COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 27.9.2017

COM(2017) 558 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

cu privire la rezultatele Agendei europene privind migrația

1.    Introducere

Discursul privind Starea Uniunii – 2017: „migrația rămâne pe radarul nostru”

În ultimii doi ani, Europa s-a confruntat cu cel mai mare val de refugiați și migranți de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Criza siriană a fost, în mare parte, la originea acestui număr record, alături de conflictele, de instabilitatea și de sărăcia din multe părți ale lumii. Sistemele de migrație, azil și gestionare a frontierelor au fost puse sub o presiune imensă. Uniunea și statele sale membre nu erau suficient de pregătite pentru a răspunde în mod eficace. Amploarea crizei a avut un impact puternic pe întreg teritoriul UE. Integritatea atât a sistemului european comun de azil, cât și a spațiului Schengen de liberă circulație pentru cetățenii europeni a fost pusă sub semnul întrebării.

Odată cu intensificarea crizei, UE a lucrat necontenit pentru a oferi un răspuns rapid, coordonat și eficace la nivel european. Comisia și-a prezentat „Planul de acțiune în zece puncte privind migrația” la 20 aprilie 2015. Planul a fost susținut de miniștrii afacerilor externe și interne și a fost aprobat imediat de Consiliul European 1 . În mai 2015, Comisia a prezentat o agendă europeană cuprinzătoare privind migrația 2 pentru a aborda atât provocările imediate, cât și deficiențele structurale ale actualei politici europene în materie de migrație și azil.

De atunci, eforturile noastre susținute pentru a restabili ordinea în sistemul de migrație au condus la rezultate tangibile. Punerea în aplicare continuă a Declarației UE-Turcia, cadrul de parteneriat și acțiunile comune întreprinse pe ruta central-mediteraneeană 3 au redus în mod semnificativ numărul de sosiri neregulamentare. Gestionarea frontierelor externe ale UE a făcut progrese importante, au fost înființate hotspoturi care să permită înregistrarea și prelevarea amprentelor digitale ale tuturor migranților la sosire, iar acțiunile unilaterale întreprinse de statele membre au fost înlocuite cu un răspuns coordonat la nivel european. Revenirea la o gestionare ordonată a fluxurilor de migrație s-a desfășurat într-un spirit de solidaritate, inclusiv prin mecanisme de transfer. Migrația constituie o nouă prioritate în relațiile UE cu principalii parteneri. În același timp, UE și-a asumat responsabilitatea, la nivel global, de a oferi azil unei părți importante a refugiaților din întreaga lume: numai în 2016, UE a relocat sau a acordat azil unui număr de peste 720 000 de refugiați, de trei ori mai mult decât Australia, Canada și SUA luate împreună.

În paralel cu răspunsul imediat, au fost propuse schimbări structurale în vederea unei mai bune gestionări a migrației și a azilului. De o importanță deosebită au fost propunerile de creare a poliției de frontieră și gărzii de coastă la nivel european și de reformare a sistemului european comun de azil. Poliția de frontieră și garda de coastă la nivel european este în prezent operațională, însă Parlamentul European și Consiliul nu au ajuns încă la un acord privind propunerile de reformare a sistemului european comun de azil.

Activitățile menite să dezvolte și mai mult și să implementeze abordarea noastră cuprinzătoare trebuie să continue. Trebuie să găsim compromisurile necesare pentru ca politica UE în materie de migrație să fie una solidă, realistă și echitabilă. Această politică trebuie să recunoască nevoile societăților-gazdă și ale cetățenilor UE și, în același timp, nevoia de a coopera strâns cu parteneri din întreaga lume. Trebuie să ne asigurăm că vom continua să ne îndeplinim obligațiile față de persoanele care au nevoie de protecție internațională. Trebuie să găsim soluții care să înlocuiască fluxurile neregulamentare și necontrolate cu căi sigure și bine gestionate. Trebuie să avem în vedere cauzele adânc înrădăcinate care stau la baza migrației neregulamentare, cum ar fi subdezvoltarea, demografia, lipsa de oportunități, schimbările climatice și inegalitatea. În paralel, pentru a securiza spațiul Schengen, trebuie să consolidăm în continuare gestionarea frontierelor externe și să obținem rezultate mai bune în privința returnărilor și a readmisiei. Numai o abordare cuprinzătoare a gestionării migrației, bazată pe principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii, va produce rezultate sustenabile.

Reducerea constantă a numărului de sosiri neregulamentare din zona est-mediteraneeană și recenta scădere a sosirilor din zona central-mediteraneeană oferă oportunitatea de a acționa în direcția găsirii unor soluții mai stabile. Trebuie să menținem eforturile actuale și să fim în continuare pregătiți să abordăm orice noi presiuni. Este momentul, de asemenea, să ne concentrăm eforturile asupra adoptării ultimelor elemente constitutive ale unui proces îmbunătățit de gestionare a migrației.

Prezenta comunicare este o evaluare intermediară a ceea ce s-a realizat până în prezent în direcția punerii în aplicare a Agendei europene privind migrația. De asemenea, comunicarea prezintă noi inițiative ale Comisiei vizând abordarea unor domenii-cheie și identifică domeniile în care sunt necesare eforturi suplimentare în următoarele luni.

2.    Agenda europeană privind migrația, doi ani mai târziu: realizări și învățăminte trase

Agenda europeană privind migrația a propus măsuri imediate pentru a face față crizei din 2015, inclusiv acțiuni care să asigure că normele UE în vigoare sunt aplicate în mod corect și complet. Agenda stabilește, de asemenea, o abordare cuprinzătoare care tratează toate aspectele migrației pe baza a patru domenii – (1) migrația neregulamentară, (2) gestionarea frontierelor, (3) politica în materie de azil și (4) migrația legală – ce constituie elemente-cheie pentru realizarea unei politici europene în materie de migrație eficace și durabile; agenda prezintă și o serie de acțiuni-cheie pentru fiecare dintre aceste domenii.

Secțiunea următoare trece în revistă principalele acțiuni puse în aplicare în ultimii doi ani. Evaluarea ține seama de contribuțiile primite de la numeroase părți interesate și de la instituțiile UE, ca răspuns la consultarea lansată de Comisie cu privire la examinarea progreselor înregistrate până în prezent în ceea ce privește punerea în aplicare a Agendei europene privind migrația.

2.1.    Răspunsul la criză și sprijinirea statelor membre aflate sub o presiune excepțională exercitată de migrație

Răspunsul oferit la situația de criză a avut un impact pozitiv 4 , măsurile luate variind de la o mai bună gestionare a frontierelor externe la exemple concrete de solidaritate, atât în interiorul Uniunii, cât și în țările învecinate.

Operațiunile comune Triton și Poseidon au fost consolidate în mod semnificativ pentru a răspunde imediat la provocările apărute atât în centrul, cât și în estul zonei mediteraneene.

Acțiuni concertate ale tuturor actorilor – statele membre, țările terțe, agențiile și instituțiile UE: în urma reuniunii liderilor, convocate de Comisie în octombrie 2015, acțiunile dezordonate au fost înlocuite cu măsuri coordonate de-a lungul rutei Balcanilor de Vest. A fost acordat sprijin Ungariei, Sloveniei, Croației și Greciei, precum și Serbiei, în cadrul mecanismului de protecție civilă al UE. În plus, s-au alocat aproape 23 de milioane EUR sub formă de ajutor umanitar al UE pentru a sprijini refugiații și migranții din Balcanii de Vest. Începând din vara anului 2015, când numărul de sosiri a crescut brusc, s-au alocat 78 de milioane EUR din asistența pentru preaderare (IPA) pentru Balcanii de Vest, cu scopul de a sprijini țările din această regiune să gestioneze fluxurile de migrație la frontiere și să își îmbunătățească capacitatea de primire a migranților și a refugiaților.

Crearea hotspoturilor în Grecia și Italia s-a dovedit a fi un succes în ceea ce privește îmbunătățirea gestionării fluxurilor. Împreună cu instituirea Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, această măsură a contribuit la îmbunătățirea gestionării frontierelor externe ale UE și la creșterea eficacității procedurilor de azil și de returnare.

În cadrul instrumentului de asistență pentru sprijin de urgență pe teritoriul UE s-au atribuit peste 430 de milioane EUR pentru sprijinirea gestionării situației refugiaților din Grecia. Instrumentul a fost înființat în 2016 pentru a răspunde situațiilor excepționale de criză sau dezastre din statele membre ale UE, care au consecințe umanitare grave, și a fost activat pentru o perioadă de trei ani pentru a răspunde în mod specific nevoilor umanitare ale refugiaților din interiorul UE.

Pe baza planului comun de acțiune UE-Turcia privind migrația, convenit la 29 noiembrie 2015, Declarația UE-Turcia din 18 martie 2016 a jucat un rol-cheie în ceea ce privește ieșirea din ciclul fluxurilor necontrolate de migranți care genera o criză umanitară imposibil de gestionat. Încă din primele săptămâni de la adoptarea sa, declarația a dus la o scădere drastică a numărului de sosiri neregulamentare și a deceselor și, în același timp, a deschis canale legale de relocare, oferind o șansă reală celor care au nevoie de protecție. Deși sunt încă necesare eforturi suplimentare, acest efort comun din partea UE și a Turciei a creat o alternativă la fluxurile de migrație periculoase 5 , înlocuindu-le cu căi organizate, sigure și legale către Europa 6 pentru cei care au dreptul la protecție internațională, și a facilitat în același timp returnările, în conformitate cu dreptul UE și cu dreptul internațional.

Ca parte a acestui efort, Instrumentul UE pentru refugiații din Turcia, cu un total de 3 miliarde EUR pentru 2016 și 2017, s-a dovedit a fi instrumentul potrivit pentru a oferi sprijin practic – de la asistență umanitară la educație, gestionarea migrației, sănătate, infrastructura municipală și sprijin socioeconomic – refugiaților și comunităților-gazdă din Turcia. În prezent, din cele 3 miliarde EUR pentru perioada 2016-2017, peste jumătate au fost deja atribuiți (1,66 miliarde EUR). Se depun în continuare eforturi pentru a atribui partea rămasă până la sfârșitul anului 2017. Punerea în aplicare deplină și susținută a Declarației UE-Turcia necesită eforturi continue și voința politică a tuturor părților. Declarația UE-Turcia prevede că „odată ce cele 3 miliarde EUR care au fost alocate sunt pe punctul de a fi utilizate integral și cu condiția ca toate angajamentele să fi fost respectate, UE va mobiliza o finanțare suplimentară de 3 miliarde EUR pentru instrument până la sfârșitul anului 2018.” De asemenea, situația de pe insulele grecești necesită de urgență eforturi suplimentare semnificative din partea autorităților elene, a agențiilor UE și a statelor membre, printre care și accelerarea ritmului returnărilor către Turcia, cu respectarea deplină a normelor UE și a celor internaționale. Trebuie menținute și continuate ritmul actual și angajamentele asumate de statele membre pentru relocarea refugiaților sirieni din Turcia în Europa. De asemenea, a sosit momentul activării sistemului de admisie umanitară pe bază de voluntariat (pentru detalii suplimentare, a se vedea secțiunea 3.2).

Aflate în centrul asistenței substanțiale oferite de UE în contextul crizei refugiaților sirieni, programele de ajutor umanitar ale UE și Fondul fiduciar regional al Uniunii Europene ca răspuns la criza siriană au furnizat, încă de la începutul crizei, sprijin persoanelor care aveau nevoie de ajutor în interiorul Siriei, precum și unui număr de peste 2,5 milioane de refugiați sirieni și comunităților-gazdă ale acestora din Egipt, Irak, Iordania, Liban, Turcia și Balcanii de Vest.

În plus, UE a crescut cu 70 % 7  finanțarea disponibilă în cadrul Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI) și al Fondului pentru securitate internă (FSI), precum și finanțarea pusă la dispoziția agențiilor UE relevante în vederea sprijinirii statelor membre în eforturile lor în ceea ce privește migrația și gestionarea frontierelor. Acest lucru a contribuit la furnizarea de asistență de care au beneficiat 814 000 de solicitanți de azil în UE, la sprijinirea integrării a 1 915 000 de resortisanți ai țărilor terțe și la facilitarea returnării a 83 500 de persoane 8 . Până în prezent, o sumă totală de 2,2 miliarde EUR a fost plătită din FAMI și FSI pentru a sprijini intervențiile desfășurate în statele membre în diferite domenii legate de migrație, de protecția frontierelor și de securitate, atât în situații de urgență, cât și într-o perspectivă pe termen lung. Și alte programe ale UE și-au adus contribuția. De exemplu, programul UE în domeniul sănătății a sprijinit statele membre cu 19,2 milioane EUR în perioada 2015-2017, sumă destinată, printre altele, formării profesioniștilor din domeniul medical.

Presiunea exercitată asupra sistemelor de azil din Grecia și Italia a fost atenuată prin primul efort coordonat al UE la scară largă privind transferul unor solicitanți de azil către alte state membre. Faza inițială a fost lentă, însă numărul persoanelor transferate prin sistemele instituite a fost într-o creștere constantă, ceea ce demonstrează că solidaritatea poate funcționa în practică. La 20 septembrie 2017, peste 28 500 de persoane fuseseră transferate, ceea ce înseamnă aproximativ 90 % din persoanele pentru care au fost transmise cereri de transfer. De asemenea, primul sistem de relocare la nivelul întregii UE, lansat în iulie 2015 9 , a dat rezultate bune. De la lansarea acestui sistem și a celui instituit prin Declarația UE-Turcia, peste 23 000 de persoane au fost relocate în cadrul acestora.

În același timp, au fost luate măsuri ferme, în cooperare cu organizațiile internaționale și cu statele membre, în vederea consolidării capacităților pazei de coastă libiene pentru a aborda problema sosirilor neregulamentare continue în Italia pe ruta central-mediteraneeană; în ultimele luni s-au înregistrat primele semne de scădere a acestor sosiri. Acest efort s-a desfășurat în paralel cu un parteneriat consolidat cu organizațiile internaționale vizând îmbunătățirea situației umanitare din Libia și oferirea unor căi alternative pentru migranții blocați.

Răspunsul imediat a contribuit la un efort comun și susținut la nivelul Uniunii, în cadrul căruia acțiunile individuale, dar coordonate, ale tuturor actorilor – statele membre, instituțiile și agențiile UE, organizațiile internaționale și societatea civilă – au jucat un rol esențial.

2.2.    Reducerea stimulentelor pentru migrația neregulamentară

Uniunea și statele membre și-au continuat eforturile în direcția prevenirii eficiente a fluxurilor neregulamentare, în interiorul și în afara Uniunii, precum și în vederea instituirii unui sistem fiabil de returnări care să pună efectiv în aplicare deciziile luate.

Cauze profunde – sprijin pentru țările terțe

În ceea ce privește combaterea cauzelor profunde, UE și statele sale membre rămân cel mai mare furnizor de asistență pentru dezvoltare; acestea au furnizat 75,5 miliarde EUR în 2016, ceea ce reprezintă aproape 60 % din asistența globală acordată de către membrii OCDE. Această finanțare contribuie la impulsionarea economiei țărilor partenere pentru a le oferi tinerilor o șansă de a construi un viitor, la asigurarea securității alimentare și nutriționale și a accesului la energie și la statornicirea bunei guvernanțe și a respectării drepturilor omului, inclusiv în Africa.

În paralel cu acțiunile lansate în 2015, cum ar fi procesul de la Valletta, Comisia a propus în iunie 2016 o nouă abordare în ceea ce privește colaborarea cu țările de origine și de tranzit. Această abordare bazată pe un cadru de parteneriat 10 privind cooperarea în materie de migrație are dublul obiectiv de a aborda cauzele profunde ale migrației neregulamentare prin cooperarea pentru dezvoltare și, în același timp, de a încuraja o cooperare mai strânsă cu țările terțe în ceea ce privește toate aspectele migrației, inclusiv combaterea introducerii ilegale de persoane și acceptarea readmisiei resortisanților naționali. Aceasta a fost lansată în iunie 2016 cu cinci țări prioritare și s-a extins ulterior la un număr mai mare de țări, obținându-se rezultate importante, în special în ceea ce privește combaterea cauzelor profunde ale acestui fenomen și desființarea rețelelor care se ocupă cu introducerea ilegală de persoane și cu traficul de persoane 11 .

În vederea sprijinirii acestor inițiative, 3,1 miliarde EUR au fost puși la dispoziție prin Fondul fiduciar al UE pentru Africa unui număr de 26 de țări din regiunea Sahel și din zona Lacului Ciad, din Cornul Africii și din nordul Africii, din care numai 227,7 milioane EUR de la bugetele statelor membre ale UE și de la alți parteneri. Au fost aprobate mai mult de 117 proiecte, în valoare de aproape 2 miliarde EUR. Comisia solicită în mod ferm statelor membre să contribuie mai mult la fond.

Acest fond a jucat, de asemenea, un rol important în zona central-mediteraneeană, de exemplu prin sprijinirea activității desfășurate de Organizația Internațională pentru Migrație și Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați privind îmbunătățirea protecției migranților și a refugiaților, precum și îmbunătățirea condițiilor de trai și crearea de locuri de muncă în comunitățile-gazdă. În aprilie 2017 a fost adoptat un program în valoare de 90 de milioane EUR care viza aceste aspecte. Acțiunile întreprinse în cadrul programelor regionale de dezvoltare și protecție în Africa de Nord și Cornul Africii au contribuit, de asemenea, la acest obiectiv. În plus, începând din 2016, eforturile comune întreprinse cu Organizația Internațională pentru Migrație aproape că au triplat numărul de returnări voluntare asistate ale migranților din Libia în țările lor de origine: numai în 2017, aproape 7 500 de persoane din Libia și 4 000 din Niger au fost returnate în țările lor de origine.

În cele din urmă, dar nu mai puțin important, comunitatea internațională a convenit, în 2015, asupra unui program inovator privind finanțarea pentru dezvoltare 12 , care lansează un apel vizând elaborarea de noi moduri, mai inovatoare, de finanțare a dezvoltării, în special prin mobilizarea resurselor private pentru a răspunde deficitului de finanțare, cu scopul de a atinge obiectivele de dezvoltare durabilă până în 2030. Noul Plan de investiții externe face parte din contribuția UE la aceste angajamente. Se estimează că acesta va atrage investiții de peste 44 de miliarde EUR în țările partenere din Africa și în regiunea vizată de politica de vecinătate a UE până în 2020.

Introducerea ilegală de migranți

Uniunea și statele membre au continuat să ia măsuri eficace pentru prevenirea și combaterea activităților infracționale ale călăuzelor și traficanților de-a lungul întregii rute, începând în amonte, în țările de origine și de tranzit, și terminând pe teritoriul UE. Introducerea ilegală de migranți continuă să fie o sursă de venituri ilicite extrem de profitabilă 13 .

Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți din mai 2015 14 a invitat statele membre, agențiile UE și alte organizații relevante să coopereze strâns în privința priorităților-cheie, ceea ce a permis identificarea lacunelor și a soluțiilor la acestea. Punerea în aplicare a planului este în curs.

Mai mult, Centrul european privind introducerea ilegală de migranți din cadrul Europol, lansat în 2016, a demonstrat o valoare adăugată substanțială în ceea ce privește furnizarea de sprijin operațional statelor membre în lupta împotriva introducerii ilegale de persoane. Acesta a oferit sprijin în desfășurarea de anchete proactive, cu mare vizibilitate, împotriva rețelelor infracționale; este vorba de 68 de dosare în 2017 (până în prezent) și de 93 de dosare în primul său an de funcționare, care au avut drept rezultat 147 de arestări în 2016 și peste 167 de arestări până în prezent. Centrul sprijină, de asemenea, echipele comune de anchetă (trei în 2017, două în 2016) și a identificat și monitorizat până în prezent 830 de nave de interes, care ar putea fi implicate în introducerea ilegală de migranți.

Statele membre și agențiile UE au luat măsuri specifice legate de anchetele financiare privind introducerea ilegală de migranți, acordând inclusiv prioritate rolului unităților de informații financiare și cooperării acestora cu autoritățile de aplicare a legii în procesul de urmărire a fluxurilor financiare ilicite.

În paralel, în octombrie 2015 a fost înființat grupul tematic al Eurojust privind introducerea ilegală de migranți, pentru a identifica și a analiza provocările în ceea ce privește cercetarea și urmărirea penală în cazurile de introducere ilegală de migranți, precum și cele mai bune practici în acest domeniu. În 2017, 10 echipe comune de anchetă își desfășoară activitatea în 34 de dosare înregistrate la Eurojust.

Schimbul de informații a fost considerabil consolidat la toate nivelurile, atât prin intermediul unor mecanisme UE de coordonare între agenții, dedicate acestui scop, cât și prin instituirea unei rețele de puncte de contact specifice în fiecare stat membru. Eforturile trebuie acum să se concentreze, de asemenea, asupra eliminării compartimentării și asupra mobilizării tuturor actorilor care își desfășoară activitatea în țările terțe și împreună cu acestea. Printre aceste eforturi se numără identificarea de sinergii sporite în schimbul de informații dintre misiunile și operațiunile militare și civile ale UE și agențiile de aplicare a legii.

Comisia a finalizat o evaluare aprofundată a cadrului juridic al UE privind introducerea ilegală de migranți 15 și va colabora cu părțile interesate relevante și cu agențiile UE pentru a sprijini consolidarea schimbului de cunoștințe și de bune practici dintre societatea civilă, procurori și autoritățile de aplicare a legii, cu scopul de a se evita orice formă de incriminare a asistenței umanitare acordate în cadrul migrației neregulamentare.

Statele membre trebuie însă să mai facă progrese și să își consolideze în continuare capacitatea de a cerceta și a urmări penal cazurile de introducere ilegală de migranți. În acest sens, trebuie să se valorifice pe deplin potențialul structurilor și al resurselor instituite de la adoptarea Agendei europene privind migrația. Un schimb de informații prompt și proactiv este esențial. Organele naționale de cercetare trebuie să comunice unele cu altele și să utilizeze pe deplin resursele puse la dispoziție de Centrul european privind introducerea ilegală de migranți (EMSC) din cadrul Europol, care centralizează informații generale și date ale serviciilor de informații. Observatorul internațional privind introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane, lansat recent de operația navală europeană Sophia, și inițiativele lansate de alți actori, cum ar fi Interpol, își vor maximiza valoarea adăugată contribuind la EMSC.

În ceea ce privește cooperarea cu țările terțe, modelul de cooperare bazat pe echipele comune de anchetă și procesul de consolidare a capacităților, puse în aplicare cu succes în Niger 16 , reprezintă un exemplu care ar trebui aplicat și în alte părți. Acest lucru implică consolidarea coordonării rețelelor de ofițeri de legătură ale UE și ale agențiilor și asigurarea utilizării efective a platformelor existente. Ar trebui avută în vedere crearea, în țările terțe prioritare, a unor noi platforme UE de cooperare privind introducerea ilegală de migranți.

În același timp, misiunile legate de politica de securitate și apărare comună (PSAC) 17 au fost intensificate pentru a sprijini eforturile de combatere a introducerii ilegale de migranți într-un cadru mai amplu vizând consolidarea securității și a stabilității. Operația Sophia a contribuit deja la arestarea a 117 persoane suspectate de introducere ilegală și trafic de persoane, 478 de nave implicate în acest trafic fiind eliminate în marea liberă, în largul coastelor Libiei; în același timp, misiunile din Sahel au asigurat formarea unui număr de peste 24 000 de persoane din forțele de securitate civile și militare.

Prin revizuirea Regulamentului privind ofițerii de legătură în materie de imigrație 18 , care va fi prezentată de Comisie în primul trimestru al anului 2018, se va institui un cadru formal comun și se vor stabili mandate clare ale personalului trimis în țările terțe pentru a lua măsuri în vederea combaterii introducerii ilegale de migranți. Acest lucru va permite, de asemenea, exploatarea pe deplin a potențialului rețelei ofițerilor de legătură europeni în materie de migrație care au fost mobilizați în 12 țări prioritare pentru a coordona îndeaproape activitățile în acest domeniu la fața locului, în colaborare cu statele membre. 

În fine, numeroși migranți continuă să subestimeze riscurile migrației neregulamentare și au percepții eronate cu privire la viața pe care o vor avea după sosirea lor neregulamentară în UE. UE a finanțat deja campanii de informare, în special în Niger, Sudan și Etiopia, dar mai sunt multe de făcut pentru a asigura furnizarea de informații fiabile în țările terțe. În acest sens, campaniile de sensibilizare și de informare actuale și viitoare desfășurate de UE și de statele membre în țările terțe trebuie să utilizeze întregul potențial al mijloacelor tradiționale de comunicare în masă și al platformelor de comunicare socială, cum a fost cazul proiectului InfoMigrants 19 , la care au avut acces un sfert de milion de persoane până la sfârșitul lunii august. În acest scop, Comisia modernizează în prezent Portalul UE privind imigrația 20 .

Returnările și readmisia

S-au luat în continuare măsuri pentru a consolida politica UE în materie de returnare. Mai precis, Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă i s-a acordat mandatul inovator și ambițios de a sprijini statele membre și de a asigura coordonarea operațională în ceea ce privește toate aspectele legate de returnare. În Planul său de acțiune reînnoit privind returnarea, din 2 martie 2017, Comisia a prezentat recomandări concrete privind creșterea eficacității returnărilor, prin eliminarea lacunelor și remedierea fragmentării care persistă încă între practicile naționale de returnare. Prin fixarea unui calendar susținut al evaluărilor Schengen în domeniul returnării, Comisia a oferit statelor membre un cadru în care deficiențele pot fi corectate, în timp ce cu ajutorul programelor UE în materie de returnare, am sporit schimbul de informații și convergența, în special în ceea ce privește dezvoltarea și punerea în aplicare a unor cadre comune pentru programele de returnare voluntară asistată și de reintegrare pe întreg teritoriul UE.

Cu toate acestea, în conformitate cu datele EUROSTAT, din cei aproximativ 1 milion de resortisanți ai unor țări terțe care au fost găsiți în situație de ședere ilegală pe teritoriul UE în 2016, numai jumătate au primit ordin de părăsire a UE și mai puțin de jumătate din acest număr (226 000) au fost efectiv returnați. Ne confruntăm în continuare cu rate de returnare nesatisfăcătoare, ca urmare a utilizării ineficiente a instrumentelor existente la nivelul UE și la nivel național. În timp ce rata de returnare totală 21 a crescut între 2014 și 2015 de la 41,8 % la 42,5 %, rata de returnare efectivă în țările terțe a scăzut de la 36,6 % la 36,4 %. Mai mult decât atât, dacă se face abstracție de returnările către Balcanii de Vest, rata de returnare de la nivelul Uniunii Europene scade la 27 %.

Acest lucru se datorează aplicării insuficiente a instrumentelor existente la nivelul UE și la nivel național 22 , în combinație cu o politică de readmisie care nu este încă pe deplin dezvoltată. În ciuda progreselor realizate în ceea ce privește punerea în aplicare a acordurilor de readmisie existente, finalizarea altor negocieri stagnează și negocierile lansate în 2016 nu au progresat conform așteptărilor. Prin urmare, trebuie acordată prioritate îmbunătățirii cooperării practice. Modalitățile practice privind returnarea și readmisia au fost finalizate cu unele dintre principalele țări de origine, fiind în curs de negociere cu altele.

Secțiunea 3.3 din prezenta comunicare formulează idei concrete pentru a îmbunătăți în continuare implementarea returnărilor.

Contracararea elementelor care favorizează șederile neregulamentare

O parte a economiei noastre continuă să se bazeze pe forța de muncă a migranților aflați în situație neregulamentară, ceea ce creează un factor de atracție pentru aceștia și subminează dezvoltarea unei politici de mobilitate a forței de muncă bazate pe programele de migrație legală. Directiva privind sancțiunile împotriva angajatorilor a creat posibilitatea de înăsprire a sancțiunilor pentru angajare ilegală și a îmbunătățit mecanismele de detectare. În conformitate cu această directivă, toate statele membre interzic angajarea migranților neregulamentari și impun sancțiuni financiare, administrative sau penale. Cu toate acestea, posibilitatea de a găsi un loc de muncă ilegal rămâne un stimulent puternic pentru migrația neregulamentară în UE. Pentru a aborda această situație, măsurile anunțate în Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți ar trebui să fie puse în aplicare integral, iar statele membre trebuie să sporească numărul inspecțiilor la locul de muncă în sectoarele economice cu un grad ridicat de risc. Comisia va raporta anual cu privire la inspecțiile efectuate și va asigura punerea în aplicare a directivei în mod energic, lansând proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor atunci când va fi necesar.

Cooperarea dintre statele membre în cadrul platformei de combatere a muncii nedeclarate 23 ar trebui să fie explorată pe deplin, pentru a asigura o mai bună înțelegere a condițiilor de încadrare în muncă a resortisanților din țările terțe și a reduce situațiile ilegale. Sectoarele cu risc ridicat ar trebui să devină o prioritate, cu obiectivul de a disemina în rândul părților interesate relevante – cum ar fi sindicatele și organizațiile angajatorilor – cele mai bune practici naționale referitoare la combaterea angajării migranților aflați în situație neregulamentară.

În plus față de factorul de atracție reprezentat de economia subterană, trebuie să obținem, la nivelul UE, o mai bună înțelegere a tuturor celorlalți factori care contribuie, în mod direct sau indirect, la situația de ședere neregulamentară a migranților în UE. Prin urmare, Comisia va iniția consultări cu statele membre și cu alți actori, cu scopul de a repertoria acești factori care contribuie la intrarea și șederea neregulamentară a migranților pe teritoriul UE și de a identifica și colecta cele mai bune practici legate de măsurile disuasive. Acest proces va include o cooperare consolidată cu autoritățile naționale și locale, altele decât cele responsabile cu gestionarea migrației, cum ar fi serviciile din domeniul securității sociale, al educației, al fiscalității și birourile de acordare a permiselor de conducere și de înmatriculare a vehiculelor, precum și alte servicii care se ocupă de resortisanții țărilor terțe.

În sfârșit, în acest context, ca parte a strategiei generale de comunicare, Comisia va dezvolta activități specifice, implicând diaspora relevantă din UE, care joacă un rol important în dezvoltarea economică a țărilor de origine și, totodată, poate fi mobilizată în sprijinul măsurilor luate la nivel național și la nivelul UE și menite să reducă șederile neregulamentare ale migranților.

2.3.    Gestionarea frontierelor – salvarea de vieți omenești și securizarea frontierelor externe

O frontieră externă comună înseamnă că toate statele din spațiul Schengen trebuie să coopereze și să își împartă sarcina de gestionare a acesteia. Măsurile luate pentru a îmbunătăți gestionarea frontierelor externe au făcut apel, prin urmare, la solidaritatea și responsabilitatea tuturor statelor membre.

Salvarea de vieți omenești este și va rămâne prioritatea noastră

Tragediile recurente de-a lungul principalelor rute migratorii – în special maritime – au demonstrat că traversările periculoase ale migranților pun în pericol vieți omenești, nu în ultimul rând din cauza mijloacelor utilizate de traficanții fără scrupule. Protecția frontierelor – inclusiv operațiunile de salvare – trebuie, prin urmare, să continue. UE a impulsionat în mod substanțial operațiunile comune Triton și Poseidon ale Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă. Agenția a lansat, de asemenea, operațiuni și în zona vest-mediteraneeană. Eforturile acestor operațiuni comune care sunt strâns coordonate și combinate cu resursele mobilizate de EUNAVFOR MED Sophia, precum și eforturile unui număr de ONG-uri și nave comerciale au salvat 620 000 de vieți omenești din 2015 până în prezent. Pe ruta est-mediteraneeană, numărul celor care și-au pierdut viața pe mare a scăzut în mod considerabil. De la activarea Declarației UE-Turcia, în Marea Egee s-au înregistrat 113 decese și persoane dispărute, în comparație cu aproximativ 1 150 de persoane care și-au pierdut viața sau au fost date dispărute în anul care precedă declarația. UE sprijină, de asemenea, Paza de coastă turcă cu 20 de milioane EUR, în vederea îmbunătățirii capacității acesteia de a efectua operațiuni de căutare și salvare.

Se depun eforturi, însă pierderile de vieți omenești ar trebui reduse la zero. Acesta este motivul pentru care Uniunea Europeană și statele membre oferă acțiuni de formare și sprijin Pazei de coastă libiene pentru ca aceasta să poată efectua operațiuni de căutare și salvare în apele sale suverane. Un proiect în valoare de 46,3 milioane EUR, cofinanțat de UE și Italia, care vizează consolidarea capacităților de gestionare a frontierelor în Libia a fost aprobat în iulie 2017 și va continua în anii următori. Parțial ca urmare a sprijinului acordat de UE Pazei de coastă libiene, numărul persoanelor care și-au pierdut viața pe ruta central-mediteraneeană a scăzut de la 4 581 în 2016 la 2 372 până la 21 septembrie 2017 24 .

Poliția de frontieră și gardă de coastă la nivel european

Instituirea Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, în 2016, a fost o realizare majoră, transferând gestionarea integrată a frontierelor externe ale UE dinspre statutul de competență exclusiv națională către statutul de responsabilitate comună a statelor membre și a Agenției. Pentru prima dată, în acord cu prevederile Agendei europene privind migrația, noul mandat al Agenției include funcții de pază de coastă realizate în strânsă cooperare cu Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă și cu Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului, cum ar fi zboruri comune pentru supravegherea pescuitului și controlul la frontieră în zona central-mediteraneeană. Creșterea substanțială a resurselor și a echipamentelor a oferit Agenției o capacitate sporită de intervenție. De asemenea, noile rezerve obligatorii pentru reacție rapidă au consolidat capacitatea Agenției de a răspunde rapid la situațiile de urgență apărute la frontierele externe ale Europei.

Agenția mobilizează în prezent peste 1 700 de polițiști de frontieră și alte categorii relevante de personal în diferite secțiuni ale frontierelor externe ale UE. În curând, aceasta va fi, de asemenea, în măsură să trimită echipe pe teritoriul Serbiei și fostei Republici iugoslave a Macedoniei pentru a le sprijini în ceea ce privește controlul eficient al frontierelor. Consolidarea capacității țărilor terțe de a-și gestiona propriile frontiere reprezintă o altă acțiune importantă solicitată în Agenda europeană privind migrația.

Sisteme informatice mai puternice și mai inteligente

Lucrările privind frontierele inteligente au avansat odată cu propunerile privind Sistemul de intrare/ieșire (EES) și sistemul european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS). Odată instituite, aceste sisteme vor permite o mai bună detectare a eventualelor riscuri și abuzuri în materie de migrație și vor spori siguranța publică. În iunie 2017, Comisia a prezentat o propunere legislativă menită să consolideze mandatul eu-LISA, Agenția Europeană pentru Gestionarea Operațională a Sistemelor Informatice la Scară Largă în Spațiul de Libertate, Securitate și Justiție. Comisia va prezenta, cât de curând posibil, propuneri pentru a depăși ultimele deficiențe identificate în ceea ce privește gestionarea datelor, în special prin îmbunătățirea interoperabilității sistemelor informatice centrale ale UE existente în acest domeniu. Aceasta va contribui la o mai bună protecție a frontierelor externe ale UE și la consolidarea securității interne a acesteia, de exemplu prin garantarea faptului că utilizatorii finali – în special polițiștii de frontieră, agenții însărcinați cu aplicarea legii, funcționarii din serviciile de imigrare și autoritățile judiciare – au acces rapid și fără întreruperi la toate informațiile de care au nevoie pentru a-și îndeplini sarcinile.

Hotspoturi

În paralel cu eforturile sus-menționate de consolidare a protecției frontierelor externe ale UE, instituirea de hotspoturi în Grecia și Italia este o realizare operațională tangibilă și un exemplu concret al reușitei principiilor solidarității și responsabilității ca răspuns la presiunea cu care se confruntă aceste state membre.

În prezent, 5 hotspoturi își desfășoară activitatea în Grecia și 4 în Italia, cu o capacitate totală de peste 7 000 de locuri în Grecia și peste 1 500 de locuri în Italia. Se estimează că peste 261 000 de migranți au sosit în hotspoturi între 1 ianuarie 2016 și 15 septembrie 2017 (185 000 în Grecia și peste 76 000 în Italia). Aceștia au beneficiat de îngrijire medicală și li s­au aplicat proceduri de depistare, identificare corectă, prelevare a amprentelor digitale, verificare și înregistrare; de asemenea, aceștia au fost informați cu privire la drepturile pe care le au. Toate aceste formalități s-au desfășurat într-o singură locație, astfel încât să se asigure faptul că migranții sunt direcționați imediat către procedura adecvată, ceea ce a contribuit la accelerarea procesului de luare a deciziilor privind statutul acestora. În 2015, înainte de instituirea hotspoturilor, doar unei proporții de 58 % dintre migranți li s-au prelevat amprentele digitale la sosirea în Italia; în prezent, grație abordării de tip „hotspot”, această proporție se apropie de 100 %. Hotspoturile au facilitat efectuarea, de către Europol și autoritățile naționale, a unui număr sporit de controale de securitate secundare, contribuind astfel la identificarea profilurilor de risc și la combaterea rețelelor de persoane care introduc ilegal migranți. Hotspoturile au devenit, de asemenea, unul dintre instrumentele care facilitează punerea în aplicare a mecanismelor de transfer din Grecia și Italia, dat fiind că organizează cu succes procesul de furnizare de informații și de canalizare a solicitanților de azil eligibili către procedurile de transfer. De asemenea, hotspoturile au contribuit la o mai bună identificare a cazurilor vulnerabile (cum ar fi victimele traficului de persoane, persoanele cu probleme de sănătate grave și minorii neînsoțiți) și îndrumarea lor către serviciile de asistență relevante.

Pe baza realizărilor sus-menționate, cu sprijinul coordonat de agențiile UE, atât Grecia, cât și Italia ar trebui, de asemenea, să utilizeze pe scară largă întregul potențial operațional al abordării de tip „hotspot”. Ținând seama de evoluția tendințelor și a necesităților, ambele țări trebuie să fie pregătite să își extindă și să își îmbunătățească capacitatea și condițiile de primire în hotspoturi, precum și să răspundă mai bine nevoilor specifice ale grupurilor vulnerabile (evaluarea standardizată a vulnerabilității de către specialiști, ofițeri responsabili cu protecția copiilor, zone separate etc.). Roluri și responsabilități clare, precum și o coordonare mai eficace pe teren ar trebui, de asemenea, să fie asigurate în strânsă cooperare cu statele membre gazdă, în special prin intermediul grupurilor operative regionale ale UE, cărora ar trebui să li se acorde un mandat clar.

Abordarea de tip „hotspot” s-a dovedit a fi un instrument util și flexibil al UE, care poate fi adaptat la orice stat membru aflat în aceeași situație. Pe baza învățămintelor trase în Grecia și Italia, Comisia va prezenta în această toamnă orientări, inclusiv un model de proceduri standard de operare privind modalitățile de înființare și de utilizare a hotspoturilor în cazul unei presiuni disproporționate exercitate de migrație la frontierele externe ale oricărui stat membru.

2.4.    Datoria Europei de a oferi protecție: o politică comună solidă în materie de azil și mai multe căi legale către Europa

Securizarea frontierelor externe ale Europei trebuie combinată cu o politică comună în materie de azil pe deplin eficientă, echitabilă și umană. Comisia a luat, împreună cu statele membre, măsuri hotărâte pentru a reduce presiunea cererilor de azil în Italia și Grecia și a propus, în același timp, o reformă completă a sistemului european comun de azil.

Transferul

Confruntat cu un nivel fără precedent de sosiri în vara anului 2015, Consiliul a decis, pe baza propunerilor Comisiei, cu privire la primul efort la scară largă, coordonat la nivelul UE, privind transferul unui număr considerabil de solicitanți de azil din Italia și Grecia; ca urmare, presiunea asupra sistemelor de azil din cele două țări a scăzut în mod efectiv. În temeiul deciziilor adoptate de Consiliu, statele membre au convenit să transfere 160 000 de solicitanți care aveau în mod clar nevoie de protecție internațională. Pentru 54 000 dintre aceștia, statelor membre li s-a oferit posibilitatea de a-și îndeplini obligațiile de transfer față de Italia și Grecia prin admisia legală din Turcia.

Deciziile Consiliului din 2015 se aplică în cazul migranților care au în mod clar nevoie de protecție internațională și care au sosit pe teritoriul Italiei și al Greciei până la 26 septembrie 2017. Prioritatea imediată ar trebui să fie aceea de a se asigura faptul că toate persoanele rămase care au sosit până la data respectivă și care îndeplinesc toate cerințele prevăzute în deciziile Consiliului sunt transferate din Italia și Grecia rapid. În total, se preconizează că în jur de 37 000 de persoane vor fi efectiv transferate în cadrul sistemului. Prin urmare, este crucial ca toate statele membre, în special Polonia, Ungaria și Republica Cehă, dar și statele care nu și-au utilizat pe deplin alocările în materie de transfer, să își intensifice eforturile.

Presiunea exercitată de migrație asupra Italiei și Greciei se menține la un nivel ridicat, din cauza întârzierilor acumulate în cursul anului 2016 și în prima jumătate a anului 2017. Prin urmare, UE ar trebui să continue să își demonstreze solidaritatea cu Italia și Grecia. Comisia este pregătită să ofere sprijin financiar statelor membre care își susțin eforturile în materie de transferuri și depășesc cifrele prevăzute de schemele actuale. Asistența oferită Italiei și Greciei de către EASO și de către alte agenții ale UE ar trebui, de asemenea, să continue și, dacă este necesar, să fie intensificată.

Sistemul european comun de azil

În timp ce sistemul de transfer de urgență a produs rezultate tangibile, reducând presiunea asupra Greciei și Italiei, este clar că măsurile ad hoc nu sunt sustenabile. Presiunea asupra sistemului de azil al UE și mai ales disfuncționalitățile grave care au fost expuse în sistemul Dublin în ceea ce privește determinarea responsabilității între statele membre au evidențiat necesitatea unei reforme structurale profunde a sistemului european comun de azil. În consecință, în mai și iulie 2016, Comisia a propus o revizuire a tuturor principalelor instrumente juridice ale sistemului european comun de azil, cu obiectivul de a asigura un sistem mai armonizat și mai eficient, în care solicitanții de azil sunt tratați în același mod de către toate statele membre în ceea ce privește condițiile de primire, procedurile și determinarea statutului, combaterea abuzurilor și a deplasărilor secundare, în care numai persoanelor care au într-adevăr nevoie de protecție internațională li se acordă un statut și în care există o repartizare echitabilă, în toată Uniunea, a responsabilității cu privire la solicitanții de azil, prin intermediul unei reforme cuprinzătoare a sistemului Dublin.

Negocierile cu privire la cele șapte propuneri legislative aflate în discuție avansează în ritmuri diferite. S-a ajuns la un acord politic referitor la propunerea de înființare a Agenției Uniunii Europene pentru Azil; trialoguri au fost inițiate în ceea ce privește propunerea privind Eurodac. Au fost realizate progrese, de asemenea, în ceea ce privește negocierile legate de Directiva privind condițiile de primire, Regulamentul privind condițiile de obținere a protecției internaționale și Regulamentul privind procedurile de azil, precum și în ceea ce privește propunerea de instituire a unui cadru de relocare al Uniunii. Cu toate acestea, discuțiile privind reformarea sistemului Dublin prezintă încă întârzieri semnificative. Este necesar un angajament reînnoit pentru a realiza progrese substanțiale cu privire la toate dosarele, în special cu privire la reforma sistemului Dublin. În secțiunea 3.1 din prezenta comunicare sunt formulate sugestii cu privire la modul în care se poate atinge acest obiectiv.

În același timp, în paralel cu finalizarea negocierilor privind reforma sistemului european comun de azil, rămâne esențială punerea în aplicare coerentă a acquis-ului UE aplicabil în materie de azil de către statele membre, nu în ultimul rând deoarece aceasta contribuie la buna funcționare a spațiului Schengen de liberă circulație. În acest sens și în special pentru a asigura aplicarea coerentă a Regulamentului Dublin, Grecia ar trebui să își continue eforturile de punere în aplicare a Recomandării Comisiei din 8 decembrie 2016 pentru a asigura o reluare treptată a responsabilității Greciei, astfel cum este prevăzută de Regulamentul Dublin existent. Continuarea transferurilor dinspre Grecia ar trebui, de asemenea, să contribuie la facilitarea acestei reluări treptate. Ungaria ar trebui să ia măsuri urgente pentru a aborda deficiențele identificate de Comisie în scrisoarea sa complementară de punere în întârziere, în special având în vedere faptul că aceste deficiențe determină autoritățile statelor membre să suspende transferurile efectuate prin mecanismul Dublin către Ungaria. De asemenea, statele membre ar trebui să reacționeze mai rapid la cererile de preluare din Italia și Grecia, prin mecanismul Dublin, în special în cazul celor bazate pe legături de familie.

Copiii migranți

De asemenea, trebuie să ne intensificăm și să ne coordonăm eforturile pentru a pune în aplicare acțiunile imediat necesare în scopul consolidării protecției copiilor migranți, acțiuni identificate în Comunicarea privind protecția copiilor migranți din 12 aprilie 2017 25 și reiterate în concluziile Consiliului din 8-9 iunie 2017 26 . Numărul semnificativ de copii migranți care au sosit în Europa în ultimii ani a creat presiuni asupra sistemelor și administrațiilor naționale și a scos în evidență mai multe deficiențe în ceea ce privește protecția copiilor migranți. S-au înregistrat deja unele progrese în abordarea acestor deficiențe (de exemplu în ceea ce privește acoperirea nevoilor urgente de protecție în statele membre aflate sub presiune, cu sprijin din partea UE și a agențiilor sale, sau în ceea ce privește furnizarea de educație în situații de urgență), dar sunt necesare în continuare eforturi mai susținute (și mai bine coordonate), atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre, în ceea ce privește cele șase domenii principale de intervenție identificate în comunicare 27 . S-a înregistrat un progres rapid la nivelul UE în direcția creării unei rețele europene de tutelă. Promovarea unor alternative la luarea în custodie publică este, de asemenea, o chestiune centrală a Forumului european privind drepturile copilului din 6-8 noiembrie 2017.

Relocarea, admisia umanitară și alte forme de admisie legală

Cu scopul de a înlocui, încă de la începutul crizei, fluxurile de migrație periculoase și neregulamentare către UE cu căi sigure și legale, UE a depus eforturi pentru a oferi mai multe canale legale pentru numărul tot mai mare de persoane strămutate care au nevoie de protecție internațională. În această privință, în iulie 2015 a fost lansat primul sistem de relocare la nivelul întregii UE, în urma unei recomandări a Comisiei, precum și mecanismul de relocare „unu la unu” prevăzut în Declarația UE-Turcia. Aceste sisteme, care sunt o parte integrantă a răspunsului cuprinzător pe care l-am furnizat, reprezintă evoluții pozitive. În perioada 2015-2017, unele state membre au efectuat relocări pentru prima dată, în timp ce țările care dispun de mai multă experiență și-au sporit angajamentele și au prelucrat mai multe dosare decât înainte. Drept rezultat, peste 23 000 de persoane au fost relocate în această perioadă prin intermediul sistemelor europene. Numai în 2016, statele membre au relocat peste 14 200 de refugiați prin sistemele naționale și multilaterale, ceea ce reprezintă o creștere semnificativă în comparație cu cele 8 155 de persoane relocate în 2015, 6 550 în 2014 și între 4 000 și 5 000 pe an în perioada 2010-2013. Această creștere arată valoarea adăugată și potențialul unei cooperări și coordonări consolidate la nivelul UE în materie de relocare, precum și al unei finanțări sporite din partea UE, menite să sprijine eforturile de relocare ale statelor membre.

2.5.    Migrația legală, vizele și integrarea

Migrația legală

Migrația legală bine gestionată poate ajuta UE să abordeze provocările legate de o populație activă în scădere și de existența unor deficite structurale de competențe pe piața muncii, completând eforturile de sporire a calificării și a ocupării forței de muncă existente. Comisia a prezentat deja anul trecut o propunere pentru o Directivă privind cartea albastră mai eficace și invită colegiuitorii să accelereze negocierile și să ajungă la un acord ambițios și rapid cu privire la această chestiune importantă. Este necesar un nivel ridicat de ambiție al sistemului cărții albastre europene, pentru a permite UE să atragă lucrătorii cu înaltă calificare de care economia sa are nevoie.

În paralel, Comisia a evaluat acquis-ul existent privind migrația legală 28 , cu scopul de a identifica eventualele lacune, aspecte problematice și inconsecvențe și de a examina modalitățile posibile de simplificare și raționalizare a cadrului actual. Comisia explorează, de asemenea, sistemele de „exprimare a interesului”, utilizate de către țări din afara UE. Acest lucru, împreună cu o mai bună punere în aplicare a directivelor privind migrația legală, în special în ceea ce privește studenții și cercetătorii, lucrătorii sezonieri sau persoanele transferate în cadrul aceleiași companii, poate contribui la o mai bună gestionare a migrației forței de muncă la nivelul UE și la atragerea de competențe specifice, în funcție de nevoile economiilor UE.

Vizele

Politica comună a UE în domeniul vizelor este un instrument esențial pentru facilitarea turismului și a activităților economice, dar o politică în domeniul vizelor care să funcționeze în mod corespunzător este, de asemenea, un instrument esențial pentru a evita riscurile legate de securitate sau de migrația neregulamentară către UE.

Comisia a prezentat, în aprilie 2014, Codul de vize reformat și propunerile privind vizele de circuit, în vederea promovării creșterii economice prin facilitarea eliberării de vize, demers menit să conducă la creșterea turismului și a comerțului. Negocierile purtate între colegiuitori cu privire la aceste propuneri nu au înregistrat niciun progres substanțial. Între timp însă, situația migrației și a securității a evoluat în mod considerabil.

Pentru a răspunde provocărilor actuale în materie de migrație și de securitate, recent au fost luate unele măsuri privind regimul de călătorii fără viză către UE, cum ar fi adoptarea, la începutul anului 2017, a unui mecanism de suspendare consolidat, care să permită UE suspendarea temporară a regimului de călătorii fără viză pentru țările care ar putea prezenta un risc semnificativ legat de migrație sau de securitate, sau propunerea privind viitorul sistem european de informații și de autorizare privind călătoriile (ETIAS).

Cu toate acestea, politica comună în domeniul vizelor trebuie să fie adaptată mai bine în funcție de provocările actuale, luând în considerare noile soluții informatice și punând în balanță beneficiile aferente facilitării vizelor și călătoriilor fără viză (de exemplu în ceea ce privește comerțul, turismul, contactele interpersonale), pe de o parte, și îmbunătățirea gestionării migrației, securității și frontierelor, pe de altă parte.

Prin urmare, pe baza consultărilor cu statele membre și cu Parlamentul European, Comisia va prezenta, în ianuarie 2018, o serie de idei privind modalitatea de modernizare a politicii comune a UE în domeniul vizelor, atât pe termen scurt, cât și pe termen mai lung. În acest context, Comisia va determina în mod obiectiv dacă actuala politică în domeniul vizelor mai poate răspunde provocărilor prezente și viitoare. Principalele obiective vor fi următoarele: alinierea politicii în domeniul vizelor la noile sisteme de gestionare a frontierelor care vor fi instituite (EES și ETIAS), o mai bună utilizare a politicii în domeniul vizelor în cooperarea noastră cu țările terțe și asigurarea unui echilibru mai bun între migrație și problemele de securitate, considerațiile economice și relațiile externe generale.

Ca un prim pas, este important să se abordeze actualele practici divergente care duc la o concurență între statele membre în ceea ce privește eliberarea de vize cu intrări multiple, prin instituirea unei politici mai armonizate în domeniul vizelor. În același timp, unele norme privind eliberarea vizelor (de exemplu cele legate de vizele cu valabilitate lungă și taxele de viză) ar trebui să fie revizuite pentru a se asigura faptul că acestea pot juca un rol în politica noastră de readmisie. Comisia va prezenta o propunere concretă în ianuarie 2018 pentru a aborda aceste chestiuni. În plus, în iunie 2018, Comisia va propune o revizuire a cadrului juridic al Sistemului de informații privind vizele (VIS), în vederea îmbunătățirii în continuare a procesului de eliberare a vizelor, inclusiv cu privire la aspectele legate de protecția datelor și accesul autorităților de aplicare a legii, cu scopul de a extinde utilizarea VIS pentru noi categorii și utilizări ale datelor și de a exploata pe deplin instrumentele de interoperabilitate. Aceste două propuneri vor contribui la o mai bună gestionare a migrației, la consolidarea securității și la îmbunătățirea controlului frontierelor externe.

Integrarea

Statele membre dețin rolul principal în dezvoltarea de strategii și politici de integrare, însă experiențele și capacitățile acestora în domeniul integrării sunt foarte diverse. Prin urmare, UE are un rol important de jucat pentru a le ajuta să dezvolte și să pună în aplicare strategii de integrare eficace, să facă schimb de bune practici și, astfel, să contribuie la crearea unor condiții egale în ceea ce privește integrarea la nivelul UE. Punerea în aplicare a Planului de acțiune al UE privind integrarea resortisanților țărilor terțe, prezentat în 2016, a dat deja rezultate pe mai multe fronturi. Printre aceste rezultate se numără reforma rețelei europene de integrare, în vederea consolidării schimburilor și a învățării reciproce între autoritățile naționale responsabile cu integrarea, lansarea instrumentului de stabilire a profilului de competențe al resortisanților din țări terțe, menit să sprijine statele membre în determinarea timpurie a profilului competențelor și calificărilor migranților, precum și sprijinul financiar fără precedent pentru toți actorii care joacă un rol în procesul de integrare, inclusiv societatea civilă.

Abordarea provocărilor specifice referitoare la integrarea resortisanților țărilor terțe în societățile noastre va rămâne o prioritate atât pe termen scurt, cât și pe termen lung și, prin urmare, Comisia încurajează statele membre să acorde o importanță adecvată acestei chestiuni.

În mai 2017, Comisia a lansat inițiativa „Angajatorii pentru integrare”, menită să promoveze eforturile angajatorilor vizând favorizarea integrării resortisanților țărilor terțe pe piața muncii. În plus, Comisia lucrează la instituirea unui parteneriat cu partenerii sociali și economici de la nivel european pentru o colaborare mai strânsă în vederea promovării unei integrări mai rapide și mai eficace a refugiaților pe piața europeană a muncii. Sprijinul financiar concret va susține și mai mult acest proces și va promova acțiuni concrete în statele membre.

Recunoscând rolul crucial al autorităților locale și regionale în procesul de integrare, Comisia a depus, de asemenea, eforturi pentru a consolida cooperarea cu autoritățile locale și regionale și sprijinirea acestora, în special prin intermediul Parteneriatului privind incluziunea migranților și a refugiaților din cadrul Agendei urbane. Aceste eforturi vor continua, de exemplu prin pilotarea unei Academii urbane privind integrarea, precum și prin activități specifice de finanțare, menite să sprijine rețelele transnaționale ale orașelor care desfășoară activități în domeniul integrării.

3.    Pașii următori în ceea ce privește punerea în aplicare a Agendei europene privind migrația

Migrația va rămâne o chestiune fundamentală pentru UE în anii următori. Eforturile trecute și prezente în diferitele domenii menționate mai sus, inclusiv gestionarea frontierelor externe, vor trebui să continue, dat fiind că riscurile aferente migrației și necesitatea salvării de vieți omenești nu vor dispărea.

În plus și în paralel cu aplicarea deplină a tuturor normelor existente și cu aducerea contribuțiilor necesare pentru acțiunile și fondurile comune, pentru ca Uniunea să poată pune în aplicare pe deplin Agenda europeană privind migrația, este necesar acum să se intensifice eforturile în patru domenii prioritare: stabilirea cadrului juridic adecvat pentru ca sistemul european comun de azil să poată face față provocărilor viitoare, îmbunătățirea căilor juridice de înlocuire a migrației neregulamentare, creșterea eficacității returnărilor pentru a putea transfera resursele către cei care au nevoie de ele și colaborarea cu țările și organizațiile prioritare pentru a gestiona mai bine, împreună, migrația.

3.1.    Reforma sistemului european comun de azil

În timp ce eforturile depuse până în prezent de Uniune ca răspuns la situația de criză, inclusiv mecanismul de transfer de urgență, au avut rezultate tangibile, nu putem continua să ne bazăm pe măsuri ad hoc. Reforma sistemului european comun de azil reprezintă o parte esențială a strategiei cuprinzătoare în materie de migrație, în cazul căreia va fi necesar, pentru a obține rezultate, să se continue eforturile în privința tuturor aspectelor diferite ale migrației.

Pentru ca această reformă să fie încununată de succes, sistemul trebuie să fie rezistent la crize. Acest lucru impune necesitatea ca situațiile neprevăzute să poată fi abordate în mod eficace, ca sistemele naționale să fie aliniate între ele și ca încrederea reciprocă între statele membre să fie aprofundată, inclusiv cu un mecanism de solidaritate care să asigure o repartizare echitabilă a responsabilității.

După cum a declarat președintele Juncker în discursul privind starea Uniunii din 2017, dacă vrem să obținem un rezultat bun în ceea ce privește reformarea sistemului european comun de azil, va fi nevoie ca toate părțile să se apropie. Comisia va fi dispusă să ajungă la un compromis, atât timp cât rezultatul final este cel potrivit pentru Uniune și este echitabil pentru toate statele membre.

Așa cum a subliniat Consiliul European 29 , consensul general este că reformarea sistemului european comun de azil trebuie să găsească echilibrul adecvat între responsabilitate și solidaritate și trebuie să garanteze reziliența la eventualele crize viitoare. Sistemul trebuie să fie eficient, să fie capabil să reziste la presiunea exercitată de migrație, să evite factorii de atracție și deplasările secundare, în conformitate cu dreptul internațional, să combată abuzurile și să acorde sprijin corespunzător celor mai afectate state membre. Consiliul European va reveni asupra acestei chestiuni și, prin urmare, a invitat Consiliul să continue negocierile, cu ajutorul activ al Comisiei.

Reforma sistemului Dublin este singura soluție structurală, iar progresul urgent în direcția unui acord politic cu privire la acest dosar rămâne factorul determinant pentru finalizarea reformei sistemului european comun de azil. Există în prezent un context favorabil pentru ca lucrările privind celelalte puncte rămase nesoluționate să poată avansa și pentru a realiza progrese suplimentare prin definirea liniilor directoare ale unui viitor acord global asupra sistemului european comun de azil până la sfârșitul anului.

În paralel cu negocierile privind reforma sistemului Dublin, progresele trebuie să continue cu privire la toate celelalte propuneri: propunerea de revizuire a condițiilor de primire, propunerile privind condițiile pentru azil și procedurile de azil, precum și propunerea vizând instituirea unui cadru UE de relocare.

Deși este important ca toate aceste inițiative interconectate să fie adoptate rapid, în conformitate cu Declarația comună privind prioritățile legislative ale UE pentru 2017 30 , Comisia salută călduros progresele înregistrate deja în ceea ce privește propunerile de reformare a Eurodac și a Agenției Uniunii Europene pentru Azil. Comisia încurajează Parlamentul European și Consiliul să ajungă la un acord cu privire la aceste instrumente importante care sprijină punerea în aplicare a sistemului european comun de azil, fiind înțeles faptul că unele aspecte ar putea să trebuiască să fie modificate prin prisma acordului global. O astfel de abordare ar asigura, de asemenea, operaționalizarea cât mai rapidă a sistemului convenit.

3.2.    Îmbunătățirea căilor legale

3.2.1. Relocarea

Relocarea (la fel ca alte forme similare de admisie umanitară) rămâne un instrument esențial de protecție. Aceasta este o dovadă clară a solidarității globale cu țările terțe și a repartizării responsabilității în ceea ce privește persoanele care au nevoie de protecție. Comisia sprijină apelul lansat de dl Grandi, Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați, de a reloca un număr suplimentar de 40 000 de refugiați din Libia și țările învecinate. Eforturile de relocare fac parte, de asemenea, din politica UE în domeniul azilului și migrației. Aceste căi legale, ca alternative la călătoriile neregulamentare și periculoase, ajută la salvarea de vieți, contribuie la reducerea migrației neregulamentare și atenuează presiunea exercitată de migrație asupra statelor membre în cauză.

Având în vedere eforturile intensificate în ultimii doi ani și faptul că nevoile mondiale în materie de relocare au rămas la un nivel istoric de 1,2 milioane, UE ar trebui să vizeze relocarea a cel puțin încă 50 000 de persoane care au nevoie de protecție internațională până în octombrie 2019. Pentru a atinge acest obiectiv, Comisia recomandă astăzi relocarea a cel puțin 50 000 de persoane care au nevoie de protecție internațională și va pune la dispoziție 500 de milioane EUR în acest scop. Această recomandare este subsecventă exercițiului de asumare de angajamente de relocare din 4 iulie 2017, care a dus la aproximativ 14 000 de angajamente până în prezent. Prin această nouă inițiativă ar trebui să asigurăm relocarea continuă din Turcia, pentru a pune în aplicare Declarația UE-Turcia (și, de asemenea, în vederea viitorului sistem de admisie umanitară pe bază de voluntariat), din Iordania și din Liban, ambele țări găzduind un număr important de refugiați, precum și din țările aflate de-a lungul rutei central-mediteraneene în Africa de Nord și Cornul Africii, și anume Libia, Egipt, Niger, Sudan, Ciad și Etiopia. Acordarea de prioritate relocărilor din țările situate de-a lungul rutei central-mediteraneene va contribui, de asemenea, la susținerea mecanismului temporar pentru evacuarea de urgență din Libia preconizat de UNHCR. Angajamentele ar trebui să fie luate până la sfârșitul lunii octombrie.

Cu toate acestea, UE trebuie să treacă de la sisteme ad hoc la un cadru stabil. Comisia a propus, în iulie 2016, să instituie un cadru de relocare al Uniunii, cu ambiția de a crea un cadru solid pentru căi sigure și legale de acces la protecție internațională din afara UE. Adoptarea acestei propuneri devine urgentă pentru a se putea elabora o politică UE cuprinzătoare și durabilă în domeniul migrației.

În paralel, statele membre ar trebui să continue să utilizeze pe deplin alte căi legale disponibile pentru persoanele care au nevoie de protecție. Mai precis, statele membre sunt încurajate să exploreze modalitățile de instituire a unor sisteme de sponsorizare privată, în care sprijinul pentru instalare și integrare acordat persoanelor care au nevoie de protecție, inclusiv în ceea ce privește costurile conexe, poate fi furnizat de grupuri de organizații ale societății civile. Pentru a facilita aceste eforturi și a explora în continuare posibilitatea de a dezvolta aceste sisteme în UE, Comisia invită EASO să coordoneze un proiect-pilot 31 privind sistemele de sponsorizare privată, împreună cu statele membre interesate și cu implicarea unei game largi de organizații ale societății civile și de organizații internaționale relevante, precum și a unor sponsori privați potențiali, în cooperare cu statele membre.

3.2.2. Proiecte-pilot privind migrația legală

Rolul canalelor legale de migrație în cooperarea noastră cu țările terțe trebuie să devină o componentă mai importantă, astfel încât să poată fi obținute rezultate concrete, ținând seama de necesitățile noastre socioeconomice actuale și viitoare. Migrația legală este deja o componentă importantă a fluxurilor de migrație către UE. O cooperare consolidată și adaptată cu țările terțe de origine și de tranzit ale migranților în ceea ce privește migrația legală poate contribui la reducerea migrației neregulamentare, dat fiind că oferă alternative sigure și legale pentru persoanele care doresc să migreze; această cooperare poate completa lacunele existente în anumite sectoare ale piețelor forței de muncă din statele membre ale UE și poate facilita totodată cooperarea în ceea ce privește unele aspecte precum prevenirea migrației neregulamentare și readmisia și returnarea migranților aflați în situație neregulamentară.

Prin urmare, respectând pe deplin competențele statelor membre, astfel cum sunt prevăzute în tratate, Comisia este pregătită să coordoneze în 2018 proiecte-pilot cu țări terțe și să ofere sprijin financiar conex, în contextul cărora statele membre s-ar angaja să primească un anumit număr de migranți care sosesc prin canale legale, în special în scopuri economice. Inițial, aceste proiecte-pilot ar putea fi explorate cu țări terțe selectate pe baza calității parteneriatului în ceea ce privește gestionarea migrației și a nivelului de cooperare concretă privind combaterea fluxurilor neregulamentare și readmisia migranților aflați în situație neregulamentară. În acest proces este important să se promoveze implicarea sectorului privat și, în special, a actorilor economici și sociali. Parteneriatele public-privat, care s-au dovedit a fi foarte eficace în domeniul integrării, sunt esențiale în vederea identificării nevoilor de pe piețele muncii din UE și a lacunelor existente și în vederea evaluării modului în care migrația poate contribui la abordarea acestor lacune și la asigurarea unei mai bune integrări pe piața muncii.

3.3.    O politică mai eficace în materie de returnare

În conformitate cu informațiile statistice furnizate de statele membre, aproape 1 milion de resortisanți ai unor țări terțe au fost găsiți în situație de ședere ilegală pe teritoriul UE în 2016; doar în anul respectiv, numărul de resortisanți ai țărilor terțe care au primit ordin de a părăsi UE se ridica la aproape 500 000. În condițiile în care aproximativ 2,6 milioane de cereri de azil au fost depuse în 2015/2016 și rata de recunoaștere în primă instanță se ridica la 57 % în 2016 (50 % în primul trimestru al anului 2017), statele membre s-ar putea confrunta cu o situație în care mai mult de 1,5 milioane de persoane vor trebui returnate în viitorul apropiat.

Având în vedere că sunt returnați numai 36 % dintre migranții aflați în situație neregulamentară, este clar că trebuie să ne intensificăm eforturile în mod semnificativ. Un sistem eficace de returnare a persoanelor care nu au niciun drept să rămână este singura modalitate prin care Europa va fi în măsură să își arate solidaritatea cu refugiații care au cu adevărat nevoie de protecție.

Returnările eficace ar constitui, de asemenea, un semnal puternic care ar descuraja din start deplasările neregulamentare periculoase către UE. Legislația UE în vigoare 32 prevede deja un set comun de norme pe care sistemele naționale de returnare trebuie să le urmeze și să le pună în aplicare.

Având în vedere situația actuală, nesatisfăcătoare, este esențial ca atât statele membre, cât și Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă să depună eforturi suplimentare, cu sprijinul Comisiei, pentru a realiza returnări eficace. Acest lucru nu poate fi realizat dacă nu se acționează în comun și în mod sistematic și dacă nu se consolidează cooperarea cu țările terțe, pentru a se asigura îndeplinirea obligațiilor de a readmite propriii resortisanți, pe baza cadrului de parteneriat, a măsurilor luate în urma summitului de la Valletta, precum și a oricăror alte oportunități politice, după caz.

Gestionarea consolidată a UE în materie de returnare prin intermediul Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă 

Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă are sarcina de a organiza, a coordona și a desfășura operațiuni de returnare și intervenții de returnare și de a oferi statelor membre asistența necesară pentru organizarea unor astfel de operațiuni la nivelul UE. Pentru a realiza acest lucru, Agenția trebuie să accelereze tranziția dinspre o abordare axată pe cerere, în contextul căreia Agenția acționează doar atunci când acest lucru este solicitat de către unul sau mai multe state membre, către o abordare proactivă a gestionării returnărilor, în contextul căreia Agenția devine un adevărat motor pentru UE și statele sale membre. Pentru a îndeplini acest mandat, unitatea actuală responsabilă de returnări ar trebui transformată într-un departament specific din cadrul Agenției, dedicat returnărilor, care să fie echipat și dotat cu personal în mod corespunzător. Acest departament trebuie să preia conducerea în ceea ce privește implementarea tuturor măsurilor și instrumentelor oferite de Regulamentul privind Poliția de frontieră și gardă de coastă la nivel european. Agenția trebuie să elaboreze, până la jumătatea anului 2018, planuri operaționale cu obiective concrete în materie de returnare pentru fiecare stat membru, în funcție de necesitățile și prioritățile acestora în materie de returnare, punând accentul pe țările terțe cu care există acorduri de readmisie, în vederea maximizării rezultatelor. Dacă este necesar, Agenția poate avea în vedere crearea de antene operaționale în statele membre cheie.

Agenția ar trebui, de asemenea, să elaboreze proiecte-pilot care să dezvolte și să testeze soluții inovatoare pentru gestionarea în comun a returnărilor, de exemplu prin instituirea unui mecanism de punere în comun a capacităților între statele membre (inclusiv procese comune de gestionare a dezvoltării proiectelor, proceduri comune de achiziții publice pentru proiecte, contracte comune, inclusiv în ceea ce privește zborurile comerciale, capacități comune de luare în custodie publică și gestionarea în comun a centrelor de cazare a străinilor luați în custodie publică, acordarea de asistență consulară comună).

Acțiunile statelor membre

Trebuie însă notat faptul că acțiunile Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă vor avea succes numai dacă sunt însoțite de eforturi sporite din partea statelor membre. Statele membre ar trebui să continue punerea în aplicare a recomandării și a Planului de acțiune reînnoit privind returnarea, utilizând pe deplin flexibilitatea disponibilă în cadrul legislației existente. Acestea ar trebui să își raționalizeze sistemele naționale de returnare pentru a favoriza integrarea operațională a activităților de returnare la nivelul UE organizate de Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă, în special prin furnizarea de informații cu privire la planificarea orientativă a operațiunilor naționale de returnare, inclusiv la numărul de persoane returnate și la țările terțe către care se efectuează returnări în mod regulat.

Cu sprijinul coordonat al agențiilor UE, statele membre cu frontiere externe ar trebui, de asemenea, să exploateze pe scară largă întregul potențial operațional al abordării de tip „hotspot”, pentru a se asigura că operațiunile de returnare pot fi gestionate mai rapid și mai eficient, în special în situația creșterii semnificative a numărului de sosiri neregulamentare. Acest lucru poate implica punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru identificarea rapidă a persoanelor care, în mod clar, nu au nevoie de protecție sau ale căror cereri sunt inadmisibile, în paralel cu utilizarea unor mijloace eficace care să garanteze că aceste persoane pot fi apoi returnate rapid.

Aplicația de gestionare integrată a returnărilor (IRMA) administrată de Comisie ar trebui să fie dezvoltată în continuare și integrată, în cursul anului 2018, în fluxul de lucru legat de gestionarea returnărilor al Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă și al statelor membre.

Prin intermediul rapoartelor prezentate cu regularitate, Comisia va trece în revistă progresele înregistrate. Comisia va colabora cu statele membre pentru a urmări progresele privind returnările, va face schimb de informații privind evoluțiile din domeniul migrației neregulamentare și va furniza cu regularitate feedback cu privire la performanța sistemelor de returnare în întreaga UE, acoperind atât statele membre, cât și Agenția Europeană pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă.

În cazul în care fragmentarea și, mai ales, ratele de returnare nesatisfăcătoare continuă, va fi probabil necesar să se caute soluții pentru o mai mare convergență. Acest lucru ar putea include standardizarea tuturor aspectelor procesului de returnare, de la identificare/reținere și până la executarea operațiunilor de returnare, apropierea normelor privind riscul de sustragere și motivele luării în custodie publică și a normelor privind emiterea de interdicții de intrare, examinarea posibilităților de obținere a unei mai mari coerențe cu procedurile de azil, precum și facilitarea punerii în aplicare a deciziilor de returnare ale statelor membre cu valabilitate la nivelul UE și asigurarea unei responsabilități comune a statele membre și a Agenției Europene pentru Poliția de Frontieră și Garda de Coastă pentru punerea în aplicare a acestor decizii.

3.4.    Dimensiunea externă: cadrul de parteneriat privind migrația

De la adoptarea Agendei europene privind migrația, UE a instituit diverse elemente constitutive ale unei politici externe veritabile în domeniul migrației, completând angajamentul nostru mai larg în materie de politică externă și de dezvoltare. UE și statele membre ar trebui să continue să colaboreze și să își coordoneze acțiunile în mod sistematic, prin intermediul cadrelor oferite de cadrul de parteneriat și de procesul de la Valletta, pentru a consolida progresele realizate în direcția gestionării comune a fluxurilor de migrație cu țările de origine și de tranzit.

Perioada de mai bine de un an de la punerea în aplicare a cadrului de parteneriat arată că această abordare a promovat luarea de măsuri în țările partenere în ceea ce privește reformarea sistemelor de gestionare a migrației ale acestora și combaterea mai eficace a introducerii ilegale de persoane, dar nu a condus încă la o cooperare consolidată privind returnările. Pentru a putea avansa, este nevoie de investiții suplimentare într-o serie de domenii.

Resursele Fondului fiduciar al UE pentru Africa, în special cele dedicate Africii de Nord, ar trebui să fie consolidate în continuare prin finanțare suplimentară din partea statelor membre. Întrucât Fondul fiduciar al UE pentru Africa va expira în 2020, în contextul discuțiilor pentru următorul cadru financiar multianual al Uniunii ar trebui să se acorde atenția cuvenită soluției cele mai potrivite pentru asigurarea unei finanțări eficace pentru politica externă în domeniul migrației. De asemenea, resursele destinate misiunilor PSAC trebuie să fie sprijinite în continuare, inclusiv cu resursele care sunt necesare pentru a completa eventualele lacune în materie de resurse mobilizate.

Pentru obținerea unor rezultate mai bune în ceea ce privește returnarea și readmisia, este necesară abordarea într-un mod mai sistematic și mai eficace a lipsei cooperării din partea unor țări terțe de origine cheie, prin mobilizarea tuturor stimulentelor și mijloacelor de presiune disponibile, atât la nivelul UE, cât și la nivelul statelor membre. Acest lucru implică sporirea gamei de politici ale UE care contribuie la acest efort, de exemplu prin punerea la dispoziție de căi legale pentru migrația regulamentară prin intermediul unor proiecte-pilot la nivelul UE sau prin consolidarea sprijinului pentru reintegrare. În paralel cu negocierile oficiale, UE va continua să recurgă la dispozitive neoficiale, cum ar fi procedurile standard de operare. În cazul în care lipsa de cooperare persistă, inițiativa statelor membre de a-și coordona răspunsul cu măsuri privind vizele, în funcție de necesități, în cadrul normelor actuale privind vizele, ar putea furniza mijloace de presiune suplimentare.

Găsirea unui răspuns la creșterea presiunii exercitate de migrație pe ruta central-mediteraneeană a devenit un punct esențial de acțiune și pentru cadrul de parteneriat. Sunt în desfășurare activități menite să asigure măsuri subsecvente efective ale strategiei prezentate în Comunicarea comună privind migrația pe ruta central-mediteraneeană din ianuarie 2017 și ale acțiunilor prevăzute în Declarația de la Malta din februarie 2017 și în planul de acțiune al Comisiei din iulie 2017 33 . Inițiativele multilaterale, cum ar fi Grupul de contact pentru zona mediteraneeană și reuniunea de la Paris din 28 august, au consolidat eforturile depuse în vederea recâștigării controlului asupra fluxurilor de migrație de-a lungul rutei.

Pentru a consolida rezultatele obținute până în prezent, UE va continua să își intensifice toate inițiativele necesare pentru a oferi un răspuns migranților blocați în Libia, concentrându-se asupra celor mai urgente nevoi ale acestora, în special prin abordarea situației grave din centrele de cazare a migranților luați în custodie publică, mai ales prin:

·intensificarea activității desfășurate prin intermediul UNHCR și al Organizației Internaționale pentru Migrație care vizează protecția și furnizarea de asistență migranților; îmbunătățirea condițiilor de viață ale persoanelor luate în custodie publică; îmbunătățirea accesului la protecție al migranților celor mai vulnerabili; promovarea de alternative la luarea în custodie publică, inclusiv prin crearea de locuri de cazare speciale pentru persoanele vulnerabile;

·dezvoltarea de noi proiecte în cadrul Fondului fiduciar al UE pentru Africa, care să vizeze autoritățile locale și să promoveze oportunități socioeconomice pentru comunitățile locale;

·intensificarea activităților vizând reducerea progresivă a numărului de migranți blocați în Libia, prin accelerarea în continuare a colaborării cu Organizația Internațională pentru Migrație privind returnările voluntare asistate și cu UNHCR prin sprijinirea planurilor privind un mecanism temporar de evacuare;

·consolidarea capacităților autorităților libiene de a controla granița de sud a țării și intensificarea cooperării cu țările învecinate.

În acest context, UE va continua să sprijine ONU în direcția găsirii unei soluții politice în Libia, deoarece numai stabilitatea și pacea pot crea condițiile necesare pe termen lung pentru a obține o gestionare sustenabilă a fluxurilor de migrație.

Viitorul summit Uniunea Africană-UE de la Abidjan va fi o bună ocazie de a trece în revistă provocările comune cu cele ale Africii, inclusiv în domeniul migrației, și de a consolida parteneriatul nostru de lungă durată într-o mare varietate de domenii, cu o atenție specială acordată chestiunii tinerilor.

Activitățile desfășurate în contextul cadrului de parteneriat vor reprezenta o contribuție esențială la discuțiile de la nivel global privind măsurile menite să dea curs Declarației de la New York adoptate la Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite din septembrie 2016. UE va coopera îndeaproape cu statele membre și va utiliza toate pârghiile sale politice și diplomatice pentru a realiza un program ambițios privind pactul global al ONU pentru o migrație sigură, ordonată și regulamentară, precum și pentru dezvoltarea pactului global privind refugiații și a Cadrului cuprinzător de răspuns privind refugiații dezvoltat cu țările-pilot.

4.    Concluzii

Agenda europeană privind migrația, adoptată în 2015, a instituit cadrul necesar pentru a avansa în direcția unei mai bune gestionări a migrației, sub toate aspectele sale. Aceasta a formulat răspunsul Uniunii la situația de criză și a furnizat un cadru solid pentru schimbările structurale necesare în sistemele noastre de migrație și de azil.

Comisia consideră că monitorizarea și raportarea cu regularitate reprezintă o modalitate eficace de stimulare a rezultatelor. Pentru a consolida această abordare, Comisia va prezenta cu regularitate un raport consolidat privind progresele realizate, care să acopere toate dimensiunile Agendei europene privind migrația.

Dacă nu profităm de oportunitatea pe care o reprezintă măsurile de stabilizare actualmente în vigoare, riscăm să periclităm ceea ce s-a realizat până în prezent și să rămânem blocați într-o stare permanentă de gestionare a crizelor. Așadar, acum este momentul să ne intensificăm cu toții eforturile comune pentru a asigura un cadru mai stabil pentru viitor.

(1)

     Reuniunea extraordinară a Consiliului European din 23 aprilie 2015.

(2)

 O Agendă europeană privind migrația, COM(2015) 240 final (13 mai 2015).

(3)

Declarația din Malta a membrilor Consiliului European privind aspectele externe ale migrației: abordarea rutei central-mediteraneene: http://europa.eu/rapid/press-release_IP-17-3091_ro.htm .

(4)

Comunicarea privind stadiul de realizare a acțiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migrația, COM(2016) 85 final din 10 februarie 2016, a identificat toate măsurile imediate întreprinse pentru recăpătarea controlului.

(5)

 Numărul de treceri neregulamentare ale frontierei se ridică la 78 pe zi, în medie, între 21 martie 2016 și 17 septembrie 2017.

(6)

Începând cu 20 septembrie, peste 9 700 de sirieni au fost deja relocați din Turcia în UE.

(7)

Pentru perioada 2014-2020.

(8)

Valori comunicate de statele membre în rapoartele lor de punere în aplicare, acoperind perioada 2014-2016.

(9)

Concluziile reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului din 20 iulie 2015, disponibile la adresa: http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-11130-2015-INIT/ro/pdf.

(10)

COM(2016) 385 final din 7 iunie 2016.

(11)

Comisia raportează cu regularitate cu privire la progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a abordării bazate pe cadrul de parteneriat; a se vedea, în acest sens, cel mai recent raport COM(2017) 471 final din 6 septembrie 2017.

(12)

http://www.un.org/esa/ffd/publications/aaaa-outcome.html.

(13)

Raportul comun Europol-INTERPOL, mai 2016: cifra de afaceri anuală aferentă introducerii ilegale de migranți se ridica în 2015 la aproximativ 5-6 miliarde USD, aceasta fiind una dintre principalele activități generatoare de profit pentru criminalitatea organizată din Europa.

(14)

COM(2015) 285 final din 27 mai 2015.

(15)

SWD(2017) 117 final.

(16)

În primul semestru al anului 2017, 101 persoane au fost arestate și aduse în fața instanțelor judecătorești; 66 de vehicule și 8 motociclete au fost confiscate și puse sub sigiliu; 79 de persoane au fost arestate pentru infracțiuni legate de traficul de persoane.

(17)

 Operația Sophia și EUBAM Libya, precum și, în regiunea Sahel, EUCAP Sahel Niger, EUCAP Sahel Mali și EUTM Mali.

(18)

Regulamentul (CE) nr. 377/2004 al Consiliului din 19 februarie 2004 privind crearea unei rețele de ofițeri de legătură în materie de imigrație (JO L 64, 2.3.2004, p. 1).

(19)

http://www.infomigrants.net/

(20)

 Acesta furnizează informații potențialilor migranți cu privire la căile legale de a ajunge în Europa și la riscurile și consecințele legate de intrarea sau șederea neregulamentară în UE: http://ec.europa.eu/immigration/.

(21)

Aceasta include atât persoanele returnate în țările terțe, cât și migranții aflați în situație neregulamentară care sunt transferați de la un stat membru la altul, pe baza acordurilor bilaterale de readmisie, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3) din Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, 24.12.2008, p. 98).

(22)

A se vedea Comunicarea privind eficientizarea politicii de returnare a UE – Un plan de acțiune reînnoit, COM(2017) 200 final din 2 martie 2017.

(23)

Decizia (UE) 2016/344 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind instituirea unei platforme europene pentru intensificarea cooperării în materie de combatere a muncii nedeclarate (JO L 65, 11.3.2016, p. 12).

(24)

Cifre OIM, http://missingmigrants.iom.int/region/mediterranean.

(25)

COM(2017) 211 final din 12 aprilie 2017.

(26)

http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-10085-2017-INIT/ro/pdf.

(27)

1) Combaterea cauzelor profunde ale migrației (acțiunea externă a UE); 2) identificarea și înregistrarea rapidă și detaliată; 3) asigurarea unei primiri corespunzătoare în UE; 4) asigurarea accesului rapid și efectiv la procedurile de stabilire a statutului și punerea în aplicare a garanțiilor procedurale; 5) asigurarea unor soluții durabile și 6) acțiuni transversale (respectarea interesului superior al copilului, procese mai eficace de utilizare a datelor, cercetării, formării și finanțării).

(28)

Pentru verificarea adecvării migrației legale, a se vedea:    
  http://ec.europa.eu/smart-regulation/roadmaps/docs/2016_home_199_fitnesscheck_legal_migration_en.pdf

(29)

Concluziile Consiliului European, 22-23 iunie 2017, http://www.consilium.europa.eu/ro/press/press-releases/2017/06/23-euco-conclusions/

(30)

Declarație comună a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei Europene privind prioritățile legislative ale UE pentru 2017, https://ec.europa.eu/commission/publications/joint-declaration-eus-legislative-priorities-2017_ro  

(31)

 Acesta se va desfășura în paralel cu studiul lansat recent de Comisie cu privire la fezabilitatea și valoarea adăugată a sistemelor de sponsorizare, ca o posibilă cale către canale sigure de admisie în UE.

(32)

Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală, JO L 348, 24.12.2008, p. 98.

(33)

 SEC(2017), 4 iulie 2017.