COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 18.12.2017
COM(2017) 778 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU
referitor la funcționarea modalităților stabilite prin Directiva 2010/24/UE a Consiliului din 16 martie 2010 privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de taxe, impozite, drepturi și alte măsuri
{SWD(2017) 461 final}
1. INTRODUCERE
a. Orice persoană are obligația de a-și plăti taxele și impozitele. Dacă rămân neplătite, autoritățile fiscale iau măsuri de recuperare a acestora. Competența autorităților fiscale se limitează însă la teritoriul național. Acestea nu pot întreprinde acțiuni de recuperare în alte state, chiar dacă debitorii s-au mutat în altă țară sau dispun de active în alte țări. Prin urmare, UE a adoptat un act legislativ care permite statelor membre ale UE să își ofere asistență reciprocă pentru recuperarea taxelor și impozitelor lor și pentru creanțele UE, astfel cum sunt definite la articolul 2 din directivă.
Următorul exemplu ilustrează funcționarea asistenței în materie de recuperare: o persoană nu își plătește datoriile fiscale în statul membru A. Persoana se mută în statul membru B și deține proprietăți și în statul membru C. În acest caz, autoritățile fiscale din statul membru A le pot cere ajutorul autorităților fiscale din statele membre B și C pentru a recupera taxele și impozitele datorate statului membru A.
În acest mod, asistența reciprocă în materie de recuperare contribuie la asigurarea echității și a nediscriminării în domeniul fiscal: aceasta contribuie la garantarea faptului că toți cetățenii își plătesc taxele și impozitele și la prevenirea fraudei fiscale și a pierderilor bugetare pentru statele membre și pentru UE.
b. La 16 martie 2010, Consiliul a adoptat Directiva 2010/24/UE privind asistența reciprocă în materie de recuperare a creanțelor legate de taxe, impozite, drepturi și alte măsuri 1 . Aceasta prevede diverse forme de asistență în materie de recuperare:
- schimbul de informații, care este în mod previzibil relevant pentru recuperarea creanțelor fiscale (schimbul de informații la cerere; schimbul de informații fără cerere prealabilă cu privire la rambursările de taxe și impozite; prezența în birourile administrative și participarea la anchetele administrative din alte state membre);
- asistență pentru notificarea documentelor referitoare la creanțe fiscale sau la recuperarea acestora;
- cereri de recuperare a creanțelor fiscale;
- cereri de măsuri asigurătorii pentru a asigura recuperarea în cazul în care creanța sau titlul care permite executarea în statul membru solicitant este contestat(ă) sau în cazul în care creanța nu face încă obiectul unui titlu care permite executarea în statul membru solicitant.
Această directivă organizează asistența în materie de recuperare a creanțelor legate de toate taxele și impozitele prelevate de către statele membre sau în numele acestora ori de către subdiviziunile lor teritoriale sau administrative sau în numele acestora, ori în numele Uniunii.
c. Statele membre au avut obligația să transpună această directivă până la 31 decembrie 2011, iar aceste noi dispoziții trebuiau să se aplice începând cu 1 ianuarie 2012 (articolul 28 din această directivă).
d. Articolul 27 alineatul (3) din această directivă prevede că, o dată la cinci ani, Comisia transmite un raport Parlamentului European și Consiliului cu privire la funcționarea mecanismelor instituite prin acea directivă. Prezentul raport este primul raport elaborat în temeiul acestei noi directive 2 .
e. Prezentul raport este însoțit de un raport de sinteză care descrie consultarea părților interesate efectuată de Comisie pentru elaborarea prezentului raport. Consultarea autorităților fiscale din statele membre s-a realizat prin intermediul activităților Grupului de experți în materie de recuperare, responsabil pentru monitorizarea punerii în aplicare a cadrului UE privind asistența în materie de recuperare, precum și prin intermediul unui chestionar adresat autorităților fiscale responsabile de asistența în materie de recuperare. De asemenea, Comisia a lansat o consultare publică pe această temă. Rapoartele acestor consultări sunt publicate pe site-ul web al Comisiei.
Un document de lucru al serviciilor Comisiei, anexat la prezentul raport, conține o evaluare mai detaliată a utilizării acestei directive.
2. PREZENTAREA GENERALĂ A UTILIZĂRII ASISTENȚEI RECIPROCE ÎN PERIOADA 2011 3 -2015
a. Utilizarea tuturor tipurilor tradiționale de asistență în materie de recuperare (cereri de informații, cereri de notificare, cereri de măsuri asigurătorii și/sau de măsuri de recuperare) a continuat să crească în perioada 2011-2016:
Tabelul 1: numărul total de cereri primite de toate statele membre în perioada 2011-2016:
|
Cereri de informații |
Cereri de notificare |
Cereri de măsuri asigurătorii 4 |
Cereri de recuperare |
|
|
2011 |
3 218 |
1 284 |
9 566 |
|
|
2012 |
6 081 |
1 323 |
7 661 |
|
|
2013 |
8 250 |
2 066 |
102 |
10 391 |
|
2014 |
9 988 |
2 195 |
80 |
14 123 |
|
2015 |
10 733 |
2 168 |
123 |
14 769 |
|
2016 |
13 630 |
2 205 |
76 |
16 403 |
Numărul total de comunicări anuale (cereri noi și acțiunile întreprinse în urma cererilor existente) dintre autoritățile solicitante și autoritățile solicitate din toate statele membre este, de asemenea, în creștere.
Tabelul 2: numărul total de comunicări anuale cu privire la cererile de asistență în materie de recuperare în perioada 2012-2016:
|
2012 |
2013 |
2014 |
2015 |
2016 |
|
125 163 |
98 493 5 |
138 628 |
139 402 |
166 457 |
b. Cu toate acestea, statele membre nu fac încă uz de posibilitatea ca funcționarii însărcinați cu recuperarea taxelor și impozitelor dintr-un stat membru să meargă într-un alt stat membru și să fie prezenți la anchetele administrative – sau chiar să participe la aceste anchete prin intervievarea persoanelor și examinarea registrelor – și să îi însoțească pe funcționarii din statul membru solicitat în cursul procedurilor judiciare din respectivul stat 6 . În această privință, rezultatele sunt în conformitate cu experiențele legate de neutilizarea dispozițiilor corespunzătoare din alte acte legislative ale UE cu privire la cooperarea administrativă dintre autoritățile fiscale 7 .
c. Marea majoritate a statelor membre consideră că cooperarea în temeiul directivei menționate a îmbunătățit colectarea și recuperarea creanțelor lor legate de taxe și impozite. Informațiile statistice disponibile confirmă faptul că sumele recuperate în temeiul legislației UE au crescut din nou, după un regres inițial înregistrat în 2012. Scăderea din 2012 poate fi explicată – cel puțin într-o anumită măsură – prin punerea în aplicare cu întârziere a Directivei 2010/24/UE în multe state membre și prin volumul de muncă generat de necesitatea ca autoritățile competente să se familiarizeze cu noua legislație, noile proceduri, noile formulare de cerere și instrumentele uniforme. Sumele recuperate în perioada 2013-2014 sunt similare cu sumele recuperate în perioada 2009-2010. Rezultatele au continuat să se îmbunătățească în 2015 (și sunt mai bune decât cel mai bun rezultat anterior obținut în 2011).
Tabelul 3: prezentarea generală a sumelor recuperate (2011-2016):
|
Recuperate la cererea altor state membre (înainte de deducerea costurilor proprii) |
Recuperate prin intermediul cererilor adresate altor state membre |
|
|
în EUR |
în EUR |
|
|
2011 |
54 031 822 |
62 475 879 |
|
2012 |
30 641 451 |
32 076 738 |
|
2013 |
35 580 763 |
41 115 223 |
|
2014 |
42 839 876 |
46 395 481 |
|
2015 |
81 402 061 |
65 711 419 |
|
2016 |
76 500 163 |
67 019 250 |
d. Desigur, creșterea numărului de cereri de asistență și a sumelor recuperate nu oferă, ca atare, o indicație adecvată cu privire la funcționarea cadrului UE privind asistența în materie de recuperare.
Din consultările cu autoritățile fiscale din statele membre rezultă că asistența în materie de recuperare funcționează bine în situații simple (de exemplu, lucrătorii transfrontalieri), în care asistența în materie de recuperare oferă o soluție pentru lipsa de competență la nivel transfrontalier a autorităților fiscale. Cu toate acestea, în alte situații – în special în cazul în care necolectarea are drept cauză intenția frauduloasă a debitorului – asistența în materie de recuperare este considerată a fi mai dificilă, așa cum este recuperarea în statul membru solicitant.
Această opinie a statelor membre este confirmată de statistici. Deși permit doar să se ofere o indicație aproximativă a ratei de recuperare 8 , aceste statistici arată în mod clar că sumele recuperate efectiv sunt mult mai mici decât sumele pentru care se solicită asistență în materie de recuperare 9 .
3. IMPACTUL DIRECTIVEI 2010/24/UE ASUPRA FUNCȚIONĂRII ASISTENȚEI RECIPROCE: O APRECIERE POZITIVĂ
a. Importanța bunei funcționări a asistenței în materie de recuperare a fost subliniată de respondenții la consultarea publică. S-a considerat că existența și utilizarea unor proceduri de asistență clare și eficiente aduc beneficii tuturor părților la aceste proceduri.
b. În ceea ce privește sarcina financiară și administrativă, ar trebui remarcat faptul că natura directivei – asigurarea temeiului juridic și a instrumentelor tehnice care permit statelor membre să își ofere reciproc asistență pentru recuperarea creanțelor, fără stabilirea unor norme naționale în materie de recuperare – face dificilă cuantificarea sarcinii legate de asistența în materie de recuperare. Această sarcină este în mare măsură influențată de costurile și de volumul de muncă pe care le implică procesele naționale de recuperare. Mai mult, fiecare caz de recuperare este diferit și depinde de circumstanțele specifice ale creanței. Prin urmare, evaluarea a colectat doar (câteva) dovezi cu privire la costuri și sarcini în limitele aplicării directivei, reflectând experiențele individuale ale funcționarilor însărcinați cu recuperarea. Aceste informații sunt analizate în mod corespunzător în documentul de lucru al serviciilor Comisiei anexat. Cu toate acestea, nu este posibilă nicio extrapolare care să permită o declarație la nivelul UE privind costurile de reglementare legate de directivă.
În această privință, ar trebui remarcat, de asemenea, faptul că nu sunt disponibile informații cantitative fiabile cu privire la sarcina administrativă. Serviciile Comisiei nu au acces la dosarele individuale (în conformitate cu articolul 23 din directivă), iar autoritățile fiscale naționale sunt reticente în a furniza informații statistice cantitative mai detaliate decât se impune prin articolul 27 alineatul (1) din directivă.
c. Unul dintre obiectivele majore ale Directivei 2010/24/UE a Consiliului a fost acela „ca asistența să fie mai eficientă, mai eficace și mai ușor de pus în practică” 10 . Statele membre confirmă aproape în unanimitate faptul că acest obiectiv a fost atins. Toate statele membre, cu excepția unuia, au confirmat faptul că Directiva 2010/24/UE le-a permis să acorde și să primească mai ușor asistență reciprocă în materie de recuperare, în comparație cu situația din cadrul juridic anterior. Toți respondenții la consultarea publică au fost de acord, de asemenea, că actualul cadru al UE le-a permis statelor membre să își acorde mai ușor asistență reciprocă pentru recuperarea taxelor și impozitelor.
d. De asemenea, majoritatea respondenților la consultarea statelor membre și la consultarea publică au considerat că existența normelor UE privind asistența în materie de recuperare duce la creșterea gradului de respectare a normelor fiscale, deși nu este posibil să se obțină o estimare exactă a acestui efect.
e. Utilizarea formularelor electronice de cerere și a instrumentelor uniforme [titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat (UIPE) și formularul-tip pentru notificare (UNF)] a îmbunătățit eficiența și eficacitatea asistenței în materie de recuperare.
Formularele electronice de cerere, care permit traducerea automată, au stabilit un standard comun de comunicare între autoritățile fiscale. Unele autorități fiscale au formulat observații, de exemplu, cu privire la lungimea formularului de cerere de recuperare, însă aceste formulare au fost elaborate în colaborare cu statele membre și a fost dorința acestora din urmă ca formularele să includă numeroasele opțiuni și situații posibile.
Aproape toate statele membre confirmă faptul că utilizarea titlului uniform care permite executarea în statul membru solicitat (UIPE) facilitează întocmirea cererilor de asistență. Prelucrarea cererilor de asistență din alte state membre este, de asemenea, mai ușoară 11 . Principalele avantaje ale UIPE sunt lipsa costurilor de traducere, evitarea problemelor de recunoaștere și transmiterea pe cale electronică. De asemenea, majoritatea statelor membre au o opinie favorabilă despre utilizarea formularului-tip pentru notificare (UNF) care însoțește documentele pentru care se solicită asistență pentru notificare.
Deși creșterea numărului de cereri conduce la un volum de muncă mai mare, s-a considerat, de asemenea, că acest efect a fost atenuat de utilizarea instrumentelor uniforme.
Opinii favorabile cu privire la utilitatea acestor instrumente uniforme (UIPE și UNF) au fost exprimate, de asemenea, de către respondenții (reprezentând perspectiva contribuabililor sau a debitorilor) la consultarea publică 12 . S-a considerat că aceste documente oferă numeroase detalii cu privire la creanțe și la birourile responsabile.
f. Extinderea domeniului de aplicare material a determinat un volum de muncă mai mare pentru autoritățile fiscale implicate. Deși valoarea totală a acestor alte taxe, impozite și drepturi rămâne relativ scăzută (în comparație cu valoarea principalelor categorii de taxe și impozite: TVA și impozit pe venit), aceasta poate fi legată de un număr considerabil de cereri. Cu toate acestea, majoritatea statelor membre au confirmat faptul că este utilă extinderea domeniului de aplicare al directivei, întrucât aceasta contribuie, de asemenea, la asigurarea respectării normelor fiscale.
4. PRINCIPALELE PREOCUPĂRI ȘI PERSPECTIVE DE ÎMBUNĂTĂȚIRE ULTERIOARĂ
4.1. Necesitatea unor resurse suficiente pentru a obține un grad mai ridicat de solidaritate între administrațiile fiscale
a. În răspunsurile lor la chestionarul de evaluare, 18 state membre au observat că numărul de cereri de recuperare primite din partea altor state membre este foarte împovărător pentru ele, iar 17 state membre au raportat preocupări legate de lipsa resurselor la nivel național. Acestea au explicat că nu dispun de resursele umane necesare pentru a asigura întreprinderea în timp util a unor acțiuni ca urmare a tuturor cererilor.
b. Un număr de 10 state membre și-au exprimat, de asemenea, părerea că asistența în materie de recuperare transfrontalieră nu reprezintă o prioritate pentru anumite administrații fiscale.
Se poate presupune că rezultatele asistenței reciproce în materie de recuperare sunt influențate, cel puțin într-o anumită măsură, de nivelul insuficient al eforturilor depuse de statele membre solicitate pentru a acorda asistență în materie de recuperare (și, în plan secundar, de deficiențele din sistemul lor intern de recuperare a impozitelor și taxelor; a se vedea punctul 4.2).
Tabelul 4: Sumele medii anuale recuperate, exprimate în procente, în comparație cu sumele medii anuale pentru care sunt primite cereri de asistență în materie de recuperare, ambele din perioada 2013-2016, astfel cum sunt raportate de statul membru solicitat:
c. Succesul asistenței reciproce în materie de recuperare depinde în mare parte de resursele suficiente și de eforturile de cooperare. Statele membre ar trebui să aloce suficiente resurse pentru colectarea la nivel intern, precum și pentru cererile de asistență în materie de recuperare din partea altor state membre.
O astfel de investiție în fiecare stat membru este o condiție preliminară pentru funcționarea corespunzătoare a pieței interne, fără măsuri discriminatorii de protecție. Aceasta ajută, de asemenea, la prevenirea fraudei și a pierderilor bugetare.
În cele din urmă, investițiile în asistența reciprocă în materie de recuperare pot fi considerate o parte importantă a strategiei de respectare a normelor fiscale pentru administrațiile fiscale, întrucât abordează sentimentul de impunitate al contribuabililor necinstiți.
De asemenea, statelor membre solicitante le revine, desigur, responsabilitatea de a intensifica gradul de respectare a normelor fiscale și de a spori la maximum posibilitățile de colectare și de recuperare a taxelor și impozitelor la nivel intern, însă, dacă este necesar, statele membre solicitante ar trebui să poată conta pe solidaritatea statelor membre solicitate.
4.2. Consolidarea colectării și a recuperării taxelor și impozitelor la nivel intern: o condiție prealabilă pentru o asistență mai reușită în materie de recuperare
a. La executarea unei cereri de recuperare sau a unei cereri de măsuri asigurătorii, autoritatea solicitată va face uz de prerogativele conferite și de procedurile instituite în temeiul actelor cu putere de lege și al actelor administrative din statul membru solicitat care se aplică acelorași creanțe sau unor creanțe similare [articolul 13 alineatul (1) și articolul 17 din Directiva 2010/24/UE]. Acest lucru înseamnă că succesul asistenței reciproce în materie de recuperare este în mare măsură influențat de eficiența fiecărui sistem național de recuperare a taxelor și impozitelor.
Astfel cum au confirmat mai mulți respondenți la consultarea publică și la consultarea autorităților fiscale, statele membre ar trebui să își intensifice eforturile de a acorda altor state membre asistență în materie de recuperare și ar trebui să reducă cerințele și constrângerile interne nejustificate care restricționează capacitatea lor de executare a cererilor de asistență în materie de recuperare.
În această privință, într-adevăr, se pare că măsurile naționale privind recuperarea taxelor și impozitelor nu sunt întotdeauna suficiente și nici eficiente. În răspunsurile lor la chestionar, mai multe autorități fiscale indică faptul că activitatea lor este complicată de norme naționale complexe sau de proceduri și cerințe interne excesive, care sunt un obstacol important în calea posibilităților autorităților fiscale de a lua măsuri asigurătorii sau de recuperare.
De asemenea, se pare că trebuie să se îmbunătățească și să se faciliteze schimbul de informații în cadrul statelor membre, precum și accesul la bazele de date care conțin informații relevante în scopul recuperării taxelor și impozitelor.
Mai mult, regula privind utilizarea procedurilor naționale de recuperare a taxelor și impozitelor este aplicată adesea în așa fel încât etapele care precedă recuperarea efectivă (notificarea creanței; termenul nou de plată) sunt repetate în statul membru solicitat, deși acestea au fost parcurse deja în statul membru solicitant, ceea ce conduce la o întârziere suplimentară a procesului de recuperare și la o nouă șansă pentru contribuabilii frauduloși de a-și ascunde și de a-și muta activele înainte de începerea recuperării.
Prin urmare, o bună gestionare a recuperării taxelor și impozitelor implică faptul ca statele membre să faciliteze executarea cererilor de asistență pe teritoriul lor, prin adaptarea și consolidarea legislației lor naționale și prin îmbunătățirea practicilor de recuperare a taxelor și impozitelor. În același timp, statele membre ar trebui să țină seama de necesitatea de a respecta drepturile debitorilor fiscali, astfel cum au solicitat respondenții la consultarea publică.
b. Concluzia de mai sus este în conformitate cu concluziile prezentate de Comisie în Comunicarea sa din 7 aprilie 2016 referitoare la un plan de acțiune privind TVA, în care Comisia a susținut că administrațiile fiscale trebuie să devină mai eficiente 13 .
Se vor organiza discuții strategice cu directorii autorităților responsabile pentru recuperarea taxelor și impozitelor din statele membre pentru a se sprijini inițiativele de recuperare a taxelor și impozitelor și reformele din statele membre în acest domeniu.
Cu toate acestea, ar trebui să se ia în considerare faptul că fiecare stat membru are propriile sale particularități cu privire la organizarea autorităților sale fiscale și a proceselor sale de recuperare a taxelor și impozitelor. Prin urmare, blocajele de la nivelul proceselor de recuperare și al organizării nu sunt neapărat aceleași în toate statele membre, astfel că exemplele de bune practici dintr-un stat membru nu pot fi întotdeauna transpuse pur și simplu în alt stat membru.
În mod prioritar, Comisia va invita statele membre cu cele mai scăzute rate de asistență în materie de recuperare (și anume, rata de recuperare se situează sub sau în jurul a 2 %: Cipru, România, Malta, Bulgaria, Letonia, Slovacia, Croația, Lituania, Ungaria, Regatul Unit, Estonia, Grecia, Luxemburg, Austria, Spania și Italia) 14 să efectueze o analiză a principalelor probleme din aceste țări, cu participarea experților naționali în materie de recuperare a taxelor și impozitelor (din cadrul administrației și, eventual, alți experți) din aceste state membre. Comisia va acorda sprijin pentru evaluarea posibilelor măsuri de îmbunătățire a rezultatelor lor în materie de recuperare.
4.3. Îmbunătățirea funcționării cadrului UE privind asistența în materie de recuperare
a. În general, cadrul UE este recunoscut ca fiind cel mai avansat în domeniul asistenței în materie de recuperare a taxelor și impozitelor. Acesta conține instrumente practice de executare, cum ar fi formularul-tip pentru notificare (UNF) și titlul uniform care permite executarea în statul membru solicitat (UIPE), și are un domeniu de aplicare material vast și norme bine elaborate pentru tratarea cererilor de asistență. Cu toate acestea, statele membre și respondenții la consultarea publică au prezentat mai multe propuneri pentru îmbunătățirea în continuare a cadrului juridic 15 .
S-a acordat o atenție deosebită domeniului de aplicare, schimbului de informații și accesului la bazele de date relevante, măsurilor asigurătorii și condițiilor care reglementează asistența în materie de recuperare (condițiile privind creanțele vechi, utilizarea pragurilor).
b. Cu toate acestea, opiniile statelor membre cu privire la posibila simplificare și la alte modificări ale legislației în vigoare par să fie foarte diferite și opuse.
Au fost deja analizate mai multe sugestii de simplificare și, într-o anumită măsură, au fost discutate cu statele membre, în cadrul Grupului de experți în materie de recuperare și în cadrul Comitetului de recuperare, de exemplu:
- o extindere a domeniului de aplicare ar permite evitarea unor îndoieli cu privire la limitările domeniului de aplicare actual și ar permite aplicarea normelor și a mecanismelor uniforme pentru mai multe creanțe (de exemplu, creanțele de securitate socială, alte creanțe publice), însă poate ridica probleme grave (normele privind asistența pentru recuperarea creanțelor de securitate socială sunt prevăzute de diferite instrumente juridice, adoptate pe baza unui temei juridic diferit; extinderea domeniului de aplicare asupra altor creanțe se poate realiza numai în unanimitate);
- unele norme din directiva actuală pot fi considerate destul de complexe [de exemplu, normele prevăzute la articolul 18 alineatul (2) din directivă privind condiția referitoare la vechimea creanțelor; normele prevăzute la articolul 19 alineatul (2) din directivă privind suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenelor de prescripție]. Cu toate acestea, pare dificil să se ajungă la o opinie unanimă cu privire la modul de modificare a acestor dispoziții;
- o propunere de facilitare a schimbului de informații cu privire la datele legate de automobile, prin permiterea utilizării rețelei EUCARIS (Sistemul european de informare privind vehiculele și permisele de conducere) – care permite tratarea automată a cererilor – a fost respinsă de un număr mare de state membre;
- Comitetul de recuperare a convenit recent să adopte unele simplificări în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 1189/2011 al Comisiei, și anume cu privire la mențiunea despre rata de schimb [articolul 18 alineatul (2) din acest regulament], în scopul de a permite calcularea automată a ratei de schimb în viitoarele formulare electronice de cerere, și cu privire la utilizarea unui formular specific pentru explicarea motivelor și a condițiilor pentru cererile de măsuri asigurătorii, în scopul de a facilita executarea acestor cereri în statul membru solicitat.
c. Respondenții la consultarea publică au exprimat, de asemenea, opinii contradictorii cu privire la propunerile specifice de modificare. Deși a existat un consens general cu privire la faptul că UE ar trebui să adopte o abordare strictă față de statele membre necooperante sau față de alte țări necooperante și că este necesar să se consolideze măsurile asigurătorii și să se garanteze răspunsul în timp util la cererile de asistență, mai mulți respondenți au subliniat, de asemenea, că este necesar să se respecte drepturile la apărare ale debitorilor fiscali, precum și să se limiteze sarcina administrativă pentru statul membru solicitat. Pe baza considerațiilor de mai sus, respondenții la consultarea publică au avut opinii împărțite cu privire la necesitatea de a acorda sau nu asistență în materie de recuperare pentru creanțele contestate sau pentru creanțele sub pragul actual.
b. Având în vedere secțiunile anterioare, ar trebui să se acorde prioritate îmbunătățirii executării cererilor de asistență în materie de recuperare la nivel național, în cadrul juridic actual privind asistența în materie de recuperare. Se pare că se poate face mai mult la nivel național pentru a profita pe deplin de posibilitățile oferite de legislația UE existentă.
c. Problema debitorilor și a activelor lipsă nu este o problemă doar în interiorul UE. Întrucât este clar că persoanele care comit fraude fiscale se sustrag cu ușurință de la acțiunile de recuperare a taxelor și impozitelor în cadrul UE dacă pot circula liber și dacă își pot strămuta activele în țări terțe, Comisia a negociat recent un prim acord internațional între UE și Norvegia cu privire la cooperarea administrativă în domeniul TVA. Acest acord include asistența reciprocă în materie de recuperare pentru creanțele în domeniul TVA. Normele care reglementează această asistență în materie de recuperare corespund cu dispozițiile directivei UE – deși domeniul de aplicare al acestui acord este limitat la creanțele în domeniul TVA –, iar formularele electronice ale UE ar urma să fie utilizate în relațiile cu Norvegia. Într-adevăr, formularele electronice de recuperare sunt elaborate astfel încât să poată fi utilizate în relațiile cu țări terțe. Acest cadru comun va facilita activitatea autorităților competente.
4.4. Este nevoie de o mai bună comunicare și de orientări suplimentare
a. Serviciile Comisiei au întreprins deja mai multe acțiuni de sensibilizare cu privire la legislația UE referitoare la asistența reciprocă în materie de recuperare a taxelor și impozitelor și de explicare a normelor complexe prevăzute în această legislație:
- autoritățile fiscale naționale pot adresa întrebări în cadrul Grupului de experți în materie de recuperare sau prin intermediul punctelor de contact naționale și sunt invitate să participe la atelierele sau grupurile de proiect din cadrul programului Fiscalis 2020 16 ;
- legislația este explicată publicului prin intermediul unei pagini web specifice, cu „întrebări frecvente și răspunsuri”, pe site-ul web al Comisiei 17 ;
- de asemenea, pe site-ul web al Comisiei este publicat un buletin informativ privind evoluțiile la nivel național, european și internațional în domeniul colectării și recuperării taxelor și impozitelor, inclusiv al asistenței în materie de recuperare 18 .
b. Cu toate acestea, răspunsurile la consultarea autorităților fiscale, precum și la consultarea publică arată în mod clar că autoritățile fiscale, contribuabilii și profesioniștii din domeniul fiscal doresc să dispună de mai multe orientări privind interpretarea și aplicarea normelor UE în acest domeniu.
Extinderea domeniului de aplicare la toate taxele și impozitele și faptul că alte birouri (descentralizate) ar trebui, de asemenea, să aibă cunoștință de posibilitățile de asistență în materie de recuperare (pentru transmiterea cererilor) sau de obligațiile care le revin în cazul în care trebuie să adopte măsuri de recuperare sau asigurătorii (pentru cererile primite) ar impune furnizarea mai multor informații și/sau asigurarea formării pentru autoritățile naționale.
Astfel de orientări suplimentare pot fi utile și pentru alți profesioniști din domeniul fiscal care soluționează cazurile de asistență în materie de recuperare a impozitelor (de exemplu, judecătorii din statele membre care trebuie să autorizeze măsuri asigurătorii sau de recuperare specifice sau care soluționează contestațiile privind aceste măsuri) și, de asemenea, mai multe informații pot fi puse la dispoziția publicului 19 .
c. Statele membre au un rol important în această comunicare. Comisia va continua să sprijine statele membre în acest efort. Un prim pas va fi publicarea notelor explicative privind interpretarea legislației UE referitoare la asistența în materie de recuperare 20 .
5. CONCLUZII
a. Legislația și cadrul UE privind asistența în materie de recuperare a taxelor și impozitelor au facilitat această asistență între statele membre ale UE.
b. Pentru a se garanta eficiența și eficacitatea asistenței reciproce în materie de recuperare, statele membre ar trebui să își consolideze sistemele interne de recuperare a taxelor și impozitelor și să aloce resurse suficiente pentru soluționarea cererilor de asistență în materie de recuperare.
În această privință, ar trebui să se examineze dacă și în ce mod pot fi colectate informații cantitative detaliate și exacte cu privire la sarcina și costurile administrative, precum și cu privire la corespondența dintre volumul de muncă pentru cererile de asistență primite și resursele administrative alocate în statul solicitat.
c. Poate fi încă analizată, împreună cu statele membre și cu alte părți interesate, inclusiv cu contribuabilii, posibilitatea de a îmbunătăți diverse aspecte (juridice și tehnice) ale funcționării sistemului.
d. Intensificarea comunicării pentru explicarea și promovarea acestei legislații ar contribui la creșterea gradului de respectare a normelor fiscale și a drepturilor contribuabililor.
e. Recuperarea taxelor și impozitelor este și rămâne dificilă în cazul fraudei fiscale organizate comise de persoanele fizice sau juridice: persoanele fizice care comit fraude sau care creează structuri fiscale frauduloase dispar și își strămută activele; persoanele juridice își organizează insolvența și, de asemenea, își strămută activele. Ca urmare a dezvoltării internaționale a schimbului de informații, asistența în materie de recuperare dintre UE și țările terțe va deveni o chestiune mai importantă.
JO L 84, 31.3.2010, p. 1.
Rapoartele anterioare privind asistența reciprocă în materie de recuperare a taxelor și impozitelor au abordat asistența în materie de recuperare pe baza legislației anterioare: primele modalități de asistență reciprocă în materie de recuperare au fost stabilite prin Directiva 76/308/CEE a Consiliului din 15 martie 1976. Directiva respectivă și actele care o modificau au fost codificate prin Directiva 2008/55/CE a Consiliului din 26 mai 2008.
Aceste rapoarte anterioare au fost prezentate la 4.9.2009 (Raportul COM(2009)451 privind utilizarea prevederilor referitoare la asistența reciprocă în materie de recuperare în perioada 2005-2008) și la 15.2.2012 (Raportul COM(2012)58 privind utilizarea prevederilor referitoare la asistența reciprocă în materie de recuperare în perioada 2009-2010).
Directiva 2010/24/UE a trebuit să fie pusă în aplicare până la 1 ianuarie 2012. Cu toate acestea, Comisia consideră utilă și comparația cu situația din 2011, atunci când încă se aplica Directiva anterioară 2008/55/CE.
Nu sunt disponibile statistici cu privire la numărul de cereri de măsuri asigurătorii înainte de 2013.
Nu există o explicație clară pentru scăderea temporară din 2013. Cu toate acestea, mai multe state membre au întârziat în procesul de punere în aplicare a Directivei 2010/24/UE și acest lucru este posibil să fi afectat, de asemenea, comunicarea cererilor noi și acțiunile întreprinse în urma cererilor vechi.
În perioada 2015-2016 a fost raportat un caz în care funcționarii au mers în alt stat membru.
Regulamentul (UE) nr. 904/2010 privind cooperarea administrativă în domeniul taxei pe valoarea adăugată; Regulamentul (UE) nr. 389/2012 privind cooperarea administrativă în domeniul accizelor; Directiva 2011/16/UE privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal.
Statisticile colectate în prezent nu permit să se tragă concluzii exacte cu privire la rata de recuperare (a se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei, punctul 4.2.3).
A se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei, punctul 6.1.1.2.
Preambulul Directivei 2010/24/UE a Consiliului, considerentul 4.
Această concluzie a fost confirmată și în analiza efectuată de Curtea de Conturi din Belgia în octombrie 2014 [a se vedea punctul 6.2.2.1 litera (f) din documentul de lucru al serviciilor Comisiei].
Cu toate acestea, ar trebui remarcat faptul că numărul de respondenți care au avut o experiență personală cu aceste instrumente uniforme a fost foarte mic.
Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European referitoare la un plan de acțiune privind TVA, COM(2016) 148 final, punctul 3.2.
A se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei (punctul 6.1.1.2, tabelul 5c).
O prezentare generală a acestor propuneri se regăsește în documentul de lucru al serviciilor Comisiei (punctul 6.3.2).
Fiscalis 2020 este un program UE de cooperare care permite administrațiilor fiscale naționale să creeze și să facă schimb de informații și expertiză. A se vedea: http://ec.europa.eu/taxation_customs/fiscalis-programme/fiscalis-2020-programme_en
http://ec.europa.eu/taxation_customs/business/tax-cooperation-control/tax-recovery_en
http://ec.europa.eu/taxation_customs/business/tax-cooperation-control/tax-recovery_en
Din consultarea publică deschisă a rezultat faptul că majoritatea respondenților nu au cunoștință de acțiunile de comunicare întreprinse deja de serviciile Comisiei.
La 22 februarie 2017, Grupul de experți în materie de recuperare a convenit să pună aceste note explicative la dispoziția publicului în viitorul apropiat.