COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 13.11.2017
COM(2017) 667 final
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR EMPTY
Obținerea prosperității prin comerț și investiții
Actualizarea Strategiei comune a UE privind ajutorul pentru comerț din 2007
Updating the 2007 Joint EU Strategy on Aid for Trade
Obținerea prosperității prin comerț și investiții
Actualizarea Strategiei comune a UE privind ajutorul pentru comerț din 2007
1Introducere
Ajutorul pentru comerț reprezintă asistența furnizată pentru a sprijini eforturile țărilor partenere de a-și dezvolta capacitățile economice și comerțul, astfel încât să creeze un efect de levier pentru creșterea economică și reducerea sărăciei. De când a fost lansat de către Organizația Mondială a Comerțului (OMC) în 2005, acest concept a devenit o axă de lucru consacrată în cooperarea pentru dezvoltare cu scopul de a sprijini țările în curs de dezvoltare să beneficieze de avantajele comerțului. Acesta acoperă o gamă largă de domenii, inclusiv elaborarea politicilor comerciale, reglementări și standarde legate de comerț, infrastructura economică (de exemplu, energie, transporturi, telecomunicații) și consolidarea capacității de producție în sectoarele orientate către export, cum ar fi agricultura, pescuitul și industria de prelucrare.
După modelul OMC, UE a formulat, în 2007, Strategia privind ajutorul pentru comerț, intitulată „Intensificarea sprijinului acordat de UE țărilor aflate în curs de dezvoltare în privința necesităților comerciale”, ca răspuns comun din partea UE și a statelor sale membre pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare și, în special, țările cel mai puțin dezvoltate (LDC) să se integreze în sistemul comercial mondial bazat pe norme și să utilizeze într-un mod mai eficace schimburile comerciale pentru a stimula creșterea economică și a reduce sărăcia.
Zece ani mai târziu, realitățile economice au evoluat semnificativ, înregistrându-se o creștere a lanțurilor valorice globale din ce în ce mai complexe. De asemenea, contextul politic s-a schimbat radical atât la nivel global, în special cu Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, cât și la nivelul UE, cu Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, noul Consens european privind dezvoltarea și Strategia „Comerț pentru toți”.
Scopul prezentei comunicări este de a actualiza strategia existentă privind ajutorul pentru comerț pentru a ține seama de aceste evoluții. Aceasta propune o abordare integrată și orientată spre rezultate în ceea ce privește ajutorul și investițiile pentru comerț, valorificând la maximum gama largă de instrumente de politică de care dispune UE, în vederea intensificării impactului lor global asupra creșterii economice și reducerii sărăciei. Accentul este plasat pe crearea de locuri de muncă mai multe și mai bune și pe țările care au cea mai mare nevoie de ajutor, în special țările cel mai puțin dezvoltate.
2Ajutorul pentru comerț acordat de UE în ultimii 10 ani
Analizând retrospectiv ultimii zece ani, UE și statele sale membre s-au impus ca cel mai mare furnizor mondial de ajutor pentru comerț, oferind o treime din cuantumul total al ajutorului global. În general, ajutorul UE pentru angajamentele comerciale a crescut cu peste 85 % în perioada 2007-2015, ajungând la 96,79 miliarde EUR. Numai în 2015, angajamentele s-au ridicat la o sumă record de 13,16 miliarde EUR. Un element important al conceptului de ajutor pentru comerț este asistența în domeniul comerțului (TRA) al cărei obiectiv de 2 miliarde EUR a fost atins în 2008, cu doi ani înainte de termen. În 2015, suma anuală a ajuns la valoarea substanțială de 2,8 miliarde EUR, suma totală prevăzută pentru perioada 20072015 ajungând astfel la 21,5 miliarde EUR. 37 % din această sumă a fost alocată pentru statele din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP). Sprijinul pentru țările cel mai puțin dezvoltate a rămas stabil în termeni absoluți, ajungând la aproape 18 miliarde EUR în perioada 2007-2015 (19 % din ajutorul total pentru comerț acordat de UE), dar s-a redus în termeni relativi odată cu creșterea ajutorului total pentru comerț acordat de UE.
Din punct de vedere calitativ, asistența în domeniul comerțului acordată de UE a produs rezultate semnificative în majoritatea domeniilor prioritare. În țările cel mai puțin dezvoltate și în contexte fragile, asistența a reușit adesea să stabilizeze sau chiar să extindă volumul schimburilor comerciale. Ajutorul pentru comerț acordat de UE a înregistrat, de asemenea, rezultate pozitive prin inițiative multianuale regionale sau tematice mai ample, cum ar fi sprijinul UE pentru capacitățile țărilor ACP de a se integra în sistemul comercial multilateral și de a se pregăti pentru acordurile de parteneriat economic.
În același timp, ajutorul pentru comerț a avut doar un succes limitat în ceea ce privește promovarea și diversificarea schimburilor comerciale pentru țările cele mai sărace și în situații de fragilitate. În pofida sprijinului substanțial și a accesului la piața UE fără taxe pentru aproape toate produsele, țările cel mai puțin dezvoltate și țările aflate în situații de fragilitate au rămas la periferia economiei mondiale. Ponderea industriei prelucrătoare în țările cel mai puțin dezvoltate, care era de 12 % în 2015, se situează în continuare cu mult sub media de 20 % pentru țările în curs de dezvoltare. Deficitul comercial de bunuri și servicii al țărilor cel mai puțin dezvoltate a crescut considerabil în perioada 2006-2015, de la 7,3 la 104,2 miliarde USD, iar proporția exporturilor mondiale ale țărilor cel mai puțin dezvoltate în 2015 era încă sub 1 %, deși acestea reprezintă 12,8 % din populația mondială.
3O economie mondială și un context politic în schimbare
Globalizarea activităților economice nu este un fenomen nou, însă factorii și tendințele globalizării sunt în schimbare rapidă.
Una dintre tendințele principale actuale o reprezintă creșterea lanțurilor valorice globale și regionale, rețelele internaționale de producție fiind bazate din ce în ce mai mult pe comerțul intra-firmă și inter-firmă. O importanță din ce în ce mai mare este acordată serviciilor în comerțul internațional, iar digitizarea transformă economia mondială în noi moduri, multe dintre acestea încă nedescoperite. Cu toate acestea, o provocare majoră constă în faptul că participarea multor țări în curs de dezvoltare la lanțurile valorice globale și la digitizare a continuat să rămână marginală. Industrializarea, productivitatea și diversificarea economiilor din multe țări în curs de dezvoltare rămân limitate, întrucât acestea continuă să fie dependente de exporturile de marfă și de forța de muncă slab remunerată, precum și de producția primară de calitate inferioară. Pentru remedierea acestei situații sunt necesare reforme și investiții considerabile care nu vor putea fi realizate numai prin fluxurile financiare oficiale.
Contextul politic s-a schimbat, de asemenea. Agenda de acțiune de la Addis Abeba, adoptată în 2015, abordează mijloacele necesare pentru realizarea obiectivelor Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă, convenită la puțin timp după aceea. Acestea subliniază importanța comerțului internațional și a investițiilor din sectorul privat ca mijloace de punere în aplicare, pe lângă acordarea de asistență oficială pentru dezvoltare (AOD). Agenda 2030 stabilește noua paradigmă de dezvoltare universală pentru anii următori, bazată pe integrarea și interdependența tuturor celor 17 obiective de dezvoltare durabilă (ODD) și pe 169 de ținte centrate pe cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile: economică, socială și de mediu.
Acordul de la Paris privind schimbările climatice impune schimbări structurale ale sistemelor de producție și comercializare, astfel încât să fie creată o nouă economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și rezilientă la schimbările climatice, care să se poată adapta la schimbările climatice și să poată atenua impactul acestora. Tranziția către economia circulară generează noi oportunități economice și în materie de inovare, de care țările în curs de dezvoltare ar trebui să beneficieze și mai mult.
Acest context în schimbare se reflectă în două inițiative politice fundamentale ale UE. Prima inițiativă, Strategia globală pentru politica externă și de securitate a UE, vizează o UE integrată, capabilă să răspundă nevoilor, prin valorificarea la maximum a gamei largi de instrumente politice aflate la dispoziția sa, printre care instrumentele comerciale și de dezvoltare sunt predominante.
Cea de a doua inițiativă, noul Consens european privind dezvoltarea, încorporează schimbarea de paradigmă a Agendei 2030 în politica de cooperare pentru dezvoltare a UE. Aceasta se concentrează asupra reducerii sărăciei, în conformitate cu principiile unei cooperări eficace pentru dezvoltare. Noul consens vizează, de asemenea, realizarea de sinergii între politici, îmbunătățirea coordonării și a coerenței între actorii și instrumentele UE, precum și promovarea comerțului și a investițiilor responsabile în țările în curs de dezvoltare, pentru a sprijini dezvoltarea durabilă, pe baza orientărilor stabilite de comunicarea Comerț, creștere și dezvoltare și actualizate prin comunicarea din 2015 Comerț pentru toți.
Două elemente importante decurg din acest nou context politic. În primul rând, resursele asistenței oficiale pentru dezvoltare ar trebui să fie direcționate acolo unde este cel mai mult nevoie de ele, în special în țările cel mai puțin dezvoltate și în țările în situații de fragilitate. În al doilea rând, accentul se deplasează către utilizarea asistenței oficiale pentru dezvoltare într-un mod mai strategic, drept catalizator pentru a mobiliza alte fluxuri financiare publice și private, cum ar fi cele prevăzute de noul Plan de investiții externe (PIE). Privind către viitor, mai multe investiții publice și private vor deveni parte integrantă a sprijinului UE pentru a răspunde nevoilor în materie de comerț și capacitate de producție.
4O cale de urmat coerentă și de impact
În acest context economic și politic în schimbare, este momentul pentru a revizui ajutorul pentru comerț acordat de UE. Trebuie urmărit obiectivul ambițios de a sprijini țările partenere în eforturile lor de a înregistra progrese în îndeplinirea ODD și de a ajunge la o prosperitate durabilă prin intensificarea comerțului și a investițiilor. Acest lucru necesită următoarele modificări fundamentale în comparație cu practicile actuale:
I.reducerea fragmentării actuale și sporirea efectului de levier al ajutorului pentru comerț prin furnizarea ajutorului într-un mod mai informat și mai bine coordonat;
II.amplificarea impactului ajutorului pentru comerț acordat de UE, asigurând coerența sa deplină cu instrumentele din cadrul politicilor externe ale UE și valorificând la maximum acest instrumente, în special noul plan de investiții externe, acordurile comerciale și schemele comerciale;
III.un accent mai puternic pe dimensiunea socială și de mediu a durabilității, precum și pe creșterea economică favorabilă incluziunii;
IV.o mai bună diferențiere a țărilor, cu o atenție sporită acordată țărilor cel mai puțin dezvoltate și situațiilor de fragilitate;
V.îmbunătățirea monitorizării și a raportării.
4.1Reducerea fragmentării, sporirea efectului de levier
Cheltuielile actuale în materie de ajutor pentru comerț acordat de UE sunt prea descentralizate și fragmentate. În 2015, de exemplu, ajutorul pentru comerț acordat de UE în valoare de 13,6 miliarde EUR a reprezentat o treime din totalul AOD acordate de UE și a fost canalizat prin intermediul a aproximativ 3 000 de decizii de finanțare care vizau aproape 90 de coduri indicatoare de scop ale CAD al OCDE. Din această cauză, a fost dificil să se asigure un nivel optim de coerență și eficacitate.
Din acest motiv, este important să se combine mai bine gama largă de instrumente financiare de dezvoltare (bilaterale, regionale, tematice etc.) și modalitățile de acordare a ajutorului (asistență tehnică, granturi, sprijin bugetar, înfrățire instituțională, finanțarea mixtă etc.), atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre. Acest demers ar trebui însoțit de activități de creditare ale instituțiilor financiare internaționale și europene în țările în curs de dezvoltare, cu scopul de a oferi răspunsuri mai integrate și mai ample la nevoile țărilor partenere în materie de comerț și capacitate de producție.
Pentru ca UE să reușească să contribuie semnificativ la realizarea ODD, aceasta trebuie să se concentreze mai mult pe stimularea investițiilor private. Planul de investiții externe (PIE), care cuprinde Africa și vecinătatea europeană, va urmări o abordare integrată. Acesta va mobiliza mecanisme inovatoare de partajare a riscurilor printr-un nou Fond european pentru dezvoltare durabilă, inclusiv o garanție pentru mobilizarea de capital, combinată cu furnizarea de asistență tehnică și îmbunătățirea reformelor privind climatul de investiții.
În concordanță cu strategiile proprii de dezvoltare ale țărilor și regiunilor partenere și în cadrul acestora, se vor căuta proactiv sinergii cu acordurile și sistemele comerciale ale UE, care au devenit un motor important pentru relațiile UE cu țările în curs de dezvoltare. Acestea oferă oportunități de acces pe piață pe care întreprinderile mici și mijlocii (IMM) locale sunt dornice să le exploateze, precum și stimulente pentru reforme, care pot servi drept fundament ulterior pentru cooperarea pentru dezvoltare. Ajutorul pentru comerț acordat de UE va contribui astfel la promovarea unei dinamici pozitive în ceea ce privește punerea în aplicare a acordurilor de la bun început, contribuind la succesul acestora. De asemenea, ajutorul pentru comerț acordat de UE va fi utilizat pentru a spori potențialul de dezvoltare al altor politici ale UE.
Acțiuni:
·Consolidarea legăturilor operaționale la nivelul tuturor mecanismelor și instrumentelor de cooperare pentru dezvoltare, inclusiv al programelor naționale și regionale și al operațiunilor instituțiilor europene de finanțare a dezvoltării, atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre.
·Stabilirea unei legături mai strânse între sprijinul bugetar al UE și reformele climatului de investiții atunci când se mobilizează capital privat în țările în curs de dezvoltare prin intermediul mecanismelor inovatoare de partajare a riscului.
·Utilizarea mecanismelor de monitorizare instituțională instituite prin acordurile de liber schimb ale UE ca mijloc suplimentar de a identifica activitățile relevante în materie de ajutor pentru comerț.
·Includerea, în planurile de punere în aplicare a acordurilor de liber schimb ale UE, a unor măsuri specifice pentru a sprijini țările partenere în curs de dezvoltare să valorifice mai bine oportunitățile oferite de acordurile comerciale cu UE.
·Evaluarea periodică a ratei de utilizare a preferințelor tarifare de către partenerii la acordurile comerciale, precum și de către țările care beneficiază de sistemul generalizat de preferințe tarifare și analizarea factorilor restrictivi, atât din perspectiva ofertei interne, cât și din perspectiva regimului comercial al UE. Orientarea ajutorului UE pentru comerț direct către abordarea acestor constrângeri și, acolo unde este cazul, evaluarea necesității de a le lua în considerare în evoluția măsurilor comerciale.
4.2Sporirea relevanței
Direcționarea ajutorului UE pentru comerț într-un mod mai eficace necesită o utilizare sistematică a măsurilor de diagnosticare disponibile în ceea ce privește comerțul și investițiile. O abordare bazată pe dovezi va permite o înțelegere corectă a lanțurilor valorice și a piețelor din aval, cu scopul de a purta un dialog politic mai informat cu guvernele țărilor partenere, ceea ce va conduce la îmbunătățirea conceperii și a impactului proiectelor.
Vor fi instituite mecanisme pentru implicarea reală a părților interesate. Este necesar un dialog structurat cu sectorul privat pentru a se identifica reformele privind mediul de afaceri și climatul comercial care facilitează investițiile și crearea de locuri de muncă. Societatea civilă și partenerii sociali au de îndeplinit un rol esențial în ceea ce privește promovarea priorităților cum ar fi crearea de locuri de muncă pentru tineri, emanciparea economică a femeilor, munca decentă și standardele de mediu. Actorii din domeniul cercetării și inovării sunt esențiali pentru promovarea investițiilor și a creării de locuri de muncă. În cadrul jurisdicțiilor lor, autoritățile locale au, de asemenea, un impact puternic asupra creării unui mediu favorabil pentru afaceri și locuri de muncă decente, precum și în ceea ce privește eficiența și guvernanța agențiilor locale responsabile de administrarea reglementărilor.
Pe lângă orientările obținute prin abordări bazate pe dovezi și pe implicarea părților interesate, o gamă mai largă de tendințe și aspecte trebuie luate în considerare în anumite domenii.
Lanțurile valorice reprezintă un factor determinant pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare să se integreze mai bine în comerțul regional și global. Ajutorul pentru comerț acordat de UE se va concentra într-un mod mai strategic pe sprijinirea țărilor partenere pentru a-și dezvolta lanțurile valorice și a ajunge într-o poziție mai ridicată în cadrul acestor lanțuri valorice.
Infrastructura de calitate constituie un domeniu important pentru ajutorul pentru comerț acordat de UE în ceea ce privește abordarea constrângerilor din perspectiva ofertei și a barierelor netarifare. Aceasta cuprinde aspecte operaționale și de reglementare legate de standardizare, acreditare, evaluarea conformității și supravegherea pieței. Consolidarea capacității autorităților de reglementare și a autorităților competente, sistemele de siguranță a alimentelor și echipamentele de laborator, precum și acordarea de asistență tehnică producătorilor și IMM-urilor în vederea respectării reglementărilor tehnice, a standardelor private, a siguranței alimentare și a măsurilor sanitare și fitosanitare sunt elemente eficace care facilitează comerțul și investițiile atunci când sunt abordate într-o manieră orientată spre piață.
Digitizarea este un factor catalizator pentru accesul la piețele externe și pentru integrarea în lanțurile valorice globale. Inovarea digitală și-a demonstrat deja potențialul de a oferi soluții la probleme locale, de a reduce costurile și de a oferi noi oportunități de afaceri. Tendințele tehnologice sprijină IMM-urile inovatoare să intre pe piață. Ajutorul pentru comerț acordat de UE va încuraja investițiile în tehnologii și servicii digitale, informatizare, e‑guvernare și logistica comerțului electronic, precum și asistență tehnică pentru ca guvernele să elaboreze politici și cadre favorabile pentru comerțul electronic transfrontalier.
Facilitarea comerțului a dobândit mai multă importanță odată cu intrarea în vigoare a Acordului privind facilitarea comerțului, cel mai important acord comercial multilateral încheiat de la înființarea OMC în 1995. UE și statele sale membre și-au asumat angajamentul de a mobiliza asistență de facilitare a comerțului în valoare de cel puțin 400 de milioane EUR în decursul unei perioade de cinci ani de la data intrării în vigoare a acordului, inclusiv în ceea ce privește proiectele de îmbunătățire a sistemelor vamale ale țărilor în curs de dezvoltare. Ajutorul pentru comerț acordat de UE va oferi prioritate dispozițiilor din Acordul privind facilitarea comerțului notificate ca fiind de categoria „C”.
În general, ajutorul pentru comerț acordat de UE va rămâne flexibil, astfel încât să includă implicațiile în ceea ce privește cooperarea pentru dezvoltare ale aspectelor OMC care privesc atât negocierile și angajamentele existente, inclusiv derogarea în domeniul serviciilor pentru țările cel mai puțin dezvoltate, cât și noi aspecte, pe măsură ce acestea apar.
Acțiuni:
·Identificarea și sprijinirea lanțurilor valorice care au potențialul de a crea valoare adăugată prin utilizarea mai sistematică a instrumentelor de diagnosticare în domeniul comerțului și al investițiilor, precum și a instrumentelor de informare cu privire la piață de către delegațiile UE și agențiile statelor membre în domeniu, astfel încât să orienteze dialogul de politică al UE și furnizarea ajutorului pentru comerț al UE.
·Desfășurarea unui dialog veritabil și cooperarea cu sectorul privat pentru a identifica și a ierarhiza în funcție de priorități constrângerile privind climatul de investiții.
·Utilizarea informațiilor din sistemele de control ale UE care evaluează dacă exporturile din țări terțe respectă standardele UE ca sursă valoroasă pentru remedierea constrângerilor legate de ofertă și pentru identificarea domeniilor care necesită îmbunătățiri și a măsurilor corective pentru care poate fi mobilizat ajutorul pentru comerț acordat de UE.
·Consolidarea colaborării cu societatea civilă și cu autoritățile locale, pentru o mai bună informare în ceea ce privește furnizarea de ajutor pentru comerț, inclusiv prin grupurile consultative interne (GCI) create de noua generație de acorduri de liber schimb ale UE, prin foile de parcurs ale UE specifice fiecărei țări pentru cooperarea cu societatea civilă și formatele echivalente de implicare cu autoritățile locale, precum și prin acordurile de parteneriat economic.
4.1Progresele în ceea ce privește drepturile omului și dezvoltarea durabilă
Egalitatea de gen reprezintă nu numai un drept fundamental al omului, ci este esențială, de asemenea, pentru dezvoltarea economică. Economiile care acordă femeilor oportunități mai bune au un potențial mai mare de creștere și competitivitate. Ajutorul pentru comerț acordat de UE va contribui la îndeplinirea angajamentului reînnoit și extins al UE privind egalitatea de gen, în special emanciparea economică a femeilor.
Caracterul incluziv va fi un element central al ajutorului pentru comerț acordat de UE, ca urmare a abordării bazate pe drepturi a UE în domeniul cooperării pentru dezvoltare, care promovează, de asemenea, participarea, nediscriminarea, egalitatea și echitatea, transparența și responsabilizarea. Această abordare va implica o analiză îmbunătățită a impactului pe care inițiativele în materie de comerț și investiții îl au asupra drepturilor omului.
Ajutorul pentru comerț acordat de UE va ține seama în mod corespunzător de cei patru piloni ai Agendei privind munca decentă (standarde și drepturi la locul de muncă, crearea de locuri de muncă și dezvoltarea întreprinderilor, protecția socială și dialogul social). Acesta se va baza pe extinderea posibilităților oferite de „noua generație” de ALS ale UE pentru a sprijini drepturile lucrătorilor și Agenda privind munca decentă, prin dispozițiile sociale și de mediu obligatorii din capitolele privind Comerțul și dezvoltarea durabilă.
Durabilitatea mediului va fi, de asemenea, un aspect central al ajutorului pentru comerț. Finanțarea combaterii schimbărilor climatice și economia verde și circulară le oferă țărilor în curs de dezvoltare posibilități de a avansa rapid în ceea ce privește comerțul, creșterea economică și ocuparea forței de muncă și vor consolida reziliența ecologică și societală. Ajutorul pentru comerț acordat de UE va fi folosit pentru a sprijini țările în curs de dezvoltare în tranziția la economii cu emisii reduse de dioxid de carbon și reziliente la schimbările climatice.
Durabilitatea, ca parte a strategiilor de bază ale întreprinderilor, promovarea comerțului echitabil și etic și a practicilor responsabile în afaceri – inclusiv în ceea ce privește lanțurile valorice durabile – în conformitate cu Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, vor avea o contribuție importantă la Agenda 2030.
Acțiuni:
·Realizarea în mod sistematic a unei analize de gen pentru fiecare proiect de ajutor pentru comerț, cu scopul de a promova emanciparea economică a femeilor.
·Crearea unei legături adecvate între sprijinul acordat de UE și obiectivele sociale și de mediu, ajutorul pentru comerț, capitolele privind comerțul și dezvoltarea durabilă din noua generație de acorduri de liber schimb ale UE, Acordul privind bunurile de mediu, precum și principiile și orientările internaționale privind conduita profesională responsabilă.
·Promovarea durabilității sociale și de mediu de-a lungul lanțurilor valorice prin abordări integrate și multilaterale.
·Sprijinirea comerțului echitabil și etic în țările partenere, de exemplu prin intermediul unei abordări mai specifice în ceea ce privește mărfurile.
4.2Diferențierea în funcție de țară
Intervențiile în ceea ce privește ajutorul pentru comerț acordat de UE trebuie să fie mai bine adaptate la contextele din diferitele țări. Acest lucru va contribui la identificarea factorilor determinanți și a factorilor declanșatori optimi pentru dezvoltarea durabilă, precum și a celei mai bune succesiuni posibile a reformelor pentru a direcționa sprijinul UE în consecință.
O parte mai mare a ajutorului pentru comerț acordat de UE va fi direcționată către țările cel mai puțin dezvoltate, pentru a contribui la atingerea țintei ODD de a dubla ponderea acestor țări în cadrul exporturilor mondiale. Pentru a crește volumul exporturilor din țările cel mai puțin dezvoltate către piața UE este necesară consolidarea ajutorului și a investiților private pe baza unei analize a constrângerilor și a nevoilor legate de ofertă
.
Conflictele și fragilitatea reprezintă cauzele principale ale migrației. Sprijinirea rezilienței, a creșterii economice durabile și favorabile incluziunii și a creării de locuri de muncă decente în situații de conflict și de fragilitate este esențială și va necesita stabilirea atentă a priorităților în materie de intervenții. Sprijinul pentru securitatea alimentară, nevoile de bază și programele de creare urgentă de locuri de muncă ar trebui să rămână o prioritate
. Ajutorul pentru comerț acordat de UE ar trebui să contribuie, de asemenea, la consolidarea rezilienței, precum și la punerea bazelor pentru o dezvoltare economică durabilă, îmbunătățind în același timp infrastructura și stimulând sectoarele și intervențiile cu utilizare intensivă a forței de muncă.
Abordarea mai diferențiată a UE în ceea ce privește ajutorul pentru comerț se va aplica, de asemenea, țărilor în curs de dezvoltare mai avansate care au ieșit din categoria țărilor vizate de cooperarea bilaterală a UE din 2014. Cooperarea cu aceste țări va fi direcționată spre domenii de interes comun, inclusiv negocierile privind acordurile de liber schimb și integrarea economiilor emergente în piețele mondiale, precum și cooperarea cu țările din vecinătatea UE pe baza unor priorități de parteneriat stabilite în comun.
Acțiuni:
·Creșterea ponderii din ajutorul pentru comerț acordat de UE și de statele sale membre care este direcționat către țările cel mai puțin dezvoltate cu scopul de a atinge progresiv o pătrime din totalul ajutorului pentru comerț acordat de UE până în 2030.
·În situațiile de fragilitate și de conflict, secvențierea cu atenție și acordarea de prioritate stabilizării și intervențiilor cu beneficii rapide, prin adoptarea unei abordări care integrează dimensiunea de fragilitate și principiul de „a nu face rău”.
·Consolidarea cooperării cu țările în curs de dezvoltare mai avansate, inclusiv prin intermediul cooperării Sud-Sud și al cooperării triunghiulare și în domenii de interes reciproc (de exemplu, integrarea regională, lanțurile valorice regionale, facilitarea comerțului și schimbul de cele mai bune practici).
4.3Monitorizarea și raportarea mai cuprinzătoare
Mijloacele existente pentru a analiza și a evidenția impactul intervențiilor în materie de ajutor pentru comerț acordat de UE vor fi îmbunătățite, iar raportarea va fi mai calitativă și mai orientată către rezultate, cu un decalaj de timp redus între angajamentele în materie de ajutor pentru comerț și raportarea acțiunilor. În special, corelarea indicatorilor de performanță ai ajutorului pentru comerț acordat de UE cu indicatorii instrumentelor conexe, cum ar fi planul de investiții externe sau acordurile comerciale, va oferi o mai bună înțelegere a impactului global al ajutorului pentru comerț.
Sistemele și instrumentele de informare sunt în curs de modernizare pentru a permite o mai bună colectare, analiză și difuzare a lecțiilor învățate, în conformitate cu cadrul UE privind rezultatele dezvoltării și cooperării internaționale. Acest lucru va permite, de asemenea, defalcarea cu mai multă ușurință și eficiență a activităților recente relevante în funcție de țară și de aspectele legate de comerț pentru a oferi informații și a sprijini dialogul de politică și noile intervenții în materie de ajutor pentru comerț.
UE va continua să sprijine procesele menite să recunoască rolul din ce în ce mai important al altor fluxuri de finanțare în afară de asistența oficială pentru dezvoltare, pentru a surprinde contribuția mai amplă a UE la comerțul, investițiile și capacitățile de producție din țările partenere, catalizată de asistența oficială pentru dezvoltare.