COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles,4.1.2018

COM(2017) 812 final

Recomandare de

DECIZIE A CONSILIULUI

de autorizare a deschiderii negocierilor cu privire la un instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu în temeiul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării privind conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine în zonele din afara jurisdicției naționale

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL RECOMANDĂRII

•Motivele și obiectivele recomandării

Adunarea Generală a ONU, în rezoluția sa 68/70, punctul 198, a cerut grupului de lucru ad-hoc deschis și informal al ONU să studieze aspectele legate de conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine în zonele din afara jurisdicției naționale (denumit în continuare „Grupul de lucru BBNJ al ONU”) pentru a formula recomandări cu privire la domeniul de aplicare, parametrii și fezabilitatea unui instrument internațional în temeiul Convenției Organizației Națiunilor Unite asupra dreptului mării.

Bazându-se pe lucrările sale care au debutat în 2006, Grupul de lucru BBNJ al ONU a adoptat recomandări în cadrul ultimei sale reuniuni din ianuarie 2015, în care s-a subliniat necesitatea unui regim global cuprinzător care să abordeze mai bine conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine în zonele din afara jurisdicției naționale, prin elaborarea unui instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu în temeiul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării privind conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine în zonele din afara jurisdicției naționale (denumit în continuare „instrumentul”).

Prin Rezoluția 69/292 a Adunării Generale a ONU, adoptată la 19 iunie 2015, s-a instituit un comitet de pregătire, deschis tuturor statelor membre ale Organizației Națiunilor Unite, membrilor agențiilor specializate și părților la Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, pentru a face recomandări concrete Adunării Generale privind elementele unui proiect de text al instrumentului. În rezoluție se precizează, de asemenea, că Adunarea Generală a ONU ar trebui să decidă cu privire la convocarea unei conferințe interguvernamentale pentru negocierea unui astfel de instrument, precum și cu privire la data începerii ei, ținând seama de raportul comitetului de pregătire, înainte de încheierea celei de a 72-a sesiuni ale sale.

În martie 2016, Consiliul a decis să autorizeze Comisia să negocieze, în numele Uniunii (Decizia 6862/16 din 15 martie 2016), aspectele care intră în sfera de competență a Uniunii și în privința cărora Uniunea a adoptat norme, cu privire la elementele unui proiect de text al instrumentului. Respectiva autorizație de negociere și directivele asociate au fost, în mod explicit, limitate la reuniunile comitetului de pregătire.

Comitetul de pregătire a organizat patru sesiuni în 2016 și 2017, ultima dintre ele derulându-se în perioada 10-21 iulie 2017. Negocierile din cadrul celor patru sesiuni ale comitetului de pregătire au abordat aspectele identificate în recomandările formulate de grupul de lucru BBNJ în reuniunea sa din 2011, și anume: resursele genetice marine, inclusiv chestiunile privind partajarea beneficiilor; măsuri cum ar fi instrumente de gestionare bazate pe zone, inclusiv zonele marine protejate; evaluări ale impactului asupra mediului; consolidarea capacității și transferul tehnologiei marine, dar și aspecte transversale mai generale, inclusiv principiile, procedurile de luare a deciziilor și de soluționare a litigiilor, relația cu alte instrumente, participarea etc. La 21 iulie 2017, au fost adoptate prin consens recomandări finale (care sunt incluse în raportul comitetului de pregătire - http://www.un.org/depts/los/biodiversity/prepcom_files/Procedural_report_of_BBNJ_PrepCom.pdf ). Printre altele, comitetul de pregătire a recomandat Adunării generale a ONU să ia o decizie privind convocarea conferinței interguvernamentale cât mai curând posibil pentru elaborarea textului instrumentului.

Este posibil ca Adunarea Generală a ONU să ia decizia de convocare a conferinței interguvernamentale până la sfârșitul anului 2017. Prin urmare, conferința interguvernamentală își va putea începe lucrările și va organiza prima reuniune în primul semestru al anului 2018.

În calitate de parte la Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării și de principal susținător al necesității unui astfel de instrument de la începerea discuțiilor din cadrul ONU în 2006, UE ar trebui să continue să participe în mod activ la acest proces în cadrul ONU, contribuind astfel la o mai bună conservare și utilizare durabilă a resurselor biologice marine în zonele din afara jurisdicției naționale, în contextul cadrului juridic reprezentat de Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării. UE ar trebui, de asemenea, să se asigure că sunt incluse dispoziții care să îi permită să devină parte la acest instrument.

•Coerența cu dispozițiile deja existente în domeniul de politică vizat

Comisia ar trebui să se asigure că negocierile privind textul viitorului instrument sunt în deplină concordanță cu normele și politicile relevante ale Uniunii din domeniile care vor fi vizate de acesta (politica de mediu, politica în domeniul transportului maritim, politica comună în domeniul pescuitului, politica privind piața internă, politica comercială comună, politica în domeniul cercetării și al dezvoltării tehnologice, politica în domeniul climei și alte politici relevante) și cu acordurile bilaterale și multilaterale relevante la care Uniunea este deja parte.

Având în vedere că instrumentul va fi un acord de punere în aplicare a Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, iar Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării face deja parte din acquis-ul Uniunii, Comisia va trebui să se asigure că dispozițiile și echilibrul dintre drepturile și obligațiile consacrate în Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării și reflectate în acquis-ul Uniunii sunt pe deplin respectate și că rezultatul negocierilor este în deplină concordanță cu Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării.

2.ELEMENTELE JURIDICE ALE RECOMANDĂRII

Obiectivul prezentei recomandări este de a obține din partea Consiliului autorizarea necesară pentru ca Comisia să poată negocia viitorul instrument în numele UE. Temeiul juridic în baza căruia Consiliul poate să autorizeze deschiderea negocierilor este articolul 218 alineatele (3) și (4) din TFUE.

3.REZULTATELE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE TERȚE INTERESATE

Părțile interesate nu au fost consultate pentru elaborarea proiectului de recomandare.

În conformitate cu prevederile rezoluției 69/292 a Adunării Generale a ONU, decizia privind conferința interguvernamentală urma să fie luată de Adunarea Generală a ONU până în septembrie 2018. Totuși, s-a luat hotărârea de a accelera lucrările ONU în vederea organizării conferinței interguvernamentale în cel mai scurt timp posibil, cu o primă reuniune deja în 2018, menținându-se astfel dinamica discuțiilor. Este necesar să se adopte directivele de negociere înainte de începerea conferinței; din acest motiv, nu a fost posibil să se organizeze o consultare publică și nici să se publice o foaie de parcurs pentru feedback din partea părților interesate și a cetățenilor, în conformitate cu practica consacrată.

În fapt, UE este angajată deja în acest proces politic de mai mulți ani și au avut loc consultări periodice cu părțile interesate relevante, în special cu organizațiile societății civile și cu alte organizații reprezentate în contextul ONU.

Implicarea și feedbackul părților interesate vor fi avute în vedere, de asemenea, pe tot parcursul procesului de negociere, atunci când vor fi necesare mai multe poziții de negociere concrete (pe fond) și va fi nevoie să se garanteze că pozițiile de negociere sunt alimentate cu informații și puncte de vedere ale părților interesate.

Recomandare de

DECIZIE A CONSILIULUI

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 218 alineatele (3) și (4),

având în vedere recomandarea Comisiei Europene,

întrucât:

(1) Uniunea a ratificat Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării prin Decizia 98/392/CE a Consiliului din 23.3.1998 1 , fiind, până în prezent, singura organizație internațională care este parte la această convenție în sensul articolului 305 alineatul (1) litera (f) și al articolului 1 din anexa IX la Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării.

(2) În calitate de parte la Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, Uniunea a participat în cadrul grupului de lucru ad-hoc, deschis și informal al ONU, care s-a reunit între 2006 și 2015, la studierea aspectelor legate de conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine a zonelor din afara jurisdicției naționale; de asemenea, Uniunea a participat la cele patru sesiuni, în 2016 și 2017, ale comitetului de pregătire care a fost mandatat să facă recomandări concrete adresate Adunării Generale privind elementele unui viitor instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu în temeiul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării privind conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine în zonele din afara jurisdicției naționale (denumit în continuare „instrumentul”).

(3) Comitetul de pregătire a adoptat raportul său la 21 iulie 2017 și a recomandat Adunării Generale să ia în considerare elementele conținute în recomandarea sa și să ia o decizie, cât mai curând posibil, cu privire la convocarea unei conferințe interguvernamentale, sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite, pentru a analiza recomandările comitetului de pregătire și a elabora textul unui instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu în temeiul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării.

(4) Pe baza acestor recomandări, Adunarea Generală a ONU a decis la [...] să convoace o conferință interguvernamentală pentru a elabora textul unui instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu în temeiul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării privind conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine în zonele din afara jurisdicției naționale.

(5) Uniunea, ca parte la Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, ar trebui să participe pe deplin la negocierile privind instrumentul,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Comisia este autorizată să negocieze, în numele Uniunii, un instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu în temeiul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării privind conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine în zonele din afara jurisdicției naționale.

Articolul 2

Directivele de negociere sunt prevăzute în anexă.

Articolul 3

Aceste negocieri se desfășoară în consultare cu comitetul special care urmează să fie numit de către Consiliu.

Articolul 4

Prezenta decizie se adresează Comisiei.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Consiliu

Președintele

(1) JO L 179, 23.6.1998.

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles,4.1.2018

COM(2017) 812 final

ANEXĂ

Recomandarea de DECIZIE A CONSILIULUI

ANEXĂ

DIRECTIVE DE NEGOCIERE

1. Principii

În cadrul negocierii unui instrument internațional cu caracter juridic obligatoriu în temeiul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării privind conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității marine în zonele din afara jurisdicției naționale (denumit în continuare „instrumentul”), Comisia va urmări să se asigure că:

- dispozițiile instrumentului sunt conforme cu dreptul internațional și în special cu dispozițiile Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării și că echilibrul dintre drepturile și obligațiile consacrate în Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării nu este subminat de viitorul instrument;

- dispozițiile instrumentului sunt conforme cu legislația relevantă a Uniunii și cu acordurile bilaterale și multilaterale relevante la care Uniunea este parte.

Comisia se asigură că negocierile se desfășoară în consultare cu comitetul special, care se reunește la Bruxelles sau la fața locului. Comisia raportează periodic Consiliului cu privire la rezultatele negocierilor.

2. Orientări

2.1. Comisia va urmări să se asigure că:

·sfera negocierilor acoperă, sub forma unui pachet, elementele specificate în Rezoluția [...];

·normele de procedură pentru desfășurarea negocierilor în cadrul conferinței interguvernamentale permit participarea deplină a UE la negocieri și sunt în concordanță cu practica anterioară pentru negocierea acordurilor de punere în aplicare a Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării;

·instrumentul prevede un cadru eficient pentru conservarea și utilizarea durabilă a diversității biologice marine în zonele din afara jurisdicției naționale;

·instrumentul este conceput să pună în aplicare, să consolideze și să elaboreze o serie de obligații deja prevăzute în Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, acordând atenția cuvenită drepturilor și libertăților prevăzute în convenția respectivă;

·instrumentul prevede obligația expresă ca statele să coopereze, atât în mod individual, cât și prin intermediul organizațiilor internaționale și regionale competente și al înțelegerilor, în vederea conservării și utilizării durabile a diversității biologice marine în zonele din afara jurisdicției naționale;

·instrumentul nu aduce atingere instrumentelor și cadrelor juridice existente sau organismelor mondiale, regionale și sectoriale competente și nici nu prejudiciază drepturile și obligațiile care decurg din acestea.

·instrumentul respectă mandatele organismelor mondiale, regionale și sectoriale competente, vizează realizarea de sinergii și evită suprapunerea cu activitățile lor;

·instrumentul nu aduce atingere drepturilor și obligațiilor părților la Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, nici dreptului acestora la zone maritime în temeiul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării.

·instrumentul conține dispoziții adecvate care să îi permită Uniunii să devină parte și să participe pe deplin în cadrul proceselor decizionale care urmează a fi stabilite în instrument, în conformitate cu articolul 305 și cu anexa IX la Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării.

2.2. În special, Comisia va urmări să se asigure că instrumentul include sau reflectă, printre altele, următoarele:

a) Aspecte transversale

·principii generale de bună guvernanță, cum ar fi: protecția și conservarea mediului marin, cooperarea internațională, utilizarea unei abordări bazate pe știință, abordarea ecosistemică, principiul precauției, principiul „poluatorul plătește”, utilizarea durabilă și echitabilă a resurselor marine, accesul publicului la informații, procesele decizionale transparente și deschise și responsabilitatea statelor în calitate de responsabili ai mediului marin la nivel mondial;

·un cadru și o serie de mecanisme adecvate și eficiente din punctul de vedere al costurilor, fie noi, fie deja existente, inclusiv în scopul consolidării cooperării și al coordonării cu și între organismele competente existente la nivel mondial, regional și sectorial, în special cele mandatate să reglementeze activități în zonele din afara jurisdicției naționale sau să protejeze mediul marin în acele zone;

·mecanisme adecvate pentru a asigura conformitatea cu dispozițiile de fond ale instrumentului;

·mecanisme adecvate pentru soluționarea litigiilor în conformitate cu Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării.

b) Resursele genetice marine, inclusiv chestiunile privind partajarea beneficiilor

Comisia va urmări să se asigure că instrumentul promovează conservarea și utilizarea durabilă a resurselor genetice marine care provin din zone din afara jurisdicției naționale. În special, instrumentul ar trebui:

·să permită un acces rațional din punct de vedere ecologic la resursele genetice, într-un mod conform cu conservarea și utilizarea lor durabilă, și să nu restricționeze în mod nejustificat libertatea cercetării științifice marine, astfel cum este consacrată în Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării;

·să fie conceput astfel încât să nu reglementeze aspecte legate de drepturile de proprietate intelectuală sau alte aspecte conexe;

·să asigure securitatea juridică pentru utilizatorii resurselor genetice marine și să încurajeze inovațiile din domeniul biotehnologiei care nu sunt dăunătoare pentru biodiversitate;

·să îmbunătățească transparența și disponibilitatea informațiilor privind resursele genetice originare din zone aflate în afara jurisdicției naționale;

·să abordeze chestiunile privind partajarea beneficiilor care decurg din utilizarea resurselor genetice marine din zonele aflate în afara jurisdicției naționale.

c) Măsuri cum ar fi instrumente de gestionare bazate pe zone, inclusiv zonele marine protejate

Comisia va urmări să se asigure că instrumentul prevede, printre altele, proceduri/mecanisme pentru:

·identificarea, desemnarea și stabilirea zonelor marine protejate recunoscute la nivel mondial, inclusiv a criteriilor relevante bazate pe cele mai bune informații științifice disponibile; stabilirea unor obiective ample de conservare și gestionare pentru zonele desemnate; monitorizarea și supravegherea activităților care vizează realizarea obiectivelor de conservare și gestionare;

·recunoașterea globală a instrumentelor de gestionare bazate pe zone, stabilite de către organizațiile și convențiile regionale relevante care îndeplinesc criteriile adoptate;

Prin urmare, Comisia va urmări să se asigure că instrumentul contribuie la punerea în aplicare a angajamentelor internaționale ale Uniunii legate de crearea unei rețele globale de sisteme ale zonelor protejate gestionate în mod eficient și echitabil, reprezentative din punct de vedere ecologic și bine conectate, precum și a altor măsuri eficace de conservare bazate pe zone.

d) Evaluări ale impactului asupra mediului

Comisia va urmări să se asigure că instrumentul facilitează evaluarea impacturilor cumulative ale diferitelor activități care se desfășoară în aceeași zonă, în vederea prevenirii efectelor negative asupra biodiversității marine, inclusiv din activități noi și emergente și, de asemenea, ținând cont în mod corespunzător de starea actuală a mediului, precum și de efectele cumulative ale altor amenințări, cum ar fi schimbările climatice. În special, Comisia va urmări să se asigure că instrumentul clarifică, consolidează și elaborează obligațiile în temeiul articolului 206 din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, astfel încât:

·efectele individuale și cumulative asupra mediului ale activităților aflate sub jurisdicția sau sub controlul statelor părți care pot cauza poluarea substanțială a mediului marin sau modificări dăunătoare și semnificative pentru mediul marin („efecte dăunătoare”), inclusiv pentru biodiversitatea marină, în zonele din afara jurisdicției naționale sunt evaluate în mod corespunzător prin intermediul unor evaluări ale impactului asupra mediului și evaluări strategice de mediu, după caz și

·orice astfel de efecte dăunătoare sunt identificate și luate în considerare în orice proces de luare a deciziilor, iar aceste activități sunt în conformitate cu obligațiile statelor, asumate în temeiul Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, de a proteja și conserva mediul marin, inclusiv prin adoptarea de măsuri adecvate pentru a preveni și a atenua orice astfel de efecte dăunătoare.

e) Consolidarea capacității și transferul tehnologiei marine

Comisia va urmări să se asigure că instrumentul:

·include dispoziții, în conformitate cu Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, pentru consolidarea capacității și transferul tehnologiei marine pentru conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității marine în zonele din afara jurisdicției naționale;

·facilitează cooperarea internațională privind consolidarea capacității și transferul tehnologiei marine în vederea atingerii obiectivelor și cerințelor din Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării pentru conservarea și utilizarea durabilă a biodiversității marine în zonele din afara jurisdicției naționale.