Publicarea unei cereri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

(2016/C 474/07)

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

DOCUMENT UNIC

„MARCHE”

Nr. UE: IT-PGI-0005-01338 — 26.5.2015

DOP ( ) IGP ( X )

1.   Denumirea (denumirile)

„Marche”

2.   Statul membru sau țara terță

Italia

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tipul de produs

Clasa 1.5. Uleiuri și grăsimi (unt, margarină, uleiuri etc.)

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

Indicația geografică protejată „Marche” este rezervată uleiului de măsline extravirgin obținut din măsline produse în aria geografică definită la punctul 4.

La momentul comercializării, uleiul de măsline extravirgin care beneficiază de indicația geografică protejată „Marche” trebuie să aibă următoarele caracteristici:

Aciditate maximă totală exprimată în acid oleic raportat la greutate: 0,4 %;

Indice de peroxid: ≤ 12 (meq O2/kg);

Acid oleic: minimum 72 %;

Acid linoleic: maximum 9 %;

K 232: maximum 2,2;

K 270: maximum 0,15;

Delta K: maximum 0,005;

Total polifenoli: minimum 200 mg/kg (determinați printr-o metodă colorimetrică și exprimați în acid galic).

IGP „Marche” se caracterizează printr-un gust fructat mediu, verde, cu un gust amar și picant mediu, cu ușoare fluctuații către intens sau suav, în funcție de anumiți parametri agronomici/tehnologici sau de anul de recoltă. Gustul fructat se caracterizează prin note de erbacee proaspete, îmbogățite cu un parfum de iarbă specific, uneori însoțit/înlocuit de note de migdale și/sau de anghinare, în funcție de soiul predominant.

3.3.   Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)

Soiurile care se regăsesc în mod predominant în componența produsului care beneficiază de indicația geografică protejată „Marche” sunt în număr de 12, dintre care 10 sunt autohtone. Următoarele soiuri sunt autohtone: „Ascolana tenera”, „Carboncella”, „Coroncina”, „Mignola”, „Orbetana”, „Piantone di Falerone”, „Piantone di Mogliano”, „Raggia/Raggiola”, „Rosciola dei Colli Esini” și „Sargano di Fermo”. Celelalte două soiuri, „Frantoio” și „Leccino”, sunt utilizate în mod curent, întrucât ambele sunt prezente în zonă de aproximativ un secol, din momentul răspândirii acestora ca urmare a înghețurilor puternice din anii 1905, 1929 și 1956, datorită rezistenței lor la temperaturi scăzute și a nivelului satisfăcător de productivitate al acestora. Cele 12 soiuri menționate mai sus trebuie să se regăsească în plantațiile de măslini, separat sau împreună, într-o proporție de cel puțin 85 %. Alte soiuri sunt, de asemenea, admise într-o proporție de maximum 15 %.

3.4.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Toate etapele procesului de producție, de cultură, de recoltă și de extracție a uleiului trebuie să aibă loc în aria geografică delimitată.

3.5.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. ale produsului la care se referă denumirea înregistrată

Uleiul cu IGP „Marche” trebuie comercializat în recipiente autorizate de reglementările în vigoare, cu o capacitate care să nu depășească 5 litri, care să fie sigilate și etichetate.

3.6.   Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

Pe etichetă trebuie să figureze mențiunea „ulei de măsline extravirgin cu IGP «Marche»”, indicată cu caractere clare și indelebile, care să poată fi distinsă de restul indicațiilor înscrise pe etichetă.

Utilizarea indicațiilor care se referă la întreprinderi, nume, denumirea societăților, mărci private sau grupări este autorizată, cu condiția ca aceste indicații să nu fie laudative și să nu inducă consumatorul în eroare.

Utilizarea numelor de exploatații, domenii sau ferme este permisă doar în cazul în care produsul a fost obținut exclusiv din măsline recoltate de pe plantațiile de măslini ale exploatației. Trimiterile la ambalarea realizată în cadrul exploatației oleicole sunt autorizate doar în cazul în care ambalarea se efectuează în cadrul exploatației respective.

Aceste mențiuni pot figura pe etichetă, cu condiția ca înălțimea și grosimea caracterelor să nu depășească jumătate din dimensiunea caracterelor utilizate pentru indicația geografică protejată.

Este admisă utilizarea mențiunii „soi unic” urmată de denumirea cultivarului, care trebuie să fie una dintre denumirile enumerate la punctul 3.3.

Anul de producție a măslinelor din care s-a obținut uleiul trebuie să fie menționat în mod obligatoriu pe etichetă.

Este obligatoriu ca simbolul european al indicației geografice protejate să figureze pe etichetă, în culori sau în negru și alb, în conformitate cu reglementările în vigoare.

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Aria de producție a indicației geografice protejate „Marche” cuprinde următoarele comune, al căror teritoriu, ocupat de plantații de măslini, este perfect adaptat pentru obținerea unor produse cu caracteristicile calitative specificate. În continuare se menționează lista comunelor care sunt incluse în aria aferentă IGP „Marche”. Pentru cele care nu sunt incluse în totalitate, se menționează lista fișelor cadastrale, numite și fișe de plan, care aparțin ariei. Fișele sunt numerotate în mod distinct pentru fiecare comună; fiecare comună este împărțită în fișe și parcele. Toată documentația este depusă la Agenzia delle Entrate (cadastru pentru terenuri).

(a)   Comune incluse în întregime:

Acquaviva Picena, Agugliano, Altidona, Ancona, Appignano, Appignano del Tronto, Ascoli Piceno, Auditore, Barbara, Barchi, Belforte all’Isauro, Belforte del Chienti, Belmonte Piceno, Belvedere Ostrense, Camerano, Camerata Picena, Campofilone, Camporotondo di Fiastrone, Carassai, Cartoceto, Castel di Lama, Castelbellino, Castelfidardo, Castelleone di Suasa, Castelplanio, Castignano, Castorano, Chiaravalle, Cingoli, Civitanova Marche, Colli del Tronto, Colmurano, Corinaldo, Corridonia, Cossignano, Cupra Marittima, Cupramontana, Falconara Marittima, Falerone, Fano, Fermignano, Fermo, Filottrano, Folignano, Force, Fossombrone, Francavilla d’Ete, Fratte Rosa, Frontino, Gabicce Mare, Gradara, Grottammare, Grottazzolina, Gualdo, Isola del Piano, Jesi, Lapedona, Loreto, Loro Piceno, Lunano, Macerata, Macerata Feltria, Magliano di Tenna, Maiolati Spontini, Maltignano, Massa Fermana, Massignano, Mercatino Conca, Mergo, Mogliano, Mombaroccio, Mondavio, Mondolfo, Monsampietro Morico, Monsampolo del Tronto, Monsano, Montalto delle Marche, Montappone, Monte Cerignone, Monte Giberto, Monte Porzio, Monte Rinaldo, Monte Roberto, Monte San Giusto, Monte San Martino, Monte San Pietrangeli, Monte San Vito, Monte Urano, Monte Vidon Combatte, Monte Vidon Corrado, Montecalvo in Foglia, Montecarotto, Montecassiano, Monteciccardo, Montecopiolo, Montecosaro, Montedinove, Montefalcone Appennino, Montefano, Montefelcino, Montefiore dell’Aso, Montegiorgio, Montegranaro, Montegrimano Terme, Montelabbate, Monteleone di Fermo, Montelparo, Montelupone, Montemaggiore al Metauro, Montemarciano, Monteprandone, Monterubbiano, Montottone, Moresco, Morro d’Alba, Morrovalle, Numana, Offagna, Offida, Orciano di Pesaro, Ortezzano, Osimo, Ostra, Ostra Vetere, Palmiano, Pedaso, Peglio, Penna San Giovanni, Pergola, Pesaro, Petriano, Petriolo, Petritoli, Piagge, Piandimeleto, Pietrarubbia, Poggio San Marcello, Pollenza, Polverigi, Ponzano di Fermo, Porto Recanati, Porto San Giorgio, Porto Sant’Elpidio, Potenza Picena, Rapagnano, Recanati, Ripatransone, Ripe San Ginesio, Rosora, Rotella, Saltara, San Benedetto Del Tronto, San Costanzo, San Giorgio di Pesaro, San Lorenzo in Campo, San Marcello, San Paolo di Jesi, Santa Maria Nuova, Santa Vittoria in Matenano, Sant’Angelo in Pontano, Sant’Elpidio a Mare, Sant’Ippolito, Sassocorvaro, Sassofeltrio, Senigallia, Serra de’Conti, Serrungarina, Servigliano, Sirolo, Smerillo, Spinetoli, Staffolo, Tavoleto, Tavullia, Tolentino, Torre San Patrizio, Trecastelli, Treia, Urbino, Urbisaglia, Vallefoglia, Venarotta.

(b)   Comune incluse parțial (cratima indică faptul că sunt incluse toate fișele cadastrale cuprinse între două cifre; de exemplu, 4-8 indică faptul că sunt incluse fișele 4, 5, 6, 7 și 8):

Acquacanina – fișele 3, 7, 8; Acqualagna – fișele 1-31, 34-54; Acquasanta Terme – fișele 12, 22-26, 34-39, 45-50, 57-67, 71, 73-84, 90-92, 95-98, 104, 105, 110-113; Amandola – fișele 1-26, 29-34, 40-50, 53-60, 65, 66, 68-70; Apecchio – fișele 2-7, 21; Apiro – fișele 1-20, 22-29, 33-41, 48-50, 53-55, 64, 65; Arcevia – fișele 1-39, 41-48, 52-59, 63-69, 73, 75-79, 84-90, 93-101, 103-109, 114-121, 123; Cagli – fișele 1-40, 42-61, 65-83, 85-104, 107-117, 122-138, 150-157, 176-180, 192-198; Caldarola – fișele 1, 2, 6, 8, 13-16, 22-25, 30; Camerino – fișele 1-9, 15-19, 25-28, 34-36, 43-50, 58-65, 71-75, 78-87, 89, 90, 102-124; Carpegna – fișele 1-24, 28-30; Castelraimondo – fișele 1, 3, 4, 10-22, 24-28, 30-32; Cerreto d’Esi – fișele 1-3, 8-20; Cessapalombo – fișele 1, 2, 4, 5, 7-9; Comunanza – fișele 1-16, 18-25, 27-30, 33-38, 41-44, 46-52, 54; Esanatoglia – fișele 2-4, 9-11, 13, 14, 17, 19, 20, 26; Fabriano – fișele 19-22, 25, 26, 39-43, 57-63, 80-87, 93-103, 117-122, 136-143, 153-159, 167-170, 177-180, 192-195, 208, 216, 225-227; Fiastra – fișele 1, 6-8, 10, 11, 14-17, 23-26, 32-37, 40, 45; Fiordimonte – fișele 1-7; Frontone – fișele 1-12, 15; Gagliole – fișele 6, 7, 11-13, 16-19, 21, 22; Genga – fișele 1-3, 7, 12, 18, 20, 24, 25, 29, 34, 40-42, 50-52, 60-63, 68-70; Matelica – fișele 11, 16-19, 21-26, 31-35, 40-45, 48-58, 60-83; Mercatello sul Metauro – fișele 27-29, 36, 47-51, 59-61, 69; Montefortino – fișele 6-8, 11, 12, 19, 22, 23, 28, 35, 46; Montegallo – fișele 7, 8, 13; Muccia – fișele 1, 4, 7-9, 11, 12, 18-21; Pieve Torina – fișele 2, 5-7, 23-25, 35-37; Pievebovigliana – fișele 1-16, 20, 21, 26; Piobbico – fișele 8, 16, 17; Pioraco – fișele 8-10, 12-15; Poggio San Vicino – fișele 1, 2, 5, 6, 11; Roccafluvione – fișele 1-22, 27-36, 38, 40-50, 52-60; San Ginesio – fișele 1-35, 37, 39-56, 59-64, 68-77; San Severino Marche – fișele 1-6, 13-26, 31-40, 45-51, 57-67, 68, 77-85, 90-100, 106-117, 120-128, 131-143, 148-159, 165-172, 181-186, 191-197; Sant’Angelo in Vado – fișele 1-49, 52-56, 60-64, 67-87; Sarnano – fișele 1-5, 7, 9-15, 21-24, 29-32, 36-39, 43-45; Sassoferrato – fișele 1-4, 6-9, 12-16, 21-25, 27-35, 37-46, 48-57, 61-68, 72-75, 82-88, 93-96, 100-102, 107-110, 117-119, 125-128, 136, 137; Serra San Quirico – fișele 1-3, 5-10, 16-20, 25-28, 32-36, 38-43, 45; Serra Sant’Abbondio – fișele 1-5, 7-10, 12, 15-17; Serrapetrona – fișele 9-13, 19, 20, 25, 26, 30, 31, 34; Urbania – fișele 1-16, 18, 19, 21-33, 38-44, 48-59, 64-69, 76, 77.

5.   Legătura cu aria geografică

Uleiul „Marche” se bucură, de foarte mult timp, de un renume deosebit, care a rămas intact până în zilele noastre. Cele mai vechi referințe istorice menționează uleiul „di Marca” sau „de Marchia”, în timp ce în ultimele două secole s-a răspândit din ce în ce mai mult folosirea formei de plural „Marche”, care face referire la numele regiunii ce apare în mod definitiv în Actul de anexare la Statul italian din 1860.

Uleiul „Marche” și calitatea sa sunt menționate încă din perioada senioriilor. În anul 1228, vasele provenind din regiunea Marche, care acostau pe malul râului Po, la Ferrara, erau obligate să achite o taxă, denumită „ripatico”, care era egală cu 25 de livre de ulei, pentru care se stabilea o valoare superioară față de cea a uleiului care provenea din alte regiuni. Acest lucru este confirmat în capitolele consacrate ghildei ternieri-lor (comercianți de ulei) din Veneția, scrise în anul 1263, în cuprinsul cărora se menționează că „olio de Marchia” trebuia separat de alte produse similare pentru a fi revândut la un preț mai mare datorită culorii și gustului său.

Uleiul „Marche” era, de asemenea, vândut comercianților florentini. În anul 1347, ghilda lânarilor din Florența a importat cel puțin 2 500 de urcioare de ulei de măsline. Exportul de ulei către celelalte regiuni a continuat până la jumătatea secolului al XVII-lea. De asemenea, într-o scrisoare care datează din februarie 1828, marele poet din regiunea Marche, Giacomo Leopardi, îi semnalează tatălui său faptul că „olio della Marca” („uleiul din regiunea Marche”) este renumit, chiar și în afara regiunii.

Acest renume străvechi a rămas intact de-a lungul secolelor, iar în prezent, uleiul „Marche” este, mai mult ca niciodată, căutat și apreciat în virtutea caracteristicilor sale. În acest sens, stau dovadă numeroasele premii obținute în decursul ultimilor ani pe plan național și internațional de către exploatațiile din regiunea Marche (recunoscut ca cel mai bun ulei italian obținut prin metoda tradițională de presare de către Uniunea mediteraneeană a degustătorilor de uleiuri, „World Culinary Cup” la Expogast, „International Olive Oil Award” la Zurich, „Los Angeles County Fair”, „Der Feinschmecker”, „Due Olive Award” acordat de Slow Food, „BioFach”, AVPA la Paris, „New York International Olive Oil Competition”, „Global Olive Oil Competition” la Shanghai, „Copenhagen International Olive Oil Awards”, „Orciolo d’oro” la Enohobby, „Ercole Olivario”).

La acestea se adaugă răspândirea denumirii, atât în cadrul activității comerciale din domeniu, cât și în limbajul comun, care este confirmată de numeroase elemente obiective. Printre aceste elemente, trebuie subliniat faptul că, dacă se lansează o căutare pe internet, cu ajutorul principalelor motoare de căutare, utilizând termenii „olio Marche”, pot fi găsite mii de documente, multe dintre acestea fiind deosebit de importante și dovedind răspândirea denumirii în rândul specialiștilor din domeniu, începând cu operatorii economici.

Comercializarea pe piață a fost limitată în ultimii ani din cauza reglementărilor europene referitoare la indicația originii [Regulamentul (CE) nr. 2815/98, Regulamentul (CE) nr. 1019/2002 și Regulamentul (UE) nr. 29/2012]. În ciuda acestui fapt, cererea de pe piață i-a determinat pe unii producători să utilizeze totuși, pentru uleiul produs, referința geografică „Marche”, astfel cum o dovedesc numeroase măsuri disciplinare luate de serviciul responsabil din cadrul Ministerului Politicilor Agricole, Alimentare și Silvice.

Nu există nicio îndoială că renumele uleiului „Marche” se datorează caracteristicilor sale calitative, determinate de o serie de factori pedoclimatici, tehnologici și socioeconomici.

Uleiul „Marche” este un produs care poate fi recunoscut ușor, de culoare galben-verzuie și cu un gust fructat de intensitate mai degrabă medie sau medie-intensă. În ansamblu, este un ulei foarte aromat și echilibrat din punct de vedere gustativ. Descrierea profilului organoleptic și senzorial al uleiului „Marche” se bazează pe analizele realizate asupra a 259 de eșantioane începând cu anul 2009 și este confirmată de raportul tehnic elaborat de președintele juriului din cadrul Assam [juriu autorizat de Consiliul Oleicol Internațional (COI) în anul 2001 și recunoscut în prezent de Ministerul Politicilor Agricole, Alimentare și Silvice].

Un alt studiu, realizat de către Istituto di Elaiotecnica de Pescara, care vizează evidențierea „elementelor caracterizării interregionale”, s-a axat pe analiza a sute de eșantioane de uleiuri produse în regiunea Marche, pentru care s-au înregistrat rezultatele spectroscopiei RMN pentru carbon-13. Analiza statistică a intensităților aferente semnalelor de spectroscopie RMN 13C pentru acizii grași ai trigliceridelor are drept scop definirea categoriilor de uleiuri omogene, ambalate în aria geografică de producție. Bazându-se pe aceste elemente științifice, studiul a stabilit că, în comparație cu uleiurile care provin din regiunile Abruzzo și Puglia, uleiurile din regiunea Marche reprezintă o „categorie distinctă”. Acest lucru confirmă încă o dată specificitatea uleiului „Marche” determinată de caracteristicile sale specifice, datorate interacțiunii dintre mediul său geografic și aria de producție.

Din punct de vedere climatic, în baza clasificării Menella, care a împărțit Italia în 15 zone climatice, regiunea Marche, caracterizată de o izotermă anuală cuprinsă între 15 și 16 °C, face parte din zona 6 (versantul central adriatic).

Aria de producție acoperă aproximativ 76 % din suprafața regională și asigură viabilitatea economică a IGP, întrucât permite folosirea unei mase critice a produsului care, chiar dacă reprezintă o cantitate echivalentă cu aproximativ 0,5 %-0,7 % din producția națională, poate garanta venituri satisfăcătoare pentru fermieri, în conformitate cu unul dintre principiile fundamentale stipulate de Regulamentul (UE) nr. 1151/2012.

Specificitatea produsului prezintă puține variații între diferitele zone oleicole ale regiunii Marche, deoarece aria de producție este relativ omogenă. Trebuie subliniat că este vorba despre soiuri autohtone, selecționate și sădite de-a lungul secolelor, care contribuie într-o măsură semnificativă la producția uleiului „Marche”.

Regiunea Marche este regiunea adriatică situată cel mai la nord, unde măslinul reprezintă principala cultură arboricolă. Acest lucru influențează caracterul unic al uleiului, caracterizat printr-o fluiditate datorată sintezei reduse a acizilor grași saturați, cum ar fi acidul palmitic și acidul linoleic, față de acidul oleic și alți acizi nesaturați. Această compoziție a acizilor apropie și mai mult uleiul „Marche” de uleiurile din regiunile Lacului Garda și Liguria, care sunt zone limită pentru prezența oleiculturii, și de concentrația aferentă de acizi grași nesaturați din materia grasă, datorită condițiilor climatice semi-continentale. Temperaturile în general puțin ridicate favorizează, de altfel, prezența polifenolilor, a căror concentrație este cea mai ridicată dintre toate denumirile italiene înregistrate (42 de DOP și o IGP). Soiurile locale, care s-au adaptat de-a lungul secolelor la mediul din regiunea Marche, contribuie la îmbogățirea profilului senzorial al uleiului cu arome unice (iarbă, migdale, anghinare).

O altă specificitate a uleiului „Marche” este nivelul său de aciditate maximă (0,4 %), care este cel mai scăzut ca valoare absolută dintre toate denumirile înregistrate. Acest parametru calitativ reduce, în mod sensibil, variațiile uleiului obținut în aria de producție delimitată.

Un alt factor care contribuie la calitatea uleiului „Marche” îl reprezintă atenția deosebită acordată în mod tradițional în timpul recoltei identificării perioadei optime și a modurilor de recoltare utilizate. De-a lungul timpului, a fost menținut modul de recoltare care constă în culegerea fructului direct de pe arbore, prin culegere manuală sau cu ajutorul unor instrumente care să faciliteze această operațiune, practica aceasta fiind la ora actuală cea mai răspândită, sau cu ajutorul unor mijloace mecanice care garantează integritatea fructului. În regiunea Marche, nu s-a practicat niciodată recoltarea măslinelor prin culegere la sol.

Regiunea Marche posedă, de asemenea, o lungă tradiție de extracție a uleiului. În urma unui recensământ din anul 1910, provincia Ancona număra în acea vreme 163 de prese de ulei în activitate (acționate de animale sau de o altă forță motrice), ceea ce ne permite să presupunem că instalațiile erau larg răspândite în toate comunele din regiune care practicau cultura de măslini. În anul 2000, 165 de prese erau active în regiune. Prin acest număr se poate afirma că fiecare comună în care se practică, în prezent, oleicultura poate asigura presarea măslinelor, ca urmare a răspândirii instalațiilor la scară largă. Această adevărată rețea de prese garantează că zdrobirea se efectuează rapid, fără a compromite calitatea măslinelor. Disponibilitatea tehnicilor moderne se datorează, de asemenea, prezenței în regiunea Marche a primului fabricant din lume de mașini pentru sectorul oleicol.

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament]

Textul consolidat al caietului de sarcini poate fi consultat la adresa internet: http://www.politicheagricole.it/flex/cm/pages/ServeBLOB.php/L/IT/IDPagina/3335

sau

prin accesarea directă a paginii de start a Ministerului Politicilor Agricole, Alimentare și Silvice (www.politicheagricole.it) și a linkului Prodotti DOP e IGP [„Produse DOP și IGP”] (în partea superioară a ecranului, în dreapta), apoi a linkului Prodotti DOP, IGP e STG [„Produse DOP, IGP și STG”] (în lateral, în stânga ecranului) și, în sfârșit, a linkului Disciplinari di produzione all’esame dell’UE [Caiete de sarcini supuse analizei Uniunii Europene].

(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 1.