14.10.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 378/7

1.

Cazul se referă la piața pentru tranzacționarea la bursă a instrumentelor derivate de credit neacoperite de garanții, în special în ceea ce privește swap-urile pe riscul de credit (CDS), și deciziile adoptate de International Swaps and Derivatives Association („ISDA”), în calitatea acesteia de asociație de întreprinderi, în legătură cu acordarea de licențe privind „prețul final” pentru swap-urile pe riscul de credit tranzacționate la bursă.

2.

În comunicarea sa privind obiecțiunile din 1 iulie 2013 (denumită în continuare „comunicarea privind obiecțiunile”) adresată ISDA, Markit (2) și 13 bănci de investiții („dealeri”), Comisia a ajuns la concluzia provizorie că un acord sau o practică concertată convenit(ă) de acești dealeri, împreună cu deciziile de punere în aplicare ale asociațiilor de întreprinderi Markit și ISDA, au constituit o încălcare unică și continuă a articolului 101 din tratat și a articolului 53 din Acordul privind SEE. Comisia a ajuns la concluzia preliminară că acest comportament ar fi putut avea ca obiect și ca efect excluderea de pe piață, în perioada 2006-2009, a tranzacționării la bursă a instrumentelor derivate de credit neacoperite de garanții și, prin urmare, împiedicarea sau întârzierea apariției acestei noi piețe. Comunicarea privind obiecțiunile a calificat deciziile ISDA de respingere a licențelor privind prețul final în cazul Eurex (3) și CMDX (4) și excluderea acestor licențe pentru orice contracte futures sau produse tranzacționate la bursă ori tranzacții ca fiind încălcări ale articolului 101 din tratat și ale articolului 53 din Acordul privind SEE. În decembrie 2015, Comisia a închis acțiunea împotriva acestor dealeri, dar a continuat investigarea cu privire la ISDA și la Markit.

3.

Conform comunicării privind obiecțiunile, restricțiile ar fi putut avea ca obiect și ca efect o restrângere semnificativă a concurenței în detrimentul investitorilor și, indirect, al clienților lor, care au trebuit să se limiteze la piața extrabursieră („over-the-counter” – OTC). Pe piețele extrabursiere, contractele privind instrumentele derivate sunt negociate în privat și bilateral, fără comunicarea publică a prețurilor sau a volumului tranzacțiilor individuale. Contractele sunt intermediate de dealeri care obțin profituri din diferența dintre prețul de cumpărare și cel de vânzare („bid-ask spread” – „marjă de licitație”). În timp, instrumentele derivate tranzacționate cu regularitate pe piața extrabursieră au ajuns la un nivel de standardizare, ceea ce a atras interesul investitorilor de a tranzacționa la bursă astfel de instrumente derivate. Tranzacționarea la bursă crește lichiditatea, reduce costurile de tranzacționare ca urmare a presiunii concurențiale pe marjele de licitație și reduce riscurile, întrucât casele de compensare garantează executarea contractelor în cazul în care un cumpărător sau vânzător nu își îndeplinește obligațiile.

4.

Swap-urile pe riscul de credit sunt contracte financiare în care un cumpărător plătește o taxă periodică unui vânzător, ca garanție a unei plăți potențiale, în cazul neplății de către debitorul corporatist ori suveran a unei datorii specificate în contract. Contractele CDS sunt utilizate în mod curent ca acoperire împotriva riscului de scădere a valorii titlurilor de creanță ca urmare a insolvabilității emitentului care a acordat creditul sau a scăderii calității creditului, precum și pentru investiții, exprimând astfel o perspectivă asupra modificărilor viitoare ale calității creditului acordat de emitent. În cazul în care pe durata unui contract CDS, neplata unei datorii atrage după sine obligația vânzătorului de a efectua plata potențială, părțile pot alege între două tipuri de compensare: fie prin intermediul unei plăți fizice, atunci când cumpărătorul primește întreaga valoare noțională și furnizează fizic obligațiunile neplătite, fie în numerar, în cazul în care vânzătorul de protecție plătește diferența dintre întreaga valoare noțională a datoriei neplătite și valoarea de piață a acesteia. Compensarea în numerar a devenit esențială, întrucât compensarea fizică ar fi atras după sine, ca urmare a creșterii exponențiale a pieței CDS, denaturarea valorii obligațiilor din cauza cererii excedentare. Pentru a soluționa această problemă, ISDA a creat un sistem de licitație privind compensarea în numerar. Prețul final care rezultă din această licitație stabilește valoarea obligațiunilor neplătite și a devenit un standard de facto la nivelul acestui sector.

5.

În comunicarea privind obiecțiunile s-a ajuns la concluzia preliminară conform căreia Consiliul de administrație al ISDA, în care erau reprezentați dealerii, a refuzat să acorde licențe privind prețul final pentru tranzacționarea la bursă în cazul Eurex 2007 și CMDX, în 2009. În 2007, ISDA a adoptat, de asemenea, un acord de utilizare care conține restricții generale privind utilizarea prețului final în cazul instrumentelor financiare derivate tranzacționate la bursă. În conformitate cu comunicarea privind obiecțiunile, nu există alternative reale la prețul final al ISDA pentru lansarea cu succes a tranzacțiilor bursiere. Licitațiile publice alternative sau valorile de recuperare stabilite în mod arbitrar nu ar fi conforme cu termenii contractelor CDS existente, iar prețul final standardizat la nivelul sectorului ar limita participarea și ar denatura prețurile în cadrul licitațiilor alternative.

6.

La 19 aprilie 2016, ISDA a oferit angajamente, în temeiul articolului 9 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, pentru a răspunde preocupărilor Comisiei în ceea ce privește concurența.

7.

La 29 aprilie 2016 s-a publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în temeiul articolului 27 alineatul (4) din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, o comunicare ce sintetiza cazul și angajamentele propuse, invitând totodată părțile terțe interesate să își prezinte observațiile cu privire la aceste angajamente în termen de o lună de la publicarea comunicării. La 2 iunie 2016, Comisia a informat ISDA în legătură cu observațiile primite de la părțile terțe interesate, în urma publicării comunicării.

8.

Prin decizia din 20 iulie 2016, Comisia a impus, în temeiul articolului 9 din Regulamentul (CE) nr. 1/2003, asumarea acestor angajamente de către ISDA. Conținutul principal al acestora este cel prezentat în continuare.

9.

Angajamentele vor fi valabile pentru o perioadă de zece ani de la data la care se aduce la cunoștința ISDA decizia privind angajamentele.

10.

Comitetul consultativ privind înțelegerile și pozițiile dominante a emis un aviz favorabil cu privire la adoptarea deciziei, în iunie 2016. La data de 7 iulie 2016, consilierul-auditor și-a prezentat raportul final.

11.

Decizia a pus capăt procedurilor în ceea ce privește refuzul de către ISDA de a acorda licențe pentru utilizarea prețului final.