(4)La 28 aprilie 2017, Belgia și-a prezentat Programul național de reformă pentru 2017 și Programul de stabilitate pentru 2017. Pentru a se ține seama de legăturile dintre cele două programe, acestea au fost evaluate în același timp.

(5)Recomandările relevante specifice fiecărei țări au fost încorporate de statele membre în programele pentru perioada 2014-2020 finanțate din fondurile structurale și de investiții europene („fondurile ESI”). Astfel cum se prevede în legislația care reglementează fondurile ESI 8 , Comisia poate solicita unui stat membru să își revizuiască programele relevante finanțate din fondurile ESI și să propună modificări la acestea, dacă acest lucru este necesar pentru a sprijini punerea în aplicare a recomandărilor relevante specifice țării. Comisia a furnizat orientări suplimentare cu privire la aplicarea acestor norme 9 .

(6)În prezent, Belgia face obiectul componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere și al regulii privind datoria. În cadrul Programului său de stabilitate pentru 2017, guvernul prevede reducerea treptată a soldului global, de la un deficit de 2,6 % din PIB în 2016 la -0,1 % din PIB în 2020. Se preconizează că obiectivul bugetar pe termen mediu, stabilit ca o poziție bugetară echilibrată în termeni structurali, va fi atins până în 2019. Cu toate acestea, soldul structural recalculat 10 indică în continuare un deficit structural de 0,3 % din PIB în 2019. După ce a atins o valoare maximă de aproximativ 107 % din PIB în 2014 și a scăzut la aproximativ 106 % din PIB în 2015 și 2016, conform Programului de stabilitate se estimează că ponderea datoriei publice în PIB va descrește la 99 % din PIB până în 2020. Scenariul macroeconomic care stă la baza acestor proiecții bugetare este plauzibil. În același timp însă, măsurile necesare pentru sprijinirea, începând cu 2018, a țintelor de deficit preconizate nu au fost detaliate, ceea ce contribuie la deteriorarea preconizată a soldului structural în 2018 în condițiile menținerii politicilor actuale, conform previziunilor Comisiei.

(7)La 22 mai 2017, Comisia a emis un raport în temeiul articolului 126 alineatul (3) din TFUE, deoarece Belgia nu a realizat progrese suficiente în direcția respectării criteriului de referință privind reducerea datoriei în 2016. În baza raportului, în urma evaluării tuturor factorilor relevanți, criteriul datoriei ar trebui să fie considerat ca fiind în prezent respectat. În același timp, în 2017 trebuie luate măsuri fiscal-bugetare suplimentare pentru a se asigura că această țară se conformează, în linii mari, traiectoriei de ajustare în vederea atingerii obiectivului pe termen mediu atât în 2016, cât și în 2017.

(8)Din Programul de stabilitate pentru 2017 reiese că impactul bugetar al afluxului excepțional de refugiați și al măsurilor de securitate este semnificativ în 2016 și 2017, prezentându-se dovezi convingătoare privind amploarea și natura acestor costuri bugetare suplimentare. Potrivit Comisiei, cheltuielile suplimentare eligibile legate de afluxul excepțional de refugiați s-au ridicat în 2016 la 0,08 % din PIB și la 0,05 % din PIB pentru măsurile de securitate. Față de 2016, impactul suplimentar al măsurilor de securitate prevăzute pentru 2017 este estimat în prezent la 0,01 % din PIB. Dispozițiile articolului 5 alineatul (1) și ale articolului 6 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1466/97 iau în calcul aceste cheltuieli suplimentare, întrucât afluxul de refugiați și gravitatea amenințării teroriste constituie evenimente excepționale, impactul acestora asupra finanțelor publice ale Belgiei este semnificativ, iar sustenabilitatea nu ar fi compromisă în cazul unei abateri temporare de la traiectoria de ajustare stabilită pentru atingerea obiectivului bugetar pe termen mediu. Prin urmare, ajustarea necesară în vederea atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu pentru 2016 a fost redusă pentru a se lua în calcul costurile suplimentare legate de refugiați și de securitate. În primăvara anului 2018 se va efectua o evaluare finală privind anul 2017, inclusiv în ceea ce privește sumele eligibile, pe baza datelor observate puse la dispoziție de autoritățile din Belgia.

(9)La 12 iulie 2016, Consiliul i-a recomandat Belgiei să realizeze o ajustare fiscal-bugetară anuală de cel puțin 0,6 % din PIB în vederea atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu în 2017. Conform previziunilor Comisiei din primăvara anului 2017, există în 2017 riscul unei abateri de la acest obiectiv. Cu toate acestea, există încă un risc de abatere semnificativă de la traiectoria de ajustare recomandată în vederea atingerii obiectivului pe termen mediu atât în 2016, cât și în 2017. Această concluzie nu ar fi diferită dacă impactul bugetar al afluxului excepțional de refugiați și cel al măsurilor de securitate nu ar fi fost luate în calcul în evaluare.

(10)În 2018, în contextul situației sale fiscale și, în special, al nivelului datoriei sale, se așteaptă ca Belgia să continue ajustarea în direcția atingerii obiectivului bugetar pe termen mediu, și anume o poziție bugetară echilibrată în termeni structurali.. În conformitate cu matricea de ajustare stabilită de comun acord în temeiul Pactului de stabilitate și de creștere, ajustarea respectivă se traduce printr-o cerință de rată nominală de creștere a cheltuielilor publice primare nete 11 care să nu depășească 1,6 % în 2018. Acesta ar reprezenta o ajustare anuală structurală de cel puțin 0,6 % din PIB. Dacă se mențin politicile actuale, există riscul ca în 2018 să se înregistreze o abatere semnificativă de la acest obiectiv. La prima vedere, nu este de așteptat ca Belgia să respecte regula privind datoria în 2017 și în 2018. În ansamblu, Consiliul este de părere că vor fi necesare măsuri suplimentare începând cu 2017 pentru a se asigura respectarea dispozițiilor Pactului de stabilitate și de creștere. Cu toate acestea, astfel cum este prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1466/97, evaluarea planurilor bugetare și a rezultatelor ar trebui să țină seama de echilibrul bugetar al statului membru respectiv, în contextul condițiilor ciclice. Astfel cum s-a reamintit în comunicarea Comisiei care însoțește aceste recomandări specifice fiecărei țări, evaluarea proiectului de plan bugetar pentru 2018 și evaluarea ulterioară a rezultatelor bugetare din 2018 vor trebui să ia în considerare obiectivul de a atinge o orientare fiscală care să contribuie atât la consolidarea redresării în curs, cât și la asigurarea sustenabilității finanțelor publice ale Belgiei. În acest context, Comisia intenționează să utilizeze marja aplicabilă de apreciere, în funcție de situația ciclică a Belgiei.

(11)Este esențial să existe o coordonare bugetară efectivă în cazul unui stat federal precum Belgia, în care o mare parte din competențele legate de gestionarea cheltuielilor a fost transferată guvernelor subnaționale. Pentru a îmbunătăți coordonarea internă și pentru a transpune tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul UEM („pactul bugetar”), guvernul federal și guvernele Comunităților și Regiunilor au încheiat un acord de cooperare în 2013, care vizează definirea unor traiectorii bugetare multianuale generale și individuale, care urmează să fie monitorizate de Consiliul superior al finanțelor. Însă acest proces nu a condus la încheierea unui acord formal cu privire la traiectoriile bugetare și nici nu a stabilit suficiente garanții în ceea ce privește rolul de monitorizare al Consiliului superior al finanțelor. Această lipsă de coordonare privind partajarea efortului subminează viabilitatea traiectoriei globale a țării în vederea realizării obiectivului său pe termen mediu stabilit în Programul de stabilitate.

(12)În pofida potențialului său de stimulare a creșterii pe termen lung, nivelul investițiilor publice este foarte scăzut în raport cu standardele europene, în special în raport cu volumul total al cheltuielilor publice. Nu numai că stocul de capital public este scăzut, ci și calitatea infrastructurii publice s-a deteriorat. Având în vedere importantele constrângeri bugetare la toate nivelurile de putere, păstrarea unei marje de manevră suficiente pentru investiții depinde de restructurarea componenței cheltuielilor publice generale prin îmbunătățirea eficienței serviciilor publice și a politicilor și prin îngrădirea creșterii rapide a anumitor elemente de cheltuieli.

(13)Belgia a realizat progrese importante în ceea ce privește reformarea sistemului său de stabilire a salariilor. Revizuirea legii din 1996 privind reglementarea negocierilor salariale vizează protejarea câștigurilor în materie de competitivitate a costurilor realizate în urma recentelor eforturi de moderare a salariilor. Proiecțiile de bază mai conservatoare și ajustările prealabile integrate în calculul normei salariale indică faptul că acest cadru reformat contribuie în mare măsură la îmbunătățirea competitivității costurilor în Belgia în raport cu principalii parteneri comerciali din zona euro. În plus, această reformă oferă mai multe garanții că măsurile luate de guvern pentru a reduce costurile nesalariale ale forței de muncă vor aduce beneficii reale pentru competitivitatea prin costuri și extinde rolul guvernului în prevenirea tendințelor negative în materie de competitivitate a costurilor ca rezultat al inflației excesive. Cadrul de negociere colectivă prevede monitorizarea strictă a evoluției salariilor, a productivității și a altor factori determinanți ai competitivității costurilor și ai competitivității care nu se bazează pe costuri de către organizațiile partenerilor sociali reprezentați în Consiliul Central al Economiei. Întrucât corelarea evoluțiilor salariale cu inflația este în continuare o practică larg răspândită în multe sectoare și în contextul lărgirii decalajului în materie de inflație între Belgia și țările învecinate, evoluția costurilor unitare ale forței de muncă va continua să fie monitorizată îndeaproape în cadrul semestrului european.

(14)S-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește funcționarea pieței muncii. Majorarea vârstei de pensionare și limitarea dreptului de pensionare anticipată încurajează persoanele mai în vârstă să rămână sau să se reîntoarcă pe piața muncii. Reducerea treptată a sarcinii fiscale a contribuit la stimularea ratei de ocupare a forței de muncă. Crearea de locuri de muncă a fost solidă, alimentată de creșterea economică și de o mai bună competitivitate a costurilor. Acest lucru reflectă, de asemenea, reducerea impozitelor pe veniturile salariale și moderarea nivelului salarial care au îmbunătățit competitivitatea întreprinderilor belgiene în ceea ce privește costurile forței de muncă. Însă persistă în continuare anumite deficiențe structurale. Ratele de tranziție de la șomaj sau de la inactivitate la încadrarea în muncă sunt scăzute, iar rata globală a ocupării forței de muncă este încă influențată negativ de performanțele slabe ale unor grupuri specifice, printre care persoanele slab calificate, tinerii, lucrătorii în vârstă și persoanele care provin din familii de imigranți, cum ar fi lucrătorii care nu s-au născut în UE sau imigranții de a doua generație. Rezultatele în materie de ocupare a forței de muncă pentru persoanele care provin din familii de imigranți, chiar și ajustate în funcție de alte caracteristici individuale, sunt printre cele mai scăzute din UE. În special, disparitățile privind ocuparea forței de muncă pentru persoanele care nu s-au născut în UE sunt cele mai ridicate din UE: rata de ocupare a forței de muncă pentru grupa de vârstă 20-64 de ani era de 49,1 % în 2016, comparativ cu 70,2 % pentru persoanele autohtone, această rată fiind chiar și mai mică pentru femeile care s-au născut în afara UE (39,1 %). În 2015, riscul de sărăcie și de excluziune socială era de 50,7 % pentru rezidenții care nu s-au născut în UE, față de 17 % pentru persoanele autohtone. Aceste diferențe considerabile în materie de ocupare a forței de muncă dintre anumite categorii de populație continuă să se traducă într-o subutilizare cronică a forței de muncă. Deși reformele regionale în curs privind sistemele de stimulare a ocupării forței de muncă urmăresc să raționalizeze și să adapteze sistemul, raportul cost-eficacitate al opțiunilor de politică ar trebui să facă obiectul unei monitorizări regulate. Anumite caracteristici de politică în favoarea grupurilor-țintă ar putea avea efecte neașteptate și de dislocare. Coordonarea și comunicarea între diferitele niveluri de putere și în cadrul acestora sunt, de asemenea, esențiale pentru eficiența politicilor orientate. Taxele, inclusiv contribuțiile sociale pentru salariile mai mici și retragerea prestațiilor sociale la intrarea pe piața forței de muncă sau creșterea numărului de ore lucrate ar putea genera inactivitate și capcane pentru salariile mici.

(15)S-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește reformele în materie de educație și formare care urmăresc îmbunătățirea competențelor-cheie și a calității educației. Cu toate acestea, în pofida unei performanțe medii în comparație cu rezultatele la nivel internațional, procentul de elevi în vârstă de 15 care obțin rezultate foarte bune a scăzut, în timp ce procentul de elevi puțin performanți a crescut. În plus, inegalitățile educaționale legate de mediul socioeconomic sunt peste media UE și OCDE. Decalajul în ceea ce privește performanțele în funcție de contextul de migrație este, de asemenea, important, iar rezultatele obținute de imigranții de a doua generație nu sunt decât cu puțin mai bune decât ale celor de primă generație, chiar ținând seama de contextul socioeconomic. Combaterea inegalității educaționale va necesita așadar măsuri de politică ample, depășind cadrul sistemului educațional. Creșterea puternică a populației școlare, în special în rândul elevilor proveniți din familii de migranți (proporția acestora a crescut de la 15,1 % în 2012 la 17,7 % în 2015), va accentua provocările în materie de echitate. În plus, Belgia se confruntă cu o penurie de cadre didactice calificate, care se explică în special prin dificultatea de a atrage elevii și candidații cei mai potriviți către această profesie, prin rata ridicată de abandon al cadrelor didactice aflate le început de carieră și prin indisponibilitatea de a preda a unei anumite părți dintre aceste cadre didactice. De asemenea, în prezent durata formării inițiale (3ani) a cadrelor didactice este relativ scurtă în Belgia. Reformele din domeniul educației și formării profesionale sunt esențiale pentru a îmbunătăți participarea pe piața forței de muncă a tinerilor slab calificați și pentru a sprijinirii tranziția către o economie bazată într-o mare măsură pe cunoaștere.

(16)Aspectele în materie de competitivitate care nu sunt legate de costuri necesită încă îmbunătățiri. Câștigurile de productivitate mai ridicate și investiții mai importante în capitalul de cunoștințe, în special în ceea ce privește adoptarea tehnologiilor digitale, sunt esențiale în acest sens. Deși sistemul public de cercetare este de înaltă calitate, pentru a ameliora performanțele în materie de inovare ar fi nevoie de o mai mare difuzare a cunoștințelor în rândul sectoarelor mai puțin productive. Toate entitățile federate recunosc această necesitate și în ultimii ani au adoptat diferite strategii și măsuri de promovare a inovării. Cu toate acestea, pentru promovarea acestor evoluții, s-ar putea face mai mult pentru a îmbunătăți condițiile-cadru pentru inovare. În plus, se pare că există posibilități de îmbunătățire a eficienței și a eficacității sprijinului public pentru cercetare și inovare în Belgia, în special pentru evaluarea posibilelor efecte de evicțiune și prin simplificarea în continuare a întregului sistem.

(17)S-au înregistrat progrese limitate pentru a elimina restricțiile în materie de funcționare și stabilire în sectorul comerțului cu amănuntul. În urma reformei, care a transferat regiunilor competențele privind stabilirea în sectorul comerțului cu amănuntul, au fost introduse noi legi regionale pentru a simplifica procedura administrativă de autorizare. Cu toate acestea, pentru anumite dispoziții există o marjă largă de interpretare, ceea ce riscă să conducă la bariere nejustificate la intrarea pe piață. Prețurile de consum continuă să fie mai mari decât în statele membre învecinate, depășind nivelul care s-ar putea explica prin existența unor costuri salariale mai ridicate. Ar fi necesară o strategie globală prin care să fie abordate aceste probleme, pentru a garanta că toți consumatorii pot beneficia de o piață competitivă și de prețuri mai mici.

(18)O reglementare puternică în industriile de rețea și pentru anumite servicii profesionale restricționează concurența în Belgia, în special pentru agenți imobiliari, contabili și arhitecți. Aceste bariere constau în restricții privind acționariatul și forma de societate pentru arhitecți, pe lângă alte cerințe, în regulile de incompatibilitate care interzic exercitarea simultană a vreunei alte activități economice pentru toate tipurile de profesii contabile, în limitări privind accesul la profesia de agent imobiliar și în restricții privind structura acționariatului și drepturile de vot. Reducerea acestor obstacole ar putea genera o concurență mai intensă, care ar permite mai multor întreprinderi să intre pe piață și consumatorii ar putea să beneficieze de prețuri mai mici. În ianuarie 2017, Comisia Europeană a prezentat un pachet de măsuri menite să reducă obstacolele pe piața serviciilor 12 . Printre aceste măsuri se numără mai multe recomandări de reformă adresate Belgiei pentru a aborda aceste dificultăți.

(19)Rețeaua de transport este domeniul în care se resimte cel mai acut deficitul investițional. Există o problemă tot mai mare legată de congestionarea traficului la orele de vârf care subminează atractivitatea țării pentru investitorii străini și generează costuri economice și de mediu importante. Se preconizează de asemenea că Belgia, care se confruntă cu probleme grave în ceea ce privește poluarea aerului, nu-și va atinge obiectivul stabilit pentru 2020 în materie de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Cele mai presante provocări sunt legate de modernizarea infrastructurii de transport feroviar și rutier de bază și de crearea conexiunilor care lipsesc în prezent între principalele centre economice. Totodată, este important să se abordeze problema congestionării traficului la orele de vârf prin îmbunătățirea serviciilor de transport public, optimizarea gestionării traficului și eliminarea distorsiunilor pieței și a stimulentelor fiscale negative, cum ar fi tratamentul favorabil de care beneficiază autovehiculele de serviciu. O altă provocare o constituie adecvarea producției interne de energie și securitatea aprovizionării în general. În urma unor întreruperi neprevăzute în alimentarea mai multor instalații nucleare, s-au exprimat îngrijorări legate de modul în care pot fi echilibrate cererea și oferta de energie electrică. Totodată, calendarul revizuit în mod repetat de scoatere treptată din funcțiune a parcului nuclear a creat un climat nefavorabil unor decizii de investiții pe termen lung. Deși riscurile de aprovizionare pe termen scurt au fost atenuate, în special prin creșterea rezervelor strategice, și s-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește creșterea interconexiunilor, necesitățile de investiții pe termen lung sunt în continuare considerabile. Pe lângă creșterea suplimentară a interconexiunilor, este necesar și să se dezvolte rețele inteligente care să asigure gestionarea cererii de energie. Având în vedere intervalul de timp considerabil necesar pentru dezvoltarea unor proiecte în sectorul energetic și necesitatea acută de capacitate de înlocuire care se prefigurează în următorul deceniu, se impun acțiuni rapide, în special sub forma unui cadru juridic adecvat care să promoveze dezvoltarea de capacități flexibile (de exemplu, generare, stocare și gestionare a cererii).

(20)Belgia a realizat unele progrese în ceea ce privește reforma sistemului fiscal, în special prin reorientarea impozitării dinspre veniturile salariale către alte baze de impozitare, ceea ce va avea drept efect reducerea treptată a sarcinii fiscale asupra costului forței de muncă. Impozitarea forței de muncă, inclusiv contribuțiile sociale, au scăzut în mai multe etape între 2016 și 2020. Efectele reformei fiscale în curs încep să se facă simțite. În ciuda acestor măsuri, sistemul fiscal rămâne complex, iar bazele de impozitare sunt erodate de diferite scutiri, deduceri și rate reduse, care implică uneori pierderi de venituri, distorsiuni economice și o sarcină administrativă considerabilă. Reorientarea fiscală nu pare a fi neutră din punct de vedere bugetar, întrucât reducerile de impozit au fost doar parțial compensate prin creșteri ale altor impozite, în special impozitele pe consum. Mai pot fi aduse încă îmbunătățiri considerabile sistemului fiscal printr-o lărgire și mai mare a bazelor de impozitare, ceea ce ar permite scăderea ratelor legale de impozitare și ar reduce totodată distorsiunile. Există, de asemenea, un potențial considerabil pentru trecerea la taxe ecologice, în special având în vedere tratamentul fiscal favorabil de care beneficiază autovehiculele de serviciu și cardurile pentru carburant, care constituie o piedică pentru combaterea congestionării traficului, a poluării aerului și a emisiilor de gaze cu efect de seră. Guvernul are în vedere modificarea sistemului de autovehicule de serviciu, dar beneficiul ecologic al acestei reforme va fi cel mai probabil limitat.

(21)În contextul semestrului european, Comisia a efectuat o analiză cuprinzătoare a politicii economice a Belgiei, pe care a publicat-o în raportul de țară pentru 2017. De asemenea, Comisia a evaluat Programul de stabilitate, Programul național de reformă și măsurile luate ca urmare a recomandărilor adresate Belgiei în anii precedenți. Comisia a ținut seama nu numai de relevanța acestora pentru o politică bugetară și socioeconomică sustenabilă în Belgia, ci și de conformitatea acestora cu normele și orientările UE, având în vedere necesitatea consolidării guvernanței economice globale a UE prin oferirea unei contribuții la nivelul UE la deciziile naționale viitoare.

(22)Consiliul a examinat Programul de stabilitate prin prisma acestei evaluări, iar avizul său 13 se reflectă îndeosebi în recomandarea 1 de mai jos,

RECOMANDĂ ca, în perioada 2017-2017, Belgia să întreprindă acțiuni astfel încât: