Avizul Comitetului Economic și Social European privind propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013

în ceea ce privește expunerile sub formă de obligațiuni garantate

[COM(2018) 93 final – 2018/0042 (COD)]

propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/CE și a Directivei 2014/59/UE

[COM(2018) 94 final – 2018/0043 (COD)]

(2018/C 367/11)

Raportor:

domnul Daniel MAREELS

Consultare	Consiliul Uniunii Europene, 28.3.2018 Parlamentul European, 16.4.2018
Temei juridic	Articolele 53, 114 și 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secțiunea pentru uniunea economică și monetară și coeziune economică și socială
Data adoptării în secțiune	27.6.2018
Adoptare în sesiunea plenară	11.7.2018
Ședința nr.	536
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	165/0/1

1.   Concluzii și recomandări

1.1.

Din diferitele motive expuse mai jos, CESE salută cu multă satisfacție propunerile privind obligațiunile garantate (a se vedea punctul 1.2 și următoarele). Comitetul insistă să se depună toate eforturile posibile pentru a înregistra progrese rapide și a obține rezultate. În acest context, Comitetul face și un număr de propuneri (a se vedea punctul 1.7 și următoarele).

1.2.

În primul rând, aceste propuneri se înscriu într-un cadru mai larg și contribuie la realizarea unor obiective de care Comitetul este foarte preocupat, precum edificarea rapidă a unei uniuni a piețelor de capital și finalizarea uniunii economice și monetare. În plus, obligațiunile garantate stimulează operațiunile de finanțare transfrontaliere, contribuind, prin urmare, la o mai bună partajare privată a riscurilor.

1.3.

Mai mult, anumite state membre ale UE au, în mod tradițional, o poziție foarte puternică pe piețele internaționale și globale. Abordarea europeană privind tratamentul prudențial al obligațiunilor garantate servește drept referință în domeniu pe plan mondial. Prezentele propuneri trebuie implementate nu doar pentru a menține această poziție de lider, ci și pentru a o consolida, acolo unde acest lucru este posibil. În special în contextul diferitelor schimbări de forțe și de putere între Est și Vest, este necesar ca UE să întreprindă măsuri hotărâte și eficace.

1.4.

Trebuie să se profite de oportunitatea cuprinsă în propuneri, pentru a permite introducerea generalizată a obligațiunilor garantate și dezvoltarea unor piețe în acest scop în întreaga Uniune. Trebuie depuse toate eforturile pentru a înregistra succese în acest sens, mai ales în statele membre în care aceste instrumente și piețe sunt încă necunoscute.

1.5.

De asemenea, Comitetul salută în mod deosebit atât abordarea adoptată privind armonizarea minimă bazată pe regimurile naționale, cât și conținutul propunerilor, pentru care Parlamentul European, autoritățile de supraveghere și părțile interesate au construit fundamente solide. Toate acestea au permis obținerea unui rezultat calitativ fără perturbarea piețelor existente și la un cost acceptabil.

1.6.

Este foarte important ca obligațiunile garantate să permită băncilor să creeze resurse suplimentare pentru finanțarea pe termen lung a economiei. Noile resurse trebuie convertite în finanțări suplimentare pentru sectorul public, întreprinderi și gospodării. Într-o astfel de situație, această propunere poate contribui la consolidarea încrederii în domeniul bancar și financiar.

1.7.

Comitetul salută în mod deosebit faptul că propunerea prevede ca și băncile mai mici să aibă acces la obligațiuni garantate. Cu toate acestea, Comitetul solicită să se analizeze în profunzime modurile în care această posibilitate poate fi concretizată la maximum. Fără să existe abateri de la normele general aplicabile ar trebui analizat, de exemplu, care sunt acele măsuri administrative și de altă natură care ar putea fi adaptate pentru băncile mai mici.

1.8.

De asemenea, Comitetul susține cu tărie caracterul obligatoriu al folosirii etichetei europene pentru obligațiunile garantate, în locul celui facultativ prevăzut în prezent. Este necesar ca aceste chestiuni să fie analizate dintr-o perspectivă globală și orientată către viitor. Utilizarea obligatorie la scară largă a etichetei europene nu poate decât să favorizeze poziția de lider a Europei la nivel mondial și să creeze oportunități pentru acele state membre (mai ales cele mai mici) care vor să fructifice din plin șansele oferite de noul regim. Produsele lor ar beneficia astfel de garanția că pot fi distribuite pe piață; utilizarea obligatorie a etichetei ar spori, în același timp, și încrederea investitorilor.

1.9.

Luând în considerare securitatea și lichiditatea, general acceptate, ale obligațiunilor garantate, precum și protecția suplimentară pe care o oferă prin faptul că nu pot face obiectul recapitalizării interne, Comitetul insistă să se acorde atenție măsurilor necesare și oportune pentru ca deponentul și consumatorul privat să fie interesat de astfel de obligațiuni garantate. Fiind instrumente pe termen lung, obligațiunile garantate par a fi în special potrivite pentru constituirea pensiilor și aici pot fi incluse propunerile pentru pensia personală paneuropeană (PEPP).

1.10.

Comitetul salută evaluarea prevăzută a noului regim, însă perioada de 3 ani propusă în acest sens pare prea scurtă. Întrucât este o chestiune legată de piață și trebuie acordat timp suficient pentru a câștiga experiență utilă cu noua reglementare, Comitetul recomandă prelungirea acestui termen, de exemplu la 5 ani. Bineînțeles că statele membre dispun de posibilitatea de a urmări îndeaproape, la nivel național, situația.

2.   Context

2.1.

De la începutul mandatului, în 2014, Comisia Juncker a elaborat un „plan de investiții pentru Europa” în vederea realizării priorităților sale absolute, și anume creștere economică, locuri de muncă și investiții (1). Unul din cele mai importante obiective din cadrul acestuia este urmărirea progresivă a unei uniuni a piețelor de capital, alături de o piață unică digitală și o uniune energetică. Se dorește astfel realizarea unei uniuni a piețelor de capital pe deplin funcțională și integrată, care să cuprindă toate statele membre.

2.2.

Prin „Planul de acțiune privind edificarea unei uniuni a piețelor de capital (2)”, Comisia s-a angajat să furnizeze toate elementele de bază în acest scop înainte de 2019. În total, au fost prevăzute mai mult de 33 de inițiative și acțiuni.

2.3.

După pledoarii în favoarea unor progrese rapide (3) (4), în 2017 s-a realizat deja o evaluare la jumătatea perioadei a Planului de acțiune. Aceasta a generat un număr de noi acțiuni prioritare, pentru a se ține seama de provocările variate și de împrejurările schimbătoare, inclusiv de Brexit.

2.4.

În plus, Comisia a declarat cu această ocazie și că „trebuie să ne sporim nivelul de ambiție, să abordăm obstacolele și, mai important, să profităm de aceste noi oportunități (5)”. În acest context, la 8 martie 2018, Comisia a publicat o comunicare intitulată „Finalizarea uniunii piețelor de capital până în 2019 – este timpul să accelerăm ritmul” și a anunțat un pachet de măsuri.

2.5.

Prezentele propuneri referitoare la obligațiunile garantate, care fac parte din acest pachet (6), cuprind două texte, și anume:

2.5.1.

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/CE și a Directivei 2014/59/UE (7).

2.5.2.

Propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentul (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește expunerile sub formă de obligațiuni garantate (8).

2.6.

Aceste propuneri urmăresc să creeze un cadru de sprijinire pentru obligațiunile garantate la nivelul UE. Acesta include printre altele, definiția unor astfel de obligațiuni, folosirea unei etichete europene pe piață, cerințele prudențiale în vederea obținerii unui tratament preferențial al capitalului, precum și anumite obligații care revin autorităților competente.

3.   Observații și comentarii

3.1.

CESE salută cu satisfacție aceste propuneri care fac parte din edificarea unei uniuni a piețelor de capital și insistă să se depună imediat toate eforturile pentru a le aborda și a obține rezultate.

3.2.

În primul rând, aceste propuneri contribuie la un număr de obiective mai ample de care Comitetul este foarte preocupat și pentru care a pledat deja anterior (9). În acest context, pot fi menționate:

3.2.1.

Edificarea uniunii piețelor de capital, care trebuie să fie însoțită de o mai mare convergență economică și socială și de integrarea financiară și economică, trebuie să genereze, prin intermediul unei lărgiri și diversificări a surselor de finanțare ale economiei, mai multă securitate, stabilitate și reziliență pentru sistemul financiar și economic. Realizarea rapidă a acestora trebuie să rămână o prioritate importantă.

3.2.2.

Un regim propus pentru obligațiunile garantate stimulează operațiunile de finanțare transfrontaliere și, prin urmare, și partajarea privată a riscurilor. Pentru statele membre, acest lucru este important pentru prevenirea șocurilor asimetrice în caz de criză sau pentru limitarea impactului acesteia. În plus, uniunea piețelor de capital aduce o contribuție semnificativă la creșterea convergentă dintre statele membre ale Uniunii Europene, fapt care ar trebui să permită economiilor mai puțin competitive să se alinieze mai rapid la economiile mai performante.

3.2.3.

De asemenea, uniunea piețelor de capital este de o importanță fundamentală pentru finalizarea uniunii economice și monetare, iar realizarea acesteia este indispensabilă. Alături de o uniune bancară deplină, uniunea piețelor de capital trebuie să ducă la o uniune financiară reală, care constituie unul dintre cei patru piloni fundamentali ai UEM.

3.2.4.

Europa are, în mod tradițional, o poziție foarte puternică în privința obligațiunilor garantate (10). Aceste propuneri trebuie să fie adoptate pentru a consolida poziția de lider a Europei pe plan mondial. În general, și dintr-o perspectivă internațională, este necesar ca UE să fie vigilentă și fermă, cu atât mai mult cu cât la nivel global au loc o serie de schimbări de forțe și de putere între est și vest.

3.3.

Aceste propuneri contribuie la crearea unor resurse suplimentare pentru finanțarea pe termen lung a economiei. Într-adevăr, prin emiterea de obligațiuni garantate, băncilor li se permite să obțină finanțare pe termen lung, eficientă din punctul de vedere al costurilor. În ansamblu, potențialul emisiilor suplimentare de obligațiuni garantate poate ajunge până la 342 de miliarde EUR, iar economiile anuale totale pentru debitorii europeni se pot ridica la sume între 1,5 și 1,9 miliarde EUR (11).

3.4.

Este important, în orice caz, ca noile resurse să fie în beneficiul economiei. Resursele suplimentare de finanțare trebuie folosite de bănci pentru acordarea de împrumuturi suplimentare către sectorul public, gospodării și întreprinderi. Într-o astfel de situație, această propunere poate contribui la consolidarea încrederii în domeniul bancar și financiar.

3.5.

Pentru stabilitatea și securitatea sistemului financiar, este important ca aceste noi resurse să fie accesate prin intermediul unor instrumente care să fie sigure și lichide în toate împrejurările, iar prezentele propuneri cuprind un număr de garanții în acest sens. Un regim solid pentru obligațiunile garantate trebuie să fie și în beneficiul investitorilor, prin opțiuni mai numeroase și mai bune în cadrul piețelor. Pentru investitori, a dispune de posibilitatea unei duble creanțe (12) (dual recourse – cu dublu recurs) este de mare importanță; prin urmare, este important ca autoritățile să insiste ca activele respective să fie evaluate în mod corect de către emitenți.

3.6.

În aceeași ordine de idei, propunerea de a crea un cadru de sprijinire care să stimuleze dezvoltarea obligațiunilor garantate și a piețelor pentru aceste instrumente în întreaga Uniune, merită toată susținerea Comitetului. Trebuie depuse toate eforturile pentru a înregistra succese în acest sens, mai ales în statele membre (13) în care aceste instrumente și piețe sunt încă necunoscute. Este necesar să eliminăm ultimele zone albe de pe hartă și să ne asigurăm că există un regim pentru obligațiuni garantate în toate statele membre!

3.7.

Cu acest sprijin, Comitetul dorește să recunoască și să se alăture eforturilor anterioare depuse în ultimii ani, printre alții, de Comisie, Parlamentul European, ABE și alții, în vederea unui regim pentru obligațiuni garantate la nivel european. De asemenea, cele mai multe state membre și alte părți interesate, precum organizația interprofesională European Covered Bond Council, s-au declarat în favoarea acestora (14).

3.8.

Opțiunea politică de a alege o armonizare minimă la nivel european pe baza regimurilor naționale este și ea susținută pe deplin de Comitet, având în vedere că permite realizarea mai multor obiective, cu costuri rezonabile. Totodată se evită perturbarea piețelor existente, iar costurile de tranziție sunt mai mici. Cu toate acestea, este important ca regimurile naționale existente să susțină obiectivul propunerii europene de a stimula piața pentru obligațiuni garantate. Astfel, nu sunt de dorit posibile impedimente sau limitări care contravin acestui obiectiv.

3.9.

Așa cum s-a menționat anterior, unele state membre au o poziție foarte puternică în această piață, însă evoluțiile recente arată, în același timp, că și alte părți ale lumii manifestă un interes sporit față de obligațiunile garantate. În acest context, Comitetul consideră că este important ca actuala poziție de lider a Europei în acest mediu să fie consolidată în contextul internațional și să fie depuse eforturi pentru promovarea abordării europene drept criteriu de referință.

3.10.

Comitetul se bucură, de asemenea, că este prevăzută o evaluare a rezultatelor și a succesului acestui nou regim. Întrucât este o chestiune legată de piață și trebuie acordat timp suficient pentru a câștiga experiență utilă, mai ales în statele membre pentru care aceasta reprezintă ceva nou, Comitetul consideră că perioada de trei ani prevăzută în prezent este prea scurtă și recomandă prelungirea acestui termen, de exemplu la cinci ani. Bineînțeles că statele membre dispun oricând de posibilitatea de a urmări îndeaproape situația.

4.   Observații și comentarii suplimentare

4.1.

În mod global, abordarea Comisiei de a prevedea un regim clar și cuprinzător care să includă, printre altele, o definiție, o descriere a caracteristicilor structurale, supravegherea publică și aplicarea unei etichete europene pentru obligațiunile garantate, precum și tratamentul prudențial al acestui instrument, poate fi acceptată.

4.2.

Este important însă ca acest regim să fie accesibil și să poată fi folosit în mod eficient de toate băncile. În acest sens, Comitetul salută atenția deosebită acordată dificultăților și problemelor cu care se pot confrunta băncile mai mici atunci când doresc să emită obligațiuni garantate. Comitetul dorește ca această posibilitate să fie exploatată la maximum. Fără să existe abateri de la normele general aplicabile, ar trebui analizat, de exemplu, care sunt acele obligații administrative și de altă natură care ar putea fi adaptate în cazul băncilor mai mici.

4.3.

Folosirea etichetei europene pentru obligațiunile garantate este prevăzută doar cu titlu facultativ, pentru a permite statelor membre să își păstreze propriile denumiri și cadre naționale în materie de etichetare (15). Comitetul nu împărtășește acest punct de vedere și susține, în schimb, cu fermitate, folosirea obligatorie a etichetei europene. Este necesar ca aceste chestiuni să fie analizate dintr-o perspectivă globală și orientată spre viitor. Folosirea obligatorie a etichetei europene nu poate decât să favorizeze poziția de lider a Europei la nivel mondial și să creeze oportunități pentru statele membre (mai ales cele mai mici) care vor să profite din plin de șansele oferite de noul regim. Pentru acestea, eticheta UE constituie o garanție că obligațiunile lor garantate vor putea fi distribuite pe piețe. Utilizarea obligatorie a etichetei ar putea contribui și la creșterea nivelului de încredere a investitorilor.

4.4.

În acest moment, piața pentru obligațiuni garantate este controlată în principal de investitori profesionali și instituționali (16). Comitetul insistă să se aibă în vedere ce măsuri sunt necesare și oportune pentru a face ca deponentul și consumatorul privat să fie interesați de acestea într-un mod mai activ. Diverse elemente susțin acest lucru. Pe lângă faptul că obligațiunile garantate sunt considerate drept resurse sigure și lichide în mod tradițional și chiar în perioade de criză, se poate indica și contribuția pe care o aduce prezenta propunere. În plus, ele nu fac obiectul recapitalizării interne, un aspect semnificativ în contextul protecției deponenților privați. Astfel, par mai adecvate decât unele dintre celelalte produse (17). Fiind instrumente pe termen lung, obligațiunile garantate par a fi în special utile pentru constituirea pensiilor, putând fi incluse aici propunerile pentru pensia personală paneuropeană (PEPP).

---

(1)  A se vedea site-ul web al Comisiei Europene.

(2)  Planul de acțiune din septembrie 2015. «Plan de acțiune privind edificarea unei Uniuni a piețelor de capital» – Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor. A se vedea COM(2015) 468 final.

(3)  Astfel, Consiliul European a solicitat „progrese rapide și ferme” ale planului, pentru „asigurarea unui acces mai ușor la finanțare pentru întreprinderi și sprijinirea investițiilor în economia reală”.

(4)  De asemenea, Comisia a adoptat o Comunicare în care se solicita accelerarea reformelor. A se vedea COM(2016) 601 final.

(5)  Conform Comunicării Comisiei intitulate «Finalizarea uniunii piețelor de capital până în 2019 – este timpul să accelerăm ritmul». A se vedea COM(2018) 114 final.

(6)  Alături de propunerea menționată, pachetul mai cuprinde și o propunere pentru facilitarea distribuției transfrontaliere a fondurilor de plasament colectiv, o propunere pentru un cadru de sprijinire pentru furnizorii europeni de servicii de finanțare participativă (ECSP) pentru întreprinderi, precum și o propunere privind dreptul aplicabil în privința efectului terțiar al cesiunii creanțelor și o comunicare privind dreptul aplicabil în privința consecințelor patrimoniale ale tranzacțiilor cu valori mobiliare.

(7)  A se vedea propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind emiterea de obligațiuni garantate și supravegherea publică a obligațiunilor garantate și de modificare a Directivei 2009/65/CE și a Directivei 2014/59/UE.

(8)  A se vedea propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013 în ceea ce privește expunerile sub formă de obligațiuni garantate.

(9)  A se vedea, printre altele, ECO/437 – „Uniunea piețelor de capital: revizuirea la jumătatea perioadei” (JO C 81, 2.3.2018, p. 117).

(10)  Aproximativ 90 % din toate obligațiunile garantate din lume sunt emise de 9 țări europene. A se vedea și cifrele publicate de European Covered Bond Council (ECBC) în: European Covered Bond Fact Book, ediția a 12-a (2017). La nivel global, valoarea totală a obligațiunilor garantate rămase de rambursat se ridică la 2,5 mii de miliarde EUR, dintre care 2,1 mii de miliarde EUR sunt emise de instituțiile situate în Europa (a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei – Evaluarea de impact” [SWD(2018) 50 final]).

(11)  A se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei – Evaluarea de impact” [SWD(2018) 50 final], referitor la propunerile prezentate.

(12)  Dubla creanță a deținătorilor de obligațiuni garantate se referă la faptul că există o creanță față de portofoliul de acoperire (cover pool) și o creanță față de emitent.

(13)  În acest moment, în UE mai sunt douăsprezece state membre care nu au un cadru legislativ privind obligațiuni garantate.

(14)  A se vedea, pentru o prezentare generală, propunerea de directivă și propunerea de regulament, capitolul 3.

(15)  A se vedea considerentul 33 din propunerea de directivă.

(16)  Potrivit explicațiilor verbale ale reprezentanților Comisiei, acestea sunt formate în proporție de o treime din bănci, o treime din BCE și o treime din alte părți, precum fonduri de investiții și fonduri de pensii.

(17)  Pot fi indicate, de asemenea, propunerile privind finanțarea participativă (crowdfunding) și împrumutul inter pares. Instrumentele financiare oferite în acest cadru sunt, în esență, instrumente financiare negociabile care servesc drept capital propriu (de exemplu, acțiuni) sau capital străin (de exemplu, obligațiunile). Protecția prevăzută în acest cadru pentru deponenți și investitori poate fi considerată foarte limitată.