27.1.2020 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 28/126 |
P8_TA(2018)0244
Obligația de compensare, cerințele de raportare și tehnicile de atenuare a riscurilor pentru instrumentele financiare derivate extrabursiere și registrele centrale de tranzacții ***I
Amendamentele adoptate de Parlamentul European la 12 iunie 2018 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 în ceea ce privește obligația de compensare, suspendarea obligației de compensare, cerințele de raportare, tehnicile de atenuare a riscurilor pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o contraparte centrală, înregistrarea și supravegherea registrelor centrale de tranzacții și cerințele aplicabile registrelor centrale de tranzacții (COM(2017)0208 – C8-0147/2017 –2017/0090(COD)) (1)
(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)
(2020/C 28/16)
Amendamentul 1
AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN (*1)
la propunerea Comisiei
(1) Chestiunea a fost retrimisă pentru negocieri interinstituționale comisiei competente în conformitate cu articolul 59 alineatul (4) al patrulea paragraf din Regulamentul de procedură (A8-0181/2018).
(*1) Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.
Propunere de
REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 în ceea ce privește obligația de compensare, suspendarea obligației de compensare, cerințele de raportare, tehnicile de atenuare a riscurilor pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate de o contraparte centrală, înregistrarea și supravegherea registrelor centrale de tranzacții și cerințele aplicabile registrelor centrale de tranzacții
(Text cu relevanță pentru SEE)
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Băncii Centrale Europene (1),
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (2),
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (3),
întrucât:
(1) |
Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (4) a fost publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (UE) la 27 iulie 2012 și a intrat în vigoare la 16 august 2012. Cerințele pe care le conține, și anume compensarea centrală a contractelor derivate extrabursiere standardizate, cerințele de marjă, cerințele privind atenuarea riscului operațional pentru contractele derivate extrabursiere care nu sunt compensate la nivel central, obligațiile de raportare pentru contractele derivate, precum și cerințele pentru contrapărțile centrale (CPC) și pentru registrele centrale de tranzacții (TR), contribuie la reducerea riscului sistemic prin creșterea transparenței pieței instrumentelor financiare derivate extrabursiere și la diminuarea riscului de contraparte și a riscului operațional asociate instrumentelor financiare derivate extrabursiere. |
(2) |
Simplificarea anumitor domenii reglementate de Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și utilizarea unei abordări mai proporționale a acestor domenii se înscriu în linia Programului Comisiei privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT), care subliniază necesitatea reducerii costurilor și a simplificării, astfel încât politicile Uniunii să își atingă obiectivele în modul cel mai eficient, și urmăresc în special reducerea sarcinilor administrative și de reglementare fără a aduce atingere obiectivului general de menținere a stabilității financiare și de reducere a riscurilor sistemice . |
(3) |
Caracterul eficient și rezilient al sistemelor post-tranzacționare și al piețelor garanțiilor reale reprezintă un element esențial pentru o bună funcționare a uniunii piețelor de capital și accentuează eforturile de sprijinire a investițiilor, a creșterii economice și a locurilor de muncă, în conformitate cu prioritățile politice ale Comisiei. |
(4) |
În 2015 și 2016, Comisia a efectuat două consultări publice privind aplicarea Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului. Comisia a primit, de asemenea, informații cu privire la aplicarea regulamentului respectiv din partea Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe („ESMA”), a Comitetului european pentru risc sistemic („CERS”) și a Sistemului European al Băncilor Centrale („SEBC”). Din aceste consultări publice a reieșit că părțile interesate susțin obiectivele Regulamentului (UE) nr. 648/2012 și că nu este necesară nicio revizuire majoră a regulamentului respectiv. La 23 noiembrie 2016, Comisia a adoptat un raport privind reexaminarea regulamentului, în conformitate cu articolul 85 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012. Deși încă nu sunt pe deplin aplicabile toate dispozițiile Regulamentului (UE) nr. 648/2012 și, prin urmare, o evaluare cuprinzătoare a regulamentului nu este încă posibilă, raportul a identificat domenii în care sunt necesare măsuri specifice pentru a se garanta că obiectivele Regulamentului (UE) nr. 648/2012 sunt atinse într-un mod mai proporțional, mai eficient și mai eficace. |
(5) |
Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ar trebui să acopere toate contrapărțile financiare care pot prezenta riscuri sistemice importante pentru sistemul financiar. Definiția contrapărților financiare ar trebui, prin urmare, să fie modificată. |
(6) |
Anumite contrapărți financiare au un volum de activitate pe piețele instrumentelor financiare derivate extrabursiere ▌ prea redus pentru a prezenta un risc sistemic important pentru sistemul financiar și ▌ pentru ca procesul de compensare centrală să fie viabil din punct de vedere economic. Aceste contrapărți, denumite în mod obișnuit „contrapărți financiare mici” (CFM) , ar trebui să fie exceptate de la obligația de compensare, dar să aibă în continuare obligația de a face schimb de garanții reale pentru a atenua orice risc sistemic. Cu toate acestea, depășirea pragului de compensare de către o CFM pentru cel puțin o clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere ar trebui să declanșeze aplicarea obligației de compensare pentru toate clasele de instrumente financiare derivate extrabursiere, având în vedere interconectarea dintre contrapărțile financiare și posibilele riscuri sistemice pentru sistemul financiar care pot apărea în cazul în care contractele derivate respective nu sunt compensate la nivel central. |
(7) |
Contrapărțile nefinanciare sunt mai puțin interconectate decât contrapărțile financiare. De asemenea, ele desfășoară adesea activități având drept obiect o singură clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere. Prin urmare, activitatea acestora reprezintă în mai mică măsură un risc sistemic pentru sistemul financiar decât activitatea contrapărților financiare. Domeniul de aplicare al obligației de compensare pentru contrapărțile nefinanciare ar trebui, prin urmare, să fie restrâns, astfel încât aceste contrapărți nefinanciare să fie supuse obligației de compensare numai în ceea ce privește clasa de active sau clasele de active care depășesc pragul de compensare▌. |
(7a) |
Întrucât contrapărțile financiare și contrapărțile nefinanciare prezintă tipuri de risc diferite, se impune stabilirea a două praguri de compensare diferite. Aceste praguri trebuie actualizate periodic pentru a ține seama de evoluția piețelor financiare. |
(8) |
Cerința de a compensa anumite contracte derivate extrabursiere încheiate înainte de intrarea în vigoare a obligației de compensare creează insecuritate juridică și dificultăți operaționale, beneficiile fiind însă limitate. Mai precis, cerința respectivă creează costuri și eforturi suplimentare pentru contrapărțile la contractele respective și poate, de asemenea, afecta buna funcționare a pieței, fără însă a avea drept rezultat o îmbunătățire semnificativă în ceea ce privește aplicarea uniformă și coerentă a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 sau instituirea unor condiții de concurență echitabile pentru participanții la piață. Prin urmare, această cerință ar trebui eliminată. |
(9) |
Contrapărțile al căror volum de activitate pe piețele instrumentelor financiare derivate extrabursiere este limitat se confruntă cu dificultăți în ceea ce privește accesul la compensarea centrală, fie că sunt clienți ai unui membru compensator, fie că recurg la mecanisme indirecte de compensare. Cerința ca membrii compensatori să faciliteze serviciile de compensare indirectă în condiții comerciale rezonabile nu este, prin urmare, eficientă. Membrii compensatori și clienții membrilor compensatori care prestează servicii de compensare în mod direct – către alte contrapărți – sau în mod indirect – permițând clienților lor să presteze aceste servicii către alte contrapărți – ar trebui, prin urmare, să aibă obligația, formulată în mod explicit, să facă acest lucru în condiții comerciale echitabile, rezonabile, nediscriminatorii și transparente . |
(10) |
Ar trebui să existe posibilitatea suspendării obligației de compensare în anumite situații. În primul rând, respectiva suspendare ar trebui să fie posibilă atunci când criteriile pe baza cărora o anumită clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere a fost supusă obligației de compensare nu mai sunt îndeplinite. Se poate vorbi de o astfel de situație atunci când o clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere devine neadecvată pentru compensarea centrală obligatorie sau atunci când a survenit o modificare semnificativă a unuia dintre aceste criterii în ceea ce privește o anumită clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere. Suspendarea obligației de compensare ar trebui, de asemenea, să fie posibilă în cazul în care o CPC nu mai oferă un serviciu de compensare pentru o anumită clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere sau pentru un anumit tip de contraparte, iar alte CPC nu pot interveni suficient de rapid pentru a prelua respectivele servicii de compensare. În sfârșit, suspendarea obligației de compensare ar trebui să fie posibilă, de asemenea, în cazul în care se consideră că acest lucru este necesar pentru a se evita o amenințare gravă la adresa stabilității financiare din Uniune. |
(11) |
Raportarea tranzacțiilor istorice s-a dovedit a fi dificilă, din cauza lipsei anumitor informații de raportat care nu trebuiau raportate înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, dar care sunt obligatorii acum. Acest lucru a condus la o rată ridicată a erorilor de raportare și la o calitate slabă a datelor raportate, în timp ce sarcina aferentă raportării tranzacțiilor respective este semnificativă. Prin urmare, este foarte probabil ca respectivele date istorice să rămână neutilizate. În plus, până când data-limită de raportare a tranzacțiilor istorice devine aplicabilă, o parte dintre aceste tranzacții vor fi expirat deja și, odată cu ele, la fel și expunerile și riscurile aferente. Pentru a remedia această situație, cerința de a raporta tranzacțiile istorice ar trebui să fie eliminată. |
(12) |
Tranzacțiile intragrup care implică contrapărți nefinanciare reprezintă un procent relativ mic din toate tranzacțiile cu instrumente financiare derivate extrabursiere și sunt utilizate în principal pentru acoperirea internă în cadrul grupurilor. Prin urmare, aceste tranzacții nu contribuie în mod semnificativ la riscul sistemic și nici la interconectare, însă obligația de a raporta tranzacțiile respective impune costuri și sarcini importante pentru contrapărțile nefinanciare. Toate tranzacțiile dintre filialele aceluiași grup în care cel puțin una dintre contrapărți este o contraparte nefinanciară ar trebui, prin urmare, să fie scutite de obligația de raportare, indiferent de locul de stabilire a contrapărții nefinanciare . |
(13) |
Obligația de a raporta contractele derivate tranzacționate la bursă impune o sarcină considerabilă asupra contrapărților, din cauza volumului ridicat de contracte derivate tranzacționate la bursă care sunt încheiate zilnic. Consultarea publică a Comisiei privind verificarea adecvării cerințelor de raportare în scopuri de supraveghere, care a fost publicată la 1 decembrie 2017, are drept scop să evalueze costurile de asigurare a conformității cu cerințele actuale de raportare în scopuri de supraveghere de la nivelul Uniunii, precum și consecvența, coerența, eficacitatea, eficiența și valoarea adăugată la nivelul UE a acestor cerințe. Consultarea le oferă autorităților oportunitatea de a evalua în mod global raportarea privind contractele derivate tranzacționate la bursă, alături de toate sistemele actuale și viitoare de raportare normativă, le permite autorităților să ia în considerare noul cadru de raportare ca urmare a punerii în aplicare a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 (5) și oferă posibilitatea de a prezenta propuneri pentru a reduce efectiv sarcina suportată de participanții la piață care au obligația de a raporta contractele derivate tranzacționate la bursă. Comisia ar trebui să ia în considerare aceste constatări pentru a propune viitoare modificări ale cerințelor de raportare în temeiul articolului 9 alineatul (1) în ceea ce privește raportarea contractelor derivate tranzacționate la bursă▌. |
(14) |
Pentru a reduce sarcina de raportare pentru contrapărțile nefinanciare mici care nu sunt supuse obligației de compensare , contrapartea financiară ar trebui să fie singura responsabilă – și răspunzătoare din punct de vedere juridic – de raportarea unui set unic de date privind contractele derivate extrabursiere încheiate cu o contraparte nefinanciară care nu este supusă obligației de compensare,▌ precum și de asigurarea corectitudinii informațiilor raportate. Pentru a garanta că contrapartea financiară dispune de datele necesare pentru a-și îndeplini obligația de raportare, contrapartea nefinanciară ar trebui să transmită informațiile privind tranzacțiile cu instrumente derivate extrabursiere pe care contrapartea financiară nu ar putea să le posede în mod normal. Totuși, o contraparte nefinanciară ar trebui să aibă opțiunea de a raporta contractele sale ce vizează instrumente derivate extrabursiere. În astfel de cazuri, contrapartea nefinanciară ar trebui să informeze în consecință contrapartea financiară și să fie responsabilă și răspunzătoare din punct de vedere juridic pentru raportarea informațiilor respective și pentru asigurarea corectitudinii acestora. |
(15) |
Ar trebui determinată, de asemenea, responsabilitatea de a raporta cu privire și la alte contracte derivate. Prin urmare, ar trebui specificat faptul că societatea de administrare a unui organism de plasament colectiv în valori mobiliare („OPCVM”) este responsabilă – și răspunzătoare din punct de vedere juridic – de raportarea în numele acelui OPCVM a informațiilor privind contractele derivate extrabursiere încheiate de respectivul OPCVM, precum și de asigurarea corectitudinii informațiilor raportate. În mod similar, administratorul unui fond de investiții alternative („FIA”) ar trebui să fie responsabil – și răspunzător din punct de vedere juridic – de raportarea în numele acelui FIA a informațiilor privind contractele derivate extrabursiere încheiate de respectivul FIA, precum și de asigurarea corectitudinii informațiilor raportate. |
(16) |
Pentru a se evita inconsecvențele pe teritoriul Uniunii în ceea ce privește aplicarea tehnicilor de atenuare a riscurilor, autoritățile de supraveghere ar trebui să aprobe unele proceduri de gestionare a riscurilor care să impună schimbul prompt, corect și segregat în mod corespunzător al garanțiilor reale ale contrapărților, precum și orice modificare semnificativă a acestor proceduri, înainte ca acestea să fie aplicate. |
(16a) |
Pentru a se evita divergențele internaționale în materie de reglementare și ținând seama de specificul tranzacțiilor cu astfel de instrumente financiare derivate, obligativitatea schimbului de marje de variație la tranzacțiile forward pe cursul de schimb decontate prin livrare fizică și la instrumentele financiare derivate de swap valutar decontate prin livrare fizică ar trebui să se aplice numai tranzacțiilor încheiate între contrapărțile cu cea mai mare relevanță sistemică, și anume instituțiile de credit și firmele de investiții. |
(16b) |
Serviciile de reducere a riscurilor oferite după încheierea tranzacției, cum ar fi comprimarea portofoliului, pot duce la reducerea riscurilor sistemice. Prin reducerea riscurilor legate de portofoliile existente de instrumente derivate, fără modificarea poziției globale pe piață a portofoliului, aceste servicii pot reduce expunerea la contraparte și riscul de contraparte aferent unei acumulări de poziții deschise brute. Noțiunea de „comprimare a portofoliului” este definită la articolul 2 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 600/2014 și este exclusă din sfera de acțiune a obligației de a efectua tranzacții prevăzută la articolul 28 al Regulamentului (UE) nr. 600/2014. Pentru a alinia prezentul regulament la Regulamentul (UE) nr. 600/2014, atunci când este necesar, având în vedere diferențele dintre aceste două regulamente și posibilitatea de a eluda obligația de compensare, Comisia ar trebui să determine, în colaborare cu ESMA și cu CERS, care dintre serviciile de reducere a riscurilor oferite după încheierea tranzacției ar putea să fie scutite de obligația de compensare. |
(17) |
Pentru a spori transparența și previzibilitatea marjelor inițiale și pentru a împiedica CPC să își modifice modelele marjei inițiale într-un mod care s-ar putea dovedi prociclic, CPC ar trebui să le furnizeze membrilor lor compensatori instrumentele necesare pentru a simula cerințele privind marja inițială și o prezentare detaliată a modelelor marjei inițiale pe care le utilizează. Acest obiectiv este în concordanță cu standardele internaționale publicate de Comitetul pentru infrastructuri de plăți și de piață și de Consiliul Organizației Internaționale a Reglementatorilor de Valori Mobiliare și în special cu cadrul de informare publicat în decembrie 2012 (6) și cu standardele cantitative de informare publice pentru contrapărțile centrale publicate în 2015 (7), care sunt relevante pentru promovarea unei bune înțelegeri a riscurilor și a costurilor implicate în orice participare a membrilor compensatori la o CPC și pentru sporirea transparenței CPC față de participanții la piață. |
(18) |
Există în continuare incertitudini în ceea ce privește măsura în care activele deținute în conturi colective sau în conturi individuale segregate sunt indisponibile în caz de insolvență. Prin urmare, nu este clar în ce cazuri CPC pot, cu suficientă securitate juridică, transfera poziții ale clienților în cazul în care un membru compensator nu își îndeplinește obligațiile de plată sau în ce cazuri CPC pot, cu suficientă securitate juridică, plăti venitul încasat dintr-o lichidare direct clienților. Pentru a stimula compensarea și a îmbunătăți accesul la aceasta, normele referitoare la indisponibilitatea activelor și a pozițiilor respective în caz de insolvență ar trebui să fie clarificate. |
(19) |
Amenzile pe care ESMA le poate impune registrelor centrale de tranzacții aflate sub supravegherea sa directă ar trebui să fie eficace, proporționale și suficient de disuasive pentru a asigura eficacitatea competențelor de supraveghere ale ESMA și a spori transparența pozițiilor pe instrumente financiare derivate extrabursiere și a expunerilor la aceste instrumente. Cuantumurile amenzilor prevăzute inițial în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 nu s-au dovedit a fi suficient de disuasive, având în vedere cifra de afaceri actuală a registrelor centrale de tranzacții, ceea ce ar putea limita eficacitatea competențelor de supraveghere conferite ESMA prin regulamentul respectiv în ceea ce privește registrele centrale de tranzacții. Limita superioară a cuantumul de bază al amenzilor ar trebui, prin urmare, majorată. |
(20) |
Autoritățile din țările terțe ar trebui să aibă acces la datele raportate către registrele centrale de tranzacții ale Uniunii în cazul în care anumite condiții care garantează prelucrarea datelor respective sunt îndeplinite de către țările terțe și în cazul în care țările terțe respective prevăd o obligație juridică efectivă și executorie care acordă autorităților Uniunii acces direct la datele raportate către registrele centrale de tranzacții din țările terțe respective. |
(21) |
Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului (8) prevede o procedură de înregistrare simplificată pentru registrele centrale de tranzacții care sunt deja înregistrate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și care doresc să extindă înregistrarea respectivă pentru a-și presta serviciile și în domeniul operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare. O procedură de înregistrare simplificată similară are trebui instituită pentru înregistrarea registrelor centrale de tranzacții care sunt deja înregistrate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2365 și care doresc să extindă înregistrarea respectivă pentru a-și presta serviciile și în domeniul contractelor derivate. |
(22) |
Calitatea și transparența nesatisfăcătoare ale datelor produse de registrele centrale de tranzacții îngreunează sarcina entităților care au acces la datele respective de a le utiliza pentru a monitoriza piețele instrumentelor financiare derivate și împiedică autoritățile de reglementare și de supraveghere să identifice în timp util riscurile la adresa stabilității financiare. Pentru a îmbunătăți calitatea și transparența datelor și a alinia cerințele de raportare prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 la cele din Regulamentul (UE) 2015/2365 și din Regulamentul (UE) nr. 600/2014, este necesară o mai bună armonizare a normelor și a cerințelor de raportare și, în special, o mai bună armonizare a standardelor în materie de date, a metodelor și a modalităților de raportare, precum și a procedurilor care urmează să fie aplicate de registrele centrale de tranzacții pentru validarea datelor raportate în ceea ce privește exhaustivitatea și corectitudinea acestora; este necesară, de asemenea, reconcilierea datelor cu cele din alte registre centrale tranzacții. În plus, registrele centrale de tranzacții ar trebui să acorde, la cerere, accesul contrapărților la toate datele raportate în numele lor, pentru a le permite acestora să verifice corectitudinea datelor respective. |
(22a) |
Pentru a reduce sarcina administrativă și pentru a corela mai bine ordinele în vederea executării tranzacțiilor, ESMA ar trebui să introducă un standard comun la nivelul Uniunii de raportare către registrele centrale de tranzacții. Întrucât CPC și alte contrapărți financiare își asumă sarcini de raportare delegată, un format unic ar crește eficiența raportării pentru toți participanții. |
(23) |
În ceea ce privește serviciile prestate de registrele centrale de tranzacții, Regulamentul (UE) nr. 648/2012 a instituit un mediu concurențial. Prin urmare, contrapărțile ar trebui să aibă posibilitatea de a alege registrul central de tranzacții căruia doresc să îi transmită rapoartele și ar trebui să poată trece de la un registru la altul în cazul în care doresc acest lucru. Pentru a facilita această trecere și pentru a asigura disponibilitatea continuă a datelor fără suprapuneri, registrele centrale de tranzacții ar trebui să instituie politici adecvate pentru a asigura o desfășurare ordonată a transferului datelor raportate către alte registre centrale de tranzacții, atunci când acest transfer este solicitat de către o întreprindere care este supusă obligației de raportare. |
(24) |
Regulamentul (UE) nr. 648/2012 prevede că obligația de compensare nu ar trebui să se aplice sistemelor de pensii (SP) până când nu se dezvoltă o soluție tehnică adecvată de către CPC pentru transferul de garanții reale neexprimate în numerar ca marje de variație. Deoarece nicio soluție viabilă care să faciliteze compensarea la nivel central de către SP nu a fost dezvoltată până în prezent, această derogare temporară ar trebui prelungită, astfel încât să se aplice pentru o perioadă suplimentară de doi ani în cazul marii majorități a SP . Cu toate acestea, compensarea centrală ar trebui să rămână obiectivul final, având în vedere că evoluțiile de pe piață și cele în materie de reglementare din prezent le permit participanților la piață să dezvolte soluții tehnice adecvate în acest termen. Cu sprijinul ESMA, al ABE, al Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale („EIOPA”) și al CERS, Comisia ar trebui să monitorizeze progresele înregistrate de CPC, membrii compensatori și SP în direcția identificării unor soluții viabile care să faciliteze participarea SP la procesul de compensare centrală și să pregătească un raport cu privire la aceste progrese. Acest raport ar trebui, de asemenea, să acopere soluțiile și costurile aferente pentru SP, ținând astfel seama de evoluțiile de pe piață și de cele în materie de reglementare, cum ar fi modificările în ceea ce privește tipurile de contrapărți financiare care sunt supuse obligației de compensare. ▌Comisia ar trebui să fie împuternicită să prelungească această derogare pentru încă un an, dacă consideră că părțile interesate au convenit asupra unei soluții și mai au nevoie de timp pentru a o pune în practică . |
(24a) |
Sistemele mici de pensii, pe lângă cele incluse în categoria contrapărților financiare mici, nu prezintă aceleași riscuri ca SP mari, motiv pentru care este justificat să li se acorde acestora o perioadă de derogare mai lungă de la obligația de compensare. În cazul acestor SP, Comisia ar trebui să prelungească până la trei ani derogarea de la această obligație. Dacă până la sfârșitul acestei perioade Comisia consideră că SP mici au depus eforturile necesare pentru dezvoltarea unor soluții tehnice adecvate care să le permită să participe la compensarea centrală și că efectele negative ale compensării centrale a contractelor derivate asupra prestațiilor de pensie ale viitorilor pensionari rămân neschimbate, Comisia ar trebui să aibă opțiunea de a prelungi derogarea cu încă doi ani. După expirarea derogării, SP mici ar trebui să respecte dispozițiile prezentului regulament în aceeași măsură ca toate celelalte entități care intră în domeniul său de aplicare. Întrucât SP mici încheie un volum redus de contracte derivate, este de așteptat ca acestea să nu depășească pragul ce declanșează obligația de compensare. Prin urmare, chiar și după expirarea derogării, majoritatea SP mici tot nu vor fi vizate de obligația de compensare. |
(24b) |
Derogarea acordată SP ar trebui să se aplice în continuare începând cu data de intrare în vigoare a prezentului regulament, iar dacă prezentul regulament intră în vigoare după data de 16 august 2018, ar trebui să se aplice și în mod retroactiv tuturor contractelor derivate extrabursiere executate după această dată. Aplicarea retroactivă a acestei dispoziții este necesară pentru a se evita o întrerupere între sfârșitul aplicării derogării în vigoare și noua derogare, deoarece ambele urmăresc același obiectiv. |
(25) |
Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește precizarea criteriilor conform cărora condițiile comerciale referitoare la prestarea de servicii de compensare sunt considerate a fi echitabile, rezonabile, transparente și nediscriminatorii și în ceea ce privește prelungirea perioadei în care obligația de compensare nu ar trebui să se aplice SP. |
(26) |
Pentru a asigura condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în special în ceea ce privește accesul autorităților competente ale țărilor terțe la informațiile conținute în registrele centrale de tranzacții ale Uniunii, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Aceste competențe ar trebui să fie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (9). |
(27) |
Pentru a asigura armonizarea consecventă a normelor privind procedurile de atenuare a riscurilor, înregistrarea registrelor centrale de tranzacții și cerințele de raportare, Comisia ar trebui să adopte proiectele de standarde tehnice de reglementare elaborate de ABE, EIOPA și ESMA în ceea ce privește procedurile în materie de supraveghere menite să asigure validarea inițială și continuă a procedurilor de gestionare a riscurilor care necesită un schimb de garanții reale prompt, corect și segregat corespunzător, detaliile cu privire la o cerere simplificată de extindere a înregistrării unui registru central de tranzacții care a fost deja înregistrat în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2365, detaliile cu privire la procedurile care urmează să fie aplicate de registrele centrale de tranzacții pentru a verifica respectarea cerințelor de raportare de către contrapartea raportoare sau de către entitatea care transmite raportul, exhaustivitatea și corectitudinea informațiilor raportate și detaliile cu privire la procedurile vizând reconcilierea datelor între registrele centrale de tranzacții. Comisia ar trebui să adopte prin acte delegate respectivele proiecte de standarde tehnice de reglementare, în temeiul articolului 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (10), cu Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (11) și cu Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (12). |
(28) |
De asemenea, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, standardele tehnice de punere în aplicare elaborate de ESMA, în conformitate cu articolul 291 din Tratatul privind Uniunea Europeană și cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, în ceea ce privește standardele în materie de date pentru informațiile care trebuie raportate pentru diferitele clase de instrumente financiare derivate, precum și metodele și modalitățile de raportare. |
(29) |
Întrucât obiectivele prezentului regulament, și anume asigurarea proporționalității normelor care duc la sarcini administrative și costuri de asigurare a conformității inutile, fără a pune în pericol stabilitatea financiară, și creșterea transparenței pozițiilor pe instrumente financiare derivate extrabursiere și a expunerilor la acestea, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere amploarea și efectele lor, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestor obiective. |
(30) |
Aplicarea anumitor dispoziții din prezentul regulament ar trebui amânată pentru a stabili toate măsurile de punere în aplicare esențiale și a permite participanților la piață să ia măsurile necesare în scopul conformității. |
(31) |
Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (13) și a formulat un aviz la data de […]. |
(32) |
Prin urmare, Regulamentul (UE) nr. 648/2012 ar trebui modificat în consecință. |
(32a) |
Obligația de compensare pentru instrumentele financiare derivate prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și obligația de tranzacționare pentru instrumentele financiare derivate prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 600/2014 ar trebui să fie aliniate, dacă acest lucru este necesar și oportun. Prin urmare, Comisia ar trebui să elaboreze un raport privind modificările aduse în prezentul regulament obligației de compensare pentru instrumentele financiare derivate, în special în ceea ce privește entitățile care sunt supuse obligației de compensare, precum și mecanismul de suspendare, modificări ce ar trebui aduse și obligației de tranzacționare pentru instrumentele financiare derivate, prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 600/2014, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Regulamentul (UE) nr. 648/2012 se modifică după cum urmează:
-1. |
La articolul 1, alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text: „(4) Prezentul regulament nu se aplică:
|
-1a. |
La articolul 1 alineatul (5), litera (e) se elimină:
|
Articolul 2
Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Prezentul regulament se aplică de la…[cinci luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].
Fără a aduce atingere celui de al doilea paragraf de la prezentul articol , articolul 1 alineatul (7) litera (d) și articolul 1 alineatele (8), (10) și (11) se aplică de la [▌6 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare] și articolul 1 alineatul (2) litera (c), articolul 1 alineatul (7) litera (e), articolul 1 alineatul (9), articolul 1 alineatul (12) literele (b) și (c) și articolul 1 alineatul (16) se aplică de la [▌18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare].
În cazul în care prezentul regulament intră în vigoare după 16 august 2018, articolul 89 alineatul (1) se aplică retroactiv pentru toate contractele derivate extrabursiere executate de SP după 16 august 2018 și înainte de data intrării în vigoare a prezentului regulament.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
Adoptat la …,
Pentru Parlamentul European
Președintele
Pentru Consiliu
Președintele
(1) JO C […], […], p. […].
(2) JO C […], […], p. […].
(3) Poziția Parlamentului European din … (JO …) și Decizia Consiliului din …
(4) Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).
(5) Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84).
(6) http://www.bis.org/cpmi/publ/d106.pdf
(7) http://www.bis.org/cpmi/publ/d125.pdf
(8) Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare și transparența reutilizării și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 337, 23.12.2015, p. 1).
(9) Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).
(10) Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/78/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 12)
(11) Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale) de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/79/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 48).
(12) Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), de modificare a Deciziei nr. 716/2009/CE și de abrogare a Deciziei 2009/77/CE a Comisiei (JO L 331, 15.12.2010, p. 84).
(13) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(14) Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349).
(15) Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).
(16) Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1).”
(*1) Regulamentul (UE) 2015/2365 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind transparența operațiunilor de finanțare prin instrumente financiare și transparența reutilizării și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 337, 23.12.2015, p. 1).”
ANEXĂ
Anexa I se modifică după cum urmează:
1. |
În secțiunea I se adaugă următoarele litere (i), (j) și (k):
|
2. |
În secțiunea IV, se adaugă următoarea literă (d):
|