Tip

Recirculare

SRC (sistem de recuperare a căldurii)

Unidirecționale

Cu conducte

Irelevant

Fără schimbător

Fără conducte

Irelevant

Fără schimbător

Bidirecționale

Cu conducte

Cu recirculare (*) (opțional)

Schimbător de căldură cu plăci

Schimbător de căldură rotativ

Bobine mobile

Conducte de căldură

(Regenerator) alternant

Schimbător cu regenerare de căldură cu direcție schimbătoare a debitului de aer

Fără recirculare (*)

La fel ca mai sus

Fără conducte

Cu recirculare (*) (opțional)

La fel ca mai sus

Fără recirculare (*)

La fel ca mai sus

Parametrul măsurat/calculat

Organizație

Referință/titlu

Note

SEC – este consumul specific de energie pentru ventilare pe m2 de suprafață de podea încălzită a unei locuințe sau clădiri [kWh/(m2.a)]

Comisia Europeană

Regulamentul (UE) nr. 1253/2014 al Comisiei, anexa VIII

Regulamentul (UE) nr. 1254/2014 al Comisiei, anexa VIII

Nu există standarde care descriu CSE (consum specific de energie), însă ecuația este dată în Regulamentul (UE) nr. 1253/2014 și în Regulamentul (UE) nr. 1254/2014.

Puterea absorbită specifică (SPI)

CEN (Comitetul European de Standardizare)

Seriile EN 13142 și EN 13141 după tipul produsului

Calcularea SPI este descrisă în EN 13142: 2013 pentru UVB, iar metoda de testare pentru valori măsurate este descrisă în seria EN 13141 privind tipul de unitate.

Pentru UVU, se poate folosi aceeași definiție și metodă.

Însă, măsurarea și calcularea trebuie să fie efectuate conform debitului și presiunii de referință descrise în Regulamentul 1253/2014.

În anexa I (13) la Regulamentul (UE) nr. 1253/2014, SPI este exprimată în W/m3/h, iar în anexa VIII la Regulamentul (UE) nr. 1253/2014, SPI este exprimată în kW/m3/h. Ca și cerință informativă, SPI trebuie să fie prezentată în W/m3/h. Pentru calcularea CSE, SPI trebuie să fie în kW/m3/h.

Putere absorbită efectivă (totală)

CEN

Seria EN 13141 conform tipului de produs, completată de EN ISO 5801

EN 13141-7 și 13141-6 se referă la EN 13141-4 (6.1) care se referă la EN ISO 5801 (capitolul 10, Putere absorbită).

În standarde, definiția este „putere absorbită” sau „putere absorbită totală”, nu „putere absorbită efectivă” ca în Regulamentul 1253/2014.

EN 13141-8 nu prezintă nicio descriere a metodei sau trimiterii și lipsesc din acesta cerințe privind incertitudinea de măsurare.

UVB: Se vor măsura în mod sintetic atât pentru ventilatoare, cât și pentru echipamente de control. Se va include consumul de putere electrică pentru auxiliare, de exemplu, UVB cu SRC rotativ include și motorul rotorului.

Diferența totală de presiune externă

CEN

Seria EN 13141 după tipul produsului, completată de EN ISO 5801

Pentru unitățile cu conducte, se vor măsura în conducte racordate pentru a permite consumatorilor să primească valori de presiune și debit consecvente.

Conform Regulamentului (UE) nr. 1253/2014, diferența totală de presiune externă este diferența de presiune statică pentru UVR cu conducte și diferența totală de presiune pentru UVR fără conducte între admisie și evacuare, în cazul UVB, ambele debite de aer (dacă nu sunt egale, verificați alimentarea).

Regulamentul 1253/2014 nu descrie racordul la care se livrează presiune. Distribuția este opțională, însă se sugerează ca, în cazul UVR cu conducte, distribuția să se realizeze cu 1/3 din diferența totală de presiune externă în exterior (EHA și ODA) și 2/3 din diferența totală de presiune externă (fluxul aerului extras – ETA și orificiul de alimentare – SUP) pe partea cu construcția conform seriei EN 13141.

Pentru detalii suplimentare, consultați capitolul 3 din prezentul document și documentul DTI „Metodă tranzitorie pentru determinarea puterii de ventilație specifică internă a unităților de ventilație, SFPint” (2)

UVB

Încercarea este descrisă în EN 13141-7 (6.2.2), care prevede faptul că proba trebuie să fie efectuată pe toate cele patru conducte. EN 13141-7 se referă la EN 13141-4 (5.2.2) în care se stabilește instalarea conductelor.

UVU (evacuare)

Nu sunt descrise în EN 13141-6. A se utiliza EN ISO 5801 sau EN 13141-4.

UVB (pentru o singură încăpere, fără conducte)

Descriere generală în EN 13141-8, secțiunea 5.2.3 (și anexa A), care se referă la EN 13141-4 și EN ISO 5801.

UVU (sisteme de alimentare)

Proba este descrisă în EN 13141-11 (6) , care se referă la EN 13141-4 și EN ISO 5801

Modul în care se măsoară presiunea în conductă (conducte de măsurare)/cameră și deviația admisă nu sunt descrise în toate standardele. Aceasta trebuie să fie proiectată și verificată conform EN ISO 5801.

Debitul de referință

CEN

Seria EN 13141 conform tipului de produs, completată de EN ISO 5801

Standardele nu descriu debitul și presiunea de referință sau maximă. Acestea nu descriu nici modul în care se realizează acestea conform Regulamentului 1253/2014. Acestea descriu doar modul în care se măsoară debitul conform structurii unităților individuale (cu excepția EN 13141-8 privind debitul și EN 13141-11 privind presiunea).

Consultați descrierea de la capitolul 3 din prezentul document cu privire la modul de declarare a debitului de referință pentru unitățile cu conducte. Se prevede, de asemenea, o metodă pentru cazul în care o unitate nu are capacitatea de a realiza o presiune de 100 Pa, ci o presiune de 50 Pa.

Debitul de referință nu poate fi mai mare decât debitul maxim.

UVB

Configurația de încercare este descrisă în EN 13141-7 (6.2.2). EN 13141-7 se referă la EN 13141-4 (5.2.2) în care se stabilește instalarea conductelor.

Pentru UVB; dacă proba este efectuată cu un debit de aer numeric neechilibrat pe partea cu alimentarea față de partea cu evacuarea, acest aspect ar trebui menționat în raportul de încercare.

Pentru UVB, debitul se aplică la gura de alimentare cu aer.

UVU (evacuare)

În ansamblu, configurația de încercare este descrisă în EN 13141-4/6. EN 13141-6 se referă la măsurători ale debitului de aer conform ISO 5221 (care a fost retras din 1984). În schimb, se poate utiliza EN ISO 5801.

UVU și UVB (pentru o singură încăpere, fără conducte)

Descriere generală în EN 13141-8 (3.1.9). Metodă conform EN 13141-4 secțiunea 5.2.3 și EN ISO 5801.

UVU (sistem de alimentare)

Încercarea este descrisă în EN 13141-11 (3.6). Descrierea metodei (6) se referă la EN 13141-4 și EN ISO 5801.

Debit/diagrama presiunii

CEN

EN 13141-4

EN 13141-7

completat de

EN ISO 5801

EN 13141-7 se referă la UVB, însă metoda se poate aplica și la alte produse.

EN ISO 5801 se referă la ventilatoare, însă metoda se poate aplica și la alte produse.

Debit maxim

CEN

Seria EN 13141 conform tipului de produs, completată de EN ISO 5801

Pentru toate produsele, consultați debitul de referință

Randamentul termic, ηt

CEN

EN 13141-7 și EN ISO 5801

EN 13141-8 și EN ISO 5801

Randamentul termic poate fi măsurat, de regulă, conform EN 308 sau EN 13141-7, EN 13141-8 și ISO 16494 pentru debit masic echilibrat între interior și exterior și fără condens. Cu toate acestea, Regulamentul (UE) nr. 1253/2014 prevede faptul că diferența de temperatură dintre interior și exterior este de 13 K, prin urmare se pot utiliza doar standardele EN 13414-7 și EN 13141-8. Acesta trebuie să fie măsurat împreună cu contribuția adusă de ventilator.

Pentru UVB, utilizați EN 13414-7.

Pentru UVB prevăzută pentru instalare într-o singură încăpere, utilizați EN 13141-8.

Debitul se măsoară conform EN ISO 5801. Toate celelalte valori sunt conform EN 13141-7 sau EN 13141-8, în funcție de modelul unității.

Punctele de măsurare a temperaturii trebuie să fie realizate în afara unității, deoarece trebuie să se adauge contribuția ventilatorului (în cazul unităților cu conducte, în interiorul acestora).

Conductele/cutia de racordare dintre unitate și planul de măsurare trebuie să fie izolate cu material izolator având o rezistență termică de cel puțin 1 m2 K W-1 (material izolator de aprox. 50 mm).

EN 13141-7 prevede doar cerințe privind scurgerile (fără cerințe pentru echilibrul termic), putând fi utilizat doar în acest sens. Cu toate acestea, se sugerează să se respecte cerințele din EN 308 (scurgeri de 3 % și echilibru termic de 5 %).

EN 13141-8

Pentru unități cu SRC alternant, există o descriere generală a modelului de încercare în secțiunea 5.4.7 din EN 13141-8. Vă rugăm să rețineți că acesta presupune, în mod normal, existența unui echipament de măsurare rapidă.

Se recomandă să se ia măsurătorile necesare pentru a asigura reducerea amestecului din exterior și din interior în timpul încercării.

Note cu privire la standardele neaplicabile:

EN 308 este folosit, în mod normal, doar pentru evaluarea performanței SRC, din care se scade contribuția ventilatoarelor, iar încercarea este realizată cu o diferență de temperatură de 20K, prin urmare nu poate fi utilizat pentru UVR.

ISO 16494 descrie o procedură de încercare pentru o unitate de gestionare a aerului (UGA) cu SRC având cerințe specifice în ceea ce privește presiunea statică de la intrare și ieșire, precum și setările ventilatorului.

Configurația de încercare este echivalentă cu EN 14141-7 și EN 308.

Aceasta se referă la EN ISO 5801, ISO 3966 și EN ISO 5167-1 cu privire la metoda de măsurare a debitului de aer.

ISO 16494 permite o toleranță mai mare de temperatură ambiantă, care influențează rezultatele încercărilor și nu este în conformitate cu EN 13141 sau EN 308.

Putere electrică de intrare și putere efectivă absorbită

CEN

EN 13141-4 și

EN 13141-7

completate de

EN ISO 5801

EN 13141-7 (secțiunea 6.5) se referă la 13141-4 (6.1) care se referă la EN ISO 5801 (secțiunea 10).

În standarde, denumirea este, în mare parte, „putere absorbită” sau „putere absorbită totală”, nu „putere electrică de intrare” sau putere efectivă absorbită conform Regulamentului 1253/2014.

UVB: Se vor măsura în mod sintetic atât pentru ventilatoare, cât și pentru echipamente de control.

Nivel de putere acustică (LWA)

CEN

EN ISO 9614-2 sau

EN ISO 3744 sau

EN ISO 3746 sau

EN ISO 3743-1 sau

EN ISO 3741 sau

ISO 13347 sau

EN ISO 9614-1 sau

EN ISO 3745 sau

EN ISO 3743-2

Se pot măsura conform EN ISO 9614-2 (baleiere prin intensitate acustică) sau EN ISO 3744 sau EN ISO 3746 (presiune acustică în câmp liber). Pentru a reduce costurile cu încercările, se preferă deseori utilizarea metodei de baleiere prin intensitate acustică. În mod alternativ, se poate măsura puterea acustică conform EN ISO 3743-1 sau EN ISO 3741 în camera cu rezonanță.

Datorită unor metodologii diferite utilizate în cadrul unor standarde diferite, nu se poate garanta întotdeauna reproductibilitatea rezultatelor de la o metodologie și alta.

Diferența de presiune de referință în Pa;

CEN

Seria 13141 conform tipului de produs, completată de EN ISO 5801

Pentru metoda de măsurare și note, consultați „diferența totală de presiune externă”.

Rate maxime de scurgeri interne și externe și reportare

CEN

EN 308

EN 13141-7

EN 1886

ISO 16494

Scurgeri

Conform EN 308 și EN 13141-7, se pot efectua încercări atât pentru scurgeri interne, cât și pentru cele externe (seria EN 13141 este valabilă doar pentru UVR). EN 308 se axează inițial doar pe componenta SRC, însă se poate aplica și este de regulă aplicat pentru încercările efectuate asupra întregii unități. În EN 308, acestea sunt măsurate doar într-un singur punct (asemenea regulamentului). În EN 13141-7, acestea sunt măsurate în trei puncte. EN 1886 se poate utiliza doar pentru scurgeri externe.

Debitul utilizat pentru calcularea scurgerilor și a reportului (în standardul descris ca debit nominal de aer masic indicat de producător) reprezintă debitul de referință pentru UVR și debitul nominal pentru UVNR, astfel cum se definește în Regulamentul (UE) nr. 1253/2014.

Reportarea

Reportarea se poate verifica conform EN 308. Ar trebui să se indice în ce direcție se realizează scurgerea. Ar trebui să se evite scurgerile de aer murdar în aer curat (de la partea cu evacuarea la partea cu alimentarea).

La debite reduse, zona de purjare necesită timp pentru curățare și trebuie să se reducă rotațiile pe minut ale rotorului. Aceasta are un impact semnificativ asupra scurgerilor și trebuie să fie luată în considerare.

Detalii suplimentare privind scurgerile:

În anexa V (UVNR) din Regulamentul (UE) nr. 1253/2014 sunt prezentate clarificări suplimentare privind proba scurgerii, fiind descris faptul că încercarea și calculele pot fi efectuate fie conform unei încercări de presurizare (conform presiunii prevăzute în definiții), fie prin metoda încercării cu gaz trasor la presiunea declarată a sistemului, deși acest lucru nu este clarificat în cadrul (conform) definițiilor.

Valoarea declarată reprezintă rata de scurgere specificată completată cu informații privind standardul utilizat.

Încercarea poate fi efectuată fie ca o „încercare a presiunii statice” conform presiunii stabilite în definiții, unde presiunea este considerată ca o presiune pozitivă/negativă aplicată la o parte a UVB (sau în interior/exterior cu privire la scurgerea externă), fie care o „încercare dinamică” (de exemplu, rata de transfer a aerului extras – RTAE), unde presiunea de încercare este diferența efectivă de presiune în interiorul unității ca urmare a configurației de referință/nominale (presiunea externă).

Metoda încercării cu gaz trasor este menționată în EN 308 cu privire la scurgeri, însă nu se menționează descrieri cu privire la desfășurarea încercărilor.

Metoda încercării cu gaz trasor este descrisă în ISO 16494 și EN 13141-7 și prEN 16798-3.

Rata de amestec

CEN

EN 13141-8

EN 13141-8, (5.2.2.1) descrie încercarea și calcularea scurgerilor interne și a amestecului din interior și din exterior.

Se recomandă ca măsurarea să se efectueze izotermic pentru a reduce timpul de încercare, efectul nefiind semnificativ.

Trebuie să se declare valori atât pentru amestecul din interior, cât și pentru cel din exterior.

Rata de amestec pentru unitatea alternantă cu guri de evacuare și intrare combinate nu se poate determina fără contaminarea camerei de încercare și, în consecință, rata de amestec pentru aceste tipuri de unități nu va fi declarată înainte să se dezvolte o metodă valabilă prin revizuirea unor standarde.

Sensibilitatea debitului de aer la variațiile presiunii

CEN

Anexa A și secțiunea 5.2.3 din EN 13141-8

Se poate utiliza EN 13141-8.

Etanșeitatea la aerul interior/exterior

CEN

EN 13141-8

EN 13141-8 descrie măsurarea și poate fi utilizat.

Parametrul măsurat/calculat

Organizație

Referință/titlu

Note

Randamentul termic al recuperării de căldură

ηt_nrvu

CEN

EN 13053

EN 308

EN 13053 (secțiunea 6.5 și anexa A) se referă la EN 308 cu privire la configurația și procedura încercării. Singura excepție o reprezintă amplasarea senzorilor de temperatură în unitate.

Anexa A3 din EN 13053 descrie modul în care senzorii de temperatură trebuie să fie amplasați în interiorul unității și între ventilator și SRC.

EN 308 se axează inițial doar pe SRC, însă se poate aplica și este aplicat în mod normal pentru încercările efectuate asupra întregii unități.

EN 13779 (secțiunea 6.6) se referă la EN 13053 cu privire la descrierea și clasificarea SRC. Se referă la EN 308 cu privire la configurația și procedura încercării.

ISO 16494 descrie o procedură de încercare pentru o unitate de gestionare a aerului (UGA) cu SRC. Cerințe specifice în ceea ce privește presiunea statică de la intrare și ieșire, precum și setările ventilatorului. Configurația de încercare este echivalentă cu EN 13141-7 și EN 308. Acesta se referă la EN ISO 5801, ISO 3966 și EN ISO 5167-1 cu privire la metoda de măsurare a debitului de aer.

Regulamentul (UE) nr. 1253/2014 prevede faptul că diferența de temperatură dintre interior și exterior trebuie să fie de 20 K. Acesta este motivul pentru care se pot utiliza doar standardele EN 308/EN 13053.

Se măsoară fără contribuția ventilatorului, de preferat în interiorul unității.

Dacă este posibil, senzorii de temperatură trebuie să fie amplasați conform EN 13053. Dacă nu este posibilă amplasarea senzorilor în interiorul unității și între ventilator și SRC, este posibil să se efectueze două proceduri de încercare.

Debitul utilizat pentru măsurare și încercare este debitul nominal UVNR care trece prin schimbătoarele de căldură (fără recirculare sau ocolire, de regulă în condiții de proiectare pentru iarnă).

Punctele de măsurare a temperaturii trebuie să fie protejate de radiații.

Cerința de la secțiunea 6.4 din EN 308 „… Deviația maximă admisă la un plan de măsurare este echivalentă cu 0,05 (t22-t21)”. Aceasta nu se poate obține atunci când măsurarea se realizează în interiorul unei unități și nu ar trebui respectată.

Debit nominal UVNR în m3/s qnom

CEN

Standard preferat:

EN 13053

EN ISO 5801

Standard alternativ:

EN 13141-4, - 5, - 6, - 7, - 8, - 11

Măsurarea se poate realiza conform EN 13053 și EN ISO 5801. EN 13053 se referă la EN ISO 5801, EN ISO 5167-1 sau ISO 3966 (cu privire la fluide).

Măsurarea se poate realiza, de asemenea, conform EN 13141-4, - 5, - 6, - 7, - 8, - 11 cu privire la tipul unității și EN ISO 5801. EN 13141 se referă în principal la ventilația rezidențială, însă este mai detaliat și se poate utiliza pentru domenii în care procedurile din cadrul EN 13053 nu au fost încă specificate.

Valoarea pentru qnom, utilizată pentru a calcula ηfan pentru UVB, este cu privire la partea debitului de aer (partea de alimentare și de evacuare), nu suma debitului de aer la alimentare și a celui extras împărțit la doi.

Valoarea informativă declarată pentru qnom reprezintă suma debitului de aer la alimentare și a celui extras împărțit la doi.

Presiunea externă nominală Δps, ext în Pa

CEN

Standard preferat:

EN 13053

EN ISO 5801

Standard alternativ:

EN 13141-4, - 5, - 6, - 7, - 8, - 11

Măsurarea se poate realiza conform EN 13053 și EN ISO 5801. EN 13053 se referă la EN ISO 5801 (5.2.3.1.1).

Măsurarea se poate realiza, de asemenea, conform EN 13141-4, - 5, - 6, - 7, - 8, - 11 cu privire la tipul unității și EN ISO 5801. EN 13141 se referă în principal la ventilația rezidențială, însă este mai detaliat și se poate utiliza pentru domenii în care procedurile din cadrul EN 13053 nu au fost încă specificate.

În ansamblu, pentru UVB, încercarea este descrisă în EN 13141-7 (6.2.2) (și celelalte standarde din seria 13141 cu privire la tipul unității). Încercarea trebuie efectuată în toate cele patru conducte: EN 13141-7 se referă la EN 13141-4 (5.2.2), care stabilește instalarea conductelor.

Presiunea externă trebuie să fie fixată la starea de presiune de proiectare. Se recomandă să se ia în considerare presiunea internă și să existe pe segmentul de alimentare cu aer, imediat după SRC, o presiune mai mare decât presiunea de pe segmentul de aer extras imediat înainte de SRC, pentru a evita scurgerile.

În cazul unităților cu conducte, presiunea trebuie să fie măsurată în conducte racordate pentru ca utilizatorii să primească valori consecvente ale presiunii și debitului.

Presiunea externă nominală reprezintă diferența de presiune statică dintre admisie și evacuare. În cazul UVB, pentru ambele debite de aer.

Presiunea măsurată în conductă (conducte de măsurare) și deviația admisă trebuie să fie proiectate și încercate conform EN ISO 5801, atâta timp cât acesta este aplicabil.

Se recomandă ca distribuția presiunii aplicată la fiecare parte a unității să fie descrisă de către producător, deoarece performanța unității se poate schimba în funcție de distribuția presiunii.

Pentru detalii suplimentare, consultați capitolul 3 din prezentul document și documentul DTI „Metodă tranzitorie pentru determinarea puterii de ventilație specifică internă a unităților de ventilație, SFPint”.

Puterea electrică de intrare nominală (P) (W) și puterea electrică de intrare efectivă

CEN

EN 13053

EN ISO 5801

Consumul de putere electrică se poate măsura conform mai multor standarde armonizate (motoare), precum și EN ISO 5801 și EN 13053, în funcție de incertitudinea de măsurare.

EN 13053 descrie faptul că trebuie să se măsoare puterea electrică, tensiunea și curentul, însă nu se referă la niciun standard și nu descrie nicio metodă (tabelul 2). Există o referință la EN ISO 5801 (5.2.2) în privința unei metode de încercare generale.

Acesta se poate măsura, de asemenea, conform EN 13141-4, - 5, - 6, - 7, - 8, - 11 cu privire la tipul unității și EN ISO 5801. Seria EN 13141 se referă în principal la ventilația rezidențială, însă este mai detaliată în ceea ce privește unele tipuri de produse și se poate utiliza pentru domenii în care nu s-au prevăzut încă proceduri conform EN 13053. În acest caz, utilizați metoda din seria EN 13141 și principiul de măsurare din EN 13053/EN ISO 5801.

În general, utilizați principiul de măsurare din EN ISO 5801.

Puterea electrică de intrare nominală (P) trebuie să fie exprimat în kW și SFPint în W/m3/s.

SFPint în W/(m3/s)

DTI (Institutul Tehnologic Danez)

Metodă tranzitorie pentru determinarea puterii de ventilație specifică internă a unităților de ventilație, SFPint

Consultați descrierea din documentul DTI. Valoarea declarată pentru SFPint a UVNR unidirecționale care nu sunt prevăzute a fi utilizate cu un filtru trebuie să fie „nu este cazul”.

CEN

EN ISO 5801/Niciun standard relevant nu este adecvat

EN ISO 5801 poate fi utilizat pentru măsurători externe. Pentru măsurători interne, nu este adecvat niciun standard relevant.

Consultați descrierea din documentul DTI „Metodă tranzitorie pentru determinarea puterii de ventilație specifică internă a unităților de ventilație, SFPint” pentru măsurare și calculare.

Viteza frontală în m/s la debitul proiectat

CEN

EN 13053 și EN ISO 5801

Viteza frontală este descrisă în EN 13053 Însă acesta nu descrie metoda de măsurare și metricele în funcție de măsurarea zonei.

Debitul se poate măsura conform EN ISO 5801.

Utilizați EN 13053 și EN ISO 5801 pentru măsurarea debitului și a vitezei. Zona pentru calcularea vitezei se măsoară cu o incertitudine de +/-3 %.

Zona reprezintă zona liberă a unității la secțiunea filtrului sau a ventilatorului. Valoarea declarată este cea mai mare valoare de alimentare sau de evacuare.

Căderea de presiune internă a componentelor ventilatorului; (Δps, int) în Pa

și

Căderea de presiune internă a componentelor suplimentare nedestinate ventilației (Δps, add)

DTI (Institutul Tehnologic Danez)

Metodă tranzitorie pentru determinarea puterii de ventilație specifică internă a unităților de ventilație, SFPint

Nu există standarde armonizate relevante.

Consultați descrierea din documentul DTI pentru măsurare și calculare.

Pierderile la admisia și evacuarea UVNR trebuie să fie incluse în căderea de presiune internă a componentelor ventilatorului (Δps, int). Dacă o unitate de gestionare a aerului cu conducte are deschideri la dimensiuni normale (secțiunea transversală internă a sistemului de conducte este egală cu secțiunea transversală a UVNR), aceasta nu are pierderi suplimentare de presiune la orificiile de admisie și de evacuare.

Randamentul ventilatorului (ηfan)

CEN

Extern – EN ISO 5801 (pentru UVU fără filtru/componente suplimentare)

Intern – Nu este adecvat niciun standard relevant

Pentru UVU fără filtru, utilizați EN ISO 5801 și randamentul extern al ventilatorului măsurat la debitul nominal și presiunea externă nominală. Vă rugăm să rețineți că punctul operațional nu este, prin definiție, cel mai bun punct de randament al ventilatorului, ci condițiile nominale ale unității de ventilație, așa cum se prezintă în anexele 1, 2 (2).

Randamentul ventilatorului reprezintă randamentul extern al ventilatorului static.

Pentru toate celelalte produse, nu există standarde relevante armonizate, deoarece randamentul trebuie să fie măsurat în interiorul unității de ventilație pentru calcularea SFPint, chiar dacă standardele următoare descriu măsurarea randamentului ventilatorului:

Principala problemă este cum se măsoară creșterea presiunii deasupra ventilatorului. Consumul de curent electric se poate măsura conform standardelor armonizate relevante.

Randamentul ventilatorului ηfan reprezintă „funcționarea cu randament static general” la un debit nominal și la o cădere de presiune externă nominală care se măsoară pe partea cu ventilatorul în % conform EN ISO 12759, însă atunci când ventilatorul este amplasat în carcasa prevăzută în acest scop, și anume având în vedere efectele sistemului.

Este randamentul static care include randamentul motorului și al angrenajului fiecărui ventilator din unitatea de ventilație (configurație de referință) determinat la debitul nominal și la căderea de presiune externă nominală (și la căderea de presiune suplimentară și internă).

Este raportul dintre debitul nominal înmulțit cu creșterea de presiune statică a ventilatorului (echivalent cu suma căderilor de presiune ale tuturor componentelor ventilatorului, curate și uscate, și presiunea externă nominală) împărțit la puterea electrică a angrenajului ventilatorului.

Amplasarea unui ventilator într-o carcasă va afecta creșterea presiunii ventilatorului și consumul de curent comparativ cu o funcționare ideală în afara unității.

Randamentul ventilatorului trebuie să fie măsurat/calculat în UVB și cu pierderea de presiune externă (și internă și suplimentară) la debitul nominal (definit de producător) conform definiției SFT, chiar dacă calcularea SFPint utilizează doar căderea de presiune internă.

Pentru UVB calculate și sintetizate pentru ambele fluxuri de aer, respectiv fluxul de aer de alimentare (SUP) și fluxul de aer extras (ETA) pentru determinarea SFPint. Pentru UVU calculate pentru un singur flux de aer.

Pentru detalii suplimentare, consultați documentul DTI „Metodă tranzitorie pentru determinarea puterii de ventilație specifică internă a unităților de ventilație, SFPint”.

Rata de scurgere externă maximă declarată (%) a carcasei unităților de ventilație; și rata de scurgere externă maximă declarată (%) a unităților de ventilație bidirecționale sau de reportare

CEN

EN 308 (UVB):

EN 1886 și EN 308 (UVU)

ISO 16494

Consultați descrierea de la secțiunea UVR cu privire la Ratele de scăpări la nivel intern și extern maxime și reportare.

Debitul utilizat pentru calcularea curgerilor și a reportului (în standardul descris ca debit de aer masică nominal indicat de producător) reprezintă debitul de referință pentru UVR și debitul nominal pentru UVNR, astfel cum se definește în Regulamentul (UE) nr. 1253/2014.

Nivelul de putere acustică al carcasei (LWA)

(în cazul UVNR prevăzute pentru utilizare în interior)

CEN

EN ISO 9614-2 sau

EN ISO 3744 sau

EN ISO 3746 sau

EN ISO 3743-1 sau

EN ISO 3741 sau

ISO 13347 sau

EN ISO 9614-1 sau

EN ISO 3745 sau

EN ISO 3743-2 sau

Se pot măsura conform EN ISO 9614-2 (baleiere prin intensitate acustică) sau EN ISO 3744 sau EN ISO 3746 (presiune acustică în câmp liber).

Pentru a reduce costurile cu încercările, se preferă deseori utilizarea metodei de baleiere prin intensitate acustică. În mod alternativ, se poate măsura puterea acustică conform EN ISO 3743-1 sau EN ISO 3741 în camera cu rezonanță.

Nivelul de putere acustică a carcasei este stabilit conform debitului de referință. Pentru UVNR, acesta se consideră debitul nominal.

Datorită unor metodologii diferite utilizate în cadrul unor standarde diferite, nu se poate garanta întotdeauna reproductibilitatea rezultatelor de la o metodologie și alta.

Performanța filtrului

CEN

EN 779:2012

EN 1822:2009

Utilizați descrierea din anexa IX la Regulamentul (UE) nr. 1253/2014 conform standardelor relevante.

1: Determinare normală

2: Nu se poate asigura 100 Pa

3: Nu se poate asigura o presiune mai mare la un debit mai mare decât debitul de referință (și presiune de referință)