8.5.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 164/57

1.

reamintește că Uniunea recunoaște și respectă dreptul la asistență socială și la asistență în ceea ce privește locuința, menite să asigure o viață demnă tuturor celor care nu dispun de resurse suficiente, așa cum este prevăzut de articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și că dreptul la locuință induce pentru statele membre, de asemenea, o obligație internațională în raport cu Consiliul Europei și cu ONU. Ca atare, autoritățile de la nivel național, regional sau local care au competențe în materie de locuințe trebuie să garanteze exercitarea dreptului la o locuință decentă și la un preț accesibil;

2.

atrage atenția că UE nu are competențe explicite în materie de politică a locuințelor și că principiul subsidiarității trebuie să fie garantat în cadrul interacțiunii dintre politicile în materie de locuințe de la nivel local, regional și național și politicile europene. Subliniază totodată că punerea în aplicare a numeroase obiective (stabilitate economică, combaterea schimbărilor climatice, incluziune socială etc.) și politici ale Uniunii (politica regională, agenda urbană, concurență, energie, politica socială etc.) influențează politicile în materie de locuințe la diverse niveluri și depind de acestea. Ca atare, este necesară îmbunătățirea coordonării politicilor în acest domeniu;

3.

își exprimă satisfacția că pilonul european al drepturilor sociale, consacrat de către Parlamentul European, Consiliu și Comisie în cadrul Summitului social pentru creștere și locuri de muncă echitabile, desfășurat în Göteborg la 17 noiembrie 2017, cuprinde dreptul de acces la o locuință socială, la asistență locativă de calitate și la asistență și protecție împotriva riscului de evacuare;

4.

reamintește, în acest context, rolul esențial al autorităților locale și regionale europene în punerea în aplicare a politicilor statelor membre în materie de locuințe, din perspectiva decalajului tot mai mare între nevoile piețelor locative locale, atât din punctul de vedere al migrațiilor în interiorul statelor membre, din zone fără probleme locative către zone cu presiune locativă, cât și din perspectiva recentelor migrații externe, către zone cu presiune locativă;

5.

reafirmă importanța unui parteneriat solid cu diferite tipuri de organizații din sectorul necomercial, cu asociațiile și cooperativele de administrare a fondului locativ, cu chiriașii și asociațiile de locatari care oferă în mod direct spații locative și/sau facilitează accesul la asistență în materie, dar și cu alți investitori privați fiabili, care furnizează locuințe sociale abordabile;

6.

subliniază diversitatea tradițiilor și a sistemelor locative din statele membre și importanța unei abordări neutre în ceea ce privește tipurile de ocupare a spațiului locativ în execuția politicilor existente;

7.

subliniază că autorităților locale și regionale le revine un rol esențial în punerea în aplicare a unei politici durabile a locuințelor și că ele contribuie în mod semnificativ la realizarea concretă a obiectivelor politice ale UE;

8.

evidențiază natura structurală a crizei locuințelor, care afectează zonele urbane europene, și necesitatea ca autoritățile locale și regionale să promoveze oferte locative la un preț accesibil, pe care doar forțele pieței nu le pot furniza în mod spontan, din cauza dezechilibrului înregistrat în multe state membre și regiuni ale UE între oferta de terenuri la un preț accesibil, în special în cazul orașelor, și volumul cererii de locuințe. Acest dezechilibru este – mai ales – o urmare a amplorii fluxurilor de migrație internă și externă și a creșterii cererii de spațiu locativ adaptat evoluțiilor demografice legate de îmbătrânirea populației în majoritatea statelor membre;

9.

atrage atenția că nevoile în materie de locuințe în UE și chiar între anumite țări și regiuni nu sunt echilibrate, prin urmare este necesară o abordare flexibilă în ce privește sprijinirea construcției acestora;

10.

subliniază impactul tot mai mare al politicilor și reglementărilor UE asupra condițiilor de punere în aplicare a acestor politici locative ale statelor membre și ale autorităților locale și regionale, atât din perspectiva schemelor de ajutoare de stat aplicabile, a sistemului de TVA, a definirii locuințelor sociale ca serviciu de interes economic general, a condițiilor de atribuire a contractelor de achiziții publice, a parteneriatelor public-public, cât și a recomandărilor specifice fiecărei țări în cadrul semestrului european, în special cu privire la reglementarea chiriilor și la ajutoarele sociale pentru locuințe;

11.

își exprimă satisfacția că, în politicile UE, se ține seama tot mai mult de investițiile pe termen lung în domeniul locativ, mai ales pentru că pot primi finanțare din FEDR pentru reabilitare termică, pentru accesul la locuințe al comunităților marginalizate și pentru regenerare urbană, și că există posibilitatea de a le integra în Planul Juncker – ținând seama de efectul multiplicator al acestora asupra locurilor de muncă pe plan local și de posibilitatea de a le finanța tot mai mult prin împrumuturi de la BEI, mai ales în cazul investițiilor pe termen lung în locuințe sociale și intermediare;

12.

salută decizia Pactului de la Amsterdam de înființare a Agendei urbane a UE și de creare a unui parteneriat privind spațiul locativ axat pe îmbunătățirea coerenței reglementărilor europene aplicabile locuințelor și pe identificarea bunelor practici ale orașelor europene de promovare a unei oferte de locuințe la prețuri abordabile și de finanțare a acestora;

13.

solicită – în siajul parteneriatului privind spațiul locativ al agendei urbane a UE – introducerea unei agende europene pentru locuințe care să poată asigura o mai bună coordonare între politicile UE, ale statelor membre și ale autorităților locale și regionale, care să coordoneze mai bine politicile și instrumentele de intervenție ale UE pentru sprijinirea acestor politici în materie de locuințe și să compare practicile orașelor europene în domeniul asigurării unei oferte de locuințe la prețuri accesibile;

14.

reiterează necesitatea unor politici și măsuri mai eficiente și mai ales mai transparente ale Uniunii pentru cetățeni și pentru viața lor de zi cu zi;

15.

subliniază legătura directă dintre costul locuințelor și capacitatea persoanelor și familiilor de a investi în consumul privat și în educație, sănătate și sistemul de pensii, adică tot atâția factori de bunăstare economică și socială;

16.

subliniază importanța informării și implicării opiniei publice în dezbaterile privind chestiunile locative și încurajează participarea reprezentanților naționali, regionali și locali la acțiuni publice de larg interes, cum ar fi Ziua internațională a locuinței, Ziua internațională a arhitecturii și alte inițiative;

17.

consideră că trebuie să se rezolve problema disponibilității insuficiente a locuințelor la nivel local în aglomerațiile de mari dimensiuni, în zonele industriale și în zonele cu un sector dezvoltat al serviciilor, asigurându-se în același timp accesul la elemente de garantare a bunăstării, mai ales pentru persoanele care, din motive naturale sau de altă natură (boală, invaliditate etc.) au atins vârsta inactivă și/sau se află în incapacitate de muncă. Este important să se analizeze posibilitățile pe care le oferă migrațiile – decongestionarea marilor metropole și transferul locuitorilor către teritorii afectate de depopulare – pe baza datelor referitoare la locuințele libere și la costurile de trai în diferitele regiuni ale UE;

18.

reamintește că tensiunile apărute în sistemele financiare ale mai multor state membre, ca urmare a neplății împrumuturilor ipotecare și a pierderii valorii locuințelor, au jucat un rol central în recenta criză din Europa și solicită ca, printre obiectivele viitoarei Agende europene pentru locuințe, să fie inclusă și atingerea unui echilibru între accesul la finanțarea necesară pentru cumpărarea de locuințe și solvabilitatea instituțiilor financiare;

19.

consideră, de asemenea, că locuințele la prețuri accesibile reprezintă una dintre condițiile prealabile ale coeziunii sociale și ale diversității sociale și contribuie la edificarea unor comunități rezistente la segregare geografică, economică și socială; constată că accesul la locuințe subvenționate poate constitui și un obstacol în calea ocupării forței de muncă, dacă inserția profesională ar conduce la pierderea dreptului de a rămâne într-o locuință subvenționată de stat;

20.

salută inițiativa Comisiei de a face legătura între pilonul european al drepturilor sociale și semestrul european, care, conform Comisiei, se va concretiza, în ceea ce privește politica locativă, într-o monitorizare mai atentă a reformei sistemului de locuințe sociale, a accesibilității și abordabilității locuințelor, precum și a eficienței alocațiilor pentru locuință. Se așteaptă, prin urmare, ca anumite ipoteze eronate privind locuințele, formulate până în prezent în cadrul semestrul european, să fie corectate, având în vedere că: (i) competența UE privind unele analize de țară și recomandări specifice fiecărei țări în domeniul locuințelor era discutabilă sub aspectul subsidiarității (de exemplu punerea sub semnul îndoielii a controlului chiriilor); și că (ii) recomandările în domeniul locativ au fost făcute doar din perspectiva unor posibile dezechilibre macroeconomice, pe baza datelor de la nivel național, propunându-se, așadar, politici de tip universal care nu țineau seama de particularitățile locale și regionale;

21.

solicită ca viitoarea agendă europeană pentru locuințe să acorde atenția necesară și nevoilor și cerințelor din zonele rurale în materie de locuințe;

22.

solicită, prin urmare, o implicare democratică adecvată a Parlamentului European și consultarea CoR – care reprezintă autoritățile locale și regionale – și a partenerilor sociali înainte de adoptarea recomandărilor specifice fiecărei țări din cadrul semestrului european în domeniul politicii locative, precum și acordarea unei atenții deosebite respectării principiului subsidiarității în acest domeniu;

23.

subliniază că investițiile publice care răspund nevoilor locative impun o mai mare flexibilitate a normelor bugetare și financiare, pentru a încuraja investițiile private, a stimula crearea de locuri de muncă și creșterea la nivel local și, prin urmare, a furniza beneficii pe termen lung pentru societate în ansamblul ei; solicită, așadar, extinderea marjei de manevră în cazul investițiilor în infrastructura socială la nivel local și regional, în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere;

24.

având în vedere rezultatele cercetărilor recente, care arată că există diferențe regionale importante în ceea ce privește evoluțiile prețurilor locuințelor, propune ca tabloul de bord al dezechilibrelor macroeconomice să nu utilizeze, la stabilirea pragului ce ar justifica o monitorizare atentă a situației, doar date privind variațiile de la an la an ale prețurilor locuințelor la nivel național, ci și regional. Solicită, de asemenea, Comisiei să analizeze dacă ar fi posibil să se încurajeze o politică macroprudențială diferențiată la nivel regional, cu limite diferite ale raportului dintre valoarea creditului acordat și cea a garanției aferente creditului (loan-to-value – LTV) sau ale raportului dintre datorii și venituri (debt-to-income – DTI) pentru creditele ipotecare, mai ales în zonele metropolitane și în restul teritoriului;

25.

consideră că investițiile publice în domeniul locuințelor sunt investiții pe termen lung, care ar trebui să fie recunoscute în cadrul legislației actuale și al standardelor SEC 2010. În plus, ar trebui explorată posibilitatea creării unor condiții mai favorabile investițiilor remanente și nespeculative pentru investitorii din sectorul privat (de exemplu, asigurări), cu interese similare pe termen lung;

26.

subliniază că realizarea obiectivelor de la Paris în materie de combatere a schimbărilor climatice reprezintă o miză deosebită pentru sectorul locuințelor și un uriaș potențial de economisire a energiei, dat fiind că locuințele produc 40 % din emisiile de gaze cu efect de seră, în jur de 75 % din clădirile europene fiind ineficiente din punct de vedere energetic și, anual, doar un procent cuprins între 0,4 și 1,2 % din parcul imobiliar fiind renovat;

27.

subliniază, în legătură cu renovarea și eficiența energetică a clădirilor, că politicile care vor fi inițiate trebuie să fie neapărat însoțite de o evaluare, nu numai sub aspectul eficienței energetice, ci și al siguranței; mai ales măsurile financiare care urmează a fi puse în aplicare ar trebui să vizeze deci promovarea unor intervenții de modernizare seismică, ce reprezintă o opțiune preventivă și de perspectivă în ceea ce privește siguranța, eficiența energetică, economiile pentru cetățeni și reducerea emisiilor atmosferice poluante;

28.

cere ca, în cadrul revizuirii în curs a Directivei privind TVA, statele membre să poată aplica în continuare o cotă redusă de TVA pentru livrarea de locuințe ca parte a politicii sociale, pentru renovarea locuințelor și pentru reabilitarea clădirilor, în contextul acțiunilor de regenerare și renovare urbană;

29.

se bucură că raportul Comisiei privind agenda urbană a UE (1) reflectă solicitarea (2) sa de revizuire a Deciziei 2012/21/UE pentru a extinde accesul la locuințe sociale, astfel încât acesta să nu mai fie limitat la „cetățenii defavorizați sau din categorii sociale mai puțin avantajate”. Această extindere ar fi conformă cu competența discreționară a statelor membre în ceea ce privește planificarea, punerea în aplicare, finanțarea și organizarea serviciilor legate de locuințele sociale și ar confirma independența lor în ce privește alegerea modului în care utilizează politica în domeniul locuinței ca instrument de realizare a mixității sociale, de evitare a ghetoizării și de creare a unor comunități durabile. Prin această măsură s-ar pune mai mult accentul pe dreptul la o locuință adecvată și accesibilă, deoarece incapacitatea pieței de locuințe de a satisface nevoile imobiliare în anumite regiuni afectează nu numai persoanele care nu au deloc acces la locuințe, ci și pe cei care locuiesc în locuințe ce periclitează sănătatea, inadecvate sau supraaglomerate, precum și persoanele care plătesc o mare parte din venitul lor lunar pentru chirie sau rambursarea împrumuturilor imobiliare. Ca atare, consideră că ar merita să se stabilească la nivel european niște criterii pentru definirea noțiunii de „locuință decentă și la un preț accesibil”;

30.

sprijină, de asemenea, solicitarea Parlamentului European adresată Comisiei de a sprijini statele membre în eforturile lor de combatere a intensificării fenomenului lipsei de adăpost, în vederea eliminării treptate a acestuia;

31.

solicită ca investițiile în locuințe să fie eligibile pentru politica de coeziune după 2020, pentru a putea răspunde mai bine diversității nevoilor locale (energie, planificare urbană, migranți, excluziune etc.), în continuarea măsurilor existente în materie de reabilitare termică, de acces la locuințe pentru comunitățile marginalizate și de regenerare urbană, ca parte componentă a unei abordări orizontale a investițiilor în locuințe, cofinanțate în cadrul politicii de coeziune. Măsurile sociale întreprinse în zonele urbane și locuințele în care este nevoie ar trebui să fie un instrument de abordare orizontală a politicilor publice în materie de locuințe;

32.

consideră că Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) ar putea contribui la remedierea deficiențelor pieței în domeniul locuințelor sociale în cazul proiectelor cu profil ridicat de risc, care nu ar avea șansa de a obține finanțare sub forma unui credit obișnuit din partea BEI. Cu toate acestea, în domeniul locuințelor sociale, noile instrumente financiare ca FEIS trebuie să îndeplinească cerințele specifice pe termen lung în materie de locuințe accesibile și de eficiență energetică. Faptul că, în iunie 2017, numai 4 % din bugetul total al FEIS fusese absorbit de infrastructurile sociale indică prezența acestei probleme, care s-ar putea agrava prin utilizarea insuficientă a clauzei privind investițiile, prevăzută de Pactul de stabilitate și de creștere, și prin alegerea de a introduce investițiile în locuințele sociale în categoria contabilă a administrației publice a SEC 2010, la calcularea deficitului public. Solicită, prin urmare, evaluarea Planului Juncker și a împrumuturilor acordate de BEI prin prisma investițiilor în sectorul locuințelor și se așteaptă ca nou-înființatul grup operativ la nivel înalt privind infrastructura socială să joace un rol semnificativ în acest sens;

33.

se așteaptă la o mai bună corelare a politicilor în domeniul locuințelor cu prioritățile UE în materie de schimbări demografice. Este nevoie de instrumente și de date corespunzătoare la nivel regional, care să asigure diseminarea informațiilor, mai ales cu privire la locuințele existente și nefolosite în întreaga UE, ceea ce ar contribui măcar parțial la soluționarea dezechilibrelor teritoriale în materie de cerere și ofertă în sectorul locativ;

34.

îndeamnă la utilizarea unor mecanisme inovatoare de finanțare a investițiilor în sectorul locuințelor și solicită combinarea resurselor financiare publice și private, pentru a obține un efect multiplicator;

35.

sprijină lucrările parteneriatului privind spațiul locativ ca parte a Agendei urbane în ceea ce privește reglementările europene și identificarea celor mai bune practici în furnizarea și finanțarea de către orașele europene a unei oferte de locuințe;

36.

salută primele concluzii ale parteneriatului privind spațiul locativ, în conformitate cu Agenda urbană a UE, ele fiind și contribuții concrete la Programul european privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT), și încurajează statele membre și Comisia Europeană să sprijine aceste rezultate prin elaborarea de propuneri concrete, cum ar fi revizuirea Deciziei privind SIEG;

37.

subliniază importanța coexistenței, în cadrul acestei agende europene privind locuințele, a unei abordări orizontale a politicilor UE legate direct și indirect de locuințe și a unei abordări teritoriale comparate a politicilor locale de promovare și finanțare a unei ofertei de locuințe la prețuri accesibile;

38.

consideră că, în conformitate cu Hotărârea CJUE în cauza C-618/10 (Banco Español de Crédito), din 14 iunie 2012, statele membre sunt obligate să pună în aplicare dispozițiile Directivei 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive din contractele încheiate cu consumatorii, pentru a asigura protecția titularilor de credite ipotecare, în special în acele cazuri în care imobilul ipotecat era locuința familială, evitând astfel situațiile de risc de excluziune cauzat de lipsa locuinței;

39.

subliniază că este important ca clădirile folosite în scop social/locativ să răspundă cerințelor energetice necesare, îndeplinind criteriile în materie de: eficiență energetică, economie de energie, emisii reduse de CO2 și investiții în energia curată și regenerabilă. Solicită, în acest sens, ca clădirile să fie construite și renovate într-un mod „inteligent” și, de asemenea, în conformitate și cu obiectivele programului Orizont 2020.