13.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 428/1

1.

2.

3.

3.1.

3.2.

3.3.

3.4.

3.5.

4.

5.

1.

Prezenta comunicare își propune să sprijine întreprinderile și autoritățile naționale în punerea în aplicare a noilor cerințe din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului (1) („regulamentul”) referitoare la indicarea prezenței anumitor substanțe sau produse care provoacă alergii sau intoleranțe [articolul 9 alineatul (1) litera (c) și anexa II la regulament].

2.

Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare stabilește noi cerințe privind etichetarea alergenilor în raport vechea Directivă 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului (2).

3.

În special, prin noua legislație se impune ca informațiile referitoare la prezența alergenilor în produsele alimentare să fie întotdeauna puse la dispoziția consumatorilor, inclusiv în ceea ce privește produsele alimentare care nu sunt preambalate [articolul 9 alineatul (1) litera (c) și articolul 44]. Cu toate acestea, statele membre sunt autorizate să adopte măsuri naționale privind mijloacele prin care vor fi puse la dispoziție informațiile referitoare la alergenii din produsele alimentare care nu sunt preambalate. În ceea ce privește produsele alimentare preambalate, regulamentul stabilește modalitățile care definesc modul în care informațiile referitoare la alergeni trebuie să figureze pe produsele alimentare (articolul 21. În consecință, orientările existente privind etichetarea alergenilor redactate în temeiul regimului din Directiva 2000/13/CE trebuie actualizate pentru a reflecta această modificare a legislației.

4.

Prezenta comunicare nu aduce atingere interpretării pe care o poate da Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

5.

Anexa II la regulament include o listă de substanțe sau produse alimentare care provoacă alergii sau intoleranțe. Această listă a fost stabilită pe baza avizelor științifice adoptate de Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) (3).

6.

În contextul anexei II, ar trebui să se rețină următoarele:

7.

Conform articolului 21 alineatul (1) litera (a):

„Fără a aduce atingere normelor adoptate în temeiul articolului 44 alineatul (2), mențiunile la care se face referire la articolul 9 alineatul (1) litera (c) îndeplinesc următoarele cerințe:

8.

În cazul cerealelor care conțin gluten enumerate în anexa II: dacă ingredientele sunt produse din cereale care conțin gluten, trebuie să fie declarate sub o denumire care menționează clar tipul exact de cereale, și anume grâu, secară, orz, ovăz.

De exemplu: orz oțet de malț, fulgi de ovăz.

9.

În cazul în care se folosește termenul „alac”, „khorasan” sau „grâu dur”, este obligatoriu să se menționeze clar tipul exact de cereale, și anume „grâu”. Cuvântul „grâu” poate fi însoțit de cuvintele „grâu dur”, „alac” sau „khorasan”, care pot fi adăugate în mod voluntar.

10.

Mențiunea privind tipul specific de cereale poate fi însoțită de cuvântul „gluten”, care poate fi adăugat în mod voluntar.

De exemplu: făină de grâu (conține gluten) sau făină de grâu (gluten).

11.

În cazul în care glutenul se adaugă ca atare, ca ingredient, trebuie să se menționeze tipul de cereale de la care provine glutenul.

12.

În cazul în care un produs care conține una dintre cerealele menționate în anexa II (de exemplu, ovăz) îndeplinește cerințele relevante din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 828/2014 al Comisiei (4), mențiunea „fără gluten” sau „cu conținut foarte scăzut de gluten” poate fi utilizată pe produs. Cu toate acestea, cerealele menționate în anexa II trebuie în continuare să fie incluse și puse în evidență în lista ingredientelor, în conformitate cu articolele 9 și 21 din regulament.

13.

În cazul fructelor cu coajă lemnoasă, tipul specific, astfel cum figurează în lista de la punctul 8 din anexa II, trebuie să fie inclus în lista de ingrediente, și anume, migdale, alune, nuci comune, nuci Caju, nuci Pecan, nuci de Brazilia, fistic, nuci de macadamia sau nuci de Queensland. În cazul în care au fost utilizate ingrediente sau adjuvanți tehnologici derivați din fructe cu coajă lemnoasă enumerate în anexa II, ingredientul trebuie să fie indicat, cu o mențiune clară a denumirii specifice a fructului cu coajă lemnoasă.

De exemplu: arome (migdale).

14.

Conform articolului 21 alineatul (1) litera (b) din regulament:

„Fără a aduce atingere normelor adoptate în temeiul articolului 44 alineatul (2), mențiunile la care se face referire la articolul 9 alineatul (1) litera (c) îndeplinesc următoarele cerințe:

(…)

15.

Articolul 21 alineatul (1) litera (b) acordă o anumită flexibilitate în ceea ce privește mijloacele de a asigura această evidențiere, de exemplu prin intermediul fontului, al stilului sau al culorii fondului. Alegerea modului de diferențiere a alergenului respectiv de restul listei de ingrediente este lăsată la latitudinea operatorului din sectorul alimentar. Cu toate acestea, sunt necesare unele clarificări cu privire la ce informații trebuie puse în evidență.

16.

În cazul în care denumirea unui ingredient include mai multe cuvinte separate (de exemplu „poudre de lait”, „latte in polvere”), este suficient să pună în evidență numai cuvântul care corespunde produsului/substanței enumerate în anexa II. În cazul în care denumirea unui ingredient include denumirea unui alergen într-un singur cuvânt (de exemplu cuvântul în limba germană „Milchpulver” pentru „lapte praf”), este suficient să se pună în evidență doar partea din denumirea ingredientului care corespunde produsului/substanței enumerate în anexa II.

17.

În cazul în care un ingredient compus conține substanțe care provoacă alergii sau intoleranțe enumerate în anexa II, substanțele respective trebuie să fie puse în evidență în lista de ingrediente.

De exemplu: în cazul umpluturii de banane care conține gălbenuș de ou, căpșuni, zahăr, apă, (…), cuvântul „ou” trebuie să fie pus în evidență. În cazul unui sandviș cu maioneză din ouă, prezența „ouălor” trebuie să fie pusă în evidență.

18.

Articolul 21 alineatul (1) al doilea paragraf prevede că:

„În lipsa unei liste a ingredientelor, reprezentarea mențiunilor la care se face referire la articolul 9 alineatul (1) litera (c) include cuvântul «conține» urmat de numele substanței sau al produsului, enumerate în anexa II.”

19.

În cazul produselor alimentare scutite de obligația de a indica lista ingredientelor (cum ar fi vinul), dar care sunt folosite ca ingrediente în fabricarea sau prepararea unui alt produs alimentar pentru care se prevede lista ingredientelor, alergenii prezenți în respectivele produse alimentare trebuie să fie puși în evidență pentru a-i deosebi de restul listei de ingrediente [se aplică articolul 21 alineatul (1)].

De exemplu: Ingrediente: … vin (conține sulfiți) unde cuvântul „sulfiți” este pus în evidență.

20.

Articolul 21 alineatul (1) al treilea paragraf prevede că:

„În cazul în care mai multe ingrediente sau mai mulți adjuvanți tehnologici ai unui produs alimentar provin dintr-o singură substanță sau dintr-un singur produs enumerat în anexa II, indicațiile de pe etichetă clarifică acest fapt în cazul fiecărui ingredient sau adjuvant tehnologic în cauză.”

21.

În sensul acestei cerințe, menționarea substanței (substanțelor) sau produsului (produselor) enumerate în anexa II nu trebuie neapărat să fie repetată de ori de câte ori aceste substanțe sunt prezente. Orice prezentare prin care se clarifică faptul că diferitele ingrediente provin dintr-o singură substanță sau dintr-un singur produs inclus în anexa II ar îndeplini această cerință și ar fi acceptabilă. Cu toate acestea, mențiunea trebuie să fie întotdeauna direct legată de lista ingredientelor, de exemplu prin plasarea informațiilor la care se face referire la sfârșitul listei ingredientelor sau în imediata apropiere a listei ingredientelor.

De exemplu:

Un produs alimentar care include aditivi alimentari, substanțe suport și adjuvanți tehnologici derivați din grâu ar putea fi etichetat după cum urmează:

„…

(5)  din grâu (unde «grâu» trebuie să fie pus în evidență).”"

22.

Articolul 21 alineatul (1) ultimul paragraf prevede că:

„Includerea mențiunilor la care se face referire la articolul 9 alineatul (1) litera (c) nu este obligatorie în cazurile în care numele produsului alimentar face referire în mod clar la substanța sau produsul în cauză.”

23.

Conform acestei cerințe, în cazul în care un produs alimentar este vândut cu o denumire precum „brânză”, „smântână” care se referă în mod clar la unul dintre alergenii enumerați în anexa II (de exemplu laptele) și pentru care nu este obligatorie furnizarea unei liste a ingredientelor în conformitate cu articolul 19 alineatul (1) litera (d) din regulament, nu există obligația ca alergenul în cauză să fie menționat pe etichetă.

24.

Cu toate acestea, dacă respectivul produs alimentar este vândut cu o marcă comercială/denumire comercială care, ca atare, nu se referă în mod clar la unul dintre alergenii din anexa II, denumirea în cauză ar trebui să fie completată cu informații suplimentare care să furnizeze o „mențiune clară” a alergenului în cauză, astfel cum se impune prin articolul 21 alineatul (1) ultimul paragraf.

De exemplu:

„Ambert” (ca denumirea produsului alimentar) împreună cu „brânză cu mucegai de fermă” (ca text suplimentar la denumirea produsului alimentar, afișat în imediata apropiere a denumirii produsului alimentar), caz în care brânză este mențiunea clară cu privire la substanța din anexa II.

Având în vedere că înțelegerea de către consumatori a denumirii produselor alimentare în cauză poate varia între statele membre, este necesară o evaluare de la caz la caz.

25.

Dacă denumirea produsului alimentar se referă în mod clar la unul dintre alergenii enumerați în anexa II și respectivul produs alimentar prevede o listă a ingredientelor (indiferent dacă acest lucru este voluntar sau obligatoriu), alergenul prezent în respectivul produs alimentar trebuie să fie pus în evidență în lista ingredientelor.

De exemplu: „Brânză (lapte, sare, cheag, …)” unde lapte este pus în evidență.

26.

În cazul în care denumirea produsului alimentar face referire în mod clar la o substanță sau un produs din anexa II, însă produsul conține și alte substanțe sau produse din anexa II, acești alergeni trebuie să fie semnalați pentru a le permite consumatorilor să poată alege în cunoștință de cauză produse sigure pentru ei.

27.

Fără a aduce atingere dispozițiilor existente ale dreptului Uniunii aplicabile anumitor produse alimentare (6), nu este posibil să se repete în mod voluntar informații referitoare la alergeni în afara listei ingredientelor; sau utilizarea cuvântului „conține” urmat de denumirea substanței sau a produselor enumerate în anexa II; sau utilizarea de simboluri sau de casete de text [a se vedea considerentul 47, articolul 21 alineatul (1) coroborat cu articolul 36 alineatul (1) din regulament].

28.

Articolul 44 din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 prevede următoarele:

29.

Regulamentul prevede informații obligatorii privind alergenii în cazul produselor alimentare care nu sunt preambalate.

30.

Statele membre au în continuare competența de a adopta dispoziții la nivel național cu privire la mijloacele prin care informațiile referitoare la alergeni trebuie puse la dispoziție pe astfel de produse alimentare. În principiu, pot fi folosite toate mijloacele de comunicare în ceea ce privește furnizarea informațiilor referitoare la alergeni, pentru a permite consumatorului să facă o alegere în cunoștință de cauză, de exemplu o etichetă, alte documente de însoțire sau orice alte mijloace, inclusiv instrumente ale tehnologiei moderne sau comunicarea verbală (și anume, comunicare verbală verificabilă).

31.

În lipsa unor astfel de măsuri la nivel național, dispozițiile regulamentului privind produsele preambalate sunt aplicabile produselor care nu sunt preambalate. Prin urmare, în conformitate cu articolul 13 din regulamentul menționat, informațiile referitoare la alergeni trebuie să fie ușor vizibile, lizibile și, după caz, indelebile și să fie furnizate în scris. În consecință, nu este posibil să se furnizeze informații privind alergenii numai la cererea consumatorului. Mai mult, sunt aplicabile cerințele în materie de etichetare prevăzute la articolul 21 din regulament (punctele 3-21 de mai sus).

32.

Articolul 21 alineatul (2) din regulament prevede:

„Pentru a asigura o mai bună informare a consumatorilor și pentru a ține seama de cele mai recente progrese științifice și cunoștințe tehnice, Comisia reexaminează sistematic și, după caz, actualizează lista din anexa II prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 51.

(…)”

33.

Actualizarea listei din anexa II poate consta în adăugarea unei substanțe pe listă sau în retragerea unei substanțe de pe lista respectivă. În ceea ce privește eliminarea din lista alergenilor alimentari, Directiva 2000/13/CE (7) a prevăzut dispoziții specifice conform cărora părțile interesate ar putea prezenta Comisiei studii care demonstrează că, în cazul anumitor alergeni, s-a demonstrat științific că este imposibil să cauzeze reacții adverse. Aceste dispoziții specifice nu au fost menținute în regulament. Totuși, acest lucru nu împiedică părțile potențial interesate să comunice Comisiei elemente care să demonstreze că, în anumite condiții, este puțin probabil ca produsele derivate din substanțele enumerate în anexa II să producă reacții adverse la om.

34.

Astfel de contribuții pot fi întocmite în conformitate cu „Orientările referitoare la pregătirea și prezentarea cererilor transmise în temeiul articolului 6 alineatul (11) din Directiva 2000/13/CE” (8) și se transmit Comisiei în cel puțin două copii pe suport electronic (CD sau chei USB), la următoarea adresă: