Avizul Comitetului Economic și Social European privind Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor – Plan de acțiune: finanțarea creșterii durabile

[COM(2018) 97 final]

(2019/C 62/12)

Raportor:

domnul Carlos TRIAS PINTÓ

Sesizare	Comisia Europeană, 10.4.2018
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	7.9.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	17.10.2018
Sesiunea plenară nr.	538
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	164/6/5

1. Concluzii și recomandări

1.1.

Pentru a răspunde provocărilor principale cu care se confruntă uniunea piețelor de capital (UPC) și pentru a îmbunătăți reziliența zonei euro, un sistem solid de finanțare a creșterii durabile pe termen lung reprezintă factorul cel mai important pentru restaurarea încrederii în piețe și pentru a corela economisirea cu investițiile durabile, oferind surse complementare de finanțare pentru IMM-uri și consolidând proiectele de infrastructură ecologică și socială.

1.2.

Comitetul salută planul de acțiune al Comisiei Europene și este de acord că „Europa poate deveni destinația privilegiată [din întreaga lume] pentru investițiile durabile” (1). Comitetul consideră că este important să se asigure competitivitatea UE pe termen lung. În sens mai general, este vorba de promovarea unei creșteri economice susținute, favorabile incluziunii și durabile, a ocupării integrale și productive a forței de muncă, precum și a muncii decente pentru toți (obiectivul de dezvoltare durabilă 8).

1.3.

Aceste provocări ar trebui abordate armonios, printr-un efort comun, al tuturor, inclusiv al actorilor din sectorul financiar, al întreprinderilor, al cetățenilor și al autorităților. În plus, realizarea tranziției către un model de creștere durabilă este o sarcină complexă și, fără îndoială, un proces gradual, care trebuie să țină seama de specificitățile sectoriale.

1.4.

Ar trebui să predomine o viziune holistică, cooperarea și continuarea integrării între statele membre. Este de maximă importanță ca, în acest domeniu, întreaga UE să vorbească într-un glas și să adopte o abordare unitară. Această atitudine nu numai că va contribui la atingerea obiectivelor stabilite, dar va permite și progresul în alte domenii importante, cum ar fi uniunea energetică, uniunea bancară, uniunea piețelor de capital și Agenda digitală.

1.5.

Modelele economice durabile trebuie să dispună de un sistem financiar diversificat, în care să activeze pe picior de egalitate instituții bancare de diferite mărimi și diverse modele de afaceri, precum și alți actori financiari. În acest scop, este esențială completarea normelor și ameliorarea coerenței și a punerii lor în aplicare corespunzătoare, în conformitate cu principiul proporționalității.

În opinia CESE, reorientarea fluxurilor de capital spre o economie mai durabilă trebuie să fie însoțită neapărat de incluziune financiară și coeziune socială, într-o Europă în care nimeni nu rămâne în urmă. Într-adevăr, adâncirea decalajelor dintre veniturile cetățenilor poate constitui o barieră în calea creșterii durabile, iar guvernanța corporativă și instituțională trebuie, prin urmare, să reechilibreze situația actuală.

1.6.

Trebuie garantat un nivel corespunzător de coerență între diversele cadre financiare existente la nivel mondial, luând ca referință comună obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD) și configurând taxonomia durabilă pe baza acestora (2). Noua taxonomie pe care o propune planul de acțiune ar trebui să fie promovată la nivel mondial și introdusă în legislația UE în mod uniform și simultan, în toate statele membre, asigurându-i-se revizuirea și actualizarea în mod regulat.

1.7.

În rezumat, CESE susține cu hotărâre foaia de parcurs a Comisiei privind finanțarea creșterii durabile, care ar urma să consolideze durabilitatea întregului lanț valoric, dar dorește să formuleze câteva observații referitoare la acțiunile prevăzute în plan și la punerea lui în aplicare:

II.

O abordare globală, care să utilizeze metodologia ciclului de viață pentru a integra importanța semnificativă din punct de vedere financiar (3) în procesul de investiții, presupune ca investițiile să fie durabile, iar împrumuturile să fie caracterizate de responsabilitate: doar unul dintre aceste elemente, în absența celuilalt, ar duce la incoerență și ar încetini realizarea uniunii financiare

III.

să fie dinamică și edificată treptat, pe baza unei definiri clare a criteriilor ESG (de mediu, sociale și de guvernanță) pentru activități economice durabile; un punct de pornire adecvat ar fi configurarea factorilor de mediu (E), introducând, în același timp, garanții în domeniile social și al bunei guvernanțe corporative.

IV.

Cele 10 acțiuni prezintă un grad ridicat de coerență internă și interacționează. Prin urmare, este nevoie să se asigure buna potrivire dintre configurarea noii taxonomii (acțiunea 1) și luarea sa în considerare de către agențiile de rating (acțiunea 6), pentru a dezvolta sisteme de notare (scorings) bazate pe publicarea de informații fiabile de către întreprinderi (acțiunea 9), care să vină în completarea etichetelor (acțiunea 2) și a indicatorilor de referință în materie de durabilitate (acțiunea 5). Astfel, actorii sistemului financiar vor dispune de o bază fiabilă pentru integrarea factorilor de mediu, sociali și de guvernanță corporativă (ESG) în deciziile lor de investiții (acțiunea 7), pe baza unor avize prealabile și a unei interacțiuni proactive cu clienții lor (acțiunea 4). Tot acest ansamblu va fi lansat sub semnul obligației fiduciare de a acționa în interesul superior al investitorilor sau al beneficiarilor (care decurge din principiul persoanei prudente, prezent în acquis-ul UE).

V.	Standardizarea și, după caz, etichetarea produselor financiare durabile ar putea fi completate cu noul cadru european pentru obligațiuni garantate (4) și ar putea alimenta produsele durabile paneuropene planificate, începând cu domeniul pensiilor.

VI.

Este deosebit de important să se armonizeze diversele stimulente pentru investițiile durabile, cu condiția justificării externalităților pozitive asociate. O metodologie armonizată pentru indicatorii de emisii scăzute de dioxid de carbon ar trebui să servească drept ghid pentru luarea în calcul a altor influențe. Având în vedere reziliența și stabilitatea sectorului financiar, ar trebui examinată posibilitatea de a oferi un factor de sprijin ecologic pentru a defini în mod clar perimetrele acestora. În acest domeniu, CESE este de acord cu PE în ceea ce privește promovarea includerii riscurilor legate de durabilitate în cadrul Basel IV (5). Ar putea fi luate în considerare și alte soluții de care să beneficieze în mod direct debitorii și investitorii finali, cum ar fi stimulentele fiscale.

VII.

Ar trebui urmărită publicarea unor informații nefinanciare de înaltă calitate, care să fie, în măsura posibilului, armonizate, mai complete, relevante și comparabile, pentru facilitarea controalelor externe. În acest scop, ar trebui evaluat și impactul Directivei privind raportarea de informații nefinanciare (Directiva 95/2014/UE). Tot astfel, stabilirea unor tratamente contabile alternative este un alt aspect, care trebuie abordat în paralel.

VIII.

Autoritățile europene de supraveghere și comitetul lor mixt (Joint Committee) trebuie să se sprijine pe resurse tehnice specializate (există multe entități cu o experiență îndelungată în materie de investiții responsabile din punct de vedere social), pentru a pune la punct standardele tehnice legate de actele delegate propuse de Comisia Europeană și monitorizarea ulterioară a întregului mecanism de reglementare, stabilind proceduri proporționale și eficiente, fără a cădea în excesul de tehnocrație, întâlnit adesea.

IX.

Tot astfel, depozitarul unei investiții trebuie să fie în măsură să ducă la bun sfârșit sarcina de supraveghere a activității societății de gestionare sau a societății de investiții în mod eficient, motiv pentru care trebuie să i se asigure independența. În acest scop mai ales, este necesară o politică privind conflictele de interese în cazurile în care există legături de acționariat sau participații încrucișate (6).

În ceea ce privește propunerea Comisiei privind cadrul financiar multianual (CFM) pentru perioada 2021-2027 (7), CESE consideră că aceasta reprezintă un pas în direcția cea bună, chiar dacă ar trebui să fie mai ambițioasă, dacă UE urmărește să-și poată respecta angajamentele din Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă. În acest sens – și fără a compromite alte alocări –, CESE solicită o creștere de cel puțin 30 % a cheltuielilor UE care contribuie la realizarea obiectivelor climatice (8). De asemenea, CESE salută creșterea semnificativă în procente a angajamentelor asumate pentru mediu și politici climatice (+46 %). Cu toate acestea, sumele bugetare prevăzute în acest scop sunt clar insuficiente pentru tranziția către o dezvoltare durabilă și pentru combaterea schimbărilor climatice.

1.8.

Studiile (9) demonstrează că investitorii doresc ca investițiile lor să țină seama de aspectele climatice, de mediu și sociale. Pentru a le facilita investitorilor un acces mai ușor și mai sigur, ar trebui create „produse financiare durabile emblematice, în întreaga UE”, pornind de la „produsele paneuropene de pensii personale” (PEPP). Promovarea la nivel internațional a acestor produse sigure și durabile ar fi un mijloc de atragere a investițiilor străine în Europa.

1.9.

Comunicarea acestor măsuri este extrem de importantă pentru ca cetățenii să cunoască eforturile depuse de UE în beneficiul lor. În același timp, se impune partajarea responsabilității între toți actorii publici și privați, iar educația financiară (10) trebuie să fie obligatorie, pentru a avea certitudinea faptului că oamenii înțeleg această nouă abordare, încurajând astfel investițiile cu amănuntul responsabile din punct de vedere social și producția durabilă de bunuri și servicii.

1.10.

În fine, CESE subliniază posibilitățile oferite de inteligența artificială pentru a corela preferințele investitorilor finali cu destinația investițiilor. Date fiind experiențele dobândite în materie de valoare adăugată a învățării automate ESG (ESG Machine Learning, care combină indicatori IRS, criterii de referință privind durabilitatea etc.), ar trebui studiată aplicarea noii taxonomii în contextul acestor noi inițiative. De asemenea, ar trebui analizate soluțiile de învățare automatizată (machine learning), menite să încurajeze băncile și investitorii să crească nivelul împrumuturilor acordate anumitor sectoare sau activități, care iau în considerare principiile ESG.

1.11.

CESE îi invită public pe colegiuitori să discute și să adopte rapid cele trei propuneri legislative derivate din Planul de acțiune, adoptate de Comisie la 24 mai 2018.

2. Introducere: spre noul scenariu

2.1.

Creșterea accelerată a financiarizării sau a caracterului financiar pronunțat al economiilor a început în 1971, când SUA au abandonat standardul dolar-aur, iar banii au devenit un bun mai fiduciar și mai necorporal, bazându-se pe încredere. Până în anii ’80, masa monetară (M2) a reprezentat aproximativ 50 % din PIB-ul global, o proporție similară cu cea a instrumentelor financiare derivate.

2.2.

Deși a scăzut în timpul crizei, această valoare a revenit la nivelurile anterioare în 2015, înmulțind de 4 ori activele financiare în raport cu M2, iar instrumentele financiare derivate – de peste 10 ori.

2.3.

Acest dezechilibru dintre economia reală și cea financiară este în continuă creștere, fiind intensificat de tehnologiile emergente în domeniile finanțelor (FinTech) și asigurărilor (InsurTech), ceea ce impune intensificarea eforturilor în vederea aplicării unei reglementări și supravegheri stricte, menite să garanteze stabilitatea financiară.

2.4.

Cele 17 obiective de dezvoltare durabilă ale ONU pentru anul 2030 și Acordul de la Paris, care vizează adaptarea și consolidarea rezilienței la efectele schimbărilor climatice, trebuie să asigure stabilitatea, redresarea și un echilibru mai bun între societățile favorabile incluziunii și economiile prospere.

2.5.

În spiritul tratatelor UE și al politicilor ulterioare, tranziția spre o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, mai eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor și circulară, este esențială pentru asigurarea competitivității pe termen lung a UE, dar și pentru o integrare echilibrată a dimensiunilor economică, socială și de guvernanță.

2.6.

Reacția UE la Agenda 2030 trebuie să respecte tratatele și să regăsească o viziune pe termen lung în ceea ce privește durabilitatea, în cadrul căreia creșterea economică, coeziunea socială și protecția mediului să se coreleze și să se sprijine reciproc.

2.7.

Sistemul financiar poate juca un rol important în abordarea provocărilor legate de durabilitate, în special în ceea ce privește atragerea fondurilor necesare pentru remedierea unui decalaj anual de investiții de aproape 180 de miliarde EUR, necesară pentru a atinge obiectivele UE privind clima și energia până în 2030 (11). În acest sens, Comitetul sprijină observația Grupului la nivel înalt privind finanțele durabile, conform căreia transformarea economiei UE trebuie să aibă loc în economia reală, prin încurajarea unei cooperări stabile între actorii publici și cei privați.

2.8.

Tranziția către o economie durabilă trebuie să fie însoțită de tehnologii și de inovare digitală și ar trebui să protejeze și să promoveze valorile globale (12), după cum afirmă secretarul general al ONU. Riscurile juridice și operaționale legate de tehnologiile blockchain, de criptomonede și de contractele inteligente cresc, din cauza lipsei de reglementări și de transparență. Pentru o mai bună protecție a consumatorilor și a investitorilor, pentru a menține integritatea piețelor și a evita practicile nocive (evaziune fiscală, spălare de bani sau finanțarea terorismului), este nevoie de stimularea transparenței și a securității rețelelor financiare inovatoare (13).

2.9.

Proiectele referitoare la obiectivele COP21 (14) necesită capital suficient, stabil și angajat, atât financiar, cât și intangibil (capital uman, tehnologic și alte forme de capital relațional, inclusiv capital instituțional).

2.10.

Trebuie adaptate urgent politicile publice, trebuie stimulați actorii privați și suplimentate resursele bugetare ale UE, promovând transparența și o viziune pe termen lung în cadrul economiei.

2.11.

O viziune durabilă reclamă o legătură mai strânsă, mai cuprinzătoare și mai holistică cu politici specifice, cum ar fi uniunea energetică, agenda digitală și Pilonul european al drepturilor sociale, în scopul stimulării investițiilor sociale și de mediu, atât în sectorul public, cât și în cel privat.

2.12.

Astfel de considerente alcătuiesc, de asemenea, nucleul proiectului UE privind uniunea piețelor de capital, iar CESE împărtășește opinia potrivit căreia capitalul privat, finanțarea din FEIS (Fondul european pentru investiții strategice) și din alte fonduri UE ar trebui combinată în mod eficient, pentru redirijarea investițiilor către întreprinderile care au înregistrat externalități sociale și de mediu pozitive.

2.13.

A venit vremea să trecem la fapte. Europa s-a aflat în avangarda durabilității în ultimii 28 de ani, dar nu este nicidecum singurul actor.

3. Finanțare pentru o lume mai durabilă

3.1.

Ne confruntăm tot mai des cu consecințele catastrofale și imprevizibile ale schimbărilor climatice și ale epuizării resurselor. Deseori, aceste fenomene tind să agraveze excluziunea socială și inegalitățile.

3.2.

Articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană prevede că aceasta trebuie să promoveze o creștere durabilă și favorabilă mediului. Urgența climatică a devenit acum prioritate absolută, inclusiv pentru CESE, impunându-se ca un cadru global de acțiune pentru autoritățile publice, dar și pentru actorii economici, pentru lucrători și cetățeni. În consecință, se impune organizarea și, mai ales, finanțarea unei ample tranziții economice, sociale și ecologice.

3.3.

Aceste provocări ar trebui abordate într-un mod armonizat, prin eforturi comune din partea tuturor. Sectorul financiar trebuie să joace un rol important în canalizarea către economie a fondurilor, economiilor și investițiilor cetățenilor, deponenților și investitorilor. În ultimă instanță, adevărata tranziție se va face la nivelul economiei, iar rolul întreprinderilor este, prin urmare, esențial și indispensabil. Autoritățile publice vor trebui să-și asume și ele responsabilitățile care le revin în această privință.

3.4.

Europa va fi în măsură să adopte o poziție fermă numai în cazul în care va exista un consens cuprinzător cu privire la plan. Statele membre ar trebui să își unească forțele. Ar trebui să se renunțe la abordările individuale și interesul personal și să se acorde prioritate unui proiect comun pentru viitor, care, în același timp, să protejeze viitorul generațiilor viitoare. Într-adevăr, răspunsul european la Agenda 2030 are nevoie de o viziune pe termen lung din punctul de vedere al durabilității și al obiectivelor clar definite, în cadrul cărora creșterea economică, coeziunea socială și protecția mediului merg mână în mână și se sprijină reciproc.

3.5.

O abordare pe termen lung a creșterii durabile ar trebui să fie însoțită de politici publice care să evalueze în mod adecvat externalitățile negative și opțiunile de investiții durabile, precum și pe cele nedurabile. De asemenea, ar trebui să fie însoțită de consolidarea previzibilității unei politici industriale mai bine integrate în cadrul lanțurilor valorice globale, în toate statele membre. Iar aceasta – în contextul unei analize detaliate, urmată de un proces politic adecvat, care trebuie să fie sprijinit de Comisie și de statele membre.

3.6.

CESE subliniază că creșterea durabilă ar trebui să se refere la dimensiunea ecologică, economică, socială și de guvernanță, în cadrul unei abordări echilibrate, globale și cuprinzătoare, aliniată la toate obiectivele de dezvoltare durabilă și la Acordul de la Paris privind schimbările climatice, stabilind condiții transversale minime, care să nu poată fi înlocuite. Acest prag minim, de netrecut, este consacrat în convențiile internaționale privind drepturile persoanelor vulnerabile (cum ar fi femeile și fetele, copiii, refugiații și lucrătorii migranți, persoanele cu handicap etc.) (15) și se aplică prin respectarea bunei guvernanțe fiscale.

3.7.

Având în vedere că, dovedit lucru, pentru cetățenii europeni este important ca economiile și investițiile lor să fie legate de obiectivele sociale și de mediu, ei trebuie să fie capacitați și implicați în aspectele care țin de finanțarea durabilă.

3.8.

În acest scop, sistemul financiar trebuie să încline mai mult, în cele din urmă, către activități transparente, obiective și ușor de înțeles pentru cetățenii UE. Îmbunătățirea accesului la informații cu privire la performanțele în materie de durabilitate și promovarea alfabetizării financiare (o înțelegere mai profundă a modului în care funcționează finanțarea) sunt elemente esențiale în acest sens.

4. Reorientarea fluxurilor de capital către o economie mai durabilă

4.1.

De la crearea sa, Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) a mobilizat investiții publice și private în proiecte strategice importante ale UE și a fost gestionat în conformitate cu lista de proiecte a Băncii Europene de Investiții (BEI): investiții în eficiența energetică și a resurselor din punctul de vedere al mediului, investiții în apă, sectoarele digitale, transporturi etc.

4.2.

Cu toate acestea, dincolo de FEIS, este nevoie de o mai mare acoperire în alte sectoare, în special în cele care se concentrează pe infrastructura socială și instituțiile care capacitează capitalul intangibil reprezentat de tineri, de femei și de sectoarele sociale afectate de excluziune sau vulnerabile.

4.3.

Economisirea endogenă este o sursă esențială de creștere economică solidă, iar acest lucru presupune finanțarea unor proiecte durabile ale IMM-urilor, prin intermediul băncilor locale.

4.4.

În opinia CESE, finanțarea din FEIS trebuie majorată prin încorporarea capitalului provenit de la organismele financiare și băncile publice ale statelor membre ale UE, care ar trebui să acționeze ca o rețea pentru a concepe împreună o perspectivă pe termen lung, mai strategică și mai incluzivă, prin utilizarea unei definiții comune a conceptului de „durabilitate” și prin elaborarea unei foi de parcurs de tranziție pentru decarbonizarea întreprinderilor.

4.5.

În același timp, CESE invită Banca Centrală Europeană (BCE) să ia în considerare posibilitatea aplicării unei o rate sociale și ecologice a dobânzii, pentru a încuraja investițiile și creditele durabile, și este de acord cu Parlamentul European în ceea ce privește necesitatea de a ține seama în mod explicit de Acordul de la Paris și de obiectivele de dezvoltare durabilă în orientările sale privind programele de achiziții.

4.6. Un sistem de clasificare unificat pentru activitățile durabile

4.6.1.

Metodele tradiționale de efectuare a calculelor și de evaluare a impactului trebuie reanalizate. Trebuie stabilită o redefinire a unor indicatori cantitativi și calitativi mai fiabili, care să armonizeze valorile economice și de mediu prioritare cu cele ale societății și cu cele necesare supraviețuirii rasei umane.

4.6.2.

CESE este de acord cu Comisia în ceea ce privește necesitatea urgentă de a activa prima etapă de construire a unei „taxonomii a durabilității” care să fie solidă, dar dinamică, și care să asigure coerența pieței și să ofere orientări clare cu privire la elementele de mediu, sociale și legate de buna guvernanță, pe baza unei abordări globale.

4.6.3.

Coloana vertebrală a acestui proces este un grup de experți tehnici pe probleme de finanțare durabilă, care trebuie să dispună în permanență de o înaltă calificare și de cunoștințe precise privind sectoarele industriale strategice, pentru a stabili o taxonomie ecologică și socială solidă și fiabilă.

4.6.4.

Mandatul acestui grup ar trebui să înceapă cu obiective clare în ceea ce privește conținutul și calendarul, primul pas fiind îmbinarea noii taxonomii cu alte clasificări internaționale existente (activități economice, ocupații, studii etc.), pentru a se conforma mai bine criteriilor și referințelor ONU.

4.6.5.

Taxonomia europeană ar trebui să includă trei niveluri:

—	un standard minim aliniat la obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) pentru 2030, la Acordul de la Paris și la principiul „să nu faci rău”, în conformitate cu analiza riscului de mediu, social și de guvernanță;

—	un nivel intermediar, care să stabilească activitățile ce generează un „impact pozitiv” verificabil, astfel cum este definit de inițiativa „Environment Programme Finance” a Națiunilor Unite; și

—	un nivel care să includă activități ce pot accelera transformarea pozitivă și pot servi drept sprijin în confruntarea cu provocările ecologice, economice și sociale, în concordanță cu necesitățile diverselor părți interesate care vor lua taxonomia ca referință.

4.6.6.

Există o nevoie urgentă de clasificare a diverselor tipuri de beneficii de pe urma investițiilor care pot fi atribuite introducerii factorului de durabilitate (taxonomiei). În plus, criteriilor pozitive ar trebui să li se adauge efectele nocive asupra mediului (16), care să permită stabilirea activelor nedurabile.

4.6.7.

Noua taxonomie ar trebui să fie corelată cu strategia UE și cu planul de investiții care să favorizeze tranziția către o economie cu emisii reduse de carbon. Ea ar trebui să cuprindă activități financiare în favoarea reducerii emisiilor în sectoarele acoperite de sistemul UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) (17) și în sectoarele ce țin de Regulamentul privind partajarea eforturilor (18).

4.7. Standarde și etichete pentru produsele financiare durabile

4.7.1.

Facilitarea accesului mai simplu și mai sigur pentru investitori este esențială pentru extinderea piețelor financiare durabile. Standardele europene de finanțare durabilă ar trebui să fie atent configurate, prin stabilirea unor standarde de investiții responsabile din punct de vedere social.

4.7.2.

În acest scop, ar trebui să se înceapă cu introducerea unui standard oficial al UE privind obligațiunile ecologice și luarea în considerare a unei etichete sau a unui certificat al UE pentru obligațiunile ecologice, supuse unei revizuiri externe obligatorii, pentru a garanta investiții cu impact pozitiv. În contextul „Planului de acțiune privind serviciile financiare de consum: produse mai bune, mai multe opțiuni”, CESE recomandă (19) Comisiei să definească produse mai ușor de comparat și complet transparente, simple și care să prezinte aceleași caracteristici.

4.7.3.

Astfel, apare posibilitatea de a oferi „produse emblematice paneuropene durabile” și instrumente de comparare (20) adecvate, independente, cu certificare obligatorie, pentru diversele produse financiare durabile, în diferitele jurisdicții ale Uniunii Europene.

4.7.4.

Configurația „produselor paneuropene de pensii personale”(PEPP) (21), astfel cum se prevede în propunerea legislativă adoptată de Comisie la 29 iunie 2017, impune furnizorilor de pensii să dezvăluie în mod public dacă și în ce mod includ factorii de mediu, sociali și de guvernanță în sistemele lor de gestionare a riscurilor, dar aceste prevederi nu îi obligă să țină seama de factorii de mediu, sociali și de guvernanță în politicile lor de investiții. Includerea acestei obligații ar contribui la posibila lor utilizare ca soluție de durabilitate.

4.7.5.

CESE invită statele membre să extindă această obligație, la momentul potrivit, la toate produsele legate de pensii. Aceasta ar contribui la extinderea utilizării lor, ca una dintre soluțiile de durabilitate pentru problemele regimului de pensii actual, de tip redistributiv.

4.8. Stimularea investițiilor în proiecte durabile

4.8.1.

În conformitate cu obiectivele strategice reînnoite ale politicii industriale a UE, reorientarea alocării capitalului către investiții pe termen lung trebuie aliniată la obligația de a sprijini dezvoltarea IMM-urilor, regiunile mai puțin dezvoltate, modernizarea infrastructurii și capacitarea oamenilor prin educație și formare.

4.8.2.

Pentru a finaliza investițiile în infrastructuri durabile, este necesară o politică macroprudențială mai amplă, care să țină seama de impactul fizic (creșterea expunerii la riscurile legate de schimbările climatice), în conformitate cu Directiva Solvabilitate II. De exemplu, normele în domeniul construcțiilor care reduc impactul catastrofelor naturale ar impune companiilor de asigurări să recalibreze gestionarea riscurilor în conformitate cu noile principii privind asigurările durabile.

4.8.3.

CESE sprijină consolidarea FEIS 2.0 și a FEDD. În ceea ce privește CFM 2021-2027, Comitetul salută înființarea InvestEU, care ar trebui să mobilizeze mai mult capital privat și să poată intra pe piața de obligațiuni, asigurări și fonduri de pensii.

4.8.4.

Ar trebui găsite alte capitaluri private, în așa fel încât să fie încurajate și sprijinite întreprinderile, în special IMM-urile, în investițiile lor în materie de inovare și de cercetare-dezvoltare.

4.8.5.

În cele din urmă, CESE recomandă o mai bună identificare a cazurilor în care inițiativele publice și private existente reușesc să realizeze mai multe infrastructuri durabile și reziliente, astfel încât să fie reproduse atât în UE, cât și în țările partenere, utilizând soluții la scară.

4.9. Integrarea considerentelor legate de durabilitate în consilierea financiară

4.9.1.

După cum se menționează în avizul său intitulat „Sarcinile investitorilor instituționali și ale administratorilor de active în ceea ce privește durabilitatea” (22), CESE se pronunță în favoarea modificării Directivei MiFID II și a Directivei privind distribuția de asigurări, pentru a garanta că vor fi analizate modalitățile de integrare a preferințelor în materie de durabilitate ale investitorilor. Consultanții ar putea astfel să formuleze recomandări adecvate cu privire la produsele financiare, oferind informații clare cu privire la potențialele riscuri și beneficii asociate diverșilor factori de durabilitate.

4.9.2.

CESE sprijină ideea invitării Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) să includă preferințele în materie de durabilitate în cadrul orientărilor sale privind evaluarea caracterului adecvat.

4.10. Indici de referință în materie de durabilitate

4.10.1.

O metodologie comună pentru măsurarea performanței nefinanciare a investițiilor durabile este un obiectiv optim. Între timp, CESE salută reglementarea prin armonizare a indicilor de referință, care includ emitenții de emisii scăzute de dioxid de carbon, considerând că este un prim pas care ar trebui extins la alți indici de referință în materie de durabilitate.

4.10.2.

Prin urmare, CESE invită Comisia să își îndrepte atenția către domeniul social prin intermediul grupului de experți tehnici, care să fie responsabil pentru consultarea tuturor părților interesate și pentru publicarea unui raport privind proiectarea și metodologia indicelui de referință pentru emisiile de carbon.

5. Integrarea durabilității în gestionarea riscurilor

Durabilitatea abordează riscurile asociate generării bogăției și nu poate evita impactul extracției, colectării și deteriorării resurselor.

5.1. Durabilitatea în cercetarea de piață și ratingurile de credit

5.1.1.

CESE insistă ca agențiile de rating să nu fie implicate în niciun conflict de interese, pentru a garanta independența furnizorilor de cercetări/ratinguri. În plus, este necesară o justificare transparentă și oportună a metodologiei pe care o utilizează, de la caz la caz.

5.1.2.

Agențiile existente de rating de credit nu iau suficient în calcul influența tendințelor perturbatoare de mediu, sociale și de guvernanță asupra bonității viitoare a emitenților. CESE solicită elaborarea unor standarde și supravegheri clare ale UE privind includerea factorilor de mediu, sociali și de guvernanță în ratinguri pentru toate agențiile de rating de credit care își desfășoară activitatea în UE. De asemenea, solicită instituirea unui proces de acreditare pentru o „marcă de finanțare ecologică” de către agenții certificați de ESMA.

5.1.3.

De asemenea, ar trebui valorificată posibilitatea acreditării actorilor financiari: bănci, gestionari de fonduri etc. Astfel, le-ar reveni mai multe obligații diverșilor actori financiari și ar fi contracarate anumite tendințe de utilizare a unui program de produse durabile, în scopuri de dezinformare ecologică (greenwashing).

5.1.4.

În fine, CESE propune să se studieze posibilitatea instituirii unui rating ecologic suveran. Printr-un rating ecologic clar, alături de un rating pentru riscul de țară, țările ar fi stimulate să-și îmbunătățească în mod permanent performanțele. În același timp, ratingul ar putea fi un mijloc de atragere a investițiilor străine.

5.2. Obligațiile investitorilor instituționali și ale administratorilor de active în materie de durabilitate: obligația fiduciară

5.2.1.

Autoritățile de supraveghere ale Uniunii Europene (AES) trebuie să garanteze respectarea strictă a funcțiilor serviciilor de intermediere financiară.

5.2.2.

Acest lucru necesită o abordare mai cuprinzătoare decât cea prevăzută în planul de acțiune al Comisiei, care să acorde prioritate relațiilor din domeniul învățământului, al factorilor, al genului, geografic, al rasei sau etniei, al religiei, al culturii sau din alte domenii de diversitate.

5.2.3.

În cadrul obligațiilor legale de bază care le revin, investitorii ar trebui să interacționeze în mod proactiv cu clienții, pentru a le înțelege interesele nefinanciare, oferindu-le totodată informații clare cu privire la potențialele riscuri financiare și la beneficiile asociate factorilor de mediu, sociali și de guvernanță.

5.2.4.

Autoritățile de reglementare, investitorii, administratorii de active, angajații din sectorul financiar și consultanții trebuie să acționeze în interesul beneficiarului (de exemplu, viitorii pensionari) sau al clientului (investitori individuali sau instituționali). Toate activitățile de participare la guvernanță și la vot trebuie să fie direcționate spre protejarea valorii durabile a activelor investiționale, în conformitate cu obligațiile fiduciare. Aceștia trebuie să raporteze cu privire la modul în care își utilizează drepturile de vot în calitate de titulari de active de fonduri.

5.2.5.

Prin clarificarea obligațiilor investitorilor în ceea ce privește factorii de durabilitate, UE va consolida investițiile pe termen lung (finanțarea durabilă este legată în mod axiomatic de viziunile pe termen lung).

5.3. Cerințele prudențiale pentru bănci și companii de asigurări

5.3.1.

CESE a subliniat recent rolul pe care îl pot juca băncile prin funcțiile lor de intermediere între economiile responsabile și investițiile responsabile din punct de vedere social. Comitetul recomandă ca cerințele de capital pentru sectorul bancar să beneficieze de un tratament mai favorabil pentru investițiile în economia ecologică și în operațiuni necomplexe și pe termen lung de „credite incluzive”, cum ar fi împrumuturile ipotecare, în special cele legate de eficiența energetică, instalarea panourilor solare etc. În plus, ar trebui luată în considerare aplicarea unor majorări de capital pentru investițiile în active cu efecte negative asupra mediului, pentru a stimula o tranziție pozitivă către activități durabile. Ar putea fi avute în vedere și alternative de care să beneficieze în mod direct debitorii și investitorii finali, cum ar fi stimulentele fiscale. Mecanismul unic de supraveghere (MUS) ar trebui să exercite o supraveghere specifică în acest sens (23).

5.3.2.

Cu toate acestea, la calcularea activelor ponderate în funcție de risc, modelele actualizate de rating bancar trebuie să reflecte întotdeauna cel mai actual nivel de risc asociat acestor active durabile, menținând un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.

5.3.3.

Ca atare, este necesar să se definească mai bine aria de cuprindere a așa-numitului „factor de sprijin ecologic”, circumscriindu-l pe baza unor dovezi empirice complete și riguroase, plecând de la o definiție clară și precisă a ceea ce se înțelege prin investiție ecologică. Cercetarea și inovarea responsabilă (CIR), în cadrul inițiativei „Orizont 2020” și al viitorului program Orizont Europa, ar putea fi un canal excelent pentru obținerea unor rezultate științifice.

5.3.4.

În concluzie, pentru menținerea rezilienței și a stabilității financiare, acest nou scenariu necesită o combinație corectă între gestionarea riscului financiar, ținând seama de impactul de mediu, social și de guvernanță (ESG) asupra randamentului financiar și adaptând normele în mod corespunzător, printr-un proces dinamic. Așa cum se afirmă în Rezoluția Parlamentului European referitoare la finanțele sustenabile (24), Comisia ar trebui să promoveze includerea riscurilor legate de durabilitate în cadrul Basel IV.

6. Promovarea transparenței și a viziunii pe termen lung

6.1.1.

Pentru finanțare durabilă este nevoie de un cadru de stimulare care să redirijeze fluxurile de capital spre investițiile necesare, pentru a asigura o tranziție ecologică și socială echitabilă pentru Europa, în cadrul căreia poziția acesteia de apărător de primă linie al valorilor fundamentale oferă întreprinderilor europene un avantaj competitiv.

6.2. Comunicarea informațiilor și normele contabile

6.2.1.

CESE remarcă faptul că Directiva UE privind dezvăluirea de informații nefinanciare a fost transpusă fără suficiente obiective ambițioase și cu o metodologie care nu a fost armonizată, afectând numai marile corporații și contribuind astfel foarte puțin la investiții durabile, echitabile și cuprinzătoare în Europa.

6.2.2.

Durabilitatea generează o serie de noi îngrijorări și provocări în ceea ce privește prezentarea de informații nefinanciare, cum ar fi transformarea digitală, noii indicatori, standardizarea, sarcinile obligatorii, noile modele economice durabile etc. Într-adevăr, taxonomiile și metodologiile de raportare ar trebui să fie, pe cât posibil, standardizate, iar normele ar trebui să fie adaptate, pentru a permite prezentarea unor informații nefinanciare mai substanțiale și mai ușor disponibile. Această măsură le-ar oferi autorităților de reglementare și de supraveghere a pieței o imagine mai clară asupra evoluției globale a pieței și, prin urmare, o capacitate mai mare de a lua măsuri în consecință. Actuala etapă este descrisă ca fiind o „verificare a adecvării” și va ține de seama de o serie de considerații coerente cu recomandările Grupului operativ al Consiliului pentru Stabilitate Financiară privind dezvăluirea informațiilor financiare în materie de schimbări climatice, după consultarea publică lansată de Comisie.

6.2.3.

În ceea ce privește platformele de finanțare, „Fișa de informații esențiale privind investițiile” ar trebui să includă, de asemenea, principalele riscuri și avantaje intangibile, dar semnificative din punct de vedere financiar (25), care, din perspectivă contabilă, sunt asociate unui proiect de finanțare participativă.

6.2.4.

CESE sprijină, de asemenea, Rezoluția Parlamentului European referitoare la standardele internaționale de raportare financiară IFRS 9 (26) și solicită o evaluare urgentă a impactului IFRS asupra investițiilor durabile.

6.2.5.

CESE salută obligația impusă Grupului Consultativ European pentru Raportare Financiară (EFRAG) de a evalua impactul standardelor IFRS noi sau revizuite asupra investițiilor durabile și de a analiza potențiale tratamente contabile alternative.

6.2.6.

De asemenea, CESE sugerează Comisiei să invite ESMA:

—	să evalueze practicile actuale de pe piața de rating de credit, analizând măsura în care se ține seama de considerentele de mediu, sociale și de guvernanță; și

—	să includă informații privind durabilitatea de mediu și socială în orientările sale privind informațiile care urmează să fie dezvăluite de agențiile de rating de credit și să ia în considerare, dacă este necesar, măsuri suplimentare.

6.3. Guvernanța corporativă și viziunea pe termen scurt excesivă de pe piețele de capital

6.3.1.

Mulți investitori ar dori să știe dacă o societate utilizează metode contabile exacte și transparente și dacă deținătorii acțiunilor ordinare au dreptul să voteze în ceea ce privește problemele importante. De asemenea, aceștia doresc evitarea conflictelor de interese atunci când societățile își aleg membrii consiliului de administrație, agențiile de rating și auditorii.

6.3.2.

Este momentul să se analizeze cu atenție nu doar factorii E (de mediu) și S (sociali) (standardele, etichetele, factorul ecologic și social de susținere pentru cerințele prudențiale, indicii de referință privind durabilitatea), ci și factorul G (guvernanța corporativă), prin excluderea tuturor beneficiilor și eliminarea clasificărilor durabile pentru societățile care eludează obligația de informare transparentă cu privire la aspectele esențiale, cum ar fi guvernanța fiscală, drepturile omului, corupția, spălarea banilor și alte activități ilicite.

7. Punerea în aplicare a planului de acțiune

7.1.

CESE solicită o aliniere a tuturor instituțiilor, agențiilor și mecanismelor europene implicate și schimbarea mandatelor lor, dacă este cazul, pentru a le alinia la calendarul pentru punerea în aplicare a planului de acțiune.

7.2.

Incertitudinea cu privire la viitor și nerespectarea obligației de informare cu privire la riscurile pe termen lung sunt principalele constrângeri care împiedică estimarea orizontului de timp (într-adevăr, doar câteva estimări se referă la perioade mai mari de cinci ani).

7.3.

Autoritățile europene de supraveghere ar trebui, de asemenea, să joace un rol relevant în monitorizarea durabilității. Pentru a realiza o metodologie comună a UE în vederea analizării scenariilor relevante, ar trebui acordată atenție studiului factorilor de risc de mediu, sociali și de guvernanță, într-o perspectivă pe termen lung, iar Comitetul european pentru risc sistemic (CERS) ar putea să îi includă treptat într-o simulare de criză.

7.4.

În fine, Organizația Internațională a Comisiilor de Valori Mobiliare (IOSCO) ar trebui să elaboreze standarde internaționale pentru reglementarea și supravegherea (27) în domeniul finanțării durabile și să promoveze respectarea lor, astfel încât să confere coerență la nivel global noii arhitecturi a durabilității.

Bruxelles, 17 octombrie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Luca JAHIER

(1) Cf. Planul de acțiune: finanțarea creșterii durabile [COM(2018) 97 final], capitolul 6 – Calea de urmat.

(2) Cf. proiectul de taxonomie al BEI: https://ec.europa.eu/info/sites/info/files/180131-sustainable-finance-final-report-annex-3_en.pdf

(3) Un cadru de analiză a importanței semnificative se referă la factorii cei mai relevanți pentru performanțele financiare ale întreprinderilor, inclusiv la factorii de durabilitate materială din punct de vedere financiar.

(4) Obligațiunile garantate sunt titluri de creanță emise de instituțiile de credit și garantate printr-un portofoliu de active separate, la care deținătorii de obligațiuni pot recurge în mod direct, în calitate de creditori preferențiali. Cf. noile propuneri de reglementare COM(2018) 93 final – 2018/0042 (COD) și COM(2018) 94 final – 2018/043 (COD).

(5) Cadrul Basel este un acord internațional de reglementare, care a introdus o serie de reforme menite să îmbunătățească reglementarea, supravegherea și gestionarea riscurilor în sectorul bancar. Toate standardele Comitetului de la Basel sunt cerințe minime, care se aplică băncilor active pe plan internațional și, ca atare, includerea în acest cadru a unor prevederi privind durabilitatea va contribui la evoluții în aceeași direcție, la nivel mondial. https://www.bis.org/bcbs/basel3.html

(6) https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32016R0438&from=EN

(7) Pentru poziția generală a CESE, cf. avizul CESE privind Cadrul financiar multianual de după 2020 (JO C 440, 6.12.2018, p. 106).

(8) Comisia Europeană a propus ca minimum 25 % din cheltuielile UE să contribuie la realizarea obiectivelor climatice pentru perioada 2021-2027 (în perioada 2014-2020, cota a fost de 20 %).

(9) https://www.morganstanley.com/pub/content/dam/msdotcom/ideas/sustainable-signals/pdf/Sustainable_Signals_Whitepaper.pdf

(10) Cf. raportul OICV/OCDE The Application of Behavioural Insights to Financial Literacy and Investor Education Programmes and Initiatives

(11) Cf. supra, Planul de acțiune, Introducere generală, punctul 1.1.

(12) Obiectivul este de a stabili modul în care sistemul Organizației Națiunilor Unite va sprijini utilizarea acestor tehnologii pentru a accelera realizarea Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, precum și pentru a le facilita alinierea la valorile consacrate în Carta ONU, în Declarația Universală a Drepturilor Omului și în normele și standardele de drept internațional. http://www.un.org/en/newtechnologies/images/pdf/SGs-Strategy-on-New-Technologies.pdf

(13) Cf. avizul CESE referitor la planul de acțiune al Comisiei privind „Tehnologia financiară (FinTech)” (JO C 367, 10.10. 2018, p. 61).

(14) COP21: Conferința ONU privind schimbările climatice (2015).

(15) A se vedea, în special, Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, Carta drepturilor fundamentale a UE și standardele de muncă ale OIM.

(16) Cf. „Recomandarea Consiliului OCDE cu privire la abordările comune privind creditele la export care beneficiază de sprijin public și îndatoririle de diligență socială și în domeniul mediului”.

(17) Astfel cum sunt enumerate în Directiva 2003/87/CE, anexa 1, modificată prin Directiva 2009/29.

(18) Regulamentul privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030, de sprijinire a acțiunilor climatice în vederea respectării angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013.

(19) Cf. avizul CESE privind serviciile financiare de consum (JO C 434, 15.12.2017, p. 51).

(20) În conformitate cu „principiile esențiale pentru instrumentele de comparare” (Key principles for comparison tools).

(21) Activele din fondurile de pensii finanțate și private au depășit 38 000 de miliarde de dolari în zona OCDE la sfârșitul anului 2016.

(22) A se vedea avizul CESE „Sarcinile investitorilor instituționali și ale administratorilor de active în ceea ce privește durabilitatea”, punctul 3.8. A se vedea pagina 97 din Jurnalul Oficial.

(23) Cf. avizul CESE privind finalizarea uniunii bancare (JO C 237, 15.12.2017, p. 46).

(24) http://www.europarl.europa.eu/news/en/press-room/20180529IPR04517/meps-back-resolution-on-sustainable-finance

(25) Elementele unor situații financiare sunt semnificative dacă pot influența deciziile economice ale utilizatorilor. Conceptul pragului de semnificație este un principiu contabil general acceptat conform căruia întreprinderile care efectuează raportări trebuie să informeze cu privire la toate aceste aspecte. https://www.business-case-analysis.com/materiality-concept.html

(26) http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P8-TA-2016-0381+0+DOC+XML+V0//RO

(27) Cf. „Methodology for Assessing Implementation of the IOSCO Objectives and Principles of Securities Regulation”.