COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 23.11.2017

COM(2017) 773 final

COMUNICARE A COMISIEI

Consolidarea gestionării dezastrelor la nivelul UE: rescEU
Solidaritate însoțită de responsabilitate

Solidarity with Responsibility

1.Introducere

Europa se confruntă din ce în ce mai mult cu efectele dramatice ale cutremurelor și fenomenelor meteorologice extreme intense și imprevizibile, soldate cu pierderi de vieți omenești și cu distrugerea bunurilor materiale și a patrimoniului cultural. Acestea au avut un impact tragic asupra vieții oamenilor și asupra mijloacelor de subzistență. Națiunile Europei au decis să construiască Uniunea Europeană (UE) pentru a-și promova binele comun și pentru a face față adversităților împreună, fiecare dintre ele devenind mai puternică prin unitate și solidaritate. O Europă care protejează trebuie să dispună de mijloace pentru a reacționa în mod decisiv.

Schimbările climatice amplifică impactul fenomenelor meteorologice extreme în Europa și în întreaga lume 1 . Principalele tendințe ilustrează modul în care schimbările climatice contribuie la creșterea intensității incendiilor forestiere și la prelungirea sezonului incendiilor forestiere din sudul Europei, la extinderea zonelor expuse la incendii către nord, precum și la creșterea numărului de furtuni și a riscului de inundații 2 . Începând din 1980, pe lângă pierderile de vieți omenești, statele membre ale UE au pierdut peste 360 de miliarde EUR din cauza fenomenelor meteorologice și climatice extreme 3 . În același timp, evenimentele extreme precum incendiile forestiere agravează și schimbările climatice prin creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră 4 .

În 2017 s-au produs numeroase dezastre. În total, peste 200 de persoane au fost ucise de dezastre naturale în Europa în 2017 5 . Recent, cicloanele tropicale au afectat grav regiunile ultraperiferice ale UE și teritoriile europene de peste mări din Caraibe. Uraganul Ophelia a provocat viituri în Irlanda și în Regatul Unit și a afectat regiuni întinse din nord-vestul Europei. Ca urmare a valurilor de căldură intensă, furtuni puternice cu efecte mortale au lovit Europa Centrală în această vară.

Mai presus de toate, în 2017 s-a produs o serie dezastruoasă de incendii forestiere. Au fost distruse peste un milion de hectare de pădure, reprezentând aproape triplul mediei din UE pe o perioadă de cinci ani, din care jumătate doar în Portugalia. Aceasta reprezintă o zonă de patru ori mai mare decât suprafața Luxemburgului sau de peste zece ori mai mare decât suprafața Berlinului. Mulți oameni și-au pierdut viața în condiții tragice. Numai în Portugalia, peste 100 de persoane au murit în perioada iunie-octombrie. Incendiile au provocat distrugeri considerabile de bunuri și au avut un impact major asupra economiei, inclusiv asupra infrastructurii rețelelor, a întreprinderilor (comerciale și industriale) și a activităților agricole și forestiere. Numai în Portugalia, daunele economice directe produse de incendiile forestiere din perioada iunie-septembrie sunt estimate la aproximativ 600 de milioane EUR, ceea ce reprezintă 0,34 % din venitul național brut al Portugaliei. Incendiile forestiere încep să afecteze și regiuni noi: în 2017 a fost cazul Irlandei și al Groenlandei.

În ultimii doi ani s-au înregistrat, de asemenea, daune semnificative provocate de cutremure. Cutremurul major care a lovit centrul Italiei în august 2016 a fost urmat de alte trei seisme puternice în lunile următoare. S-au raportat 290 de decese; orașele și patrimoniul cultural din regiunile Umbria, Lazio și Marche au fost devastate, iar activitatea economică a fost grav afectată. La începutul acestei veri, insula grecească Kos, precum și regiunile învecinate din Turcia au fost lovite de un cutremur care a provocat mai multe decese, sute de răniți și o perturbare considerabilă a economiei dependente în mare măsură de turism.

Pe lângă aceste dezastre ecologice, Europa a fost lovită de incidente teroriste cu numeroase victime, inclusiv un număr mare de cazuri de arsuri complexe care au necesitat atenție imediată. În plus, virusurile Ebola și Zika au readus în atenție riscul de epidemii și situații de urgență în materie de sănătate.

Europa nu este singura afectată. Incidente similare din întreaga lume urmează tendințe de înrăutățire similare: statul California a fost afectat în acest an de incendii forestiere succesive de intensitate majoră, care au ars peste 200 de mii de hectare, reprezentând mai mult decât dublul mediei naționale pe o perioadă de cinci ani 6 ; în Brazilia, anul 2017 poate fi considerat cel mai cumplit an până în prezent în ceea ce privește incendiile forestiere 7 ; peste jumătate de milion de hectare au fost distruse de incendiile forestiere în Chile în perioada cuprinsă între iulie 2016 și februarie 2017, Uniunea Europeană oferind asistență activă pentru combaterea acestora 8 . În 2017 s-au produs, de asemenea, o serie de inundații devastatoare în Africa și Asia, precum și cutremure distructive în întreaga lume, cu mai multe mișcări seismice mortale în Mexic în luna septembrie, în urma cărora s-au înregistrat peste 270 de victime, zeci de clădiri dărâmate și sute de monumente istorice deteriorate. Cutremurul care a lovit regiunea de frontieră dintre Irak și Iran la 12 noiembrie în acest an a cauzat pierderea a cel puțin 420 de vieți omenești, rănirea a peste 7 000 de persoane și avarierea a mii de locuințe și a patrimoniului cultural și a perturbat considerabil furnizarea serviciilor de bază de alimentare cu apă și electricitate. Chile și Turcia au fost, de asemenea, afectate de cutremure în acest an.

Deoarece provocările noi impun moduri noi de acțiune, prezenta comunicare stabilește modul în care UE poate să răspundă provocării esențiale de a proteja mai bine cetățenii împotriva acestor dezastre. Comunicarea explică modul în care o abordare mai ambițioasă și mai cuprinzătoare poate valorifica anvergura Uniunii Europene pentru un răspuns mai eficient și mai eficace, asigurând, în același timp, utilizarea de către statele membre a tuturor instrumentelor de care dispun pentru prevenirea, pregătirea și răspunsul la dezastre.

2.    Răspunsul UE până în prezent

Mecanismul de protecție civilă al Uniunii Europene 9 (UCPM) este pus la dispoziția statelor membre și țărilor terțe, care îl pot activa atunci când sunt afectate de un dezastru, iar capacitățile lor naționale sunt insuficiente. În cadrul acestui mecanism pe bază voluntară, un stat membru sau o țară terță formulează o cerere de asistență prin intermediul Centrului de coordonare a răspunsului la situații de urgență al Comisiei Europene (ERCC), iar celelalte state membre decid dacă fac o ofertă de asistență sau nu. Pentru a asigura un grad de previzibilitate, s-a creat o „Rezervă voluntară de mijloace”. Statele membre furnizează mijloace pe care Comisia le poate solicita, dar nu sunt obligate să ofere asistență. Deseori, statele membre nu sunt în măsură să ofere asistență, în special atunci când mai multe state membre se confruntă cu aceleași dezastre în același timp.

În ultimii ani, schimbările climatice și alte fenomene au diminuat capacitatea statelor membre de a se ajuta reciproc, în contextul în care capacitățile proprii ale fiecărui stat membru și-au atins deseori limitele.

În paralel, stimulentele oferite statelor membre pentru a furniza asistență prin intermediul mecanismului de protecție civilă al Uniunii sunt foarte mici, deoarece bugetul UE finanțează doar o parte din costurile de transport. Cu toate acestea, în majoritatea operațiunilor, nu deplasarea din punctul A în punctul B reprezintă partea costisitoare: costurile de funcționare sunt mult mai mari decât costurile de transport. De exemplu, costurile pentru transportul unui spital de campanie de dimensiuni mari reprezintă doar o mică parte din costurile sale de funcționare, care sunt de aproximativ 6 milioane EUR/lună. De asemenea, un zbor din Franța în Portugalia este ieftin în comparație cu costurile de funcționare a avionului la fața locului timp de mai multe zile. Bugetul UE nu finanțează costurile de funcționare pentru aceste mijloace.

În consecință, mecanismul de protecție civilă al Uniunii adesea nu produce rezultatele scontate. De exemplu, asistența a fost furnizată efectiv în numai 10 cazuri dintre cele 17 cereri referitoare la incendii forestiere din acest an. Uneori, răspunsul a fost prea lent. Acesta a fost, de asemenea, grav afectat de disponibilitatea limitată a avioanelor de stingere a incendiilor și a flotei, fie ca număr, fie ca perioadă de funcționare, în mai multe state membre vizate. Disponibilitatea limitată a avioanelor de stingere a incendiilor este, de asemenea, accentuată de faptul că, având în vedere natura specifică a acestor avioane și costul lor de producție ridicat, acestea nu sunt ușor de găsit pe piață. Aceste circumstanțe au afectat grav eficacitatea capacității relevante angajate în prealabil pentru răspunsul coordonat la nivel european și au demonstrat insuficiența mijloacelor la nivelul UE. De asemenea, demonstrează că stimulentele actuale nu sunt suficiente pentru a construi o capacitate puternică de protecție civilă a UE, care să fie pregătită de utilizare pentru a contribui la răspunsul la dezastre în alte state membre. Pe scurt, dezastrele extinse din acest an au arătat că am atins în prezent, în mod clar, limitele mecanismului de protecție civilă al Uniunii, astfel cum acesta este structurat și funcționează în prezent.

În același timp, este evident că impactul potențial al dezastrelor poate fi redus prin prevenirea eficace: reducerea substanțială a efectelor economice ale inundațiilor grave din Europa Centrală din 2013, în comparație cu evenimentele similare din 2002, poate fi explicată parțial prin măsurile eficace de protecție împotriva inundațiilor și de prevenire a riscurilor introduse începând cu anul 2002 10 .

Până în prezent, experiența oferă lecții importante:

1.    În cazul unor evenimente extreme multiple sau frecvente, precum cele din 2017, este necesară o capacitate suplimentară. De asemenea, utilizarea acesteia trebuie să fie cât mai eficientă posibil.

2.    Un mecanism de solidaritate funcțional trebuie să aibă o structură a stimulentelor suficient de solidă, care să încurajeze partajarea mijloacelor de răspuns la nivel transfrontalier.

3.    Analiza adecvată a riscurilor și eforturile de prevenire direcționate pe termen scurt și pe termen mai lung, împreună cu o monitorizare eficace, reprezintă bazele pregătirii și răspunsului eficace în caz de dezastru.

4.    Toate instrumentele disponibile ale UE, precum fondurile structurale și de investiții europene (ESI) trebuie să fie exploatate la potențialul maxim în vederea prevenirii și gestionării dezastrelor, iar sinergiile dintre acestea trebuie să fie valorificate pe deplin.

Consolidarea gestionării dezastrelor la nivelul UE presupune, de asemenea, o reflecție critică asupra prevenirii dezastrelor în statele membre și asupra măsurilor luate de UE în sprijinul prevenirii. Este necesar să se elaboreze de urgență o abordare complet integrată a prevenirii, pregătirii și răspunsului la dezastre în Uniune și în statele sale membre. Știm că investițiile în prevenire salvează vieți și mijloace de subzistență; este necesară, prin urmare, o combatere eficientă a riscurilor de dezastre.

3.O Europă care protejează: rescEU

Uniunea în ansamblu trebuie să anticipeze riscurile în schimbare și emergente, naturale sau provocate de om. Prin urmare, o capacitate de gestionare a dezastrelor la nivelul UE mai solidă și mai cuprinzătoare este o condiție prealabilă pentru a proteja mai bine oamenii, comunitățile, interesele economice și mediul înconjurător. UE trebuie să amelioreze contribuțiile tuturor politicilor și instrumentelor sale la consolidarea capacității de prevenire, pregătire, răspuns și redresare în caz de dezastru. Aceasta ar însemna o consolidare a solidarității și a responsabilității europene la toate nivelurile.

Propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului introduce modificări ale legislației actuale în materie de protecție civilă care ar permite Europei să facă un pas înainte în efortul său de a îmbunătăți prevenirea, pregătirea și răspunsul la dezastre naturale și provocate de om, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii.

Modificările au următoarele obiective:

a) consolidarea capacității colective a Uniunii și a statelor membre de a răspunde la dezastre, precum și soluționarea lacunelor recurente și emergente în materie de capacitate prin instituirea unui sistem dual al capacității de răspuns: o rezervă dedicată de capacități de răspuns, cu comandă și control la nivelul Uniunii, denumită rescEU și o contribuție mai eficace și mai dinamică din partea statelor membre prin intermediul unei Rezerve europene de protecție civilă.

b) consolidarea accentului pe acțiunile de prevenire ca parte a ciclului de management al riscurilor de dezastre, precum și sporirea coerenței cu alte politici esențiale ale UE care acționează, inter alia, în domeniul adaptării la schimbările climatice, al prevenirii dezastrelor și al răspunsului la dezastre;

c) asigurarea flexibilității și eficacității procedurilor administrative ale mecanismului de protecție civilă al Uniunii în sprijinul operațiunilor de urgență.

3.1.    Consolidarea răspunsului UE în caz de dezastre

O abordare comună la nivelul UE înseamnă creșterea capacității care poate fi gata de mobilizare la un moment dat. În acest context, propunerea are două componente în ceea ce privește acoperirea lacunelor în materie de capacitate, pentru a permite Uniunii să își consolideze la nivel colectiv răspunsul la dezastre.

În primul rând, pentru a asigura un răspuns al UE la dezastre eficient și coerent și pentru a depăși deficiențele sistemului actual pe bază voluntară din cadrul mecanismului de protecție civilă al Uniunii, Comisia Europeană va stabili de urgență o rezervă dedicată de mijloace ale UE: rescEU. rescEU va consta în capacități care să permită UE să facă față dezastrelor care au afectat cel mai frecvent, în ultimii ani, structura socială a Europei. Acestea cuprind avioane pentru combaterea aeriană a incendiilor forestiere, pompe de mare capacitate, mijloace de căutare și salvare în mediile urbane și consolidarea capacității în caz de riscuri pentru sănătatea publică, precum spitale de campanie și echipe medicale de urgență. În cazul în care se constată alte lacune în materie de capacitate, Comisia va identifica, printr-un act delegat, capacitățile suplimentare care ar putea deveni parte a rescEU.

Această capacitate europeană de protecție civilă va completa capacitățile de răspuns existente la nivel național care contribuie deja la răspunsul coordonat la nivel european.

rescEU va cuprinde capacități disponibile prin închiriere sau leasing prin intermediul acordurilor la nivelul UE sau obținute cu finanțare totală din partea UE. Toate costurile acestor capacități vor fi acoperite integral prin finanțare din partea UE, Comisia păstrând controlul operațional asupra acestor mijloace și dreptul de a decide cu privire la mobilizarea lor. În timpul operațiunilor, statul solicitant se va asigura că activitățile capacităților și echipelor rescEU sunt executate în conformitate cu desfășurarea operațională convenită cu Comisia.

În al doilea rând, se propune consolidarea și simplificarea structurii actuale de stimulente a mecanismului de protecție civilă al Uniunii. UE ar trebui să ofere o cofinanțare crescută (75 %) a costurilor de adaptare, reparare și funcționare, inclusiv de transport, pentru capacitățile de răspuns angajate în prealabil de statul membru în cadrul Rezervei europene de mijloace de protecție civilă – mijloace pe care răspunsul UE în caz de criză se poate baza în orice moment. Având în vedere creșterea sprijinului financiar al UE pentru aceste mijloace, după activarea mecanismului de protecție civilă al Uniunii, acestea ar fi disponibile pentru a fi mobilizate la cererea Comisiei, cu excepția cazului în care un stat membru se confruntă cu o situație excepțională care afectează într-o măsură considerabilă îndeplinirea sarcinilor naționale. Aceasta ar constitui o schimbare semnificativă în comparație cu situația actuală.

În același timp, mecanismul de protecție civilă al Uniunii ar trebui să înceteze cofinanțarea pentru utilizarea mijloacelor care sunt furnizate ad-hoc, fără posibilitatea de anticipare a disponibilității reale a acestora în caz de dezastru.

O Europă care protejează trebuie, de asemenea, să fie în măsură să reacționeze prompt la dezastre, fără să existe un lanț lung de proceduri birocratice. rescEU va rezolva această problemă prin furnizarea unei capacități de răspuns imediat, solidă și credibilă, care poate fi utilizată la cererea statelor care nu pot face față unui dezastru și care primesc asistență externă insuficientă. rescEU va fi disponibilă atunci când capacitățile naționale sunt insuficiente sau depășite. Cu toate acestea, rescEU nu va înlocui eforturile de la nivel național, regional și local: toate nivelurile trebuie să consolideze pregătirea în contextul modificării peisajului riscurilor.

Propunerea include, de asemenea, dispoziții care să asigure că alocarea fondurilor UE prin intermediul mecanismului de protecție civilă al Uniunii este însoțită de o vizibilitate suficientă a Uniunii.

În consecință, Uniunea Europeană ar avea un mecanism de protecție civilă bazat pe doi piloni complementari: o punere în comun credibilă a mijloacelor statelor membre în cadrul Rezervei europene de protecție civilă și al rescEU drept capacitate de ultimă instanță, care poate fi mobilizată imediat. Rezultatul ar fi un sistem caracterizat prin simplificare, reducerea semnificativă a birocrației și, cel mai important, un răspuns mai rapid și mai adecvat. Un mecanism de protecție civilă care ar constitui o supapă de siguranță suplimentară pentru protecția cetățenilor noștri în caz de dezastru.

3.2.    Prevenire și pregătire solidă prin protecție civilă

Propunerea deschide, de asemenea, calea către dezvoltarea unei Rețele europene specializate de cunoștințe în materie de protecție civilă, în colaborare cu inițiative precum Centrul de cunoștințe privind managementul riscurilor de dezastre, care ar trebui să consolideze componenta de formare a mecanismului de protecție civilă al Uniunii, pe baza unei cooperări strânse cu structurile naționale competente în domeniu. Obiectivul Rețelei de cunoștințe ar fi consolidarea eficienței gestionării comune a dezastrelor la nivelul UE. Aceasta ar trebui să fie organizată sub forma unei rețele paneuropene de centre de formare specializată și exerciții, în cadrul căreia să se difuzeze cele mai bune practici europene și internaționale, să se consolideze interoperabilitatea și măsurile de sprijinire a statului-gazdă și să se realizeze exerciții comune la nivelul UE. În cele din urmă, această Rețea europeană de cunoștințe în materie de protecție civilă va contribui la promovarea cooperării și a înțelegerii reciproce și la construirea unei culturi comune a pregătirii pentru dezastre la nivelul Uniunii. Prin cooperare sporită și programe de formare și exerciții comune pe bază pe scenarii, eficiența pregătirii comune pentru dezastre la nivelul UE va fi îmbunătățită.

3.3    Simplificarea

Propunerea vizează să simplifice procedurile administrative cu scopul de a reduce întârzierile în ceea ce privește mobilizarea asistenței. Aceasta simplifică sistemul actual prin:

·introducerea unei singure categorii de mijloace de răspuns a cărei utilizare necesită cofinanțare din partea statelor membre și din bugetul UE, și anume Rezerva europeană de protecție civilă.

·introducerea unei rate unice de cofinanțare (75 %) a costurilor de adaptare, reparare, transport și funcționare pentru mijloacele care fac parte din Rezerva europeană de protecție civilă.

·se introduce o mențiune explicită referitoare la utilizarea sumelor unitare, a sumelor forfetare și a ratelor forfetare în ceea ce privește cofinanțarea costurilor de transport pentru a îmbunătăți atât coerența, cât și eficiența.

·s-au inclus dispoziții specifice care limitează activările mecanismului de protecție civilă al Uniunii la o perioadă de 90 de zile (în lipsa altor justificări) pentru a clarifica domeniul de aplicare și a stimula utilizarea mijloacelor în faza de răspuns imediat.

4.    Complementaritatea cu alte politici UE de gestionare a dezastrelor

Creșterea nivelului solidarității și al responsabilității în ceea ce privește răspunsul și pregătirea trebuie să fie însoțită de măsurile preventive necesare pentru a reduce riscurile pe termen lung. Aceasta va însemna, inevitabil, o mai bună coordonare a politicilor UE, dar și o mai bună coordonare la nivel național, inclusiv cu actorii regionali și locali și între diferitele unelte și instrumente aflate la dispoziția statelor membre.

Considerentele legate de managementul riscurilor de dezastre sunt integrate într-o măsură din ce în ce mai mare în mai multe politici ale UE. De exemplu, Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice sprijină acțiunile UE care favorizează reziliența la efectele schimbărilor climatice prin promovarea adaptării în principalele sectoare cheie și în sinergie cu managementul riscurilor de dezastre. De asemenea, aceste considerente sunt integrate în mecanisme financiare, inclusiv în fondurile structurale și de investiții europene, în Fondul de solidaritate, în legislația în domeniul mediului (de exemplu planurile de management al inundațiilor și soluțiile bazate pe ecosisteme), în cercetare și inovare 12 , în strategia de adaptare la schimbările climatice, în amenințările transfrontaliere grave la adresa sănătății și altele 13 . În mod similar, protejarea mai bună a investițiilor din UE împotriva riscurilor de dezastre contribuie la consolidarea rezilienței și la o creștere durabilă.

Cea mai mare parte a fondurilor UE care sprijină activitățile de prevenire și de gestionare a dezastrelor sunt programate în prezent prin fondurile structurale și de investiții europene:

×în perioada 2014-2020, 20 de state membre au alocat aproximativ 8 miliarde EUR pentru adaptarea la schimbările climatice și pentru prevenirea și gestionarea dezastrelor prin fondurile politicii de coeziune, acestea constituind, prin urmare, cea mai importantă sursă de finanțare din partea UE în acest domeniu 14 .

×Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) include zona de interes a sprijinirii prevenirii și a gestionării riscurilor la nivelul exploatațiilor printre prioritățile sale de dezvoltare rurală. Acest fond sprijină și măsuri pentru sectorul forestier, care includ măsuri specifice de prevenire a incendiilor forestiere și de reîmpădurire. Aproximativ 2,3 miliarde EUR au fost alocate special în acest scop în perioada 2014-2020. Marea majoritate a măsurilor planificate pentru a sprijini investițiile 15 în măsuri de prevenire cu scopul de a reduce consecințele dezastrelor naturale și ale evenimentelor catastrofale 16 , precum și pentru refacerea terenurilor agricole și a potențialului de producție 17 nu au fost încă executate în perioada de programare actuală.

În plus, de la crearea Fondului de solidaritate al UE în 2002 ca instrument de (re)finanțare pentru operațiuni de urgență și de redresare în urma dezastrelor naturale majore, Comisia a alocat în total peste 5 miliarde EUR sub formă de asistență financiară din partea UE pentru intervenții post-dezastru.

De asemenea, pentru atribuirea fondurilor structurale și de investiții europene, cu scopul de a asigura eficacitatea și eficiența cheltuielilor, există condiții prealabile legate de prevenirea și managementul riscurilor de dezastre și adaptarea la schimbările climatice: trebuie să se realizeze evaluări ale riscurilor la nivel național sau regional pentru investițiile în prevenirea riscurilor, inclusiv pentru managementul schimbărilor climatice și adaptarea la acestea. Condiționalitatea s-a dovedit a fi un stimulent pentru ca statele membre să efectueze modificări structurale în sistemele lor de management al riscurilor de dezastre, să își consolideze capacitatea administrativă și să amelioreze calitatea investițiilor lor.

Consolidarea prevenirii în UE necesită, de asemenea, o bază solidă de cunoștințe susținută științific și diseminarea eficace a unui număr mare de dovezi, a lecțiilor învățate, a bunelor practici și a rezultatelor proiectelor. Înțelegerea riscurilor de dezastre este o condiție prealabilă pentru conștientizarea riscurilor și dezvoltarea unei culturi a riscului în UE.

Există și alte politici și fonduri ale UE care pot sprijini eforturile de răspuns și de redresare, inclusiv prin acțiuni de refacere în cadrul Fondului european agricol pentru dezvoltare rurală, prin flexibilitatea programelor finanțate în cadrul politicii de coeziune și prin activarea Fondului de solidaritate al UE. În plus, Corpul european de solidaritate le permite tinerilor să vină în sprijinul comunităților pentru a preveni dezastrele sau pentru a contribui la redresare, exprimând astfel cu putere solidaritatea în cadrul UE.

În general, importanța contribuției la acțiunile de prevenire și de răspuns la dezastre ar trebui, de asemenea, să fie luată în considerare în actualizarea domeniilor relevante ale acquis-ului UE.

5.    Concluzie

Succesiunea de dezastre devastatoare din 2017, cu costuri umane, economice și de mediu majore, a demonstrat nevoia de îmbunătățire a solidarității europene și a responsabilității UE și a statelor sale membre în ceea ce privește prevenirea, pregătirea și răspunsul la dezastre. Schimbările climatice joacă un rol important în agravarea provocărilor și au contribuit la creșterea frecvenței și a intensității dezastrelor naturale. O Europă care protejează trebuie să fie, de asemenea, în măsură să prevină, să se pregătească și să răspundă la provocările care afectează structura societății noastre. rescEU reprezintă un pas înainte, furnizând Uniunii și statelor sale membre mijloacele de a face acest lucru.

Pornind de la principiul potrivit căruia prevenirea riscurilor identificate și adaptarea la acestea atunci când prevenirea integrală nu este posibilă trebuie să fie o îndatorire, și nu o opțiune și în combinație cu capacitatea de a reacționa cât mai rapid și mai eficient este omenește posibil, rescEU va consolida semnificativ capacitățile de management al riscurilor de dezastre în UE.

Grație rescEU, toate țările vor integra prevenirea dezastrelor în toate politicile lor, vor lua măsuri care să garanteze un nivel satisfăcător al capacității de răspuns și se vor putea baza cu siguranță pe sprijinul UE în caz de dezastre care sunt excepționale ca amploare sau ca natură și în cazul cărora intervenția UE este justificată. Privind în perspectivă, Uniunea Europeană și statele care participă la mecanismul de protecție civilă al Uniunii vor fi în măsură să se concentreze pe deplin asupra dezvoltării capacităților lor de răspuns pe baza riscurilor viitoare.

(1)

 IPCC, Climate Change 2014: Impacts, Adaptation, and Vulnerability. Part A: Global and Sectoral Aspects. Contribuția Grupului de lucru II la cel de al Cincilea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, 2014.

(2)

Raportul AEM nr. 1/2017, 25.1.2017, Climate change, impacts and vulnerability in Europe 2016.

(3)

Previziunile estimează 152 000 de decese pe an doar în UE între 2071 și 2100 (și anume o creștere de 50 de ori față de pierderile actuale cauzate de schimbările climatice), ca rezultat direct al pericolelor asociate condițiilor meteorologice extreme, dacă nu se iau măsuri pentru a proteja cetățenii, cei care trăiesc în sudul Europei urmând să fie cel mai grav afectați: A se vedea Giovanni Forzieri et al., Increasing risk over time of weather-related hazards to the European population, 2017.

(4)

Raportul Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, 2014: Mitigation of Climate Change.

(5)

EM-DAT, 2017.

(6)

Statisticile acoperă perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2017 și 22 octombrie 2017. A se vedea statul California, serviciul CAL FIRE.

(7)

Institutul Național de Cercetare Spațială din Brazilia.

(8)

A se vedea portalul ERCC, Chile – Sprijinul acordat de UE pentru prevenirea incendiilor forestiere, 2 februarie 2017.

(9)

 Decizia nr. 1313/2013/UE. Prezenta comunicare are drept temei articolul 34 din decizie. 

(10)

A se vedea http://europa.eu/rapid/press-release_IP-13-907_ro.htm  

(11)

Printre exemplele de inițiative de acest fel ale DRMKC se numără dezvoltarea continuă și integrarea celor mai inovatoare rezultate ale cercetărilor.

(12)

Programul-cadru Orizont 2020 a finanțat deja cu peste 20 de milioane EUR proiecte de cercetare privind incendiile forestiere. Cercetările viitoare prevăzute pentru 2020 vor aborda: „Un management nou adaptat, bazat pe ecosisteme, care să includă soluții bazate pe natură, pentru reducerea riscurilor de incendii forestiere în UE” (15 milioane EUR) și „Păduri reziliente”, în vederea elaborării unor referințe directoare noi pentru prevenirea incendiilor forestiere și pentru luarea unor decizii bazate pe cunoașterea riscurilor cu privire la cele mai bune opțiuni de adaptare (10 milioane EUR). În 2018, se va elabora o agendă strategică de cercetare și inovare privind managementul riscurilor de incendii forestiere în UE pe baza necesităților identificate într-o analiză științifică și politică a proiectelor de cercetare a incendiilor forestiere finanțate de UE și a recomandărilor rezultate din atelierul părților interesate „Cum facem față megaincendiilor din Europa”, care va avea loc la Lisabona, în ianuarie/februarie 2018.

(13)

Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat Action Plan on the Sendai Framework for Disaster Risk Reduction 2015-2030, SWD(2016) 205.

(14)

Fondul european de dezvoltare regională: 4,2 miliarde EUR; Fondul de coeziune: 3,7 miliarde EUR.

(15)

Ratele de cofinanțare pot ajunge până la 80 % în cazul investițiilor individuale și până la 100 % în cazul investițiilor colective

(16)

În perioada 2014-2020, inclusiv: din cele 3,8 miliarde EUR planificate pentru investiții care îmbunătățesc reziliența și valoarea de mediu a ecosistemelor forestiere, în prezent sunt executate 13,4 %; din cele 354 de milioane EUR planificate pentru servicii de silvomediu, servicii climatice și promovarea abordărilor preventive bazate pe ecosisteme, au fost executate 7,2 %; din cele 2,7 miliarde EUR planificate pentru instrumente de management al riscurilor, cum ar fi asigurările, fondurile mutuale și sprijinul pentru stabilizarea veniturilor, au fost executate 7,2 %.

(17)

2,1 miliarde EUR planificate pentru perioada 2014-2020, din care în prezent sunt executate 10,4 %.

(18)

Se pot avea în vedere dispoziții precum existența planurilor de management al riscurilor de dezastre prevăzute de legislația privind protecția civilă, a planurilor de management al riscurilor de inundații bazate pe Directiva UE privind inundațiile sau a măsurilor bazate pe ecosisteme pentru creșterea rezilienței pădurilor în caz de incendiu.

(19)

Ca urmare a incendiilor forestiere din 2017 din Portugalia, s-au utilizat proceduri accelerate pentru modificarea programelor operaționale.