COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 2.3.2017

COM(2017) 104 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

privind regimul internațional aplicabil băncilor centrale și entităților publice care administrează datoria publică în ceea ce privește tranzacțiile cu instrumente financiare derivate extrabursiere

1.Introducere

Regulamentul privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (EMIR) din 4 iulie 2012 prevede, inter alia, compensarea la nivel central a tuturor contractelor cu instrumente financiare derivate extrabursiere standardizate, raportarea tuturor contractelor cu instrumente financiare derivate către registrele centrale de tranzacții și aplicarea unor tehnici de minimizare a riscurilor pentru tranzacțiile care nu sunt compensate la nivel central.

În conformitate cu articolul 1 alineatul (4) din EMIR, băncile centrale din Uniune și entitățile publice din Uniune care au atribuții de administrare a datoriei publice sau care intervin în acest proces beneficiază de derogare de la aplicarea prevederilor EMIR și, prin urmare, nu sunt supuse obligațiilor menționate anterior.

În temeiul articolului 1 alineatul (6) din EMIR, Comisia Europeană are competența de a modifica printr-un act delegat lista entităților care beneficiază de derogare în cazul în care, după ce a analizat regimul aplicat la nivel internațional, în cadrul legal al altor jurisdicții, băncilor centrale și entităților publice care administrează datoria publică și după ce a informat Parlamentul European și Consiliul cu privire la rezultatele analizării, aceasta ajunge la concluzia că este necesară exceptarea băncilor centrale din țările terțe respective de la obligațiile privind compensarea și raportarea atunci când băncile respective își exercită responsabilitățile privind piața monetară.

2.Prima evaluare a Comisiei

Comisia a efectuat în 2013 prima analizare a cadrului legal privind instrumentele OTC (instrumente financiare derivate extrabursiere) din Japonia, Elveția, Statele Unite, Australia, Canada și Hong Kong. În data de 22 martie 2013, Comisia a adoptat un raport 1 în ale cărui concluzii se preciza că, referitor la cadrul legal din Japonia și Statele Unite, au fost îndeplinite condițiile pentru ca băncile centrale și entitățile publice responsabile cu administrarea datoriei publice din cele două jurisdicții să beneficieze de derogare de la anumite cerințe din EMIR. În consecință, prin Regulamentul delegat al Comisiei (UE) nr. 1002/2013 2 , acestea au fost incluse în lista entităților care beneficiază de derogarea menționată la articolul 1 alineatul (4) din EMIR.

Cadrul legal din celelalte patru jurisdicții a fost considerat insuficient de avansat pentru ca acestea să fie incluse în lista entităților care beneficiază de derogare. Totuși, raportul a concluzionat că, după definitivarea normelor în jurisdicțiile respective, Comisia va monitoriza și va raporta cele mai recente evoluții ale acestora.

3.Prezenta evaluare

Prezenta evaluare include cele patru jurisdicții vizate și de prima evaluare, care nu au fost recomandate pentru a beneficia de derogare la momentul respectiv, precum și alte două jurisdicții (Mexic și Singapore) care au solicitat evaluarea.

Evaluarea se bazează pe informațiile obținute direct din jurisdicțiile evaluate și are în vedere două aspecte specifice ale cadrelor legale respective:

I)progresele înregistrate în aplicarea reformelor privind piața instrumentelor OTC, convenite la Summitul G20 din 2009 de la Pittsburgh;

II)regimul aplicat, în cadrul legal relevant din jurisdicțiile respective, băncilor centrale și entităților publice care au atribuții de administrare a datoriei publice sau care intervin în acest proces și standardele privind managementul riscului aplicabile tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate în care sunt implicate entitățile menționate.

Analiza arată că s-au înregistrat progrese semnificative în toate jurisdicțiile evaluate cu privire la adoptarea și aplicarea reformelor privind instrumentele OTC. În plus, toate cele șase jurisdicții au abordat problema aplicabilității diferitelor cerințe în cazul băncilor centrale și al entităților publice care au atribuții de administrare a datoriei publice sau care intervin în acest proces.

4.Progresele înregistrate în aplicarea reformelor în piețele instrumentelor OTC

4.1.Australia

Introducerea în Australia a obligațiilor privind compensarea, raportarea sau tranzacționarea în cadrul unei platforme organizate este un proces în două etape, incluzând în primul rând, decizia ministrului relevant privind oportunitatea aplicării obligațiilor respective anumitor clase de instrumente OTC și, în al doilea rând, regulamentele și normele de punere în aplicare emise de Comisia Australiană a Valorilor Mobiliare și a Investițiilor (Australian Securities and Investments Commission – ASIC). Tehnicile de minimizare a riscurilor pentru instrumentele OTC care nu sunt compensate la nivel central sunt prevăzute de către Autoritatea Australiană de Reglementare Prudențială (Australian Prudential Regulation Authority – APRA).

Obligația privind compensarea

Reglementările din Australia care prevăd compensarea obligatorie la nivel central sunt cuprinse în Regulamentul de modificare privind societățile (compensarea la nivel central și raportările unilaterale) din 2015. Regulamentul prevede compensarea la nivel central pentru anumite clase de instrumente OTC pe rata dobânzii pentru un număr redus de bănci importante, interne sau externe, care activează în calitate de dealeri în piața instrumentelor OTC din Australia. Din decembrie 2015, Normele privind tranzacțiile cu instrumente financiare derivate (compensarea) 2015, emise de ASIC, prevăd compensarea obligatorie la nivel central pentru instrumentele OTC pe rata dobânzii denominate în mai multe monede foarte importante. Obligațiile privind compensarea se aplică din aprilie 2016.

Obligația privind raportarea

Normele privind tranzacțiile cu instrumente financiare derivate (raportarea) 2013, emise de ASIC și modificate în februarie 2015, prevăd obligația de raportare a tranzacțiilor cu instrumente OTC. Obligația privind raportarea se aplică din decembrie 2015 și în prezent acoperă toate clasele de active aferente instrumentelor financiare derivate.

Tehnicile de minimizare a riscurilor

Standardele prudențiale care prevăd utilizarea tehnicilor de minimizare a riscurilor pentru instrumentele OTC care nu sunt compensate la nivel central au fost emise de APRA în octombrie 2016. Normele impun aplicarea mai multor tehnici de minimizare a riscurilor: confirmarea rapidă a tranzacțiilor, reconcilierea portofoliilor, comprimarea portofoliilor, proceduri privind soluționarea litigiilor și instituirea unor proceduri pentru efectuarea de evaluări. Data de aplicare nu a fost încă stabilită.

4.2.Canada

Aplicarea reformelor privind piața instrumentelor OTC se desfășoară în două procese paralele. Agenția de Supraveghere a Instituțiilor Financiare (Office of the Superintendent of Financial Institutions – OSFI), autoritatea de reglementare prudențială din Canada, stabilește cerințe generale pentru instituțiile financiare reglementate la nivel federal (federally regulated financial institutions – FRFI), prin intermediul unor ghiduri. Apoi, provinciile și teritoriile sunt responsabile pentru reglementarea pieței din jurisdicțiile proprii. Asociația autorităților de reglementare în domeniul valorilor mobiliare, din provinciile și teritoriile canadiene, numită Administratorii Valorilor Mobiliare din Canada (Canadian Securities Administrators – CSA), este responsabilă pentru coordonarea și armonizarea reglementărilor privind piețele de capital din Canada. Aceasta elaborează reglementări care sunt apoi promulgate și puse în aplicare de provincii.

Obligația privind compensarea

Obligația privind compensarea este în curs de implementare de către toate autoritățile de reglementare în domeniul valorilor mobiliare la nivel de provincie prin intermediul proiectului Actului Național 94-101, Compensarea obligatorie a instrumentelor financiare derivate prin contrapărți centrale (proiectul NI 94-101), elaborat de CSA și, la nivel federal, prin Ghidul B-7 al OSFI, Bune practici privind instrumentele financiare derivate, care a intrat în vigoare în decembrie 2014. În conformitate cu Ghidul B-7, FRFI ar trebui să compenseze la nivel central instrumentele financiare derivate standardizate, dacă acest lucru este realizabil. Proiectul NI 94­101 prevede compensarea obligatorie la nivel central a anumitor instrumente OTC și menționează contrapărțile cărora li se va aplica obligația privind compensarea. Actul final ar trebui să fie adoptat la începutul anului 2017.

Obligația privind raportarea

Obligația privind raportarea este prevăzută la nivel de provincie de reglementările adoptate de către fiecare autoritate de reglementare în domeniul valorilor mobiliare din provincia respectivă. Reglementări specifice există în Ontario, Quebec și Manitoba; în toate celelalte provincii (jurisdicțiile MI), obligația privind raportarea este prevăzută de Actul Multilateral 96-101, Raportarea datelor privind registrele centrale de tranzacții și instrumentele financiare derivate (MI 96-101). Normele de raportare a tranzacțiilor sunt integral în vigoare în toate provinciile din noiembrie 2016. Reglementările și actele multilaterale din provincii sunt semnificativ armonizate în ceea ce privește obligația privind raportarea și prevăd obligația raportării tranzacțiilor care implică cel puțin o contraparte la nivel local. La nivel federal, Ghidul B-7 prevede că FRFI raportează tranzacțiile în conformitate cu normele de raportare în vigoare în provincia în care își au sediul central sau locul principal de desfășurare a activității.

Tehnicile de minimizare a riscurilor

La nivel federal, Ghidul B-7 emis de OSFI prevede tehnicile de minimizare a riscurilor care se aplică FRFI pentru instrumentele financiare derivate care nu sunt compensate la nivel central. În plus, Ghidul OSFI E-22 Cerințele privind marja pentru instrumentele financiare derivate care nu sunt compensate la nivel central, în vigoare din septembrie 2016, abordează subiecte precum soluționarea litigiilor și metodele de evaluare în ceea ce privește cerințele privind marja pentru instrumentele financiare derivate care nu sunt compensate la nivel central. La nivel de provincie, CSA elaborează în prezent norme privind înregistrarea dealerilor, care vor impune tehnici de minimizare a riscurilor pentru participanții din piața instrumentelor financiare derivate. Se estimează că normele vor fi publicate pentru consultare în 2017 și vor intra în vigoare în prima jumătate a anului 2018.

4.3.Hong Kong

În Hong Kong, aplicarea reformelor în piața instrumentelor OTC se realizează în două etape. Cadrul de reglementare este prevăzut de legislația primară și anume, de Ordonanța privind valorile mobiliare și contractele futures (de modificare) 2014, care modifică Ordonanța inițială privind valorile mobiliare și contractele futures (Securities and Futures Ordinance - SFO) din 2002. Aceasta este urmată de legislația secundară (norme), care stabilește cerințe detaliate cu privire la obligațiile privind raportarea, compensarea și tranzacționarea, emisă de Comisia pentru Valori Mobiliare și Contracte Futures (Securities and Futures Commission - SFC) cu avizul Autorității Monetare din Hong Kong (Hong Kong Monetary Authority - HKMA) și după consultarea Secretarului financiar.

Obligația privind compensarea

Ordonanța de modificare introduce obligația privind compensarea tranzacțiilor cu instrumente OTC. Dispozițiile legale prevăd ca entitățile autorizate (prescribed persons) să compenseze anumite tranzacții cu instrumente OTC prin intermediul unei contrapărți centrale desemnate în conformitate cu normele privind compensarea. Aplicarea normelor referitoare la această obligație se va realiza etapizat. Normele aferente primei etape au intrat în vigoare în septembrie 2016.

Obligația privind raportarea

Ordonanța de modificare stabilește, de asemenea, obligația privind raportarea. Entitățile autorizate trebuie să raporteze HKMA tranzacțiile relevante cu instrumente OTC în conformitate cu cerințele stabilite de normele privind raportarea. Prima etapă de raportare se aplică unui număr limitat de tipuri de instrumente financiare derivate și unui grup puțin mai mare de entități autorizate decât cele care fac obiectul obligației privind compensarea 3 . Normele pentru etapa a doua se aplică mai multor tipuri de produse pentru a include toate cele cinci categorii de active și unui ansamblu mai mare de informații care trebuie raportate pentru fiecare tranzacție. Entitățile autorizate vizate rămân neschimbate. Etapa a doua de raportare va începe în iulie 2017.

Tehnicile de minimizare a riscurilor

Două seturi de standarde de minimizare a riscurilor sunt avute în vedere în Hong Kong. Primul set, care urmează să fie elaborat de SFC, se va aplica numai societăților autorizate de către SFC în temeiul SFO (licensed corporations – LC). În 2017 va avea loc o consultare cu privire la proiectul de standarde. Al doilea set a fost elaborat de HKMA și se adresează instituțiilor autorizate de către aceasta (authorised institutions – AI) în conformitate cu Ordonanța privind activitatea bancară (Banking Ordinance – BO). Aplicarea acestor standarde a fost planificată inițial să se efectueze începând din septembrie 2016. Cu toate acestea, în august 2016, HKMA a amânat aplicarea acestora având în vedere întârzierile similare anunțate de alte jurisdicții importante.

4.4.Mexic

Regulile generale privind tranzacțiile cu instrumente OTC sunt prevăzute de „Normele privind efectuarea de tranzacții cu instrumente financiare derivate” (Circulara nr. 4/2012), cu modificările ulterioare, emise de Banca Centrală a Mexicului (Banco de México – BdM) în martie 2012. Unele norme specifice (de exemplu, înregistrarea CPC) au fost emise în comun de către BdM, Ministerul de Finanțe (SHCP) și Comisia Națională pentru Activitate Bancară și Valori Mobiliare (CNBV).

Obligația privind compensarea

Circulara 4/2012 prevede ca tranzacțiile cu instrumente financiare derivate standardizate realizate între băncile sau societățile de brokeraj interne și anumite alte entități (interne sau externe) trebuie să fie decontate prin intermediul caselor de compensare înregistrate în conformitate cu normele emise în comun de BdM, SHCP și CNBV sau prin intermediul instituțiilor externe care activează ca CPC și sunt recunoscute de BdM. Obligația privind compensarea se aplică din aprilie 2016 pentru tranzacțiile dintre contrapărți interne și, începând cu noiembrie 2016, pentru tranzacțiile executate între contrapărți interne și contrapărți externe. Modificările recente ale Circularei 4/2012 stabilesc criteriile pe baza cărora instrumentele OTC sunt identificate ca fiind standardizate și care, astfel, fac obiectul cerințelor privind compensarea la nivel central.

Obligația privind raportarea

Circulara 4/2012 prevede ca toate băncile, societățile de brokeraj, fondurile de investiții și sofomes (instituții financiare cu obiect de activitate multiplu) interne să raporteze BdM tranzacțiile cu instrumente financiare derivate. Normele emise în comun de către BdM, SHCP și CNBV prevăd ca și CPC interne să raporteze acestor autorități toate contractele primite în vederea compensării sau să raporteze în mod voluntar și alte tranzacții. Obligația privind raportarea către BdM se referă la toate clasele de active și atât la instrumentele OTC, cât și la instrumentele financiare derivate tranzacționate la bursă. Cu toate acestea, doar contrapărțile stabilite în Mexic au obligația legală de a asigura raportarea tranzacțiilor.

Tehnicile de minimizare a riscurilor

Începând din aprilie 2016, toate băncile, societățile de brokeraj, fondurile de investiții, instituțiile financiare de tip antrepozit (general deposit warehouses) și sofomes interne sunt obligate să aplice cel puțin următoarele tehnici de minimizare a riscurilor în ceea ce privește tranzacțiile cu instrumente OTC care nu sunt compensate la nivel central: confirmare, evaluare zilnică, reconciliere, proceduri de soluționare a litigiilor și evaluare periodică a oportunității de a participa la comprimări de portofoliu. Cerințe de reglementare suplimentare pentru băncile și societățile de brokeraj interne în ceea ce privește minimizarea riscurilor aferente tranzacțiilor sunt prevăzute de „Normele pentru bănci” și „Normele pentru societățile de brokeraj” emise de către CNBV.

4.5.Singapore

Cadrul legal pentru instrumentele OTC cuprinde două niveluri: cadrul legal general adoptat de Parlament și normele specifice adoptate de Autoritatea Monetară din Singapore (Monetary Authority of Singapore – MAS).

Obligația privind compensarea

Partea VIB (Compensarea și contractele cu instrumente financiare derivate) din Legea privind valorile mobiliare și contractele futures (Securities and Futures Act – SFA), în vigoare din noiembrie 2012, stabilește cadrul legal necesar privind cerințele de compensare a instrumentelor financiare derivate. În prezent, MAS este în curs de finalizare a reglementărilor privind compensarea obligatorie. Adoptarea acestora este planificată pentru prima jumătate a anului 2017. Noile dispoziții vor prevedea compensarea contractelor swap pe rata dobânzii denominate în dolar singaporez și în dolar american.

Obligația privind raportarea

Cadrul legal referitor la obligația privind raportarea a fost stabilit în Partea VIA (Raportarea contractelor cu instrumente financiare derivate) din SFA. Prevederi specifice referitoare la raportare au fost prevăzute ulterior de Regulamentul privind valorile mobiliare și contractele futures (Raportarea contractelor cu instrumente financiare derivate) 2013 [Securities and Futures (Reporting of Derivatives Contracts) Regulations 2013 – SF(RDC)R], care a intrat în vigoare în octombrie 2013. Prevederile impun obligația ca anumite entități autorizate (specified persons) să raporteze tranzacțiile cu instrumente financiare derivate pe riscul de rata dobânzii, de credit și de curs de schimb valutar. Cerințele privind raportarea sunt în vigoare integral din noiembrie 2015.

Tehnicile de minimizare a riscurilor

Normele privind tehnicile de minimizare a riscurilor sunt în curs de finalizare. Normele propuse prevăd ca entitățile autorizate de MAS implicate în contracte cu instrumente OTC să aplice următoarele tehnici de minimizare a riscurilor în ceea ce privește tranzacțiile cu acest tip de instrumente care nu sunt compensate: confirmare, proceduri de soluționare a litigiilor, evaluare zilnică, reconciliere a portofoliului și comprimare a portofoliului. MAS estimează că cerințele privind minimizarea riscurilor vor intra în vigoare în 2017.

4.6.Elveția

Cadrul de reglementare privind tranzacțiile cu instrumente OTC are la bază Legea privind infrastructura pieței financiare (Financial Market Infrastructure Act – FMIA), care stabilește reguli referitoare la conduita în afaceri în cazul tranzacționării instrumentelor financiare derivate, și ordinele ulterioare de punere în aplicare a acesteia, în special Ordinul privind infrastructura pieței financiare (Financial Market Infrastructure Ordinance – FMIO) care prevede reguli și cerințe specifice detaliate. Atât FMIA, cât și FMIO au intrat în vigoare în ianuarie 2016.

Obligația privind compensarea

FMIA și FMIO prevăd compensarea tranzacțiilor cu instrumente OTC și stabilesc norme specifice pentru această obligație. Obligația privind compensarea acoperă în principiu toate tranzacțiile cu instrumente OTC, cu anumite excepții pentru o serie de contrapărți (mai ales cele de dimensiuni mici). Obligația se aplică progresiv, în funcție de tipurile de contracte și de contrapărți.

Obligația privind raportarea

FMIA și FMIO prevăd obligația de a se raporta toate tranzacțiile cu instrumente OTC și specifică reguli relevante, inclusiv reguli care stabilesc contrapărțile care au responsabilitatea de a raporta tranzacțiile și informațiile care se raportează.

Tehnicile de minimizare a riscurilor

Normele privind tehnicile de minimizare a riscurilor care trebuie aplicate în cazul tranzacțiilor cu instrumente OTC care nu sunt compensate la nivel central sunt, de asemenea, prevăzute de FMIA și FMIO. Cadrul de reglementare din Elveția include cerințe privind confirmarea în timp util a tranzacțiilor, reconcilierea portofoliilor, comprimarea portofoliilor și procedurile de soluționare a litigiilor.

5.Regimul aplicat la nivel internațional băncilor centrale și entităților de administrare a datoriei publice

5.1.Australia

Obligația privind compensarea

Regulamentul din 2015 stabilește faptul că obligația privind compensarea referitoare la tranzacțiile cu instrumente financiare derivate nu poate fi impusă unei entități care nu este o entitate de compensare din Australia sau externă implicată în tranzacție. De asemenea, regulamentul prevede ca normele referitoare la tranzacțiile cu instrumente financiare derivate să nu impună obligația privind compensarea unei serii de entități publice externe, inclusiv, printre altele, băncilor centrale și entităților de administrare a datoriei publice.

Obligația privind raportarea

Regulamentul de modificare privind societățile (tranzacții cu instrumente financiare derivate) 2013 precizează că obligația de raportare a tranzacțiilor nu poate fi impusă în cazul așa-numiților „utilizatori finali”. Acest fapt limitează în esență aplicarea obligației de raportare la instituțiile bancare și de tip bancar (deposit-taking institutions) din Australia, la facilitățile de compensare și de decontare autorizate, la deținătorii de autorizații pentru servicii financiare și la entitățile care furnizează clienților profesionali din Australia servicii financiare legate de instrumente financiare derivate în temeiul unei derogări specifice de la autorizare, acordate de autoritățile australiene. Prin urmare, băncile centrale și entitățile de administrare a datoriei publice nu sunt supuse obligației respective.

Tehnicile de minimizare a riscurilor

În conformitate cu cerințele recent adoptate, tehnicile de minimizare a riscurilor sunt aplicate de instituțiile reglementate de APRA implicate în tranzacții cu contrapărți desemnate (covered counterparties). Definiția acestor instituții nu include băncile centrale sau entitățile publice care au atribuții de administrare a datoriei publice sau care intervin în administrarea acesteia. La rândul său, definiția contrapărților desemnate exclude guvernele, băncile centrale, băncile de dezvoltare multilaterală, entitățile din sectorul public și Banca Reglementelor Internaționale. Prin urmare, cerințele privind minimizarea riscurilor nu se aplică băncilor centrale sau entităților de administrare a datoriei publice.

5.2.Canada

Obligația privind compensarea

Ghidul B-7 se aplică numai FRFI. Deoarece băncile centrale și entitățile de administrare a datoriei publice nu sunt incluse în definiția FRFI, acestea sunt excluse din domeniul de aplicare a normelor OSFI privind compensarea. La nivel de provincie, proiectul NI 94-101 prevede în mod explicit o derogare de la obligația de compensare pentru tranzacțiile cu anumite instituții din Canada, precum și cu bănci centrale și entităților publice externe controlate în totalitate sau parțial de un guvern străin. Se apreciază că derogarea menționată va fi inclusă și în actul final.

Obligația privind raportarea

Deși nu se prevede nicio derogare specifică de la normele privind raportarea tranzacțiilor pentru băncile centrale și entitățile externe de administrare a datoriei publice, în fapt acestea prevăd ca tranzacțiile dintre contrapărțile canadiene și entitățile publice externe să fie raportate numai de către contrapărțile canadiene. Prin urmare, băncile centrale și toate entitățile publice externe nu fac obiectul obligației privind raportarea.

Tehnicile de minimizare a riscurilor

La fel ca în cazul obligației de compensare, ghidurile OSFI se aplică numai FRFI. Prin urmare, băncile centrale și toate entitățile publice nu sunt incluse în domeniul de aplicare a normelor OSFI privind tehnicile de minimizare a riscurilor. La nivel de provincie, normele privind înregistrarea sunt menite să se aplice doar dealerilor de instrumente financiare derivate. Prin urmare, în prezent băncile centrale și entitățile de administrare a datoriei publice sunt excluse din domeniul de aplicare a normelor respective. Deși normele privind înregistrarea nu au fost încă finalizate, se estimează că domeniul de aplicare a acestora nu va fi modificat.

5.3.Hong Kong

Obligația privind compensarea

Obligația privind compensarea se aplică tranzacțiilor swap pe rata dobânzii (interest rate swap – IRS) executate între dealerii principali. Printre aceștia se numără, în Hong Kong, instituțiile autorizate (AI), brokerii din piața monetară aprobați de HKMA în temeiul BO (approved money brokers – AMB) sau societățile autorizate (LC) care înregistrează un nivel minim de compensare. Principalii dealeri din afara Hong Kong sunt identificați în lista publicată de către SFC. Lista include entități precum membrii compensatori ai celor mai mari CPC pentru IRS din mai multe piețe sau băncile de importanță sistemică globală, publicate de Consiliul pentru Stabilitate Financiară. Deoarece nu se încadrează în niciuna dintre aceste categorii, băncile centrale și entitățile externe de administrare a datoriei publice nu sunt incluse în domeniul de aplicare a obligației privind compensarea în Hong Kong.

Obligația privind raportarea

Întrucât prima etapă referitoare la obligația privind raportarea se aplică aproape acelorași entități cărora li se aplică obligația privind compensarea, băncile centrale și entitățile externe de administrare a datoriei publice nu sunt supuse obligației privind raportarea. Cu toate că în etapa a doua se extinde domeniul de aplicare a obligației privind raportarea la toate cele cinci clase de active și se majorează volumul de informații care trebuie raportate, nu se modifică tipurile de entități din domeniul de aplicare a obligației respective. Astfel, băncile centrale și entitățile externe de administrare a datoriei publice vor continua să beneficieze de derogare de la obligația privind raportarea.

Tehnicile de minimizare a riscurilor

Standardele privind minimizarea riscurilor care urmează a fi stabilite de către SFC se vor aplica, în general, numai dacă tranzacțiile cu instrumente OTC sunt înregistrate de entitățile autorizate de SFC. Întrucât în prezent nu este cazul, aceste standarde nu se vor aplica pentru tranzacțiile cu instrumente OTC. Pe de altă parte, cadrul elaborat de HKMA se aplică atât instituțiilor autorizate (AI) interne, cât și celor externe în ceea ce privește tranzacțiile cu instrumente OTC care nu sunt compensate la nivel central, executate cu o „entitate desemnată”. Definiția entităților desemnate exclude în mod explicit băncile centrale și entitățile eligibile din sectorul public. Ca atare, băncile centrale nu vor face obiectul cadrului legal propus, atât timp cât acestea au statutul de bancă centrală în propria jurisdicție. Pentru entitățile din sectorul public, atât timp cât îndeplinesc, în propria jurisdicție, din punct de vedere al adecvării capitalului, condițiile pentru a fi considerate entități din sectorul public (indiferent dacă au sau nu atribuții de a interveni în administrarea datoriei publice), acestea vor beneficia de derogare de la cerințele privind minimizarea riscurilor.

5.4.Mexic

Obligația privind compensarea

Conform Circularei 4/2012, numai băncile și societățile de brokeraj interne au obligația de a compensa tranzacțiile cu instrumente OTC prin contrapărți centrale în cazul în care acestea se realizează cu alte bănci sau societăți de brokeraj interne, cu investitori instituționali interni sau externi ori cu bănci sau societăți de brokeraj externe. Prin urmare, băncile centrale și entitățile de administrare a datoriei publice beneficiază de derogare de la obligația privind compensarea.

Obligația privind raportarea

Circulara 4/2012 prevede că, în cazul în care o tranzacție cu instrumente financiare derivate este efectuată între o contraparte internă care face obiectul obligației privind raportarea și o entitate stabilită într-o jurisdicție externă, doar entitatea financiară din Mexic are obligația legală de a raporta către BdM tranzacția respectivă. Prin urmare, băncile centrale și entitățile de administrare a datoriei publice beneficiază de derogare.

Tehnicile de minimizare a riscurilor

Având în vedere că tehnicile de minimizare a riscurilor prevăzute în Circulara 4/2012 se aplică tuturor băncilor, societăților de brokeraj, fondurilor de investiții, instituțiilor financiare de tip antrepozit și sofomes interne, băncile centrale și entitățile externe de administrare a datoriei publice beneficiază de derogare de la obligația de a aplica respectivele tehnici de minimizare a riscurilor.

5.5.Singapore

Obligația privind compensarea

În proiectul de reglementări privind compensarea obligatorie publicat pentru consultare în 2015, MAS a propus ca o serie de instituții internaționale, inclusiv băncile centrale și toate entitățile publice externe să beneficieze de derogare de la obligația de compensare. MAS intenționează să mențină propunerea în reglementările finale.

Obligația privind raportarea

Partea II din Legea privind valorile mobiliare și contractele futures și anexa a patra din SF(RDC)R menționează explicit derogarea de la obligația privind raportarea, pentru băncile centrale și toate entitățile publice externe, pe lângă o serie de alte instituții internaționale.

Tehnicile de minimizare a riscurilor

Cerințele privind tehnicile de minimizare a riscurilor care sunt în curs de elaborare de către MAS se vor aplica numai deținătorilor de autorizații CMS și băncilor autorizate în Singapore care tranzacționează instrumente OTC. Având în vedere faptul că băncile centrale și entitățile externe de administrare a datoriei publice nu vor trebui, în mod normal, să dețină o licență CMS, acestea nu vor fi supuse cerințelor respective.

5.6.Elveția

Obligația privind compensarea

În calitate de contrapărți, băncile centrale și entitățile externe de administrare a datoriei publice nu sunt incluse în domeniul de aplicare a normelor privind conduita în afaceri în piața pentru instrumentele financiare derivate (și, prin urmare, nu sunt supuse obligației de compensare), deoarece aceste entități nu au, în general, sediul social în Elveția. În plus, tranzacțiile cu instrumente financiare derivate cu o serie de instituții externe, inclusiv cu bănci centrale și entități de administrare a datoriei publice, nu fac obiectul normelor privind conduita în afaceri în piața pentru instrumentele financiare derivate prevăzute de FMIA (și, prin urmare, nu sunt supuse obligației de compensare).

Obligația privind raportarea

Situația referitoare la obligația privind raportarea este similară celei referitoare la obligația privind compensarea – băncile centrale și entitățile externe de administrare a datoriei publice nu sunt incluse în domeniul de aplicare a normelor privind conduita în afaceri în piața pentru instrumentele financiare derivate, deoarece acestea nu au, în general, sediul social în Elveția. În timp ce tranzacțiile cu instrumente financiare derivate între o contraparte din Elveția căreia i se aplică prevederile FMIA și o bancă centrală sau o entitate externă de administrare a datoriei publice intră sub incidența obligației de raportare prevăzute de FMIA, obligația de a raporta tranzacția revine numai contrapărții elvețiene relevante. În plus, cadrul de reglementare elvețian permite o derogare integrală de la obligația privind raportarea tranzacțiilor cu instrumente financiare derivate executate cu entitățile respective, pe bază de reciprocitate.

Tehnicile de minimizare a riscurilor

În ceea ce privește obligația de a aplica tehnicile de minimizare a riscurilor pentru tranzacțiile cu instrumente OTC care nu sunt compensate la nivel central, situația este aceeași ca în cazul obligației de compensare. În calitate de contrapărți, băncile centrale și entitățile externe de administrare a datoriei publice nu sunt supuse normelor privind conduita în afaceri în piața pentru instrumentele financiare derivate. În ceea ce privește tranzacțiile cu instrumente financiare derivate executate cu aceste entități, FMIO prevede o derogare specifică.

6.Concluzii

Cadrul legal de aplicare a reformelor privind instrumentele OTC, convenite la Pittsburg în 2009, este acum integral în vigoare în Australia, Hong Kong, Mexic și Elveția și în scurt timp va fi în vigoare în Canada și Singapore. În plus, în toate aceste jurisdicții, cadrul legal fie nu se aplică, fie nu se va aplica băncilor centrale și entităților de administrare a datoriei publice.

Prin urmare, Comisia concluzionează că articolul 1 alineatul (4) din EMIR ar trebui modificat pentru a include printre entitățile care beneficiază de derogare de la anumite cerințe ale EMIR băncile centrale și entitățile publice care au atribuții de administrare a datoriei publice sau care intervin în administrarea acestora din Australia, Canada, Hong Kong, Mexic, Singapore și Elveția.

Prin acordarea derogării către aceste entități, cerințele prevăzute de EMIR nu vor interveni în exercitarea de către acestea a responsabilităților în domeniul monetar și a altor atribuții de interes comun și se vor promova condiții echitabile în aplicarea reformelor privind instrumentele OTC referitoare la tranzacțiile cu entitățile respective din aceste jurisdicții. Acest fapt va contribui, de asemenea, la o mai mare coerență și consecvență pe plan internațional în aplicarea reformelor privind instrumentele OTC.

Analiza comparativă prezentată în acest raport nu este ultima de acest gen. Comisia va monitoriza în aceste jurisdicții și în celelalte jurisdicții G20 evoluțiile înregistrate în aplicarea normelor privind tranzacțiile cu instrumente OTC și va actualiza raportul pe măsură ce se înregistrează evoluții în procesul de aplicare a reformelor în aceste jurisdicții, inclusiv prin eliminarea anumitor țări terțe din lista entităților care beneficiază de derogare, în cazul în care cadrul de reglementare din țările terțe respective nu mai îndeplinește condițiile pentru acordarea derogării. Prin urmare, este posibil să se aducă noi modificări articolului 1 alineatul (4) din EMIR.

(1)

COM(2013) 158 din 22.3.2013

(2)

REGULAMENTUL DELEGAT (UE) nr. 1002/2013 al COMISIEI din 12 iulie 2013 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții cu privire la lista entităților care beneficiază de derogare (JO L 279, 19.10.2013, p. 2)

(3)

Obligația privind raportarea vizează și contrapărțile centrale (CPC).