COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 26.9.2017
COM(2017) 546 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU
Evaluare intermediară a Regulamentului (UE) nr. 652/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor , de modificare a Directivelor 98/56/CE, 2000/29/CE și 2008/90/CE ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 178/2002, (CE) nr. 882/2004 și (CE) nr. 396/2005 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivei 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Deciziilor 66/399/CEE, 76/894/CEE și 2009/470/CE ale Consiliului
{SWD(2017) 314 final}
{SWD(2017) 315 final}
{SWD(2017) 316 final}
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU
Evaluare intermediară a Regulamentului (UE) nr. 652/2014 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor
, de modificare a Directivelor 98/56/CE, 2000/29/CE și 2008/90/CE ale Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 178/2002, (CE) nr. 882/2004 și (CE) nr. 396/2005 ale Parlamentului European și ale Consiliului, a Directivei 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Deciziilor 66/399/CEE, 76/894/CEE și 2009/470/CE ale Consiliului
1.Introducere
Regulamentul (UE) nr. 652/2014 al Parlamentului European și al Consiliului a intrat în vigoare la sfârșitul lunii iunie a anului 2014 și a stabilit un cadru financiar comun (CFC) în domeniile lanțului alimentar, sănătății și bunăstării animalelor, sănătății plantelor și materialului de reproducere a plantelor (denumit în continuare „Regulamentul privind CFC”).
Prezentul raport este elaborat în temeiul articolului 42 („Evaluare”) din Regulamentul privind CFC, conform căruia Comisia stabilește și prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind evaluarea intermediară a următoarelor măsuri care vizează cheltuieli:
·programele veterinare de eradicare, control și supraveghere (denumite în continuare „programe veterinare”) puse în aplicare de statele membre, care vizează eliminarea progresivă a bolilor animalelor și a zoonozelor și punerea în aplicare a măsurilor de control al bolilor;
·programele de supraveghere fitosanitară privind prezența dăunătorilor pe teritoriul Uniunii;
·măsurile veterinare și fitosanitare de urgență, care urmăresc soluționarea la timp a situațiilor de urgență care afectează sănătatea animalelor și, respectiv, a plantelor;
·activitățile laboratoarelor de referință ale Uniunii Europene (LRUE), care urmăresc să asigure o testare uniformă de înaltă calitate în UE și să susțină activitățile Comisiei vizând gestionarea riscurilor în domeniul analizelor de laborator;
·programul „O formare mai bună pentru o hrană mai sigură” (Better Training for Safer Food - BTSF), care reprezintă o inițiativă de formare profesională adresată personalului autorităților naționale implicate în controalele oficiale vizând legislația privind alimentele și hrana pentru animale, normele privind sănătatea și bunăstarea animalelor și sănătatea plantelor.
În conformitate cu actualul cadru financiar multianual (CFM), sumele alocate pentru seria de activități enumerate mai sus reprezintă aproape întregul buget din domeniul lanțului alimentar.
Prezentul raport descrie rezultatul exercițiului de evaluare intermediară, pe baza studiului justificativ extern
și a evaluării interne efectuate la nivelul Comisiei. El este însoțit de un document de lucru al serviciilor Comisiei (DLS), care oferă o imagine de ansamblu asupra punerii în aplicare tehnice și financiare a activităților CFC și rezumă constatările studiului justificativ extern.
Programul de cheltuieli al UE oferă sprijin financiar pentru realizarea obiectivelor legislației UE privind produsele alimentare și hrana pentru animale. Contribuția sa la realizarea obiectivelor este corelată intrinsec cu contribuția cheltuielilor naționale și cu măsurile care obligă din punct de vedere juridic statele membre să întreprindă acțiuni.
Sfera de cuprindere a evaluării intermediare cuprinde punerea în aplicare a Regulamentului privind CFC în 2014, 2015 și, pe baza datelor preliminare disponibile, în 2016. Datele parțiale disponibile pentru 2016 reprezintă o limitare pentru prezenta evaluare.
2.Contextul și obiectivele Regulamentului privind CFC
Regulamentul privind CFC a fost creat pentru a îmbunătăți funcționarea cheltuielilor pentru activitățile puse în aplicare în domeniul lanțului alimentar, precum și pentru a plasa accentul pe prioritățile de finanțare ale UE care oferă o valoare adăugată reală. El a modernizat și a raționalizat dispozițiile financiare preexistente într-un cadru unic, cu proceduri armonizate, rate de plată standardizate, măsuri și costuri eligibile clarificate.
Din punct de vedere operațional, majoritatea activităților și a măsurilor erau deja sprijinite înainte de 2014. Au fost introdus noi măsuri în domeniul fitosanitar, și anume posibilitatea de a cofinanța punerea în aplicare a programelor de supraveghere vizând prezența organismelor dăunătoare plantelor pe teritoriul Uniunii.
Obiectivul general de politică al Regulamentului privind CFC este de a contribui la asigurarea unui nivel înalt de sănătate pentru oameni, animale și plante de-a lungul lanțului alimentar și în domeniile conexe, prin prevenirea și eradicarea bolilor și dăunătorilor și prin asigurarea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor și a mediului, consolidând, în același timp, competitivitatea industriei alimentare și a hranei pentru animale din Uniune și favorizând crearea de locuri de muncă.
Acest obiectiv general este concretizat în patru obiective specifice, unul pentru fiecare dintre cele patru domenii de cheltuieli vizate de Regulamentul privind CFC și anume: siguranța alimentelor, sănătatea și bunăstarea animalelor, sănătatea plantelor, controalele oficiale.
Obiectivele specifice sunt însoțite de șase indicatori de performanță specifici prevăzuți, de asemenea, în Regulamentul privind CFC, care au asigurat o bază pentru efectuarea unei evaluări sectoriale a măsurilor puse în aplicare în cadrul fiecăruia dintre cele patru domenii de cheltuieli vizate.
În vederea atingerii obiectivului său, pentru Regulamentul privind CFC s-a rezervat un plafon total maxim de cheltuieli în valoare de 1 891 936 000 EUR pentru perioada de șapte ani 2014-2020, care face obiectul actualului CFM.
Cheltuielile CFC constau, în principal, în cofinanțare directă acordată statelor membre, care sunt beneficiarii aproape exclusivi ai cheltuielilor UE în acest domeniu. Statele membre primesc o rambursare pentru costurile eligibile suportate pentru aplicarea măsurilor eligibile. Contribuția financiară a Uniunii se realizează, în principal, sub forma unui grant.
3.Rezultatele evaluării intermediare a punerii în aplicare a Regulamentului privind CFC
În conformitate cu dispozițiile articolului 42 din Regulamentul privind CFC, raportul de evaluare intermediară vizează următoarele aspecte:
·atingerea obiectivelor CFC [articolul 2 alineatul (1)], în ceea ce privește eficiența utilizării resurselor și valoarea sa adăugată, la nivelul Uniunii;
·posibilitatea simplificării programului;
·pertinența continuă a tuturor obiectivelor;
·contribuția măsurilor la prioritățile Uniunii de creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii.
El ia în considerare rezultatele evaluărilor privind impactul pe termen lung al măsurilor precedente.
Evaluarea ține cont de progresele înregistrate, prin utilizarea celor șase indicatori CFC enumerați la articolul 2 alineatul (2).
3.1
Atingerea obiectivelor Regulamentului privind CFC: eficiență și valoare adăugată a UE
Obiectivul general de politică prezentat în contextul prezentului raport este completat de patru obiective specifice, câte unul pentru fiecare dintre cele patru domenii de cheltuieli vizate.
·Sănătatea animalelor: contribuirea la o mai bună stare de sănătate a animalelor din Uniune și la îmbunătățirea bunăstării animalelor.
·Sănătatea plantelor: contribuirea la detectarea în timp util a dăunătorilor și la eradicarea lor în cazul în care au pătruns în Uniune.
·Controale oficiale: contribuirea la îmbunătățirea eficacității, eficienței și fiabilității controalelor oficiale și a altor activități realizate în vederea punerii efective în aplicare și a respectării normelor Uniunii (în domeniile reglementate de Regulamentul privind CFC).
·Siguranța alimentelor: contribuirea la un nivel înalt de siguranță a alimentelor și a sistemelor de producție de alimente și a altor produse care pot afecta siguranța alimentelor, îmbunătățind în același timp sustenabilitatea producției de alimente.
Aceste obiective specifice sunt însoțite de cei șase indicatori din Regulamentul privind CFC menționați mai sus, care oferă o abordare generală pentru a urmări progresul cheltuielilor în acest domeniu. Pentru a monitoriza și a măsura în mod concret performanțele activităților CFC, serviciile Comisiei au transpus acești indicatori într-un set cuprinzător de douăzeci și unu de indicatori tehnici operaționali, care definesc obiective specifice pentru fiecare în parte
pentru 2017 și 2020. Acest set de indicatori oferă informații despre performanța tehnică a măsurilor CFC, dar nu permite evaluarea raportului cost-eficacitate al programului. În particular, absența indicatorilor disponibili privind raportul cost-eficacitate limitează evaluarea eficacității măsurilor CFC.
3.1.1
Sănătatea animalelor
Atingerea obiectivelor
Punerea în aplicare a măsurilor sanitar-veterinare reprezintă cea mai mare parte a cheltuielilor din bugetul prevăzut în Regulamentul privind CFC, având în vedere că numai programele veterinare depășesc 75 % din totalul cheltuielilor în 2014 și 2015. Plățile pentru programele veterinare în 2014 s-au ridicat la 136 de milioane EUR, din 180 de milioane EUR, iar în 2015 ele s-au ridicat la 148 de milioane EUR din 194 de milioane EUR. Această relevanță bugetară se reflectă, de asemenea, în faptul că 12 dintre cei 21 de indicatori tehnici monitorizați în acest context se referă la acest domeniu de cheltuieli. Indicatorii selectați se axează pe bolile animalelor și pe zoonozele prioritare; ei permit monitorizarea evoluției geografice a zonelor UE care sunt indemne de boli specifice ale animalelor și măsurarea parametrilor tehnici precum prevalența, incidența și numărul de cazuri. Analiza acestor indicatori pentru perioada 2014-2016 indică o tendință epidemiologică pozitivă pentru toate bolile prioritare care sunt vizate de sprijin financiar din partea UE în cadrul programelor veterinare, un număr tot mai mare de state membre sau regiuni devenind indemne de boli ale animalelor, toți parametrii monitorizați înregistrând o reducere generală. Un exemplu semnificativ îl reprezintă programele UE care abordează problema rabiei: această boală a fost aproape eradicată în UE la animalele sălbatice (până în 2020 se estimează că se va realiza o eradicare completă), iar numărul cazurilor a scăzut de la 80 în 2014 la doar 18 în 2016, reducând semnificativ riscul pentru sănătate și permițând libera circulație a pisicilor și câinilor pe teritoriul UE. Un alt bun exemplu este numărul tot mai mare de state membre indemne de bruceloză bovină: la sfârșitul anului 2016, două dintre cele cinci state membre care au beneficiat de un program cofinanțat de UE în cursul perioadei examinate au devenit indemne de această boală; în celelalte trei state membre, principalul indicator de performanță care monitorizează evoluția prevalenței le nivelul efectivelor a scăzut cu 25 % în aceeași perioadă, indicând o tendință pozitivă spre eradicarea completă a bolii. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că există în continuare unele domenii în care situația nu s-a îmbunătățit precum era de așteptat, cum ar fi cazurile de tuberculoză bovină (în 1 din 5 state membre care dispun de un program cofinanțat de UE) și bruceloza ovină și caprină (în 1 stat membru și în câteva regiuni ale altui stat membru din 6 state membre care dispun de programe cofinanțate de UE). În timp ce indicatorii pentru salmoneloză și bruceloză la animale înregistrează progrese, indicatorii la oameni nu au prezentat încă rezultatele așteptate de scădere anuală cu 2 procente a cazurilor, în perioada de trei ani care face obiectul evaluării.
Punerea în aplicare a măsurilor de urgență în ceea ce privește apariția focarelor de boli veterinare îndeplinește, de asemenea, un rol esențial în obținerea unui stări mai bune de sănătate a animalelor în UE, precum și în protejarea economiei UE de o criză veterinară gravă și de amploare. Datorită depistării precoce și aplicării imediate a măsurilor de urgență cofinanțate de UE, toate epidemiile recente au fost aduse sub control, fiind evitate consecințe economice importante – cum ar fi restricțiile comerciale și blocarea exporturilor. Un exemplu recent îl reprezintă lupta împotriva epidemiei de dermatoză nodulară contagioasă (DNC), o boală virală infecțioasă a bovinelor transmisă prin saliva infectată sau prin insecte, introdusă în UE din Turcia. În 2016, această boală a afectat șapte țări din Europa de Sud-Est, inclusiv Grecia, Bulgaria și regiunea balcanică. Toate aceste țări au recurs la vaccinarea în masă, cu sprijinul băncii de vaccinuri împotriva DNC a UE înființată imediat pentru a face față situației de urgență. Această campanie de vaccinare a condus la limitarea cu succes a răspândirii bolii: nu au fost afectate alte state membre în 2016 și boala nu a reapărut în zonele vaccinate.
Eficiență
Îmbunătățirea stării de sănătate a animalelor este însoțită de o reducere progresivă a resurselor financiare necesare în domeniu, care, în cazul specific al programelor veterinare, au scăzut cu 11 milioane EUR în perioada de trei ani care a făcut obiectul evaluării.
Mai puțin previzibile sunt cheltuielile pentru măsuri de urgență, care variază de la un an la altul ca urmare a unor factori dificil de anticipat și de controlat, inclusiv schimbările climatice și globalizarea vectorilor, precum și reapariția ciclică a unor boli endemice.
Trebuie subliniat faptul că un raport special recent al Curții de Conturi
, publicat în aprilie 2016, arată că strategia Comisiei cu privire la bolile animalelor este solidă și bine dezvoltată, incluzând un cadru bun pentru stabilirea de priorități în utilizarea resurselor bugetare vizând programele prioritare. Conform constatărilor din raportul menționat, programele statelor membre îndeplinesc criteriile impuse și, în general, sunt bine concepute și sunt puse în aplicare în mod corespunzător. În plus, statele membre demonstrează că dispun de sisteme adecvate pentru identificarea focarelor epidemice de boli ale animalelor și pentru facilitarea eradicării lor. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că raportul Curții de Conturi recunoaște, de asemenea, lipsa modelelor standard internaționale și a indicatorilor economici, ceea ce limitează posibilitatea Comisiei de a demonstra eficacitatea cheltuielilor veterinare.
Valoarea adăugată a UE
Obținerea unei mai bune stări de sănătate a animalelor este rezultatul măsurilor juridice puse în aplicare la nivelul UE, cu sprijinul tehnic și financiar acordat de UE statelor membre. Atunci când se suspectează sau se confirmă prezența unei boli, sunt instituite imediat o serie de acțiuni de prevenire și control în cadrul sistemului de măsuri de urgență, inclusiv închiderea temporară a frontierelor pentru circulația loturilor susceptibile și regionalizarea
bolii. Varietatea măsurilor care trebuie instituite pentru combaterea bolilor animalelor și faptul că multe dintre aceste boli ignoră frontierele necesită un sistem centralizat de gestionare pentru a coordona și a organiza în mod corespunzător punerea în aplicare a acțiunilor specifice în statele membre.
Limitările bugetare din unele state membre, în special în statele care se confruntă cu o criză economică sau cu alte constrângeri, pot limita sau întârzia punerea în aplicare a măsurilor necesare pentru a izola focarul unei boli. Prin urmare, contribuția financiară a UE sprijină sistemul de gestionare a crizelor la nivelul UE în cazul apariției unui focarUn bun exemplu de coordonare UE este recenta gestionare la nivelul UE a focarului de pestă porcină africană, care a ajuns în UE din Rusia în 2014. Încă din etapele inițiale ale epidemiilor – determinate de boli împotriva cărora nu există vaccinuri – Comisia a promovat proactiv o strategie comună pentru statele membre afectate, țările terțe învecinate și statele membre vecine expuse riscurilor, pe baza legislației UE și a celor mai bune cunoștințe științifice. Comisia a acordat sprijin tehnic și financiar pentru măsuri specifice vizând sprijinirea politicilor aferente. Această acțiune coordonată a condus la limitarea răspândirii bolii în perioada vizată de actuala evaluare și în condițiile unor costuri limitate, atât pentru bugetele UE, cât și pentru cele naționale. De asemenea, s-au evitat perturbări majore ale schimburilor comerciale, atât în cadrul UE, cât și cu țări din afara UE.
3.1.2
Sănătatea plantelor
Atingerea obiectivelor
Deși sprijinul financiar al UE pentru punerea în aplicare a măsurilor de urgență în domeniul fitosanitar se acordă de mulți ani, finanțarea programelor de supraveghere fitosanitară se află încă într-o fază inițială.
Programele de supraveghere epidemiologică au fost stabilite pentru prima dată în 2015; prin urmare, evaluarea rezultatelor acestora a fost limitată din cauza perioadei scurte și a absenței măsurilor precedente. Cu toate acestea, statele membre ale UE au salutat introducerea lor încă din primul an, 17 țări din UE prezentând un program în 2015 și 22 de țări în 2016. În anul 2015, punerea în aplicare a programelor de supraveghere epidemiologică a permis depistarea unor noi de riscuri emergente pe teritoriul Uniunii, cum ar fi bacteria care afectează plantele denumită Xylella fastidiosa.
Bugetul disponibil pentru a sprijini punerea în aplicare a măsurilor de urgență și a programelor de supraveghere epidemiologică vizând prezența dăunătorilor reprezintă o parte limitată din cheltuielile totale efectuate în baza Regulamentului privind CFC. În 2014, cheltuielile pentru punerea în aplicare a măsurilor de urgență s-au ridicat la 7,7 milioane EUR, iar în 2015 la 12,2 milioane EUR, în timp ce cheltuielile pentru programele de supraveghere epidemiologică s-au ridicat la 4,2 milioane EUR în 2015.
Pentru a urmări rezultatele punerii în aplicare a măsurilor fitosanitare de urgență, Comisia monitorizează numărul de cazuri pentru anumiți dăunători prioritari, inclusiv un agent patogen devastator precum Xylella fastidiosa. În domeniul fitosanitar, atingerea obiectivului de eradicare în cazul apariției unui focar este posibilă numai dacă măsurile decisive se pun în aplicare imediat și nu atunci când un dăunător este deja endemic într-o zonă. Dificultățile în realizarea eradicării se pot datora lipsei de soluții eficace de tratare, numărului mare de specii de plante sensibile, dinamicii populației și ciclului de viață al dăunătorilor și al vectorilor acestora prezenți în păduri, parcuri și plantații cu o mare valoare economică, socială și ecologică. În cazurile în care eradicarea nu este posibilă, izolarea este singura alternativă în stadiul actual al cunoașterii științifice. Aceasta evidențiază importanța detectării timpurii care trebuie realizată prin intermediul programelor de supraveghere.
Eficiență
Punerea în aplicare a programelor de supraveghere epidemiologică urmărește depistarea prezenței pe teritoriul UE a dăunătorilor prioritari. În acest sens, o majorare progresivă a resurselor financiare este prevăzută în actualul CFM, sprijinind obiectivul de a extinde acoperirea teritoriului Uniunii prin respectivele programe de supraveghere epidemiologică până în 2020.
La fel ca în cazul măsurilor veterinare de urgență, cheltuielile pentru măsurile fitosanitare de urgență sunt variabile și mai puțin previzibile din cauza riscurilor emergente ca urmare a schimbărilor climatice, a comerțului mondial și a circulației călătorilor în întreaga lume. În perioada 2014-2016, ele au vizat, în principal, patru dăunători majori: măsurile de urgență vizând nematodul lemnului de pin și Xylella fastidiosa, împreună cu Anoplophora glabripennis și Pomacea insularum, care au reprezentat aproape toate plățile (91 %). În cursul perioadei examinate, sprijinul financiar al UE pentru punerea în aplicare a măsurilor de urgență a contribuit la prevenirea introducerii suplimentare și a răspândirii în continuare a dăunătorilor menționați mai sus în restul teritoriului Uniunii.
Valoarea adăugată a UE
Intervenția UE sprijină gestionarea focarelor epidemice de boli ale plantelor, în cazul cărora UE oferă contribuția financiară necesară la nivelul statelor membre pentru a pune în aplicare măsuri de urgență în scopul de a preveni răspândirea în continuare a dăunătorilor relevanți în restul teritoriului Uniunii.
În plus, sprijinul Uniunii facilitează coordonarea între statele membre în vederea supravegherii dăunătorilor plantelor cărora trebuie să li se acorde mai multă atenție din cauza impactului lor economic, social și asupra mediului.
În ansamblu, punerea în aplicare a programelor de supraveghere epidemiologică cofinanțate de UE și a măsurilor de urgență pe teritoriul UE contribuie la conservarea producției agricole prin protecția sănătății plantelor, precum și prin protecția biodiversității și a pădurilor, alături de competitivitatea agricolă.
3.1.3
Controalele oficiale
Atingerea obiectivelor
Sprijinul financiar al UE pentru sistemul de controale oficiale vizează două instrumente majore, care acoperă aproape 100 % din costurile eligibile suportate: activitățile de testare efectuate de rețeaua de 43 de LRUE și cursurile de formare puse la dispoziție vizând o serie de domenii prioritare în materie de siguranță alimentară, atât de către LRUE, cât și în contextul inițiativei BTSF. S-au elaborat patru indicatori operaționali pentru a monitoriza performanța principalelor măsuri cofinanțate în domeniul controalelor oficiale.
LRUE au contribuit, printre altele, la actualizarea continuă a instrumentelor de diagnosticare pentru identificarea în timp util a agenților patogeni. Acest aspect este esențial pentru aplicarea uniformă a controalelor în întreaga UE deoarece asigură încrederea în fiabilitatea rezultatelor testelor și condiții de concurență echitabile. O rată medie de succes de 85 % a laboratoarelor participante la testele de competență
efectuate de rețeaua LRUE indică aplicarea cu succes a metodelor de testare ale laboratoarelor de referință în întreaga UE. Prin formare continuă, prin intermediul unui atelier de lucru anual organizat de fiecare LRUE, laboratoarele naționale de referință (LNR-uri) implicate în controlul oficial au avut posibilitatea de a-și îmbunătăți nivelul de pregătire profesională. Rata medie de satisfacție a participanților, în ceea ce privește conținuturile sesiunilor de formare, a fost de peste 87 %.
Inițiativa de formare BTSF a acoperit, pentru cei trei ani examinați, 52 de subiecte de importanță majoră pentru domeniile CFC. Programul a fost considerat util de către participanți, atât în statele membre ale UE, cât și în țările terțe, cu o rată de satisfacție care depășește 90 % pentru toți anii examinați. De asemenea, rata de succes a testelor efectuate de participanți după formare este foarte înaltă, de aproximativ 88 %. Cursurile de formare au contribuit la o înțelegere comună în toate statele membre a obligațiilor lor și a modalităților optime de aplicare a legislației UE relevante. Programul BTSF s-a dovedit, de asemenea, util pentru a răspunde nevoilor noi, în special în timpul situațiilor de criză, când a contribuit atât la prevenire, cât și la pregătirea pentru situații de criză. Un exemplu concret îl constituie formarea BTSF în domeniul investigațiilor privind focarele de toxiinfecție alimentară, care a fost organizată pe parcursul celor trei ani examinați și s-a axat pe subiecte precum pregătirea în caz de epidemie, gestionarea epidemiilor și comunicarea în situații de criză, adresându-se echipelor naționale din cadrul autorităților de sănătate publică, veterinare și pentru siguranța alimentelor.
Eficiență
Cele 2 activități sunt finanțate de UE în proporție de 100 %, fiecare reprezentând un cost anual de aproximativ 15 milioane EUR pentru bugetul UE. Acest cost limitat a permis totuși LRUE să efectueze activități de testare la nivel înalt și să desfășoare activități de formare pentru câteva sute de LNR pe an, iar inițiativele BTSF au oferit anual cursuri de formare unui număr de aproximativ 6 000 de funcționari din cadrul autorităților naționale competente implicate în controalele oficiale.
Valoarea adăugată a UE
Valoarea adăugată a UE determinată de activitățile LRUE și de programele BTSF este legată de natura respectivelor activități: rețeaua de laboratoare asigură faptul că toate statele membre ale UE lucrează într-un cadru de reglementare coerent și uniform, iar programul de formare al UE promovează o abordare comună a punerii în aplicare a legislației UE. Această contribuție la armonizarea normelor la nivelul Uniunii și la schimbul de cunoștințe și expertiză în domeniul siguranței alimentelor și în domeniile conexe reprezintă un exemplu important de interacțiune pozitivă în cadrul UE, care nu ar putea fi realizată prin eforturi izolate la nivel național și fără sprijin financiar din partea UE.
3.1.4
Siguranța alimentelor
Realizarea obiectivului de asigurare a siguranței alimentelor trebuie privită dintr-o perspectivă integrată, el fiind un obiectiv orizontal rezultat din punerea în aplicare și asigurarea respectării cadrului legislativ în combinație cu contribuția programelor de cheltuieli UE și naționale. Sănătatea animalelor, sănătatea plantelor și activitățile de control oficial contribuie împreună la asigurarea unui nivel înalt de siguranță a alimentelor și a sistemelor de producție de alimente, în interesul tuturor cetățenilor UE. Siguranța alimentelor necesită, de asemenea, animale și plante sigure și sănătoase, precum și un sistem de controale la standarde înalte. Prin urmare, există o legătură directă și obligatorie cu atingerea unui nivel înalt de sănătate a animalelor, de sănătate a plantelor și al controalelor oficiale pentru a îndeplini această cerință.
Aplicarea eficace a cerințelor UE în domeniile de mai sus în cadrul UE și în țările din afara UE care exportă animale, plante și produse în UE este esențială pentru menținerea unor niveluri înalte de siguranță alimentară.
Standardele înalte ale UE facilitează comerțul intra-UE și creează oportunități pentru ca întreprinderile europene să concureze pe piața mondială. Este fundamental să existe niveluri înalte de siguranță, care să permită stabilitatea piețelor și încrederea consumatorilor și, de asemenea, să protejeze Europa de costurile economice și umane generate de focarele de boală.
În perioada vizată de evaluare, serviciile Comisiei au efectuat anual aproximativ 200 de audituri și de inspecții. Acestea au contribuit la mai multe priorități-cheie ale Comisiei, în special: un mediu de reglementare care să faciliteze crearea de locuri de muncă, creșterea și investițiile prin asigurarea unor niveluri înalte de siguranță, susținute de sisteme robuste de control și de asigurare a aplicării legislației; o piață internă mai aprofundată și mai echitabilă, prin asigurarea unor condiții de concurență echitabile, în cadrul căreia cetățenii și întreprinderile pot avea încredere în niveluri de siguranță înalte și uniforme, precum și informații transparente cu privire la stadiul punerii în aplicare a controalelor în statele membre și în țările terțe, care, la rândul lor, reprezintă o sursă de informații pentru factorii de decizie cu privire la eficacitatea reglementării în sectoarele relevante.
Prin experiența sa de audit, Comisia oferă un feedback important privind eficacitatea, impactul și valoarea adăugată ale legislației și activităților UE.
Dacă realizarea obiectivelor sectoriale analizate în secțiunile anterioare contribuie la o evaluare pozitivă a situației generale privind situația siguranței alimentelor la nivelul UE, reputația produselor alimentare din UE nu are nevoie de prezentare. Producțiile agroalimentare din UE sunt apreciate la nivel global pentru calitatea lor, precum și pentru standardele înalte de siguranță, reprezentând cel mai mare sector de producție din Europa și un actor global de prim rang. În acest context, bugetul UE pentru siguranța alimentelor îndeplinește un rol crucial în a contribui la competitivitatea lor.
3.2
Simplificare
În concordanță cu Comunicarea „Un buget pentru Europa 2020”, s-a preconizat ca Regulamentul privind CFC să modernizeze și să simplifice dispozițiile financiare preexistente. Simplificarea și raționalizarea au fost realizate prin:
·înlocuirea cadrului juridic precedent, excesiv de complex și deseori depășit, cu un text legislativ singular, care să reglementeze întregul domeniu al lanțului alimentar;
·raționalizarea ratelor de finanțare, prin definirea a doar trei rate standard, și anume: 50 %, 75 % și 100 %;
·alinierea procedurilor în domeniile fitosanitar și veterinar în interiorul unui cadru armonizat pentru a asigura claritatea, transparența și un mediu de reglementare solid;
·reducerea utilizării procedurii comitetelor și a deciziilor Comisiei pentru a reduce termenul până la semnarea contractului și termenul de efectuare a plăților,
Un pas suplimentar către simplificarea generală a sistemului a constat în introducerea unui sistem de costuri unitare utilizat pentru rambursarea activităților desfășurate pentru punerea în aplicare a programelor veterinare. El cuprinde aproximativ 50 % din costurile eligibile și este în prezent în curs de revizuire în vederea extinderii sale la alte domenii. Noul sistem a fost perceput, atât de Comisie, cât și de statele membre, ca facilitând solicitarea de finanțare și de rambursări.
În ceea ce privește cerințele de raportare, unele state membre le-au perceput ca fiind disproporționate, doar pentru programele veterinare cele mai mici și pentru măsurile de urgență.
3.3
Contribuția la o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii
Conform celor mai recente date EUROSTAT, în 2015, producția întregii industrii agroalimentare în UE este estimată la peste 410 miliarde EUR, reprezentând cel mai mare sector al industriei de producție din Europa și un actor global de prim rang, cu o creștere continuă a exporturilor de produse agricole. În ansamblu, acest sector oferă aproximativ 44 de milioane de locuri de muncă în UE, din care 22 de milioane sunt angajați în exploatații agricole.
Competitivitatea producției europene de alimente depinde de reputația sa, bugetul UE pentru siguranța alimentelor îndeplinind un rol crucial în contribuirea la siguranța și calitatea produselor alimentare europene.
Însă aspecte precum globalizarea comerțului, schimbările climatice și cererile partenerilor comerciali, precum și comportamentul consumatorilor în caz de crize alimentare, reprezintă provocări pentru sistemul de producție al UE. În această lume în schimbare, strategia de creștere Europa 2020 urmărește ca UE să devină o economie inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Aceste trei obiective care se susțin reciproc ar trebui să sprijine UE și statele membre să atingă niveluri înalte de ocupare a forței de muncă, de productivitate și de coeziune socială.
În domeniul agroalimentar, aceste obiective ar putea fi atinse doar dacă se garantează un standard înalt de sănătate pentru oameni, animale și plante de-a lungul lanțului alimentar și în domeniile conexe și dacă sunt puse în aplicare acțiuni de prevenire și eradicare activă a bolilor și dăunătorilor.
3.4
Relevanță
În conformitate cu principiul director al Declarației de la Roma, măsurile CFC contribuie la o Europă sigură, în care cetățenii pot avea acces la alimente de înaltă calitate, respectând cele mai stricte standarde internaționale; riscurile legate de sănătatea umană și sănătatea publică sunt limitate datorită intervenției pe termen lung a UE în acest domeniu, precum și datorită reacției sale rapide în situații de urgență. În situația prevenirii apariției sau răspândirii epidemiilor pe teritoriul Uniunii, măsurile vizând lanțul alimentar îndeplinesc un rol esențial în protejarea economiei UE, în care crizele veterinare, fitosanitare și alimentare pot avea un impact devastator, existând posibilitatea să genereze costuri enorme, atât pentru bugetele publice, cât și pentru întregul sector agroalimentar. Ele au un impact asupra dimensiunii sociale a Europei, având un efect pozitiv în ceea ce privește protecția intereselor tuturor cetățenilor UE, de la producătorii inițiali la consumatorii finali. În cele din urmă, acest sistem contribuie la o industrie agroalimentară mai puternică a UE pe scena globală, prin realizarea economiilor de scară ale pieței interne a UE, care la rândul lor sprijină exporturile de produse agricole din UE.
3.5
Impactul pe termen lung al măsurilor precedente
Majoritatea activităților care fac în prezent obiectul Regulamentului privind CFC erau deja cofinanțate în temeiul legislației anterioare. Multe dintre ele, în special măsurile în domeniul sănătății animalelor, necesită prin natura lor o investiție pe termen lung pentru a obține succese.
Printre principalele realizări care rezultă din impactul pe termen lung al măsurilor puse în aplicare înainte de 2014, un bun exemplu este eradicarea encefalopatiei spongiforme bovine la bovine, o boală fatală transmisibilă la om prin consumul de produse din carne de vită contaminată. Cofinanțarea UE pe termen lung a măsurilor împotriva acestei boli a îndeplinit un rol esențial, determinând o scădere a numărului de cazuri pozitive de la peste 2 000 în 2001 la numai 5 cazuri în 2016: aproape de eradicare. Acest fapt a permis, la rândul său, retragerea unei serii de măsuri de protecție costisitoare și crearea de noi oportunități comerciale.
Un alt caz pozitiv este legat de o zoonoză importantă, rabia, care a fost aproape eradicată în UE la animalele sălbatice (se preconizează eradicarea completă până în 2020), numărul cazurilor scăzând de la 726 în 2010 la doar 18 în 2016, permițând astfel libera circulație a pisicilor și câinilor în UE.
Ca urmare a punerii în aplicare a programelor de combatere a salmonelei cofinanțate de UE, s-a raportat o scădere a infecțiilor cu Salmonella spp. la populația de păsări de crescătorie (cum ar fi găinile ouătoare). Acest fapt a condus, de asemenea, la beneficii în ceea ce privește sănătatea umană, având în vedere că salmoneloza este o zoonoză importantă, iar una dintre principalele cauze ale transmiterii la om este consumul de ouă. Incidența cazurilor confirmate la om, analizată pe o perioadă mai îndelungată decât cea care face obiectul evaluării, a scăzut de la 105 450 în 2010 la 94 600 în 2015. Cu toate acestea, momente de vârf anuale ale cazurilor la om pot fi observate din cauza mai multor factori, cum ar fi întreruperea lanțului frigorific la ouă.
3.6
Domeniu care necesită examinare ulterioară
În cadrul bugetului UE pentru perioada 2014-2020, rezerva pentru crize în sectorul agricol nu este disponibilă pentru programul în domeniul produselor alimentare și al hranei pentru animale. În eventualitatea apariției unor epidemii pe scară largă în domeniul veterinar și fitosanitar, cum ar fi cazul recent de gripă aviară, al căror impact bugetar ar putea să nu se încadreze în programul actual, acordarea de sprijin financiar pentru punerea în aplicare a activităților de eradicare și pentru oprirea rapidă a răspândirii acestor epidemii ar putea fi dificilă.
Finanțarea activităților fitosanitare este încă într-o fază inițială și va trebui să se acorde o atenție suplimentară pentru a răspunde în mod adecvat nevoilor în domeniu, de exemplu în ceea ce privește integrarea programelor de supraveghere epidemiologică și a măsurilor de urgență. Între timp, ar trebui remarcat faptul că eficacitatea măsurilor de urgență în domeniul fitosanitar necesită o atenție deosebită. În acest sens, este important de luat în considerare că realizarea eradicării anumitor dăunători este adesea mai complicată decât în domeniul sănătății animalelor din cauza numărului mare de specii-gazdă, a latenței simptomelor și a prezenței vectorilor. În cazurile în care eradicarea nu mai este posibilă, o abordare bazată pe izolare este în continuare o modalitate eficace pentru a preveni răspândirea dăunătorilor la restul teritoriului Uniunii.
Au fost introduse unele ajustări pentru a adapta instrumentele financiare utilizate în aceste domenii de cheltuieli la dispozițiile Regulamentului financiar actual, în special granturile. Totuși, experiența arată că, ținând seama de caracteristicile cheltuielilor privind siguranța alimentelor (finanțarea neconcurențială constând în rambursarea către statele membre), granturile nu sunt întotdeauna cel mai bun instrument în domeniul specific al măsurilor veterinare și fitosanitare.
În ceea ce privește sprijinul financiar pentru alte activități, ar trebui reflectat asupra modului în care granturile destinate sprijinirii unui comportament mai sustenabil al anumitor actori din lanțul alimentar contribuie la Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, astfel cum se menționează în Comunicarea „Următorii pași către un viitor european durabil”. Ar trebui examinate în continuare opțiunile disponibile în ceea ce privește modul în care posibilitatea de donare a produselor alimentare sigure pentru consum ar putea fi sprijinită prin acordarea de granturi organizațiilor care activează în redistribuirea alimentelor sigure, astfel cum se sugerează în Raportul special al Curții de Conturi Europene „Combaterea risipei de alimente”.
4.
CONCLUZII
Cadrul UE privind siguranța alimentelor, sănătatea animalelor și sănătatea plantelor a fost recunoscut, în general, ca fiind uniform și în mare măsură consecvent în aplicarea și respectarea sa în toate statele membre. Aceasta arată că atât cetățenii, cât și întreprinderile au încredere că acest cadru este corect și eficace în promovarea unor standarde ridicate de siguranță într-un sector-cheie al economiei UE. Investițiile UE în supravegherea epidemiologică, controlul și eradicarea bolilor și dăunătorilor contribuie la siguranță și la schimburile comerciale în întregul lanț alimentar. Evaluarea intermediară a Regulamentului privind CFC arată că actualul cadru financiar funcționează bine în contextul său politic: toate activitățile care beneficiază de sprijin financiar din partea UE în acest domeniu servesc obiectivele generale și specifice ale Regulamentului privind CFC, și anume îmbunătățirea sănătății oamenilor, a animalelor și a plantelor, precum și priorităților generale ale Comisiei, inclusiv funcționarea unei piețe interne eficiente și sprijinirea comerțului cu țările terțe.
Instrumentul financiar reprezentat de Regulamentul privind CFC s-a dovedit, de asemenea, flexibil pentru a răspunde necesităților emergente de cofinanțare, în special în ceea ce privește apariția focarelor. Activitățile finanțate în temeiul Regulamentului privind CFC furnizează sprijin pentru cadrul UE privind produsele alimentare și hrana pentru animale, care contribuie la crearea unei Uniuni Europene care este sigură și securizată, prosperă și durabilă, socială și mai puternică pe scena internațională.