legătură cu transferuri neautorizate de deșeurile radioactive nedeclarate (conform articolului 4); transferurile nerealizate (conform articolului 12) sau exporturile interzise care ar intra sub incidența dispozițiilor de la articolul 16 alineatul (1) litera (c) din directivă. Au existat doar două refuzuri de a autoriza transferurile, legate de deșeuri metalice contaminate și, într-un caz, de informații incomplete pentru transfer. Toate cazurile de refuz au fost soluționate de către statele membre în cauză.
Detalii suplimentare privind transferurile statelor membre sunt prezentate în documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2018)4 aferent.
3.1.Transferurile globale
Directiva 2006/117/EURATOM prevede un cadru pentru transferurile de deșeuri radioactive și de combustibil uzat între statele membre, care ar trebui să aibă loc doar cu acordul prealabil în cunoștință de cauză al autorităților competente din toate statele membre implicate (inclusiv din statele membre de tranzit).
Pentru perioada 2012-2014, 20 de state membre au raportat transferuri autorizate care intră în domeniul de aplicare al directivei. Statele membre au raportat 400 de aprobări emise 22 , care includ 192 de autorizații eliberate de statul membru de origine și 208 acorduri 23 pentru transferuri de combustibil uzat și de deșeuri radioactive. Cinci 24 din cele 20 de state membre raportoare cumulează 74 % din toate cele 192 de autorizații raportate pentru perioada 2012-2014.
De asemenea, 81 % (157) din toate autorizațiile eliberate au fost acordate pentru transferuri de deșeuri radioactive; 17 % (32) pentru transferuri de combustibil uzat și 2 % pentru transferuri de alte materiale decât deșeurile radioactive și combustibilul uzat. În perioada de raportare precedentă, 74 % dintre autorizații au fost legate de transferuri de deșeuri radioactive, iar restul de 26 % au fost transferuri de combustibil uzat.
Comisia ia act de faptul că numărul total de autorizații a crescut (15 %) în comparație cu perioada de raportare precedentă (2008-2011), când14 state membre au emis un număr de 161 de autorizații în temeiul directivei.
3.2. Importurile, exporturile și tranzitul pe teritoriul Comunității
În perioada de raportare 2012-2014, cele mai multe dintre transferurile de deșeuri radioactive și de combustibil uzat au avut loc între statele membre și doar aproximativ 17 % din toate transporturile transfrontaliere au fost pentru importuri în Comunitate și exporturi din Comunitate.
Mai exact, 11 state membre 25 au raportat eliberarea a 30 de autorizații de export, fie pentru deșeuri radioactive, fie pentru combustibil uzat, în țări terțe - Rusia (47 %), SUA (30 %), Elveția și Japonia (10 % fiecare) și Norvegia (3 %).
20 din 30 de autorizații pentru export din Comunitate (și anume, 67 %) au fost legate de transferul de combustibil uzat. Toate, cu excepția unuia dintre aceste exporturi de combustibil uzat, au fost raportate pentru reprocesare; un export de combustibil uzat a fost raportat pentru activități de cercetare.
În perioada de raportare precedentă (2008-2011), au fost emise 29 de autorizații de export de către nouă state membre, iar 59 % din numărul total de autorizații de export din Comunitate au fost legate de exportul de combustibil uzat, ceea ce indică o creștere a numărului de state membre exportatoare de combustibil uzat și/sau de deșeuri radioactive. Deși se înregistrează o ușoară creștere a numărului total de autorizații de export pentru combustibil uzat și deșeuri radioactive, Comisia observă o scădere generală a numărului de autorizații pentru exportul de combustibil uzat din 2011.
Cinci state membre au raportat exporturi de deșeuri radioactive către țări terțe pentru returnare și pentru tratare, reprezentând în total nouă autorizații pentru export din Comunitate.
Trei state membre (Franța, Suedia și Regatul Unit) au raportat importuri de deșeuri radioactive/combustibil uzat; pentru această perioadă nu s-au raportat situații de tranzit de combustibil uzat și/sau de deșeuri radioactive prin Comunitate.
3.3. Monitorizare în urma primului raport al Comisiei
Ca urmare a primelor rapoarte ale statelor membre privind punerea în aplicare a Directivei 2006/117/EURATOM, au fost identificate două aspecte problematice care necesită atenție, astfel cum sunt detaliate în raportul Comisiei COM (2013) 240 final:
·s-a observat lipsa de armonizare în UE a nivelurilor sub care nu mai este necesară autorizarea deșeurilor radioactive, care ar putea conduce la posibilitatea ca unele materiale care conțin substanțe radioactive să fie puse în circulație într-un stat membru, în timp ce în alt stat membru ar putea fi considerate încă deșeuri radioactive.
Dat fiind că statele membre vor transpune până în februarie 2018 Directiva 2013/59/EURATOM privind normele de securitate de bază, se preconizează că statele membre își vor alinia criteriile generale de eliberare și setul de valori generale de eliberare armonizate. Este important să se sublinieze faptul că statele membre au, totuși, posibilitatea de a defini niveluri de eliberare specifice în conformitate cu criteriile de eliberare stabilite în directiva menționată.
·Transferurile transfrontaliere de deșeuri care conțin MRN, care nu provin din „practicile”autorizate astfel cum sunt definite în Directiva 96/29/EURATOM, au fost excluse atât din domeniul de aplicare a Directivei 2006/117/Euratom 26 , cât și din domeniul de aplicare a Directivei 2006/21/CE 27 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive.
Domeniul de aplicare al Directivei 2013/59/EURATOM a fost extins pentru a acoperi toate activitățile umane care implică prezența unor surse naturale de radiații, inclusiv prelucrarea materialelor care conțin radionuclizi naturali (MRN). Prin urmare, din punct de vedere juridic, toate deșeurile ce conțin MRN care necesită control reglementat și care sunt clasificate ca deșeuri radioactive 28 intră în domeniul de aplicare al Directivei 2006/117/EURATOM.
Pentru a facilita atât punerea în aplicare a Directivei 2006/117/EURATOM, cât și punerea în aplicare a Directivei 2013/59/EURATOM, precum și pentru a soluționa problemele ridicate mai sus, Comisia a lansat un studiu în 2016 29 . Studiul își propune să revizuiască practicile actuale ale statelor membre privind aplicarea unor niveluri de eliberare și transferul de deșeuri radioactive care conțin materialele radioactive naturale, care ar putea oferi o mai bună înțelegere a practicilor statelor membre și a provocărilor cu care se confruntă acestea, exemple de bune practici pentru transferul unor astfel de materiale în noul cadru juridic al UE, precum și nevoile în materie de legislație a UE și/sau de inițiative în acest domeniu.
4.Concluzii
Cadrul juridic actual al UE compus din Directiva 2006/117/EURATOM, noua Directivă 2013/59/EURATOM și Directiva 2011/70/EURATOM oferă un temei juridic cuprinzător pentru a asigura protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva riscurilor prezentate de radiațiile ionizante, inclusiv în timpul transferurilor de combustibil uzat și de deșeuri radioactive.
Statele membre au raportat transferuri în sfera cadrelor naționale pentru supravegherea și controlul transferurilor de combustibil uzat și de deșeuri radioactive. Aceste cadre impun ca transporturile transfrontaliere de deșeuri radioactive și de combustibil uzat să aibă loc numai cu acordul prealabil în cunoștință de cauză al autorităților competente din toate statele membre implicate și să se utilizeze formularul standard pentru import în Comunitate, export din Comunitate și tranzit pe teritoriul Comunității.
În cadrul perioadei de raportare actuale, statele membre nu au raportat niciun transfer nerealizat care să implice transport transfrontalier de deșeuri radioactive sau combustibil uzat. Au fost raportate două refuzuri, cauzate de materiale radioactive care nu au fost declarate ca deșeuri radioactive și de informații insuficiente, însă această situație a fost rezolvată de statele membre respective.
Majoritatea rapoartelor naționale ale statelor membre pentru această perioadă au fost transmise cu întârziere și prezintă diferențe în ceea ce privește nivelul de detaliere a informațiilor și abordări diferite pentru raportarea transferurilor de combustibil uzat și de deșeuri radioactive.
Comisia va ține seama de constatările prezentate în acest raport și va iniția reflecții sau va lua măsurile necesare pentru:
·a îmbunătăți formularul standard pentru supravegherea și controlul expedierilor de deșeuri radioactive și combustibil uzat, menționat în Directiva 2006/117/EURATOM a Consiliului în lumina observațiilor furnizate de statele membre și a recomandărilor Comitetului consultativ.
·a oferi sprijin statelor membre în vederea armonizării raportării transferurilor de combustibil uzat și de deșeuri radioactive din statele membre (articolul 20 din directivă), sporind astfel, în cele din urmă, nivelul de coerență și de detaliere al următorului raport al Comisiei adresat Consiliului, Parlamentului European și Comitetului Economic și Social European.
Mai mult, Comisia va lua măsurile corespunzătoare, pe baza rezultatelor studiului în curs cu privire la reexaminarea situației actuale a transportului materialelor radioactive în statele membre ale UE. Studiul include transferurile de deșeuri care conțin radionuclizi naturali și aplicarea unor niveluri de eliberare, cu scopul de a identifica acțiuni specifice necesare pentru îmbunătățirea transportului la nivelul UE și la nivel național, pentru a spori transparența și pentru a întări încrederea publicului.
Comisia va urmări îndeaproape punerea în aplicare a directivei și a măsurilor identificate pentru a asigura raportarea în timp util pentru următoarea perioadă de raportare 2015-2017 (rapoartele statelor membre până la 25 decembrie 2017), în strânsă colaborare cu statele membre ale UE.
Directiva 2006/117/EURATOM a Consiliului din 20 noiembrie 2006 privind supravegherea și controlul transferurilor de deșeuri radioactive și combustibil uzat, JO L 337, 5.12.2006, p. 21-32.
COM(2013) 240 final, Raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European referitor la punerea în aplicare de către statele membre a Directivei 2006/117/EURATOM a Consiliului privind supravegherea și controlul transferurilor de deșeuri radioactive și combustibil uzat, 25.4.2013 și SWD(2013) 150 final.
Directiva 2003/122/EURATOM a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind controlul surselor radioactive închise de mare activitate și al surselor orfane, JO L 346, 31.12.2003, p. 57-64.
Directiva 96/29/EURATOM a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante (JO L 159, 29.6.1996, p. 1-114).
Recomandarea Comisiei din 4 decembrie 2008 privind criteriile aplicabile exportului de deșeuri radioactive și de combustibil uzat în țările terțe [notificată cu numărul C(2008) 7570] (2008/956/EURATOM).
„Deținător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care, înainte de a efectua un transfer de deșeuri radioactive sau combustibil uzat, răspunde de materialele respective, în conformitate cu legislația națională în vigoare, și care intenționează să efectueze un transfer către un destinatar.
Decizia Comisiei din 5 martie 2008 de stabilire a formularului standard pentru supravegherea și controlul expedierilor de deșeuri radioactive și combustibil uzat, prevăzut de Directiva 2006/117/Euratom a Consiliului [notificată cu numărul C(2008) 793], (2008/312/EURATOM), JO L 107, 17.4.2008, p. 32-59.
Recomandarea Comisiei din 7 iulie 2009 pentru un sistem sigur și eficace de transmitere a documentelor și a informațiilor privind dispozițiile Directivei 2006/117/EURATOM a Consiliului, JO L 177, 8.7.2009, p. 5-6.
În conformitate cu articolul 9, în termen de două luni de la data confirmării de primire, autoritățile competente ale tuturor statelor membre în cauză notifică autorităților competente ale statului membru de origine acordul lor ori condițiile necesare pentru a-și da acordul sau refuzul de a-și da acordul.
Directiva 2006/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind gestionarea deșeurilor din industriile extractive și de modificare a Directivei 2004/35/CE, JO L 102, 11.4.2006, p. 15-33.
„deșeu radioactiv” înseamnă materialul radioactiv sub formă gazoasă, lichidă sau solidă pentru care nu este prevăzută nicio utilizare ulterioară de către țările de origine și de destinație sau de către o persoană fizică sau juridică a cărei decizie a fost acceptată de țările respective și care este controlat, asemenea deșeurilor radioactive, de către un organism de reglementare în cadrul legislativ și de reglementare al țărilor de origine și de destinație [articolul 5 punctul 1 din Directiva 2006/117/EURATOM].