6.7.2018

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 237/66

Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea comună către Parlamentul European și Consiliu — Noi impulsuri pentru parteneriatul Africa-UE

[JOIN(2017) 17 final]

(2018/C 237/11)

Raportor:

domnul Mihai MANOLIU

Consultare	Comisia Europeană, 5.7.2017
Temei juridic	Articolul 304 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
Secțiunea competentă	Secţiunea pentru relaţii externe
Data adoptării în secțiune	22.2.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	15.3.2018
Sesiunea plenară nr.	533
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	185/2/1

1. Concluzii și recomandări

1.1.

În contextul mondial în rapidă schimbare, anul 2018 este hotărâtor, în viziunea CESE, pentru aprofundarea parteneriatului UE-Africa. Atât Uniunea Europeană, cât și Africa se confruntă cu transformări majore în ceea ce privește dimensiunea politică, economică și socială, iar această situație oferă oportunități pentru a remodela și aprofunda parteneriatul. Astfel, CESE consideră că, de această dată, Uniunea trebuie să pună un accent deosebit pe implicarea unor actori noi în proiectele de dezvoltare derulate pe continentul african, actori care să provină atât din sfera economică, cât și din societatea civilă europeană. Sprijinirea dezvoltării Africii nu ar trebui să reprezinte doar o responsabilitate a instituțiilor UE, ci un efort al întregii societăți europene.

1.2.

Comitetul Economic și Social European sugerează instituțiilor europene abilitate să continue eforturile de menținere a păcii și securității în Africa și să asiste organizațiile africane în lupta lor pentru prevenirea conflictelor, a terorismului și a crimei organizate. CESE salută inițiativa unui Parteneriat Africa-UE și consideră că este nevoie de un astfel de demers, care să țină seama de noile realități geostrategice cu care se confruntă cele două continente:

—	gestionarea umană și demnă a fluxurilor migratorii percepute ca necontrolate;

—	posibilitatea apariției unui flux de refugiați;

—	insecuritatea la granițele Uniunii Europene, generată de instabilitatea anumitor regimuri politice și de absența domniei legii în unele state africane;

—	influența din ce în ce mai mare exercitată în Africa de către alte puteri regionale, precum China – interesele specifice privind resursele naturale ale Africii și relațiile economice bilaterale nu impulsionează statele acestui continent să intensifice cooperarea transnațională;

—	acțiunile imprevizibile ale SUA în politica internațională, precum și provocările generate de schimbările climatice.

1.3.

Pentru rezolvarea problemei alimentației, CESE consideră că UE împreună cu UA trebuie să identifice proiecte locale și politici de succes în domeniul agriculturii și să susțină extinderea lor în cadrul cât mai multor regiuni și state din Africa. Nu trebuie uitat aici factorul demografic cu o dinamică covârșitoare, care va necesita generarea de noi locuri de muncă (18 milioane pe an până în 2035). În Africa există însă constrângeri severe privind dezvoltarea economică durabilă, de care UE ar trebui să țină cont, strâns legate de următoarele aspecte:

—	o dependență majoră față de exploatarea intensivă a resurselor naturale (comerț ilicit de resurse);

—	focarele de instabilitate generate de războaie, încălcări ale drepturilor omului, inegalități sociale, fundamentalism și catastrofe climatice;

—	efectul schimbărilor climatice;

—	efectul penuriei de alimente și apă;

—	lipsa salubrității;

—	epidemiile și bolile infecțioase;

—	absența unor politici agricole coerente și adaptate la realitățile locale.

1.4.

Problemele enunțate, generatoare de strămutări forțate și voluntare, contribuie substanțial la o migrație nereglementată, adesea controlată de criminalitatea organizată, fapt care sporește considerabil presiunea asupra sistemelor de guvernanță și asupra conducerii politice din țările de origine și de tranzit. Europa poate să răspundă printr-un nou Consens european privind dezvoltarea, printr-o politică europeană de vecinătate, printr-o Agendă europeană privind migrația, precum și prin dezvoltarea unei relații bazate pe conceptul de parteneriat. CESE, împreună cu reprezentanți autentici ai societății civile (platformă, forum, voluntari) și ai partenerilor sociali din Africa, își poate aduce o contribuție esențială pentru democrație și drepturile omului.

1.5.

CESE solicită ca viitorul parteneriat să ia mai mult în considerare societatea civilă și să îi atribuie un rol mai puternic, care să meargă de la consultare la urmărirea punerii în aplicare a politicilor. Acest lucru este important pentru asigurarea respectării principiului coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și pentru implicarea efectivă a actorilor interesați. Prin urmare, UE poate reprezenta pentru statele africane un model de bună practică în ceea ce privește implicarea societății civile în procesul decizional și în crearea de programe care să faciliteze apariția unei societăți civile africane transnaționale. De asemenea, acolo unde societatea civilă lipsește sau este foarte slab dezvoltată, Uniunea trebuie să își asume un rol activ în dezvoltarea acesteia.

1.6.

Având în vedere importanța strategică a educației, a transferului nediscriminatoriu de cunoștințe, a accesului generalizat la cultură, ca factor important pentru un climat de cooperare și împărtășire de valori unanim asumate, precum și a oferirii de perspective pozitive unui număr considerabil de tineri din Africa, CESE sugerează următoarele direcții pentru viitorul parteneriat UE-Africa:

—	programe europene de succes, precum Erasmus+, ar trebui extinse și către Africa, permițând astfel mobilitatea studenților și profesorilor de pe cele două continente și generarea unui schimb de experiență la nivel academic;

—	parteneriatele între universitățile europene și cele africane, menite să ducă la dezvoltarea de proiecte și programe de studii comune, trebuie încurajate și susținute financiar;

—	doar programele educaționale de calitate și strategiile de combatere a excluziunii sociale pot stopa fundamentalismul religios în unele state africane.

1.7.

CESE consideră că cel mai important model pe care Uniunea Europeană îl poate oferi continentului african este propriul său exemplu de cooperare transnațională și realizarea de proiecte mari, cu caracter transnațional, precum cele de infrastructură, în măsura în care statele africane convin să coopereze între ele pentru implementarea proiectelor. Mai mult, Uniunea Europeană trebuie să fie conștientă de expertiza pe care poate să o ofere în ceea ce privește politicile de tranziție către o societate democratică și o economie de piață funcțională, competitivă și inclusivă.

1.8.

CESE propune ca parteneriatul să aibă în vedere promovarea și realizarea egalității de gen și a emancipării femeilor și a tinerelor, precum și recunoașterea contribuției lor la pace și construcție statală, la creșterea economică, la dezvoltarea tehnologică, la reducerea sărăciei, la sănătate și bunăstare și la dezvoltarea culturală și umană. Toate formele de violență și discriminare socială, economică și politică la adresa femeilor trebuie să dispară de pe tot cuprinsul continentului african, pentru ca acestea să se poată bucura pe deplin de drepturi egale.

1.9.

CESE atrage atenția asupra faptului că, mai nou, China a devenit principalul partener economic al Africii, iar acest lucru poate aduce cu sine și schimbări în obiectivele de politică externă ale statelor din regiune sau scăderea interesului lor pentru implementarea reformelor democratice. Prin urmare, UE are nevoie de un parteneriat cu Africa care să relanseze și să intensifice în mod real relațiile comerciale dintre cele două continente și care să creeze cele mai bune condiții la nivel local pentru investitorii europeni.

1.10.

CESE recomandă introducerea unor clauze de bună guvernanță în toate acordurile relevante dintre UE și țările sau regiunile terțe, în scopul promovării unei dezvoltări durabile. Dezvoltarea durabilă presupune existența unui proces de înfăptuire a politicilor care să fie responsabil, transparent, activ, echitabil, favorabil incluziunii, eficient, participativ și care respectă principiile statului de drept.

1.11.

CESE își exprimă regretul că Africa este cel mai sărac continent al lumii, singurul în care sărăcia a crescut. Un fapt intolerabil este acela că peste 50 % din populație trăiește în sărăcie absolută. Este necesară o luptă internațională împotriva sărăciei, luptă care trebuie să implice actorii principali în procesul de dezvoltare, precum și strategii și planuri de acțiune care să vizeze populațiile defavorizate. Este necesar un nou pachet financiar, programabil și previzibil. De asemenea, CESE consideră că este esențial să se asigure o monitorizare reală a sprijinului financiar, pentru a se ajunge la o mai bună punere în aplicare a obiectivelor urmărite.

1.12.

CESE salută dorința africană, exprimată prin Agenda 2063 și prin crearea Uniunii Africane, de a fi tratată ca un tot unitar, integrator, pan-african. Buna guvernare pentru o dezvoltare durabilă trebuie să se bazeze pe politici economice solide, echitabile din punct de vedere social și de mediu, pe crearea de instituții democratice incoruptibile, receptive la nevoile cetățenilor, pe promovarea societății civile, pe lupta împotriva excluziunii sociale și pe coeziunea economică. Nu trebuie uitate statul de drept și supremația legii, drepturile omului și egalitatea de șanse. Un mediu favorabil investițiilor poate conduce către succes.

2. Context

2.1.

Uniunea Europeană (UE) și majoritatea statelor africane sunt legate deja printr-un acord de cooperare internațională cuprinzător și cu caracter juridic obligatoriu, care a reunit peste jumătate dintre statele-națiuni ale lumii. Acordul de parteneriat de la Cotonou („APC” sau „Acordul de la Cotonou”) a fost semnat la Benin, în 2000, în vederea consolidării cooperării pe termen lung dintre UE și statele ACP (Africa, zona Caraibilor și Pacific) în materie de politică, comerț și dezvoltare. Acest acord a dus la înființarea unei serii de instituții care facilitează cooperarea dintre ACP și UE la nivelul guvernelor, al funcționarilor publici, al parlamentarilor, al autorităților locale și al societății civile, inclusiv al sectorului privat.

2.2.

În „Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene”, dată fiind proximitatea geografică, se specifică faptul că promovarea păcii și a dezvoltării continentului african sunt de fapt investiții în pacea si prosperitatea Uniunii Europene. O Uniune prosperă și sigură este foarte greu de realizat în contextul unor vecinătăți subdezvoltate și conflictuale. Prin urmare, UE trebuie să participe activ și intens la realizarea unei Uniuni Africane și la revigorarea economică a regiunii.

2.3.

CESE constată că, în ultima perioadă de timp, contextul internațional a evoluat considerabil, au apărut noi provocări globale, siguranța persoanelor a fost afectată, lupta împotriva sărăciei și pandemiile, schimbările climatice și deșertificarea, migrația, gestionarea durabilă a bunurilor publice influențează constant atât politicile statelor africane, cât și pe cele din cadrul UE.

2.4.

Este necesară o nouă viziune politică comună Africa-UE, concretă, bazată pe interese și valori comune, pe respect reciproc, precum și pe principiul suveranității individuale, care să reflecte aspirațiile legitime ale celor două părți. Voința comună a celor două entități trebuie transpusă într-un parteneriat egal, conștient, preferențial, pentru a continua astfel promovarea păcii (Instrumentul financiar pentru pace în Africa), a securității (Africa – un important garant al securității), a dezvoltării durabile, a drepturilor omului precum și a integrării regionale și continentale.

2.5.

CESE își exprimă regretul că Africa este cel mai sărac continent al lumii, singurul în care sărăcia a crescut. Un fapt intolerabil este acela lcă peste 50 % din populație trăiește în sărăcie absolută. Este necesară o luptă internațională împotriva sărăciei, luptă care trebuie să implice actorii principali în procesul de dezvoltare, precum și strategii și planuri de acțiune care să vizeze populațiile defavorizate. Este necesar un nou pachet financiar programabil și previzibil. De asemenea, CESE consideră că este esențial să se asigure o monitorizare reală a sprijinului financiar, pentru a se ajunge la o mai bună punere în aplicare a obiectivelor urmărite.

2.6.

CESE salută dorința africană, exprimată prin Agenda 2063 și prin crearea Uniunii Africane, de a fi tratată ca un tot unitar, integrator, pan-african. Buna guvernare pentru o dezvoltare durabilă trebuie să se bazeze pe politici economice solide, echitabile din punct de vedere social, de mediu, pe crearea de instituții democratice incoruptibile, receptive la nevoile cetățenilor, pe promovarea societății civile, pe lupta împotriva excluziunii sociale și pe coeziunea economică. Nu trebuie uitate statul de drept și supremația legii, drepturile omului și egalitatea de șanse. Un mediu favorabil investițiilor poate conduce către succes.

2.7.

Eficiența și răspunderea reciprocă și individuală implică resurse umane și financiare considerabile pe termen lung, clar asumate de ambele părți. CESE este de părere că implicarea societății civile se poate face pe baza unei platforme asumate voluntar și poate facilita procesul de dezvoltare. Actorii nestatali și autoritățile locale trebuie implicați de urgență, pe deplin, în toate etapele, inclusiv în monitorizare și evaluare. Aceștia pot oferi atât un nou elan privind dezvoltarea Africii, cât și o creștere a legitimității acțiunilor externe ale UE, precum și reducerea gradului de euroscepticism din Europa. Viziunea comună trebuie să includă democrația participativă, pluralismul și libertățile fundamentale, într-un cuvânt respectarea statului de drept.

2.8.

O altă amenințare majoră este reprezentată de epuizarea resurselor naturale africane, ceea ce va împiedica procesul de reducere a sărăciei. Va trebui ca serviciile ecosistemice, inclusiv stocarea de carbon prin intermediul pădurilor tropicale, să fie compensate. Este necesară o abordare comună a provocărilor globale, precum și un parteneriat tratat unitar și focalizat pe cetățeni, printr-o abordare de la continent la continent, atât la nivel politic, cât și la cel concret, al negocierilor.

2.9.

CESE este de părere că părțile trebuie să dea dovadă de responsabilitate și coerență în ceea ce privește răspunderea reciprocă, dialogul și contribuțiile. Mai mult, viitorul acord va trebui să aibă la bază principiul parteneriatului. Partenerii sunt egali în drepturi și responsabilități (practici de dezvoltare și investiții). Există însă o discrepanță la nivelul integrării și la cel al resurselor umane, tehnice și financiare. Prin urmare, dialogul politic UE-Africa trebuie dezvoltat și consolidat.

2.10.

Eradicarea sărăciei și dezvoltarea durabilă constituie un obiectiv coerent (o mai bună coordonare din partea donatorilor și a actorilor nestatali) și un angajament de cooperare UE-Africa, definit de politici europene precum cea comercială (acces liber la piața UE în cadrul acordurilor de parteneriat economic – APE), de mediu sau politica agricolă.

2.11.

CESE subliniază faptul că abordarea globală a conflictelor trebuie să se întemeieze pe responsabilitate, prevenire, soluționare, gestionare și reconstrucție. Pacea este vitală, reprezentând un prim pas către o dezvoltare durabilă echitabilă din punct de vedere politic, economic și social, în acord cu respectarea deplină a drepturilor omului. Este necesară o vigilență sporită față de apariția unor tensiuni etnice și religioase pe continentul african. O atenție deosebită trebuie acordată exportului de arme (codul de conduită), inclusiv traficului de arme.

3. Observații generale

3.1.

Comunicarea comună către Parlamentul European și Consiliu Noi impulsuri pentru parteneriatul Africa-UE reprezintă un răspuns coordonat și consolidat, conform cu Agenda 2063 și în concordanță cu Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene . Comunicarea contribuie la procesul de reflecție, constituind baza viitoarelor negocieri coerente privind pilonul Africa.

3.2.

În opinia CESE, UE are un interes strategic, orientat politic, bazat pe valori și interese comune consacrate, pentru aprofundarea și adaptarea parteneriatului durabil cu Africa. UE trebuie să devină principalul investitor străin și principalul partener umanitar, comercial, un furnizor de securitate.

3.3.

UE urmărește trei obiective strategice:

—	un parteneriat reciproc mai puternic și o cooperare sporită în arena internațională, pe baza unor valori și interese comune, inclusiv în relațiile bilaterale;

—	securitatea pe uscat și pe mare, precum și lupta împotriva amenințărilor transnaționale, ca o investiție în securitate pe ambele continente;

—	dezvoltarea economică durabilă și favorabilă incluziunii în Africa pentru acele locuri de muncă de care are nevoie acest continent, dar și pentru a fructifica oportunitățile pe care le oferă Europei.

3.4.

CESE este de acord că realizarea unei agende comune ambițioase se poate realiza prin:

—	aprofundarea coalițiilor în chestiuni de guvernanță globală, dialog intens și o cooperare eficace, parteneri strategici și aliați-cheie, promovând și sprijinind statul de drept și justiția;

—	intensificarea cooperării în chestiuni de interes comun pe baza unei interacțiuni politice frecvente, la nivel multilateral, continental, regional, național și local, respectând principiul subsidiarității;

—	realizarea unui parteneriat axat pe oameni, autorități politice și locale, parteneri sociali, sectorul privat și societatea civilă, în ansamblul său.

3.5.

CESE crede că strategia comună UE-Africa trebuie să se bazeze pe o politică susținută de dezvoltare durabilă, bazată pe realitățile locale africane, condiție a unei asistențe eficiente pentru combaterea echitabilă a sărăciei, pentru o creștere economică, de mediu (schimbările climatice devastatoare) și socială sănătoasă, bazată pe munca decentă (locuri de muncă pe termen lung), productivă, liberă, etică și demnă, plasată sub semnul combaterii sărăciei și a excluziunii sociale. Creșterea producției locale, garantarea siguranței alimentare, venitul decent pentru exploatațiile agricole familiale și pentru IMM-uri, crearea unei piețe interne (drepturi de proprietate și reducerea greutăților administrative și a corupției) pot contribui la combaterea sărăciei. Prin urmare, agricultura și siguranța alimentară trebuie să beneficieze de o atenție deosebită în cadrul politicilor comune. Trebuie sprijinite modelele de agricultură durabilă, modele îndreptate către micii proprietari, oferind oportunități concrete de muncă prin dezvoltarea sectoarelor specifice. Este atât de datoria UE, cât și a UA să identifice și să promoveze modele și politici de succes în agricultură, în rândul comunităților dezavantajate din același stat sau din alte state africane în curs de dezvoltate.

3.6.

Lupta împotriva deșertificării și accesul la apă al tuturor reprezintă factori determinanți ai siguranței alimentare, ai migrației și ai existenței refugiaților. Africa este continentul cel mai afectat de schimbările climatice. UE și UA, precum și statele membre, actorii economici și investitorii, trebuie să-și aloce responsabilități (apărare împotriva schimbărilor climatice) și un cadru financiar suplu și eficace pentru o nouă abordare ecologică.

3.7.

Existența unui comerț liber, care respectă normele de mediu și sociale, poate stimula creșterea economică, progresul social și politic, cu efect concret, catalizator în reducerea sărăciei, printr-o dezvoltare durabilă generală. Este necesară o asimetrie în favoarea piețelor Africii, pentru o integrare regională, pentru un cadru fiabil de comerț și investiții. Acordurile de parteneriat economic (APE) sunt un instrument de comerț și integrare regională, în condițiile în care aceste acorduri sunt favorabile dezvoltării, oferind derogări pentru industriile locale în tranziție pentru a se adapta noilor condiții de piață. Relațiile economice UE-Africa trebuie să se bazeze pe un comerț echitabil și pe o abordare diferențiată, diversificată, menite să conducă la o integrare africană care să genereze produse și servicii necesare și competitive.

3.8.

Un factor determinant în dezvoltarea economică și eradicarea sărăciei îl reprezintă parteneriatul UE-Africa pentru energie, capabil să genereze proiecte care pot furniza energie eficientă din surse regenerabile, la un preț accesibil. În acest caz, clima și condițiile geografice pe care le prezintă continentul african pot reprezenta un avantaj, în special în ceea ce privește energia solară. Accesul la energie poate impulsiona dezvoltarea socioeconomică a Africii.

3.9.

CESE consideră că un angajament în materie de educație și sănătate pentru toți reprezintă un mod eficient și concret pentru o strategie comună de dezvoltare destinată persoanelor sărace. Strategia trebuie să contribuie la integrarea dimensiunii fundamentale privind egalitatea între sexe, precum și la emanciparea femeilor. Nu trebuie uitate populațiile vulnerabile și refugiații generați de crizele umanitare. Accesul la servicii de sănătate, lupta împotriva medicamentelor contrafăcute sunt elemente fundamentale de luptă împotriva bolilor letale, un flagel în expansiune. Sunt necesare inclusiv măsuri juridice și penale pertinente.

3.10.

CESE sugerează analize periodice privind principalele cauze generatoare de migrație, precum și analize periodice privind chestiunile drepturilor și integrării emigranților, inclusiv problema migrației valorilor. Sunt necesare soluții practice pentru a genera o migrație circulară eficientă. Barierele nu pot soluționa problema; dialogul bazat pe identitate națională și regională, pe solidaritate și cultură poate constitui baza unei agende a dezvoltării durabile pentru toți, în măsura în care acesta beneficiază și de mijloacele materiale corespunzătoare.

3.11.

CESE crede că datoriile reprezintă o povară care disipează toate eforturile de dezvoltare durabilă pentru toți. Gestionarea datoriilor, luate în considerare de la caz la caz, va trebui subordonată consolidării politicilor economice și sociale și eficientizării guvernării. Gestionarea datoriilor și migrația lor către alți creditori trebuie să constituie un factor esențial pentru un sprijin bugetar (bazat pe indicatori de performanță) care să ofere servicii sociale de bază, consolidând structura țărilor africane. Este necesară o supraveghere transparentă, care să implice autoritățile locale și societatea civilă.

4. Observaţii specifice

4.1.

CESE consideră că Agenda 2063 (o Africă pașnică, sigură și prosperă, în care domnește buna guvernanță, democrația, respectul pentru drepturile omului, justiția și statul de drept și în care dezvoltarea pornește de la oameni, iar potențialul tineretului – în special al tinerelor femei – este valorificat și nimeni nu este lăsat în urmă), agendă transformatoare, structurată pentru reformarea Africii, va trebui focalizată pe două axe majore:

—

crearea unor state și societăți mai reziliente la șocuri:

—	prevenirea conflictelor, depășirea crizelor și consolidarea păcii;

—	consolidarea sistemelor de guvernanță;

—	gestionarea migrației și a mobilității;

—

crearea de locuri de muncă mai numeroase și mai bune, în special pentru tineri:

—	atragerea de investiții responsabile și durabile;

—	asigurarea energiei în Africa;

—	transformarea agriculturii și a sectorului agroindustrial din Africa și a economiei albastre a acesteia, inclusiv a pescuitului;

—	promovarea activității partenerilor sociali;

—	promovarea cunoașterii și a competențelor.

4.2.

Crearea unor state și societăți mai reziliente la șocuri se bazează pe aspirațiile legitime, pe valorile și obiectivele UE, pe fragilitatea existentă a propriilor frontiere, pe amenințările la adresa intereselor vitale. Terorismul, traficul de persoane, criminalitatea, extremismul violent reprezintă amenințări la adresa stabilității și păcii, simptomele unei posibile instabilități structurale, profunde.

4.3.

Pe această linie, UE definește următoarele inițiative emblematice:

—	instituirea unei platforme de cooperare care să reunească ONU, partenerii europeni, partenerii africani și alți parteneri internaționali;

—	realizarea unei prime contribuții la Fondul pentru pace al UA;

—	sprijinirea inițiativelor africane în domeniul securității maritime.

4.4.

Este cunoscut că buna guvernanță, securitatea și dezvoltarea sunt pilonii unei societăți solide, moderne, rezistente la șocuri, cu instituții democratice, eficace, transparente și responsabile. Aceste societăți stabile, care respectă drepturile omului, nuclee de dezvoltare durabilă, funcționează într-un cadru previzibil și stabil macroeconomic, capabil să ofere servicii pentru cetățeni. În acest domeniu, UE poate contribui la dezvoltarea Africii pe de o parte, prin expertiza pe care o poate oferi prin intermediul anumitor state membre în ceea ce privește politicile de tranziție către o societate democratică și către o economie de piață funcțională, precum și politica de coeziune socială și teritorială, și, pe de altă parte, prin modelul său de cooperare transnațională, prin intermediul instituțiilor comune.

4.5.

Pe această linie, UE definește următoarele inițiative emblematice:

—	o conferință comună la nivel înalt UA-UE pe tema proceselor electorale, a democrației și a guvernanței în Africa și în Europa;

—	dublarea sprijinului pentru mobilizarea resurselor interne (inițiativă fiscală) până în 2020;

—	acțiune comună de consolidare a gestionării durabile a resurselor naturale, cartă comună UE-Africa.

4.6.

Printre temele importante economice, societale și de securitate, migrația și mobilitatea pot consolida și îmbogăți societățile, dar pot produce destabilizări majore dacă nu sunt gestionate în mod corect, eficient. Se constată fluxuri de mobilitate și migrație forțată care au atins niveluri record de periculozitate în ceea ce privește integritatea fizică a migranților. În acest sens, există o responsabilitate comună și soluții globale bazate pe partajarea responsabilității și pe solidaritate, generate de un cadru politic definitoriu pentru o circulație extinsă a refugiaților și a migranților.

4.7.

Pe această linie, UE definește următoarele inițiative emblematice:

—	sprijinirea inițiativelor africane privind migrația și mobilitatea (libera circulație, sisteme de protecție socială, transferabilitate, recunoașterea competențelor) legale pe teritoriul Africii;

—	intensificarea cooperării Africa-UE în lupta împotriva rețelelor de persoane care introduc ilegal migranți și împotriva rețelelor de traficanți.

4.8.

Este necesară o schimbare de paradigmă pentru a crea un continent prosper, care dispune de mijloacele și resursele necesare pentru a-și coordona propria dezvoltare și unde economiile sunt transformate structural prin industrializare, prelucrare și adăugare de valoare, pentru a crea o creștere comună prin intermediul dezvoltării sectorului privat, al spiritului întreprinzător și al locurilor de muncă decente pentru toți.

4.9.

CESE apreciază că transformarea socioeconomică trebuie să fie compatibilă cu oportunitățile și provocările determinate de schimbările climatice substanțiale și de conceptul de durabilitate a mediului. Este necesară crearea de piețe regionale, un mediu investițional prietenos, care să genereze valoare adecvată fructificabilă prin comerț liber stabil și previzibil, oferit de acordurile de parteneriat APE.

4.10.

CESE subliniază necesitatea de a se respecta buna guvernanță corporatistă, standardele de mediu și cele sociale, care să genereze integrarea economică a Africii la nivel regional și continental. Trebuie valorificate ocaziile necesare creării economiei verzi, economiei albastre și economiei circulare, bazate pe responsabilitatea socială a întreprinderilor, pe antreprenoriatul social, pe o conduită etică, pentru a crea o zonă continentală de liber schimb.

4.11.

Mediul de afaceri joacă un rol fundamental în dezvoltarea societății – ca investitor major, inovator, generator de calificări și de locuri de muncă, un susținător al creșterii economice, o sursă de venituri (directe și indirecte) care poate genera venituri publice pentru investițiile necesare în bunăstare și în segmente de infrastructură-cheie, cum ar fi școli și/sau spitale; sau ca mijloc de integrare – atât pentru tineri, cât și pentru migranți, oferind indivizilor șansa de a se dezvolta și de a avea un venit stabil.

4.12.

Pe această linie, UE definește următoarele inițiative emblematice:

—	generarea de investiții masive ale UE în Africa, prin intermediul Planului european de investiții externe, Pactul cu Africa;

—	sprijinirea unui mediu de investiții mai previzibil și mai propice în Africa;

—	sprijinirea agendei digitale a Africii.

4.13.

CESE este de părere că un acces universal la energie din surse durabile și regenerabile, pe baza unor prețuri rezonabile, reprezintă o oportunitate pentru noi locuri de muncă decente, pentru dezvoltare concretă, care să țină seama de schimbările climatice. UE și Africa pot consolida o cooperare pentru tranziția către o energie curată, pe baza unui set de valori comune. UE este lider mondial în domeniul promovării energiilor curate. Potențialul Africii de a genera energie electrică, de a o utiliza în mod eficient, pe baza unei reglementări corecte, necesită investiții substanțiale, investiții care pot satisface cererea, existând și posibilități de interconectare cu rețelele europene de tranzit. Schimbările climatice pot fi contrabalansate prin electrificare din surse regenerabile.

4.14.

Pe această linie, UE definește următoarele inițiative emblematice:

—	contribuția UE la AREI și atingerea capacității de generare de energie din surse regenerabile de 5GW până în 2020, asigurându-se totodată accesul la energie durabilă pentru 30 de milioane de persoane în Africa și reducându-se emisiile de CO2 cu 11 milioane de tone pe an;

—	lansarea unei noi inițiative pentru facilitarea cooperării public-privat între UE și Africa cu privire la creșterea investițiilor în sectorul energiei durabile din Africa, prin intermediul unei platforme la nivel înalt;

—	lansarea unui nou parteneriat UE-Africa în domeniul cercetării și inovării privind schimbările climatice și energia durabilă.

4.15.

CESE subliniază că o sursă importantă de venituri, furnizoare de mijloace de subzistență, vitală pentru Africa, o reprezintă agricultura, creșterea animalelor, acvacultura și pescuitul. Se constată că gestionarea nedurabilă a resurselor, problemele legate de drepturile de proprietate asupra terenurilor, insecuritatea maritimă și, nu în ultimul rând, lipsa de capital și de acces la finanțare reprezintă obstacole majore pentru o dezvoltare durabilă a sectorului. Producția alimentară, cu un potențial important pentru dezvoltare, poate asigura crearea de locuri de muncă și emanciparea, precum și securitatea alimentară.

4.16.

Se poate genera o valoare adăugată a resurselor naturale africane, urmărind în același timp o politică de industrializare cu accent pe crearea de MIMM-uri prelucrătoare. CESE subliniază importanța rolului lanțurilor valorice responsabile, generatoare de dezvoltare rurală, care gestionează politic, durabil resursele acvatice și de sol. Sunt necesare acorduri de parteneriat economic, precum și valorificarea oportunităților generate de piață pentru produsele alimentare africane.

4.17.

Pe această linie, UE definește următoarele inițiative emblematice:

—	stimularea dezvoltării lanțului valoric prin facilitarea investițiilor responsabile într-un sector agroindustrial și o economie albastră durabile;

—	generarea de investiții africane și din partea UE pentru a sprijini cercetarea și inovarea;

—	extinderea, în măsura în care acest lucru este adecvat, a rețelei acordurilor de parteneriat în domeniul pescuitului sustenabil între UE și țările africane.

4.18.

În opinia CESE, o condiție esențială pentru o dezvoltare durabilă ireversibilă este accesul neîngrădit și nediscriminatoriu la educație. Sistemele africane educaționale și de învățământ tehnic și profesional trebuie să fie mult mai legate de nevoile pieței forței de muncă, în concordanță cu dezvoltarea demografică economică și socială. Sistemele trebuie să fie inovatoare, focalizate pe educație și formare, pentru generarea de servicii și afaceri care să creeze mijloacele de subzistență necesare trecerii de la economia informală la cea formală. Africa trebuie să promoveze activ știința, tehnologia, cercetarea și inovarea.

4.19.

CESE consideră că este necesar un parteneriat care să promoveze egalitatea de șanse, reducerea inegalităților și sporirea capacității de inserție socială. Coeziunea, echitatea, diversitatea, incluziunea sunt elemente esențiale pentru a realiza o promovare a cunoașterii și a competențelor către o nouă cultură africană.

4.20.

Pe această linie, UE definește următoarele inițiative emblematice:

—	lansarea unui instrument pentru tineretul african, extinzându-se sfera de aplicare a programului Erasmus+;

—	susținerea financiară a cooperării dintre universitățile europene și cele africane, precum și dezvoltarea de programe de studiu comune;

—	instituirea unui mecanism al UE pentru învățământul profesional și tehnic.

4.21.

Programul Erasmus+ susține cooperarea dintre Uniunea Europeană și Africa în domeniul învățământului superior. Proiectele care implică parteneri relevanți din cele două regiuni contribuie, printre altele, la îmbunătățirea perspectivelor de carieră ale studenților, la consolidarea cooperării academice, precum și la crearea unor rețele între instituțiile de învățământ superior. Cooperarea în domeniul învățământului superior cu Africa este în concordanță cu obiectivele politicii externe a UE și, în special, cu cooperarea pentru dezvoltare.

Bruxelles, 15 martie 2018.

Președintele Comitetului Economic și Social European

Georges DASSIS