P8_TA(2017)0073

Egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană 2014-2015

Rezoluţia Parlamentului European din 14 martie 2017 referitoare la egalitatea dintre femei și bărbați în Uniunea Europeană 2014-2015 (2016/2249(INI))

(2018/C 263/07)

Parlamentul European,

—	având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

—	având în vedere articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—	având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

—	având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

—	având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului (1),

—

având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing adoptate în cadrul celei de-a patra Conferințe mondiale privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele rezultate în urma acesteia, adoptate în sesiunile speciale Beijing+5 (2000), Beijing+10 (2005) și Beijing+15 (2010) ale Organizației Națiunilor Unite,

—	având în vedere Convenția ONU din 1949 pentru suprimarea traficului de persoane și a exploatării prostituției semenilor,

—	având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (2),

—

având în vedere poziția sa din 20 octombrie 2010 privind Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 92/85/CEE a Consiliului privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de curând sau care alăptează (Directiva privind concediul de maternitate) (3),

—	având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (4),

—	având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii (5),

—

având în vedere Directiva 2013/62/UE a Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Directivei 2010/18/UE de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creșterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP și CES, ca urmare a modificării statutului Mayotte în raport cu Uniunea Europeană (6),

—

având în vedere directivele europene adoptate începând cu 1975 privind diferitele aspecte ale egalității de tratament între bărbați și femei (Directiva 2010/41/UE (7), Directiva 2010/18/UE (8), Directiva 2006/54/CE, Directiva 2004/113/CE, Directiva 92/85/CEE (9), Directiva 86/613/CEE (10) și Directiva 79/7/CEE (11)),

—

având în vedere propunerea Comisiei din 14 martie 2012 de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind consolidarea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsuri conexe (Directiva privind femeile în consiliile de administrație) (COM(2012)0614),

—

având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) și articolul 3 din aceasta, care definește „genul” ca fiind „rolurile, comportamentele, activitățile și atributele construite social, pe care societatea respectivă le consideră adecvate pentru femei și bărbați”,

—	având în vedere propunerea Comisiei din 4 martie 2016 de decizie a Consiliului privind semnarea, în numele Uniunii Europene, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (COM(2016)0111),

—	având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2016 privind egalitatea de gen (00337/2016),

—	având în vedere Concluziile Consiliului din 5-6 iunie 2014 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, inclusiv mutilarea genitală a femeilor (09543/2014);

—	având în vedere concluziile Consiliului din 7 decembrie 2015 privind egalitatea între femei și bărbați în procesul decizional (14327/2015),

—	având în vedere declarația trioului de președinții din 7 decembrie 2015, semnată de Țările de Jos, Slovacia și Malta,

—	având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „EUROPA 2020 – O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 3 martie 2015 intitulat „Raportul din 2014 privind egalitatea între femei și bărbați” (SWD(2015)0049),

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 4 martie 2016 intitulat „Raportul din 2015 privind egalitatea între femei și bărbați” (SWD(2016)0054),

—	având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, din 3 decembrie 2015, intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019” (SWD(2015)0278),

—

având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2009 (12), cea din 8 martie 2011 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2010 (13), cea din 13 martie 2012 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană – 2011 (14) și cea din 10 martie 2015 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2013 (15),

—	având în vedere comunicarea Comisiei din 25 noiembrie 2013, intitulată „Către eliminarea mutilării genitale feminine” (COM(2013)0833) și Rezoluția sa din 6 februarie 2014 (16) referitoare la eliminarea mutilării genitale a femeilor,

—	având în vedere rezultatele sondajului privind persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale și transgen (UE LGBT), desfășurat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale (ADF) și publicat în mai 2013,

—	având în vedere raportul ADF intitulat „Violența împotriva femeilor – sondaj la nivelul UE – principalele rezultate”, publicat în martie 2014;

—	având în vedere raportul ADF intitulat „Situația drepturilor fundamentale ale persoanelor intersexuale”, publicat în mai 2015,

—

având în vedere raportul Rețelei europene a organismelor de promovare a egalității (EQUINET), intitulat „Persistența discriminării, a hărțuirii și a inegalităților pentru femei. Contribuția organismelor de promovare a egalității la noua Strategie pentru egalitatea de gen a Comisiei Europene”, publicat în 2015,

—

având în vedere rapoartele Fundației europene pentru îmbunătățirea condițiilor de viață și de muncă (Eurofound) intitulate: „Diferențele de gen în încadrarea în muncă – provocări și soluții” (2016), „Partenerii sociali și egalitatea de gen în Europa” (2014), „Evoluții ale vieții profesionale în Europa: analiza anuală EurWORK” (2014 și 2015), precum și cel de al șaselea sondaj european privind condițiile de muncă (EWCS) (2016),

—	având în vedere Rezoluția sa din 3 februarie 2016 referitoare la noua Strategie a UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015 (17) și Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015 (18),

—	având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 referitoare la combaterea violenței împotriva femeilor (19),

—	având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la autonomizarea fetelor prin educație în UE (20),

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2016 referitoare la situația refugiatelor și a solicitantelor de azil în UE (21),

—	având în vedere Rezoluția sa din 28 aprilie 2016 referitoare la femeile care desfășoară activități casnice și femeile care asigură servicii de îngrijire în UE (22),

—	având în vedere Rezoluția sa din 26 mai 2016 referitoare la sărăcie – o perspectivă e gen (23),

—	având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la crearea unor condiții pe piața forței de muncă favorabile echilibrului dintre viața profesională și cea privată (24),

—

având în vedere Rezoluția sa din 15 septembrie 2016 referitoare la aplicarea Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă („Directiva privind egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă”) (25),

—	având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2016 privind integrarea perspectivei de gen în activitatea Parlamentului European (26),

—	având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la implementarea dintr-o perspectivă de gen a Directivei 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia (27),

—	având în vedere raportul intermediar al Comisiei din 3 iunie 2013 privind obiectivele de la Barcelona, intitulat „Dezvoltarea unor servicii de îngrijire a copiilor pentru copiii mici din Europa pentru o creștere durabilă și incluzivă” (28),

—	având în vedere Recomandarea Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării” (29),

—	având în vedere Indicele egalității de gen pe 2015, elaborat de Institutul European pentru Egalitatea de Gen (EIGE) și „Beijing+ 20: Cel de al 4-lea raportul de analiză a implementării Platformei de acțiune de la Beijing în statele membre ale UE”, precum și alte rapoarte ale EIGE,

—	având în vedere studiul realizat de rețeaua europeană de experți juridici în domeniul egalității de gen și al nediscriminării, intitulat „O analiză comparativă a legislației privind egalitatea de gen în Europa 2015” din ianuarie 2016,

—	având în vedere concluziile referitoare la „rolul bărbaților și al băieților în realizarea egalității de gen” convenite în cadrul celei de a 48-a sesiuni a Comisiei Organizației Națiunilor Unite pentru statutul femeii din martie 2004 (30),

—

având în vedere documentul intitulat „Transformarea lumii în care trăim: Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă”, adoptat la summitul ONU dedicat dezvoltării durabile din 25 septembrie 2015, precum și obiectivele și țintele incluse în respectivul document referitoare la egalitatea de gen, la drepturile femeilor și la capacitarea femeilor,

—	având în vedere raportul statistic al Comisiei din aprilie 2014, intitulat „Părinții singuri și ocuparea forței de muncă în Europa” (31),

—	având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

—	având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0046/2017),

întrucât Indicele egalității de gen pe 2015 elaborat de EIGE arată doar îmbunătățiri minore: UE este doar la jumătatea drumului în realizarea egalității de gen, scorul general evoluând din 2005 de la 51,3 la 52,9 puncte dintr-un total de 100; întrucât sunt necesare progrese mai rapide dacă UE dorește să realizeze obiectivele Strategiei Europa 2020;

întrucât, în ultimii ani, în unele state membre ale UE a avut loc o creștere substanțială a mișcărilor civice și politice în detrimentul drepturilor egale ale femeilor și bărbaților și care chiar pune în discuție necesitatea globală a politicilor privind egalitatea de gen; întrucât aceste mișcări împotriva egalității de gen urmăresc consolidarea rolurilor de gen tradiționale și punerea sub semnul întrebării a realizărilor curente și viitoare în domeniul egalității de gen, al drepturilor femeilor și al drepturilor persoanelor LGBTI;

întrucât egalitatea între femei și bărbați este un drept fundamental consacrat în Tratatul privind Uniunea Europeană și în Carta drepturilor fundamentale; întrucât obiectivul Uniunii Europene în acest domeniu constă, de asemenea, în garantarea egalității de șanse și de tratament între bărbați și femei, precum și în combaterea oricărei forme de discriminare pe criterii de gen;

întrucât, în 2015, rata de ocupare a femeilor a ajuns la cel mai ridicat nivel din istorie - 64,5 %, dar a rămas cu mult sub cea a bărbaților, care se situa la 75,6 %; întrucât pentru femei, probabilitatea de a se angaja și de a rămâne în locuri de muncă cu timp parțial (adeseori în mod involuntar) este de patru ori mai mare decât pentru bărbați; întrucât mulți tineri rămân săraci, deși lucrează, mai ales în Grecia, Spania, Croația, Italia, Cipru Portugalia și Slovacia;

întrucât rata șomajului în rândul femeilor este subestimată, având în vedere că multe femei nu sunt înregistrate ca șomere, în special cele care locuiesc în zone rurale sau izolate, cele care ajută la afacerile familiale și multe dintre cele care se dedică exclusiv muncii în gospodărie și îngrijirii copiilor; întrucât și această situație conduce la o disparitate în ceea ce privește accesul la servicii publice (prestații, pensii, concediu de maternitate, concediu medical, acces la securitate socială etc.);

F.	întrucât raportul Eurofound referitor la diferențele de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă estimează că diferențele de gen în ocuparea forței de muncă generează pentru UE costuri de aproximativ 370 de miliarde de euro pe an sau 2,8 % din PIB-ul UE (32);

întrucât, în țările afectate de criza economică și reducerile bugetare, femeile au fost afectate în mod disproporționat, în special femeile tinere și femeile în vârstă, mamele singure și femeile afectate de discriminări multiple și întrucât acest fapt a condus la sărăcie și la marginalizarea lor socială prin excluderea lor din ce în ce mai mare de pe piața muncii; întrucât reducerile operate în serviciile publice de îngrijire și de sănătate au determinat un transfer al responsabilităților de îngrijire de la societate înapoi la gospodării, ceea ce a afectat mai ales femeile;

întrucât feminizarea sărăciei persistă în UE și întrucât proporțiile foarte ridicate de șomaj, sărăcie și excluziune socială în rândul femeilor sunt strâns legate de reducerile bugetare din serviciile publice, cum ar fi îngrijirea sănătății, educația, serviciile sociale și prestațiile sociale; întrucât aceste politici conduc la o mai mare instabilitate a locurilor de muncă, mai ales prin creșterea numărului de contracte de muncă cu fracțiune de normă și de contracte temporare;

întrucât, în 2015, trei sferturi dintre treburile domestice și două treimi dintre sarcinile de îngrijire erau îndeplinite de femei care lucrează, ele purtând, așadar, în mod covârșitor povara dublă a responsabilităților; întrucât femeile, în general, își asumă o responsabilitate covârșitor mai mare în privința îngrijirii copiilor și a sarcinilor domestice; întrucât rolurile tradiționale de gen și stereotipurile de gen continuă să influențeze puternic repartiția rolurilor femeilor și bărbaților acasă, la locul de muncă și în societate în general; întrucât o astfel de diviziune tradițională a responsabilităților tinde să perpetueze status quo-ul, limitându-le posibilitățile de angajare și de dezvoltare personală a femeilor și lăsându-le puțin timp pentru incluziune socială și pentru participare la viața comunității sau la activități economice; întrucât o împărțire egală a „muncii neremunerate” între bărbați și femei, cum ar fi responsabilitățile de îngrijire și cele casnice, este o condiție prealabilă pentru independența economică a femeilor pe termen lung;

întrucât o serie de tipuri de concedii legate de motive familiale dau în continuare naștere unor practici discriminatorii și stigmatizării, pentru femei, dar și pentru bărbați, în pofida actualului cadru de politici și a legislației la nivelul UE și la nivel național și întrucât aceste practici afectează în special femeile ca principalele responsabile de îngrijire care folosesc concediile de tip familial;

întrucât aproape un sfert din statele membre ale UE nu au adoptat dispoziții legale pentru concediul de paternitate și întrucât o serie de state membre care au astfel de dispoziții permit bărbaților să își ia acest concediu pentru doar una, două sau câteva zile; întrucât în opt state membre concediul de paternitate nu este plătit, iar rata de folosire a concediului pentru creșterea copilului de către tați în statele membre rămâne scăzută, numai 10 % dintre tați luându-și cel puțin o zi de concediu pentru creșterea copilului, față de procentul de 97 % de femei care iau concediul pentru creșterea copilului disponibil ambilor părinți; întrucât promovarea unei folosiri mai mari a concediului pentru creșterea copilului și a concediului de paternitate este esențială pentru realizarea egalității de gen; întrucât studiile Eurofound (33) au evidențiat aspectele care influențează rata de folosire a concediilor din motive familiale de către tați, și anume: nivelul de compensare, flexibilitatea sistemului de concedii, disponibilitatea informațiilor, disponibilitatea și flexibilitatea structurilor de îngrijire a copiilor, precum și teama de a fi excluși de pe piața forței de muncă ca urmare a intrării în concediu;

întrucât pentru incluziunea activă a femeilor pe piața forței de muncă trebuie să existe structuri și servicii de îngrijire a copiilor, persoanelor în vârstă și a altor membri de familie aflați în întreținere, care să fie de calitate, accesibile și la un preț convenabil; întrucât „obiectivele de la Barcelona” se dovedesc a fi un instrument excelent pentru a realiza o egalitate de gen reală și întrucât toate statele membre trebuie să urmărească realizarea cât mai rapidă a acestor obiective; întrucât, din ce în ce mai des, din cauza lipsei de structuri și servicii de îngrijire a copiilor de calitate și la prețuri accesibile, mamele sunt obligate să aleagă între un loc de muncă cu timp parțial sau să renunțe la propriul lor loc de muncă pentru a avea grijă de copii, cu repercusiuni în ceea ce privește veniturile familiei și pensia;

întrucât accesul la formare și dreptul fundamental la educație a fetelor și a femeilor reprezint valori europene importante și elemente esențiale pentru capacitarea fetelor și a femeilor la nivel social, cultural și profesional, precum și pentru exercitarea deplină a tuturor celorlalte drepturi sociale, economice, culturale și politice și, în consecință, pentru prevenirea violenței împotriva femeilor și a fetelor; întrucât educația universală obligatorie gratuită este o condiție sine qua non pentru garantarea șanselor egale pentru toți și ar trebui să fie disponibilă pentru toți copiii, fără niciun fel de discriminare și indiferent de statutul lor de rezident; întrucât combaterea inegalităților de gen începe de la vârsta preșcolară și necesită o supraveghere pedagogică constantă a programelor de învățământ, a obiectivelor de dezvoltare și a rezultatelor învățării;

întrucât egalitatea de gen este responsabilitatea tuturor persoanelor din societate și cere contribuția activă atât a femeilor, cât și a bărbaților; întrucât autoritățile ar trebui să angajeze în derularea de campanii de educare adresate bărbaților și generațiilor mai tinere, cu scopul de a implica bărbații și băieții ca parteneri, prevenind și eliminând treptat toate formele de violență de gen și promovând sau capacitând femeile;

O.	întrucât, deși femeile, în medie, au un nivel de educație mai ridicat decât bărbații, diferența de remunerare între femei și bărbați în UE a rămas în medie la 16,1 % în 2014, cu diferențe semnificative între statele membre;

întrucât segregarea de gen orizontală și verticală de gen în ocuparea forței de muncă este încă un fenomen larg răspândit, cauzat, printre altele de faptul că locurilor de muncă considerate „feminine” li se atribuie o valoare mai mică decât celor considerate „masculine”, de plafoanele de sticlă persistente, care împiedică femeile să ajungă la cele mai înalte și mai bine plătite pozițiile, precum și de supra-reprezentarea femeilor în munca cu timp parțial, care este mai puțin bine plătită decât munca cu normă întreagă; întrucât, deși numărul de femei absolvente de învățământ superior este egal sau chiar depășește numărul bărbaților absolvenți, impactul stereotipurilor de gen asupra educației, formării și deciziilor luate de elevi în școală le poate influența alegerile pe parcursul vieții și, în consecință, poate avea implicații puternice pentru piața forței de muncă; întrucât stereotipurile larg vehiculate de societate privind incompatibilitatea maternității cu locurile de muncă cu normă întreagă dezavantajează femeile și pot descuraja tinerele să urmeze cursuri universitare sau să investească în carieră;

Q.	întrucât indicatorul compus al orelor lucrate remunerate și neremunerate, utilizat în sondajul privind condițiile de muncă al Eurofound arată că, dacă se calculează orele lucrate remunerate și neremunerate, în general, femeile au un program de lucru mai lung (34);

R.	întrucât în sectoarele legate, printre altele, de bunuri, servicii sau agricultură există un acces inegal între bărbați și femei la resursele economice și financiare, cum ar fi activele, capitalul, resursele productive și creditarea;

întrucât încă mai persistă disparitatea la nivel de pensii în UE, în 2014 ea situându-se la un procent copleșitor de 40,2 %; întrucât este rezultatul dezavantajelor acumulate în timp de femei, cum ar fi lipsa de acces la numeroase resurse financiare, precum sistemele de prestații sau de pensii, asociate cu norma întreagă de muncă și pentru care multe femei nu sunt eligibile deoarece ele tind să ocupe un loc de muncă cu timp parțial sau au întreruperi în carieră din cauza responsabilităților familiale;

T.	întrucât unele state membre ale din UE păstrează practica neindividualizării sistemelor fiscale și de securitate socială; întrucât această situație face femeile dependente de soții lor, deoarece ele ar putea primi numai drepturi derivate în urma relațiilor cu bărbații;

U.	întrucât, în ultimul deceniu, proporția totală a femeilor în parlamentele naționale/federale a crescut cu numai aproximativ 6 %, atingând 29 % în 2015;

V.	întrucât, în 2015, femeile reprezentau numai 6,5 % din președinți și 4,3 % din președinții consiliilor de administrație ale celor mai mari societăți cotate la bursă;

întrucât, în pofida angajamentului UE pentru egalitatea de gen în procesul decizional, consiliilor de administrație ale agențiilor UE le lipsește aproape total echilibrul de gen și reflectă tendințe persistente de segregare de gen, pentru că, în medie, 71 % din membrii consiliilor de administrație sunt bărbați și doar unul din trei consilii de administrație este condus de o femeie, iar dintre cei 42 de directorii executivi ai agențiilor UE, doar 6 sunt femei;

întrucât peste o jumătate dintre femeile victime ale omorurilor sunt ucise de un partener intim, o rudă sau un membru al familiei (35); întrucât 33 % dintre femeile din UE s-au confruntat cu acte de violență fizică sau sexuală, iar 55 % dintre ele au fost hărțuite sexual și 32 % la locul de muncă; întrucât femeile sunt deosebit de vulnerabile la violența sexuală, fizică, la violența online, comportamentul intimidant pe internet și la urmărirea obsesivă;

întrucât violența împotriva femeilor este cea mai răspândită încălcare a drepturilor omului din lume, care afectează toate straturile societății, indiferent de vârstă, nivel de educație, venituri, poziție socială și țară de origine sau de reședință și reprezintă o piedică majoră în calea egalității între femei și bărbați; întrucât în unele state membre fenomenul femicidului nu înregistrează scăderi;

întrucât sondajele de opinie referitoare la atitudinile față de violența împotriva femeilor demonstrează o prevalență îngrijorătoare a tendinței de a da vina pe victimă, ceea ce ar putea fi unul dintre efectele patriarhatului; întrucât, de multe ori, autoritățile publice și alte instituții nu condamnă ferm un astfel de comportament;

AA.

întrucât modurile de comunicare digitală au contribuit la răspândirea discursurilor de incitare la ură și a amenințărilor împotriva femeilor, 18 % dintre femeile din Europa suferind, începând din adolescență, de o formă de hărțuire în mediul online, iar nouă milioane fiind victime ale violenței online în Europa; întrucât există o lipsă de reacție din partea sistemului de justiție față de violența împotriva femeilor în mediul online; întrucât agresorii și persoanele care incită la ură sunt foarte rar reclamate, anchetate, urmărite penal și condamnate;

AB.	întrucât 23 % dintre lesbiene și 35 % dintre persoanele transgen au fost atacate fizic sau sexual sau amenințate cu violența acasă sau în alte locuri (pe stradă, în mijloacele de transport în comun, la locul de muncă etc.) cel puțin o dată în ultimii cinci ani;

AC.

întrucât, potrivit sondajului privind persoanele LGBT din UE, lesbienele, femeile bisexuale și transgen se confruntă cu un risc uriaș de discriminare din cauza orientării lor sexuale sau a identității lor de gen; întrucât discriminarea pe motive de gen se intersectează cu alte discriminări pe criterii de rasă și origine etnică, religie, dizabilitate, starea de sănătate, identitate de gen, orientare sexuală sau condiții socio-economice;

AD.	întrucât se înregistrează o deteriorare a condițiilor în care locuiesc anumite grupuri de femei, care se confruntă în mod frecvent cu multiple dificultăți și riscuri și niveluri foarte ridicate de discriminare;

AE.

întrucât, în 2015, UE a înregistrat o creștere fără precedent a numărului de refugiați și solicitanți de azil pe teritoriul său; întrucât, conform UNHCR, femeile și copiii au reprezentat peste jumătate din acești refugiați și solicitanți de azil; întrucât au fost raportate acte de violență și abuzuri, inclusiv violență sexuală, împotriva femeilor refugiate și a copiilor, pe parcursul călătoriei lor, inclusiv în centrele de primire supraaglomerate din UE;

AF.

întrucât femeile și fetele reprezintă 80 % din victimele înregistrate ale traficului de ființe umane (36), întrucât identificarea victimelor rămâne problematică și întrucât trebuie mărit sprijinul și acordată mai multă protecție victimelor, iar toate eforturile de combatere a traficului trebuie să țină seama de aspectele de gen;

AG.	întrucât unul dintre scopurile principale ale traficului de ființe umane este exploatarea sexuală și întrucât femeile care sunt victime ale traficului sunt condamnate la o viață de captivitate și tiranie, prin violențe zilnice, fizice, dar și psihice;

AH.	întrucât sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente sunt drepturi fundamentale ale omului și reprezintă un element esențial al egalității de gen și al autodeterminării; întrucât acestea ar trebui incluse în Strategia UE în domeniul sănătății;

AI.	întrucât sănătatea femeilor nu ar trebui să fie niciodată pusă în pericol din cauza obiecțiilor pe motive de conștiință sau a convingerilor personale;

AJ.

întrucât s-a constatat că aplicarea legislației UE privind egalitatea de gen în statele membre a înregistrat probleme specifice legate de transpunerea și aplicarea directivelor relevante, cum ar fi deficiențe semnificative în legislație și inconsecvențe în aplicarea legislației de către instanțele naționale, dar, de asemenea, un aspect important, dar și o lipsă generală de cunoștințe cu privire la principiile și legislația privind egalitatea (37);

AK.	întrucât în special directivele UE privind egalitatea de gen nu sunt implementate în mod corespunzător în mai multe state membre ale UE care nu protejează persoanele transgen împotriva discriminării în domenii precum accesul la locuri de muncă și accesul la bunuri și servicii;

AL.

întrucât mecanismele instituționale pentru egalitatea de gen sunt adesea marginalizate în structurile guvernamentale naționale, divizate între diferite domenii de politică, obstrucționate prin mandate complexe și extinse, fără a dispune de personal, pregătire, date și resurse suficiente, și nici de sprijin suficient din partea conducerii politice (38);

AM.

întrucât problema persistentă a lipsei de date cuprinzătoare, fiabile, defalcate pe gen creează ambiguități și denaturează imaginea de ansamblu a situației egalității de gen, în special în ceea ce privește violența față de femei și violența bazată pe gen; întrucât colectarea unor astfel de date nu numai că ar oferi o imagine clară a situației, dar ar și atrage atenția asupra unor chestiuni presante;

AN.

întrucât partenerii sociali joacă un rol esențial în atingerea obiectivelor de egalitate, datorită rolului lor esențial în conturarea pieței forței de muncă și a condițiilor sociale prin implicarea lor în elaborarea politicilor și în negocierea colectivă la diverse niveluri, deși este clar faptul că rolul specific pe care îl joacă în diferite țări și în sisteme de relații industriale depinde în mare măsură de tradițiile naționale și de puterea organizațională (39);

AO.	întrucât, după cum sugerează sondajul Eurobarometru din 2016, 55 % dintre europeni ar dori ca UE să intervină mai mult în domeniul egalității de tratament între bărbați și femei; întrucât obligația Comisiei de a realiza egalitatea de gen în conformitate cu tratatele este independentă de sondaje;

este profund îngrijorat de faptul că UE este abia la jumătatea drumului în realizarea egalității de gen, conform Indicelui egalității de gen pe 2015, elaborat de EIGE; regretă profund faptul că statutul și profilul egalității de gen și al combaterii discriminării de gen prezintă semne că ar scădea în importanță, fiind marginalizate ca obiectiv politic și subminate ca domeniu de politici, în special în contextul reacțiilor negative la nivel european împotriva drepturilor femeilor și ale persoanelor LGBTI și a drepturilor privind sănătatea sexuală și a reproducerii; întrucât crede că este necesar să se ia în considerare motivele care stau la baza acestei tendințe și să se analizeze strategiile, instrumentele și abordările actuale promovate în domeniul egalității de gen;

subliniază faptul că TUE obligă UE să combată excluziunea socială și discriminarea, iar Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) consacră eliminarea inegalităților și promovarea egalității de gen ca angajament al Uniunii; subliniază că principiul egalității de gen nu împiedică menținerea sau adoptarea unor măsuri care oferă avantaje concrete sexului sub-reprezentat, conform articolului 23 din Carta drepturilor fundamentale;

invită Comisia să integreze egalitatea de gen în bugete, în elaborarea politicilor și în implementarea programelor și a acțiunilor UE, precum și să realizeze evaluări de impact din perspectiva genului atunci când creează o politică nouă, pentru a garanta o reacție a UE în materie de politici mai coerentă și bazată pe fapte, ca răspuns la problemele pe care le ridică egalitatea de gen; invită statele membre să adopte măsurile corespunzătoare la nivel național;

cere Comisiei să ia măsuri imediate (și să asigure o mai mare evaluare a acestor măsuri) pentru a stopa impactul acestor reduceri ale cheltuielilor publice care au efecte negative asupra drepturilor femeilor și a egalității de gen în statele membre ale UE;

regretă că nu există principiul integrării perspectivei de gen în Strategia Europa 2020 și cere includerea unei integrări generale și mai ferme a perspectivei de gen în această strategie, prin abordarea cauzelor structurale ale sărăciei în rândul femeilor, în special în cadrul formulării recomandărilor de țară în contextul semestrului european; cere, de asemenea, includerea în analiza anuală a creșterii a unor orientări de politici specifice privind reducerea inegalităților de gen;

remarcă intersecționalitatea genului și a altor motive de discriminare și impactul disproporționat al discriminării multiple asupra femeilor; susține că este imperativă combaterea sărăciei în rândul femeilor, în special al femeilor în vârstă, al mamelor singure, al femeilor victime ale violenței de gen, al femeilor cu dizabilități, al femeilor migrante, solicitante de azil și refugiate și al celor care aparțin minorităților; încurajează statele membre să coopereze cu autoritățile regionale și locale, cu organismele de aplicare a legii, organismele naționale responsabile cu egalitatea și cu organizațiile societății civile pentru a monitoriza interacțiunea dintre gen și diferitele motive de discriminare, precum și să implementeze strategii de incluziune mai eficiente și să folosească mai eficient resursele alocate politicilor sociale, în special Fondul social european și fondurile structurale;

sprijină apelul făcut de Consiliu pentru o nouă inițiativă a Comisiei vizând definirea strategiei egalității de gen 2016-2020, care să includă persoanele transgen și intersexuale, și pentru întărirea statutului angajamentului său strategic pentru egalitatea de gen, care să fie strâns legat de Strategia Europa 2020 și să țină seama de Agenda 2030 a Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare durabilă;

invită Comisia și statele membre să consolideze politicile și să crească investițiile care sprijină angajarea femeilor în locuri de muncă de calitate în toate sectoarele și să ia măsuri pentru a combate formele precare de muncă;

încurajează statele membre să promoveze dispoziții, măsuri și acțiuni pentru sprijinirea și consilierea femeilor care decid să devină antreprenoare;

10.

invită Comisia să reunească perspectiva de gen cu politica macroeconomică și să impună măsuri inovatoare pentru a îmbunătăți oportunitățile egale de muncă și responsabilități egale de îngrijire pentru ambele genuri;

11.

constată că participarea egală a femeilor pe piața forței de muncă și acordarea de salarii mai mari și mai echitabile pentru femei ar duce nu numai la creșterea independenței economice a femeilor, ci și la creșterea semnificativă a potențialului economic al UE, întărindu-i caracterul echitabil și inclusiv; reamintește faptul că, potrivit previziunilor OCDE, convergența totală a ratelor de participare ar conduce la o creștere de 12,4 % a PIB-ului pe cap de locuitor până în 2030;

12.

invită Comisia și statele membre să monitorizeze drepturile femeilor și să ia măsuri împotriva încălcărilor drepturilor lucrătorilor, mai ales ale lucrătoarelor, care ocupă din ce în ce mai mult locuri de muncă prost plătite și sunt victime ale discriminării, precum și să adopte politici și să ia măsuri pentru identificarea, protejarea, și furnizarea de informații despre fenomenul de hărțuire psihologică la locul de muncă, inclusiv hărțuirea femeilor însărcinate sau orice alt dezavantaj suferit de femei după întoarcerea din concediul de maternitate sau când depun cerere pentru un loc de muncă; invită Comisia și statele membre să ofere date dezagregate atât în funcție de gen, cât și în funcție de calitatea lor de părinte, în ceea ce privește diferențele de remunerare și de pensii;

13.

subliniază că educația este un instrument important care permite femeilor să participe pe deplin la dezvoltarea socială și economică; subliniază că măsurile vizând învățarea pe tot parcursul vieții sunt esențiale pentru a le oferi femeilor aptitudini și competențe care să le permită întoarcerea pe piața muncii sau să își îmbunătățească calitatea locului de muncă, venitul și condițiile de muncă; invită Comisia să promoveze inițiative care oferă sprijin pentru implementarea unor programe de educație profesională pentru femei, încurajându-le să participe la programe de învățământ superior în domeniul științei și al tehnologiei și al TI, dezvoltând programe de pregătire privind egalitatea de gen pentru cei care lucrează în domeniul educației și prevenind transmiterea de stereotipuri prin programele școlare și materialele pedagogice; invită universitățile și institutele de cercetare să adopte politici privind egalitatea de gen, respectând orientările elaborate de EIGE, în colaborare cu Comisia Europeană („Instrumentul GEAR – Egalitatea de gen în mediul academic și în cercetare”);

14.

invită statele membre să abordeze problema egalității de gen, sexismul și stereotipurile de gen în sistemele lor de educație la toate nivelurile și să se asigure că obiectivele sistemelor lor de educație includ educația pentru drepturile și libertățile fundamentale și pentru drepturile egale și șanse egale pentru femei și bărbați și că principiile de calitate ale sistemelor lor includ eliminarea obstacolelor în calea unei veritabile egalități între femei și bărbați și promovarea egalității depline între aceștia;

15.

invită Comisia, în strânsă colaborare cu statele membre, să prezinte un pachet ambițios și cuprinzător de măsuri legislative și nelegislative ce vizează echilibrul dintre viața profesională și cea personală, ca parte a programului de lucru al Comisiei pentru 2017, și ținând cont de pilonul european anunțat al drepturilor sociale și incluzând revizuirea actualelor directive, Directiva 92/85/CEE privind concediul de maternitate și Directiva 2010/18/UE privind concediul pentru creșterea copilului, precum și propunerile de directive privind concediul de paternitate și concediul de îngrijire, încurajând bărbații și femeile din toate categoriile de lucrători să recurgă în mod egal la aceste concedii;

16.

remarcă apreciativ că, în perioada 2014-2015, o serie de state membre și-au schimbat politicile și/sau legislația privind concediul pentru creșterea copilului, introducând netransferabilitatea dreptului de a utiliza concediul, natura obligatorie a concediului de paternitate, un concediu de paternitate mai mare și/sau prime în cazul în care concediul este partajat sau distribuit în mod egal între părinți, fapt care asigură o mai mare egalitate între femei și bărbați și o distribuție mai adecvată a responsabilităților de îngrijire și domestice și mărește oportunitățile femeilor de a participa deplin pe piața forței de muncă; invită Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a încuraja bărbații să își asume o parte egală a responsabilităților casnice și de îngrijire a copiilor și a altor persoanelor dependente;

17.

invită Eurofound să-și dezvolte mai mult activitățile de monitorizare a calității locurilor de muncă și a vieții profesionale prin intermediul sondajului său dedicat condițiilor de muncă în UE, pe baza conceptului de calitate a locului de muncă, care cuprinde veniturile, perspectivele, calitatea timpului de muncă, folosirea aptitudinilor, mediul social, riscurile fizice și intensitatea muncii; invită, totodată, Eurofound să facă mai multe studii cu privire la politicile, acordurile cu partenerii sociali și practicile firmelor care sprijină un echilibru mai bun între viața profesională și cea personală; invită, de asemenea, Eurofound să facă mai multe studii cu privire la modul în care gospodăriile în care există doi lucrători își gestionează timpul de lucru și modul optim de sprijinire a acestora;

18.

invită statele membre care nu au făcut încă acest lucru să treacă la individualizarea drepturilor în politicile vizând echitatea socială, în special în sistemele fiscale, astfel încât să elimine stimulentele financiare acordate soțului/soției care câștigă mai puțin, pentru a părăsi piața muncii sau pentru a lucra cu fracțiune de normă;

19.

felicită statele membre care au îndeplinit ambele obiective de la Barcelona; încurajează Portugalia, țările de Jos, Luxemburgul, Finlanda, Italia, Malta și Estonia să realizeze celălalt obiectiv și invită Polonia, Croația și România (care au mari întârzieri în îndeplinirea ambelor obiective) să facă mai multe eforturi pentru a furniza servicii publice de îngrijire a copiilor, pentru a contribui la un echilibru mai bun între viața privată și viața profesională a lucrătorilor; subliniază că studiile actuale indică foarte clar că investițiile în îngrijirea copiilor și a persoanelor vor ameliora participarea femeilor la forța de muncă cu normă întreagă și le vor permite o mai mare incluziune locală și socială;

20.

reamintește solicitarea adresată Comisiei și statelor membre de a depune eforturi în vederea creării unei Garanții pentru copii, care ar asigura că fiecare copil din Europa expus riscului de sărăcie are acces la asistență medicală gratuită, educație gratuită, îngrijire gratuită, condiții decente de locuit și o alimentație adecvată; subliniază că o astfel de politică trebuie să se ocupe de situația femeilor și a fetelor, în special a celor din comunitățile vulnerabile și marginalizate; remarcă faptul că inițiativa Garanția pentru tineret trebuie să includă o perspectivă de gen;

21.

regretă persistența diferenței de remunerare și decalajul de pensii între femei și bărbați și îndeamnă Comisia, statele membre și partenerii sociali să ia măsuri urgente pentru reducerea acestui decalaj;

22.

observă că primul pas pentru combaterea diferenței de remunerare între bărbați și femei este asigurarea transparenței nivelurilor de remunerare și constată cu entuziasm că unele societăți au introdus practica analizării și publicării diferenței de remunerare dintre angajații și angajatele lor; invită toți angajatorii și mișcările sindicale să elaboreze și să implementeze instrumente operaționale specifice de evaluare a locului de muncă, pentru a contribui la determinarea remunerației egale pentru muncă egală și muncă de valoare egală; invită, totodată, statele membre să efectueze în mod regulat analize ale nivelurilor salariilor și indemnizațiilor, să publice datele și să ceară firmelor să introducă mecanisme interne pentru detectarea diferențelor de remunerare;

23.

salută faptul că Comisia consideră că principiul „remunerării egale pentru munca de valoare egală” este unul dintre domeniile principale de acțiune și solicită, în acest context, reformarea Directivei privind egalitatea de tratament din 2006;

24.

condamnă faptul că au crescut diferențele de pensii între femei și bărbați în peste jumătate din statele membre; încurajează Ciprul, Germania și țările de Jos să reducă diferența dintre pensiile bărbaților și cele ale femeilor, care se ridică la aproape 50 %; invită Malta, Spania, Belgia, Irlanda, Grecia, Italia și Austria să elimine diferențele de gen în acordarea pensiilor, între 11 % și 36 % dintre femeile din aceste țări neavând niciun fel de pensie;

25.

felicită Guvernul Suediei pentru că a realizat paritatea de reprezentare din perspectiva genului; felicită Slovenia și Franța pentru că au realizat o paritate virtuală și încurajează Ungaria, Slovacia și Grecia, care au format guverne în care nu există nicio femeie (40) , să se asigure că femeile sunt reprezentate adecvat la toate nivelurile proceselor decizionale politice și economice; invită statele membre să garanteze paritatea de gen la nivelul funcțiilor înalte din cadrul guvernelor, instituțiilor și organismelor lor publice și pe listele electorale, pentru a se asigura o reprezentare egală în consiliile locale și parlamentele regionale, naționale, precum și în Parlamentul European; subliniază faptul că diferite studii au demonstrat că o acțiune legislativă corespunzătoare poate conduce la o schimbare rapidă în ceea ce privește echilibrul de gen în politică; împărtășește opinia exprimată de Comisie care precizează că, pentru a avea cote eficiente, este necesar ca acestea să fie însoțite de norme privind ordinea din listele de candidați și de sancțiuni corespunzătoare în caz de nerespectare a acestora;

26.

subliniază că subreprezentarea clară a femeilor în funcțiile politice, atât cele elective, cât și cele desemnate la nivelul Uniunii Europene și al statelor sale membre, constituie un deficit democratic care subminează legitimitatea proceselor decizionale, atât la nivel național, cât și la nivelul Uniunii Europene;

27.

solicită instituțiilor UE să facă tot posibilul pentru a garanta egalitatea de gen în Colegiul comisarilor și la nivelul funcțiilor înalte din instituțiile, agențiile, institutele și organismele UE;

28.

observă cu îngrijorare că, în 2015, majoritatea țărilor se situează sub media UE în ceea ce privește nivelul de reprezentare a femeilor în consiliile de administrație ale societăților mari cotate la bursă, comparativ cu 2010; apreciază, însă, tendința pozitivă generală, în special în Franța, Italia, Regatul Unit, Belgia și Danemarca;

29.

solicită din nou Consiliului să adopte rapid o directivă privind echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă (Directiva privind femeile în consiliile de administrație), ca un prim pas important pentru reprezentarea egală în sectoarele publice și private; remarcă faptul că cele mai evidente progrese (de la 11,9 % în 2010 la 22,7 % în 2015) s-au înregistrat în statele membre în care a fost adoptată o legislație cu caracter obligatoriu privind cotele de gen consiliile de administrație (41);

30.

regretă faptul că numai un singur stat membru a ajuns la paritatea de gen la nivelul celor mai înalte poziții în instituțiile de învățământ superior, dar salută faptul că, în general, se observă o îmbunătățire a reprezentării femeilor în aceste poziții;

31.

îndeamnă statele membre să prevină și să reacționeze la toate formele de violență împotriva femeilor și de violență bazată pe gen și să adopte strategii de prevenire suplimentare, să pună la dispoziție la scară largă servicii specializate de sprijin și de protecție astfel încât toate victimele să aibă acces la ele, precum și să acorde o atenție specială pentru aspectele de gen specifice drepturilor victimelor, inclusiv când este vorba despre identitatea de gen și expresia genului victimei, atunci când analizează implementarea Directivei privind drepturile victimelor în 2017; invită Consiliul să activeze clauza-pasarelă prin adoptarea unei decizii în unanimitate care să adauge violența de gen la lista de domenii ale criminalității, prevăzută la articolul 83 alineatul (1) din TFUE; solicită Comisiei să lanseze un registru european pentru ordinele europene de protecție ca măsură complementară a legislației europene privind protecția victimelor;

32.

reafirmă ferm că formele de violență și discriminare de gen, cum ar fi, dar fără a se limita la, violul și violența sexuală, hărțuirea sexuală, mutilarea genitală a femeilor, căsătoriile aranjate și violența domestică, lezează grav demnitatea umană; solicită Comisiei și statelor membre să impună politici de toleranță zero în ceea ce privește toate formele de violență, inclusiv violența domestică, unde victimele sunt reticente să raporteze violențele deoarece sunt comise de parteneri sau membri ai propriei lor familii; îndeamnă statele membre să asigure vizibilitatea situației femeilor cu dizabilități ca victime ale violenței domestice, care deseori nu pot ieși din relația abuzivă;

33.

salută progresele realizate de statele membre prin semnarea Convenției de la Istanbul, primul instrument cu caracter juridic obligatoriu pentru prevenirea și combaterea la nivel internațional a violenței împotriva femeilor; și îndeamnă cele 14 state membre care nu au ratificat încă convenția, să o facă fără întârziere; salută propunerea Comisiei din martie 2016 referitoare la aderarea UE la Convenția de la Istanbul; invită Consiliul și Comisia să accelereze negocierile privind semnarea și încheierea Convenției de la Istanbul și sprijină aderarea la convenție fără rezerve și pe o bază largă; invită, totodată, Comisia să includă o definiție a violenței bazate pe gen în conformitate cu dispozițiile din Directiva 2012/29/UE și să prezinte cât mai rapid o strategie cuprinzătoare pentru prevenirea și combaterea violenței de gen, care să conțină un act legislativ cu caracter obligatoriu;

34.

salută practica Eurostat, a autorităților judiciare naționale și a poliției de a coopera în schimburile de date pentru a aduce în discuție practica îngrozitoare a violenței de gen în UE și îi invită să transforme această cooperare într-o practică continuă, prin monitorizarea anuală, împreună cu EIGE, a infracțiunilor comise împotriva femeilor;

35.

subliniază legăturile strânse care există între stereotipuri și numărul semnificativ crescut de cazuri de hărțuire a femeilor și sexism pe internet și pe platformele de comunicare online, care, de asemenea, marchează noi forme de violență împotriva femeilor și fetelor, cum ar fi: intimidarea pe internet, hărțuirea pe internet, folosirea de imagini online degradante, distribuirea pe rețelele sociale de fotografii și de videoclipuri personale fără acordul persoanelor implicate; subliniază că aceste fenomene trebuie combătute de la vârste fragede; subliniază că astfel de situații pot apărea din cauza lipsei de protecție din partea autorităților publice și a altor instituții, care ar trebui să creeze un mediu neutru din perspectiva genului și să denunțe sexismul;

36.

îndeamnă Comisia și statele membre pună în practică toate măsurile legale și juridice de combatere a fenomenului violenței împotriva femeilor în mediul online; în special, solicită UE și statelor membre să își combine forțele printr-o strategie europeană globală care să vizeze prevenirea și combaterea violenței bazate pe gen, pentru a crea un cadru de recunoaștere a noilor forme de violență online ca infracțiune și care să prevadă acordarea de sprijin psihologic pentru femeile și fetele care sunt victime ale violenței online; cere evaluarea impactului din perspectiva genului a Strategiei de securitate cibernetică a UE și a Centrului European de combatere a criminalității informatice (Europol), pentru a include aceste probleme și pentru a adopta o perspectivă de gen în activitatea lor;

37.

solicită din nou Comisiei să creeze un Observator european al violenței de gen (după modelul actualului Institut european pentru egalitatea de gen), care să fie condus de un coordonator european în domeniul prevenirii violenței împotriva femeilor și a fetelor;

38.

invită Comisia și statele membre să includă măsuri de protejare a femeilor și a persoanelor LGBTI împotriva hărțuirii la locul de muncă; invită Comisia să revizuiască actuala Decizie-cadru a Consiliului privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal (42), pentru a include în aceasta sexismul, infracțiunile generate de prejudecăți și incitarea la ură pe motive de orientare sexuală, identitate de gen și caracteristici sexuale;

39.

condamnă faptul că încă se desfășoară proceduri chirurgicale de „normalizare” genitală asupra copiilor intersexuali în majoritatea statelor membre ale UE, chiar dacă acest lucru nu este necesar din punct de vedere medical; îndeamnă statele membre ale UE să evite astfel de tratamente medicale fără consimțământul exprimat liber și în cunoștință de cauză din partea persoanei respective;

40.

remarcă faptul că, în Malta și Grecia, persoanele intersexuale sunt protejate împotriva discriminării pe baza caracteristicilor de gen; invită statele membre să includă motivele de identitate de gen și de caracteristici sexuale în legislația lor dedicată egalității de gen atunci când implementează directivele UE privind egalitatea de gen;

41.

subliniază că formele de violență și discriminare de gen, inclusiv, dar fără a se limita la ele, violul și violența sexuală, mutilarea genitală a femeilor (MGF), căsătoriile forțate, violența domestică, așa-numitele crime de onoare și discriminările de gen autorizate de stat reprezintă acte de persecuție și ar trebui să fie considerate motive valide pentru a solicita azil în UE; sprijină crearea unor canale sigure și legale de intrare în UE; reamintește că femeile și fetele sunt deosebit de vulnerabile la exploatare de către cei care introduc ilegal persoane în UE;

42.

face din nou apel la statele membre să înceteze imediat detenția copiilor, a femeilor însărcinate sau care alăptează și a victimelor violurilor, violențelor sexuale și ale traficului și să le ofere asistență psihologică și sanitară adecvată furnizată de profesioniști, cum ar fi psihologi, asistenți sociali, asistenți medicali și medici, instruiți special pentru astfel de situații de urgență; reamintește că refugiaților care sunt victime ale violenței bazate pe gen, pe orientarea sexuală (percepută) sau pe identitatea de gen ar trebui să li se ofere la timp sprijin în toate etapele procesului de migrație, inclusiv transferul imediat în cazul în care siguranța lor nu poate fi garantată, sprijin de calitate privind sănătatea mentală și recunoașterea imediată a identității de gen pe durata procedurilor de azil, ca măsură de prevenire a violenței;

43.

reafirmă că dimensiunea de gen în prevenirea și combaterea traficului de ființe umane, în prezent una dintre cele mai profitabile forme de criminalitate organizată, trebuie atent monitorizată în implementarea legislației UE pentru combaterea traficului și invită din nou Comisia să continue să monitorizeze acest lucru atunci când analizează modul în care statele membre respectă și aplică directiva, asigurându-se, totodată, că sunt îndeplinite calendarul și obligațiile de raportare prevăzute în directivă;

44.

invită Comisia să sprijine, financiar și logistic, statele membre care luptă împotriva traficului de ființe umane, în special Italia și Grecia, care, ca urmare a crizei migranților, se află în prima linie în confruntarea cu această situație de urgență;

45.

insistă asupra necesității unor eforturi mai mari la nivel național și european pentru a combate persistența stereotipurilor de gen și a discriminării pe motive de gen, prin campanii de conștientizare adresate tuturor straturilor societății, care să se concentreze pe portretizarea fără stereotipuri a femeilor și fetelor, dar și a băieților și bărbaților; solicită statelor membre să adopte inițiative pozitive de tipul strategiilor, pentru a încuraja femeile să îmbrățișeze cariere și profesii în care femeile sunt subreprezentate și pentru a încuraja bărbații să-și asume o parte echitabilă din sarcinile de familie și cele domestice și pentru a-i face pe bărbați să înțeleagă mai bine modul în care violența, inclusiv traficul în scopuri de exploatare sexuală comercializată, căsătoriile forțate și munca forțată fac rău femeilor, bărbaților și copiilor și subminează egalitatea de gen, dar și pentru a adopta măsuri de reducere a cererii de femei și de copii traficați prin campanii de informare;

46.

reafirmă că femeile trebuie să aibă control asupra sănătății lor sexuale și reproductive și asupra drepturilor aferente; solicită tuturor statelor membre să garanteze accesul facil al femeilor la planificarea familială voluntară și la întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv la contracepție și avort legal și în condiții de siguranță; invită statele membre și Comisia să desfășoare acțiuni de sensibilizare, cu obiectivul de a face bărbații și femeile deplin conștienți de drepturile și responsabilitățile lor în ceea ce privește chestiunile sexuale și reproductive;

47.

subliniază tendința crescută de a recurge excesiv la clauzele obiecției din motive de conștiință, fapt care are ca rezultat un acces dificil la serviciile de sănătate sexuală și reproductivă; invită statele membre să se asigure că aceste clauze de obiecție pe motive de conștiință nu împiedică accesul pacienților la asistența medicală legală;

48.

consideră că refuzul de a oferi servicii vitale de sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv avortul în siguranță, reprezintă o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului;

49.

subliniază importanța politicilor active de prevenire, de educație și de informare adresate adolescenților, tinerilor și adulților, pentru ca cetățenii noștri să se poată bucura de o stare bună de sănătate sexuală și reproductivă și să evite astfel bolile cu transmitere sexuală și sarcinile nedorite;

50.

încurajează autoritățile competente din statele membre să promoveze egalitatea de gen în programele lor educaționale cuprinzătoare de educație sexuală și de educație pentru relații, inclusiv să învețe fetele și băieții despre relațiile bazate pe consimțământ, respect și reciprocitate, dar și în activitățile sportive și de recreere, unde stereotipurile și așteptările bazate pe gen pot afecta imaginea de sine, sănătatea, dobândirea de aptitudini, dezvoltarea intelectuală, integrarea socială și formarea identității fetelor și a băieților;

51.

subliniază că este important ca bărbații să fie încurajați să participe plenar la toate acțiunile pentru realizarea egalității de gen, să fie identificate toate contextele în care un număr mare de bărbați, în special în instituțiile, industriile și asociațiile dominate de bărbați, poate fi sensibilizat cu privire la rolurile și responsabilitățile lor în promovarea egalității de gen; de asemenea este important să fie sprijinit principiului împărțirii echitabile a puterii și a responsabilităților între femei și bărbați la locul de muncă, în comunități, în sfera privată și în comunitățile naționale și internaționale;

52.

invită statele membre să monitorizeze cazurile în care industria de media și de publicitate promovează sexualizarea femeilor și transformarea lor în marfă și portretizează frecvent stereotipurile feminine ale tinereții, frumuseții și atracției sexuale ca model al succesului social; solicită Comisiei să acționeze în justiție statele membre care încalcă Directiva privind serviciile media audiovizuale și să promoveze bunele practici în întreprinderi prin acordarea de stimulente; îndeamnă mass-media și industria de publicitate să respecte demnitatea femeilor și să se asigure că imaginea care li se creează este lipsită de stereotipuri și discriminare și respectă diversitatea feminină existentă; invită, totodată, mass-media și industria de publicitate să acorde o atenție stilurilor de viață sănătoasă, modelelor diferite de familie și stilurilor de viață;

53.

reamintește angajamentele convenite de către UE în cadrul UE-CELAC (Comunitatea statelor din America Latină și Caraibe) 2013 și planurile de acțiune din 2015 pentru eradicarea violenței împotriva femeilor și își exprimă îngrijorarea cu privire la neimplementarea capitolului 7 referitor la promovarea egalității de gen; invită statele membre și Serviciul European de Acțiune Externă să colaboreze și să aloce resursele economice și instituționale necesare pentru a asigura îndeplinirea recomandărilor vizând promovarea egalității de gen convenite în planurile de acțiune, în special în ceea ce privește eradicarea tuturor formelor de violență, în conformitate cu Convenția de la Belem de Pará, Convenția de la Istanbul și Convenția CEDAW;

54.

subliniază că studiile au demonstrat că impactul schimbărilor climatice este mai mare pentru femei decât pentru bărbați, ele fiind, în general, cele mai afectate în situațiile de sărăcie; consideră că femeile trebuie să participe activ la politicile și acțiunile privind schimbările climatice;

55.

invită Comisia să prezinte o propunere privind o amplă strategie de dezvoltare durabilă, care să conțină toate domeniile relevante de politică internă și externă și să elaboreze mecanisme eficiente de monitorizare, analiză și răspundere pentru implementarea Agendei 2030, inclusiv pentru obiectivele și indicatorii privind egalitatea de gen, drepturile femeilor și capacitarea femeilor;

56.

invită Comisia să monitorizeze mai eficient aplicarea legislației actuale a UE privind egalitatea de gen în statele membre, subliniind în același timp că trebuie inițiate proceduri de încălcare a dreptului comunitar în cazurile în care nu se reușește implementarea legislației relevante;

57.

regretă că, în pofida declarației interinstituționale privind asigurarea integrării perspectivei de gen, anexată la cadrul financiar multianual (CFM), până în prezent, nu au fost adoptate niciun fel de măsuri de integrare a dimensiunii de gen în buget; subliniază, în acest sens, necesitatea de a monitoriza atent modul de aplicare a principiilor din declarația comună în procedurile bugetare anuale și cere să i se acorde comisiei competente un rol oficial în procesul de revizuire a CFM;

58.

invită guvernele naționale să asigure existența și permanența unor resurse corespunzătoare pentru organismele care au sarcina de a concepe, coordona și implementa politicile pentru egalitatea de gen, ca indicator major al responsabilității guvernamentale în promovarea egalității de gen;

59.

invită instituțiile UE să introducă indicatori specifici privind egalitatea de gen, inclusiv Indicele egalității de gen elaborat de EIGE, în sistemul de monitorizare a viitorului mecanism al UE privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale;

60.

invită Comisia să elaboreze o strategie mai amplă în ceea ce privește egalitatea, care să aibă ca scop eliminarea discriminării femeilor și a bărbaților în toate formele sale, inclusiv o directivă orizontală împotriva discriminării; îndeamnă, prin urmare, Consiliul să ajungă cât mai rapid la o poziție comună pentru propunerea de directivă a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426), blocată după ce Parlamentul a adoptat la 2 aprilie 2009 poziția sa cu privire la aceasta (43); invită din nou Consiliul să includă genul ca factor de discriminare;

61.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

(1) JO L 315, 14.11.2012, p. 57.

(2) JO L 101, 15.4.2011, p. 1.

(3) JO C 70 E, 8.3.2012, p. 162.

(4) JO L 204, 26.7.2006, p. 23.

(5) JO L 373, 21.12.2004, p. 37.

(6) JO L 353, 28.12.2013, p. 7.

(7) JO L 180, 15.7.2010, p. 1.

(8) JO L 68, 18.3.2010, p. 13.

(9) JO L 348, 28.11.1992, p. 1,

(10) JO L 359, 19.12.1986, p. 56.

(11) JO L 6, 10.1.1979, p. 24.

(12) JO C 341 E, 16.12.2010, p. 35.

(13) JO C 199 E, 7.7.2012, p. 65.

(14) JO C 251 E, 31.8.2013, p. 1.

(15) JO C 316, 30.8.2016, p. 2.

(16) Texte adoptate, P7_TA(2014)0105.

(17) Texte adoptate, P8_TA(2016)0042.

(18) JO C 407, 4.11.2016, p. 2.

(19) Texte adoptate, P7_TA(2014)0126.

(20) Texte adoptate, P8_TA(2015)0312.

(21) Texte adoptate, P8_TA(2016)0073.

(22) Texte adoptate, P8_TA(2016)0203.

(23) Texte adoptate, P8_TA(2016)0235.

(24) Texte adoptate, P8_TA(2016)0338.

(25) Texte adoptate, P8_TA(2016)0360.

(26) Texte adoptate, P8_TA(2016)0072.

(27) Texte adoptate, P8_TA(2016)0227.

(28) ISBN 978-92-79-29898-1.

(29) JO L 59, 2.3.2013, p. 5.

(30) http://www.un.org/womenwatch/daw/csw/csw48/ac-men-auv.pdf

(31) ISBN 978-92-79-36171-5.

(32) Raportul Eurofound (2016), intitulat „Diferențele de gen în ocuparea forței de muncă: provocări și soluții”.

(33) Raportul Eurofound (2015), intitulat „Promovarea utilizării concediilor din motive familiale și a concediilor de paternitate în rândul taților în Uniunea Europeană”.

(34) Eurofound (2015): „Primele constatări: al șaselea sondaj european privind condițiile de muncă”,

(35) http://ec.europa.eu/eurostat/web/crime/database

(36) Raport Eurostat, „Trafficking in human beings” (Traficul de ființe umane), ediția 2015.

(37) Rețeaua europeană de experți judiciari în domeniul egalității de gen și al nediscriminării: „Analiză comparativă a legislației privind egalitatea de gen în Europa în 2015”.

(38) EIGE (2014): „Effectiveness of institutional mechanisms for the advancement of gender equality. Review of the implementation of the Beijing Platform for Action in the EU Member States” (Eficacitatea instrumentelor instituționale de promovare a egalității de gen. Analiza implementării Platformei de acțiune de la Beijing în statele membre ale UE).

(39) Raportul Eurofound (2014): „Partenerii sociali și egalitatea de gen în Europa”.

(40) Evoluții înregistrate în 2014 și 2015.

(41) Fișa Comisiei Europene intitulată „Echilibrul de gen în consiliile de administrație – Europa sparge plafonul de sticlă”, octombrie 2015; Comisia Europeană, DG JUST, „Femeile în procesul decizional economic în UE: Raport privind progresele: O inițiativă a strategiei Europa 2020”, 2012; Aagoth Storvik și Mari Teigen, „Women on Board: The Norwegian Experience” (Femeile în consiliile de amnistrație – experiența Norvegiei) , iunie 2010.

(42) JO L 328, 6.12.2008, p. 55.

(43) JO C 137 E, 27.5.2010, p. 68.