16.2.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 60/13


Publicarea unei cereri în temeiul articolului 50 alineatul (2) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare

(2016/C 60/08)

Prezenta publicare conferă dreptul de opoziție la cererea de înregistrare în temeiul articolului 51 din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (1).

DOCUMENT UNIC

„ZAGORSKI PURAN”

Nr. UE: HR-PGI- 0005-01234-27.5.2014

DOP ( ) IGP ( X )

1.   Descrierea

„Zagorski puran”

2.   Statul membru sau țara terță

Croația

3.   Descrierea produsului agricol sau alimentar

3.1.   Tipul de produs

Clasa 1.1. Carne (și organe comestibile) proaspete

3.2.   Descrierea produsului căruia i se aplică denumirea de la punctul 1

„Zagorski puran” este un produs obținut prin sacrificarea, la o vârstă cuprinsă între șase și opt luni, a păsărilor din rasa de curcan indigenă croată „Zagorje” crescute în aer liber (prin păscut).

Carnea „Zagorski puran” se comercializează proaspătă sau congelată, sub formă de carcasă toaletată cu gât și organe comestibile sau sub formă de semicarcasă toaletată. Prin organe comestibile se înțeleg ficatul și stomacul toaletat, care sunt comercializate împreună cu carcasa toaletată, în timp ce inima, rinichii și organele respiratorii rămân în interiorul carcasei toaletate. Curcanii „Zagorski puran” se sacrifică în perioada 1 octombrie-30 aprilie.

Curcanul a fost înregistrat ca specie în baza de date FAOSTAT (http://faostat3.fao.org/home), în timp ce rasa „Zagorski puran” a fost înregistrată în bazele de date centrale ale FAO DAD-IS (http://dad.fao.org/) și FABIS (http://efabis.tzv.fal.de/).

Caracteristicile produsului sunt următoarele:

în cazul femelelor (curci), carcasa toaletată cântărește până la 3,5 kg, în vreme ce în cazul masculilor (curcani), greutatea poate fi de până la 5,5 kg;

carcasele toaletate comercializate nu trebuie să prezinte nicio deteriorare externă vizibilă;

nu trebuie să mai existe pene pe carcasele toaletate;

culoarea pielii de pe carcasele toaletate trebuie să fie uniformă, între galben pal și galben deschis;

culoarea cărnii carcaselor toaletate este roz albicios, devenind treptat mai închisă, până la roz închis, pe pulpe;

stratul de grăsime vizibil pe gât și în deschiderea abdominală a carcasei este de culoare galbenă;

forma naturală a sternului iese în evidență pe carcasă și se face remarcată ca o „umflătură” la capătul anterior al carcasei.

umflătura este mai pronunțată în cazul curcanilor decât al curcilor;

pielea este fermă și tare la atingere. Picioarele stau strâns pe lângă corp.

Carnea de curcan „Zagorski puran” se mănâncă doar gătită. Carnea este deosebit de suculentă, datorită procentajului ridicat de grăsime din mușchi și consistenței fragede, cu o bună rezistență la mestecare. Are o aromă moderată și plăcută și un gust caracteristic de carne gătită, fără nicio impuritate străină și nedorită. Pieptul de curcan gătit este alb, în vreme ce carnea de pe pulpe este de culoare maro.

Există patru tipuri de curcan „Zagorje” care sunt crescute în Hrvatsko Zagorje și utilizate pentru producția de „Zagorski puran”: cu penaj de culoarea bronzului, cu penaj de culoare neagră, cu penaj de culoare gri și cu penaj de culoare deschisă.

Analizele ADN au confirmat faptul că gena ovalbuminei a rămas identică de-a lungul anilor în cazul tuturor tipurilor de curcan „Zagorje”, impacturile negative ale mediului având un efect minor asupra caracteristicilor fenotipice ale curcanilor. De asemenea, măsurătorile și comparațiile au arătat că nu există diferențe între diferitele tipuri de „Zagorski puran” în ceea ce privește structura musculară și scheletică și calitatea cărnii.

3.3.   Hrană pentru animale (doar în cazul produselor de origine animală) și materii prime (doar în cazul produselor prelucrate)

Hrănirea curcanilor „Zagorje” cuprinde două faze de-a lungul anului agricol. În prima fază, până când împlinesc opt săptămâni, curcanii pot fi hrăniți pe baza unei diete tradiționale și/sau cu furaje combinate. Dieta tradițională cuprinde cel mai adesea un amestec de ouă fierte, brânză proaspătă de vaci, lapte, crupe de porumb și plante verzi (urzici, lucernă etc.).

În ultima fază a creșterii, până când împlinesc 32 de săptămâni, curcanii sunt lăsați să pască pe pășune și li se dă un supliment de porumb și/sau de furaje combinate.

3.4.   Etape specifice ale producției care trebuie să se desfășoare în aria geografică delimitată

Păsările din rasa de curcan indigenă „Zagorski puran” care urmează a fi sacrificate și comercializate sub denumirea „Zagorski puran” trebuie să fie adăpostite, crescute și hrănite în aria geografică delimitată menționată la punctul 4.

Fazele producției:

 

reproducția și creșterea puilor de curcan

 

adăpostirea curcanilor „Zagorje”

 

hrănirea curcanilor „Zagorje”

3.5.   Norme specifice privind felierea, răzuirea, ambalarea etc. a produsului la care se referă denumirea înregistrată

3.6.   Norme specifice privind etichetarea produsului la care se referă denumirea înregistrată

Este important ca pe ambalaj, pe lângă cuvintele „Zagorski puran”, să se indice în mod clar conținutul produsului ambalat. Pe ambalajul carcasei întregi de curcan trebuie să figureze, pe un rând separat, cuvintele „meso purana” („carne de curcan”), iar pe ambalajul carcasei întregi de curcă trebuie să figureze, pe un rând separat, cuvintele „meso purice” („carne de curcă”). În cazul unei semicarcase ambalate, la cuvintele „meso purana” sau „meso purice” se adaugă cuvintele „polovica” („semicarcasă”) și „iznutricama” („cu organe comestibile)” sau „bez iznutrica” („fără organe comestibile”).

Pe etichetă, lângă cuvintele „Zagorski puran” nu se mai poate adăuga niciun alt cuvânt, cum ar fi: „domaći” („local”), „tradicionalni” („tradițional”), „pravi” („veritabil”), „autohtoni” („autohton”), „izvorni” („original”) etc.

4.   Delimitarea concisă a ariei geografice

Regiunea Hrvatsko Zagorje include întregul teritoriu al cantonului Krapina-Zagorje, întregul teritoriu al cantonului Varaždin și marginile cantonului Zagreb de la granițele cu cantoanele Krapina-Zagorje și Varaždin, mai exact localitățile: Brdovec, Marija Gorica, Pušća, Dubravica, Luka, Jakovlje, Bistra și Bedenica.

5.   Legătura cu aria geografică

„Zagorski puran” este un produs care se bazează pe reputația pe care a dobândit-o pentru calitatea cărnii. Se păstrează mai multe mărturii referitoare la reputația produsului „Zagorski puran”, în special în ceea ce privește exportul acestuia. Aceste mărturii demonstrează legătura dintre denumirea produsului (calitatea cărnii depinde de metodele de creștere în aer liber a curcanilor) și aria geografică de producție, Hrvatsko Zagorje.

Din punct de vedere geografic, Hrvatsko Zagorje este o vale sinuoasă și cu delușoare, bogat împădurită. Din punct de vedere climatic, are o climă continentală umedă, cu veri moderat de calde și ierni reci și ploioase. Deoarece teritoriul său este predominant deluros, aria delimitată nu a fost și nu este propice pentru culturile arabile intensive și pentru creșterea intensivă a animalelor. A favorizat, în schimb, creșterea curcanilor „Zagorje”. Dintre culturile de cereale, porumbul este cel mai des cultivat și este utilizat ca hrană pentru curcanii „Zagorje”. Având în vedere supraaglomerarea zonelor populate și disponibilitatea redusă a terenurilor arabile, exploatațiile agricole din Hrvatsko Zagorje au fost, în mod tradițional, și rămân și în prezent, în general mici.

În cadrul acestor exploatații agricole mici, curcanii „Zagorje” sunt crescuți prin metode tradiționale, în aer liber. Metoda tradițională de creștere a păsărilor se bazează pe faptul că, în cea mai mare parte, viața curcanilor este petrecută în aer liber. Curcanii se mișcă liber pe pajiști, prin livezi și pâlcuri de pomi, locuri în care, pe lângă păscut, curcanii se hrănesc și cu insecte, cosași și râme, care le oferă o sursă suplimentară de proteine.

Condițiile climatice continentale din Hrvatsko Zagorje, caracterizate de anotimpuri bine definite, sunt potrivite și pentru ritmul de viață al curcanilor „Zagorje”, fapt evidențiat de fazele ciclului anual de creștere. Primăvara și vara, în perioada mai caldă a anului, condițiile sunt favorabile pentru reproducție și pentru eclozarea puilor. Urmează „faza caldă” a creșterii, în care puii de curcan sunt ținuți în interior. Această fază durează până când curcanii împlinesc aproximativ opt săptămâni, păsările fiind hrănite doar de crescătorii lor. În timp ce curcanii sunt crescuți în interior și se apropie de sfârșitul „fazei calde”, pe capetele și pe gâturile tinerelor păsări apar excrescențe ca niște negi sau ca niște mărgele, semn că păsările devin rezistente la boli. Crescătorii recunosc această perioadă grație experienței lor în ceea ce privește creșterea păsărilor și vârsta acestora, deoarece după vârsta de opt săptămâni vârsta păsărilor nu se mai stabilește în funcție de săptămâni și luni, ci în funcție de schimbările aspectului lor. După apariția excrescențelor, păsările sunt puse într-un țarc descoperit, astfel încât să se poată mișca liber pentru a se hrăni. Această schimbare marchează începutul „fazei reci” a creșterii, în care păsările se descurcă singure, neinfluențate de crescător.

Sfârșitul perioadei de creștere coincide cu apropierea sărbătorilor de la sfârșitul unui an calendaristic și de la începutul anului următor (Crăciunul și Anul Nou), când aproape toți curcanii ajunși la maturitate (excepția fiind păsările pentru reproducție) sunt sacrificați în abatoare și comercializați sub formă de carcase sau semicarcase toaletate. Această abordare tradițională a creșterii păsărilor, implicând un întreg ciclu anual, s-a menținut până în prezent.

În Hrvatsko Zagorje se cresc curcani „Zagorje” din a doua jumătate a secolului al XVI-lea. Potrivit evidențelor autorităților municipale venețiene, citate de Georg Kodinetz, profesor la Institutul Zootehnic din cadrul Facultății de Agricultură a Universității din Zagreb, primii curcani „Zagorje” au fost aduși în Hrvatsko Zagorje din Italia, iar prima friptură de curcan a fost servită la masa paulinilor din Lepoglava la festinul de Adormirea Maicii Domnului din 1561. Apoi s-a început creșterea curcanilor în zonă.

Creșterea semnificativă a producției de „Zagorski puran” este strâns legată de exportul acestui produs. Exportul păsărilor a început la sfârșitul secolului al XIX-lea și a atins intensitatea maximă în anii 1930.

Metoda de creștere în aer liber a curcanilor „Zagorje” face ca păsările să crească relativ lent. Mai exact, sunt necesare șase luni pentru ca păsările să fie gata de sacrificare. Prin comparație, curcanii hibrizi sunt gata de sacrificare după doar trei luni de îngrășare. (Teza Kerep, Regresijske analize u opisivanju rasta pura, 2014).

Deoarece curcanii pasc afară, pielea carcasei toaletate de „Zagorski puran” este de culoare galben pal spre galben intens, iar straturile de grăsime subcutanată ale curcanilor „Zagorski puran” sunt clar vizibile și de culoare galbenă, spre deosebire de carcasele toaletate ale curcanilor din rasa hibridă „Nicholas”, care sunt de culoare palidă spre deschisă, fără pigmentare, și nu prezintă deloc sau aproape deloc grăsime de acest gen. Rezultatele analizelor indică un conținut de grăsime de 10,32 % în carnea de pe stern a curcanilor „Zagorski puran” și de 6,91 % în carnea de pe stern a curcanilor din rase hibride comerciale (Raport analitic, Euroinspekt Croatiakontrola, 2014).

Tocmai pentru că pasc afară și cresc în ritm natural, curcanii „Zagorski puran” au o constituție robustă și conțin o cantitate relativ mare de țesut gras gălbui. Dat fiind conținutul mai mare de grăsime, acești curcani se caracterizează printr-o cantitate mai mare de grăsime intramusculară, deci curcanii „Zagorski puran” gătiți au o consistență evident mai suculentă, mai fragedă și cu o mai bună rezistență la mestecare decât rasele de curcan hibride (Raport analitic, Facultatea de Tehnologie Alimentară și Biotehnologie, Universitatea din Zagreb, 2015).

În disertația sa, Zlatko Janječić menționează activitatea științifică a lui R. Latinović (1987), care a clasificat carnea de curcan în patru categorii: I (piept), II (pulpe), III (aripi) și IV (spate). Potrivit acestei clasificări și pe baza propriilor cercetări, Zlatko Janječić a stabilit că cea mai mare parte a cărnii provenite de la „Zagorski puran” se încadrează în categoriile a doua, a treia și a patra, în timp ce cea mai mare parte a cărnii provenite de la rasele „Nicholas” și „Jonson” se încadrează în prima categorie. În medie, carnea de pe piept constituie 31,52 % din carcasa de „Zagorski puran”, în vreme ce valoarea respectivă pentru hibridul „Nicholas” este de 37,58 %. Deși carnea din prima categorie (piept) este cea mai apreciată, având în vedere că „Zagorski puran” este preparat în mod tradițional ca friptură de curcan întreg, indiferent de dimensiunea carcasei, tranșarea și împărțirea pe categorii nu are importanță comercială pentru produsul „Zagorski puran”. Din contră, curcanii hibrizi sunt selectați pentru producția industrială comercială, accentul fiind asupra dimensiunii carcasei. [Disertație de Zlatko Janječić (2002), Fenotipske i genotipske odlike Zagorskih purana („Caracteristicile fenotipice și genotipice ale «Zagorski puran»”)].

Denumirea produsului „Zagorski puran” a fost menționată pentru prima oară în literatură la începutul secolului al XX-lea. Deși curcanul „Zagorje” a fost înregistrat în registrul varietăților al FAO ca rasă recunoscută în anul 2000, denumirea „Zagorski puran” s-a utilizat în mod tradițional în limbajul comun și continuă să fie utilizată și în prezent (Documente deținute de Zadruga PZ Puran zagorskih brega, Krapina, 2004-2014). „Zagorski puran” este denumirea cel mai frecvent utilizată atunci când se face referire la mâncărurile cu curcan în broșurile cu rețete și în publicațiile de specialitate (broșura Gastroturizam, 2011 și revista Meso nr. 6, 2009).

Produsul „Zagorski puran” a fost dintotdeauna recunoscut pe piață ca o specialitate, cu carne de calitate unică, legată de zona Hrvatsko Zagorje și de metoda de creștere a păsărilor în aer liber. Referirile la aspectul și la calitatea produsului „Zagorski puran” sunt sprijinite de citatele de mai jos.

Scriind despre exporturi, Georg Kodinetz afirma: „Potrivit exportatorilor, bunurile de cea mai bună calitate sunt curcanii «Zagorski puran» și curcile din zona Hrvatsko Zagorje” [Kodinetz, Beitrag zur Kenntnis der Rasse und der Entwicklung des Zagorianer Truthuhnes (Meleagris gallopavo) în C. Kronacher, Zeitschrift für Tierzüchtung and Züchtungsbiologie, Berlin, 1940].

Potrivit ziarelor slovene Slovenec și Domoljub: „În Croația există o specialitate singulară cunoscută sub numele de «Zagorski puran», faimoasă pe toate piețele din lume. A fost exportată în Regatul Unit, în Elveția, în Germania, în Italia, în Belgia și până și în Franța, o țară care, deși își are propriii curcani excelenți și nu duce lipsă de carne de curcan, apreciază foarte mult calitatea curcanilor din Croația” (Slovenec, „Gospodarstvo”, 1941; Domoljub, „Kaj je novega?”, 1941).

Renumele produsului „Zagorski puran” și legătura dintre produs și aria geografică de producție sunt demonstrate și de rezultatele unui sondaj desfășurat în 2010. Când li s-a cerut să evidențieze afirmația care caracteriza cel mai bine produsul „Zagorski puran”, majoritatea consumatorilor (90 %) au răspuns că acest produs este asociat cu carnea sănătoasă și de calitate superioară. La întrebarea despre regiunea Croației pe care consumatorii o asociază cu curcanii, 61 % dintre respondenți au dat răspunsul „Hrvatsko Zagorje”. Întrebați fiind dacă au auzit de „Zagorski puran”, 87 % dintre consumatori au răspuns afirmativ (Anketa Valicon, Žnidar et al., 2011).

Trimitere la publicarea caietului de sarcini

[articolul 6 alineatul (1) al doilea paragraf din prezentul regulament]

http://www.mps.hr/UserDocsImages/HRANA/PURANI/Izmijenjena%20Specifikacija%20proizvoda%20ZAGORSKI%20PURAN.pdf


(1)  JO L 343, 14.12.2012, p. 1.