COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 25.1.2016
COM(2016) 20 final
2016/0007(NLE)
Propunere de
DECIZIE DE PUNERE ÎN APLICARE A CONSILIULUI
de autorizare a Franței în vederea aplicării unor niveluri reduse de impozitare pentru benzina și motorina utilizate drept carburanți, în conformitate cu articolul 19 din Directiva 2003/96/CE
EXPUNERE DE MOTIVE
1.CONTEXTUL PROPUNERII
•Motivele și obiectivele propunerii
Impozitarea produselor energetice și a energiei electrice în UE este reglementată de Directiva 2003/96/CE a Consiliului 1 (denumită în continuare „Directiva privind impozitarea energiei” sau „directiva”).
În temeiul articolului 19 alineatul (1) din directivă, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza orice stat membru să introducă, pe lângă măsurile prevăzute în special la articolele 5, 15 și 17, și alte scutiri sau reduceri ale nivelului de impozitare din motive de politică specifice.
Obiectivul prezentei propuneri este de a permite Franței să aplice în continuare, în anumite limite definite, niveluri diferențiate de impozitare pentru benzina fără plumb și motorină, cu excepția motorinei utilizate în scopuri comerciale 2 . Această diferențiere are scopul de a reflecta descentralizarea anumitor competențe specifice, exercitate anterior de administrația centrală.
Cererea și contextul general al acesteia
Decizia de punere în aplicare 2013/193/UE a Consiliului 3 (denumită în continuare „Decizia 2013/193/UE”), care a urmat Deciziilor 2011/38/UE 4 și 2005/767/CE 5 ale Consiliului (denumite în continuare „Decizia 2011/38/UE” și „Decizia 2005/767/CE”), a autorizat Franța să aplice la nivel regional, până la 31 decembrie 2015, niveluri reduse de impozitare pentru benzina fără plumb și motorină, în cadrul unei reforme administrative care a implicat descentralizarea anumitor competențe specifice exercitate anterior de administrația centrală.
Pe baza acestei decizii, Franța are în prezent posibilitatea să utilizeze un sistem care permite regiunilor administrative franceze să aplice un nivel redus de impozitare pentru benzina fără plumb și motorină, cu excepția motorinei utilizate în scopuri comerciale. Taxa respectivă este Taxe intérieure de consommation sur les produits énergétiques – Taxa internă de consumație pentru produse energetice (TICPE) și reprezintă o acciză.
Prin scrisoarea din 20 octombrie 2015, autoritățile franceze au solicitat, în temeiul articolului 19 din directivă, reînnoirea acestui sistem în condiții identice, dar pentru o perioadă de doi ani, de la 1 ianuarie 2016 până la 31 decembrie 2017, și cu autorizarea unei reduceri mai mici a taxei.
Modul în care funcționează măsura
Codul vamal francez stabilește cotele maxime de impozitare pentru benzina fără plumb și motorină.
Regiunile vor fi autorizate să reducă aceste cote cu o valoare care nu poate depăși 17,7 EUR per 1 000 de litri de benzină fără plumb, inclusiv E10, și 11,5 EUR per 1 000 de litri de motorină, pe toată perioada derogării. În fiecare an, consiliile regionale vor decide valoarea reducerii prin vot, fapt ce demonstrează că decizia asigură regiunilor autonomie, precum și un stimulent pentru îmbunătățirea calității administrării lor, care nu poate fi obținut printr-un transfer de la bugetul național la bugetele locale.
Nivelul de impozitare după reduceri nu poate fi niciodată mai scăzut decât nivelul minim din UE, stabilit de Directiva 2003/96/CE, și nu se va aplica nicio reducere pentru motorina utilizată în scopuri comerciale.
Măsuri privind controlul și circulația produselor respective
Autoritățile franceze au explicat că administrația centrală și-ar păstra responsabilitatea pentru perceperea și controlul accizelor la motorină și benzină fără plumb, indiferent de reducerile adoptate de regiuni.
Produsele ar circula ca produse cu accize plătite, iar combustibilii ar fi impozitați atunci când sunt eliberați pentru consum, la cota de impozitare în vigoare în regiunea în care sunt livrați.
Pentru a răspunde riscului specific de fraudă identificat (deturnarea livrărilor pentru a beneficia de diferența de impozitare dintre două regiuni), lanțul logistic ar fi supravegheat prin identificarea prealabilă a destinatarilor de către furnizori și notificarea acestor informații către administrația vamală. Analiza riscurilor arată că destinatarii ar trebui împărțiți în trei categorii: utilizatori finali cu capacitate de stocare în vrac, stații de distribuție și distribuitori de combustibil cu accize plătite. În cazul circulației interne a combustibilului cu accize plătite, autoritățile vamale ar putea verifica originea produsului și regiunea de destinație a acestuia. În cazul transporturilor cu rute atipice sau cu durată inexplicabil de lungă, autoritățile vamale ar putea investiga posibilitatea ca acestea să fi fost deturnate de la destinația regională declarată inițial.
Argumentele Franței în ceea ce privește impactul asupra pieței interne
Autoritățile franceze precizează că măsura nu va afecta buna funcționare a pieței interne, în special datorită faptului că domeniul de aplicare al acesteia se limitează la carburanții utilizați în scopuri necomerciale. În plus, variațiile prețului de vânzare cu amănuntul al combustibilului pentru utilizări necomerciale, înregistrate între diferitele rețele de distribuție, sunt mai mari decât variațiile care pot rezulta în urma acestei măsuri. Potrivit autorităților franceze, în cursul aplicării măsurii nu s-au primit plângeri privind posibile efecte de denaturare produse de aceasta.
În ceea ce privește excluderea motorinei utilizate în scopuri comerciale din domeniul de aplicare al măsurii, transportatorii rutieri francezi sau cei din restul UE care îndeplinesc condițiile pentru rambursarea parțială a accizelor pe motorina utilizată în scopuri comerciale vor fi supuși aceleiași cote a accizei, indiferent de regiunea în care cumpără combustibilul. Dispozițiile prevăzute vor păstra actuala procedură de rambursare, compensând în întregime efectele produse de reducerea decisă de regiuni a cotei, prin reduceri echivalente ale rambursării pentru motorina utilizată în scopuri comerciale. Prin urmare, măsura nu va denatura concurența din sectorul transporturilor și nici nu va afecta comerțul din UE.
Argumentele Franței în ceea ce privește perioada de aplicare a măsurii
Guvernul francez observă că experiența dobândită cu fiecare reînnoire a pachetului de măsuri a determinat Consiliul, în urma unei propuneri din partea Comisiei, să ia act de faptul că măsura nu are nicio consecință negativă asupra comerțului intra-UE și asupra nivelului general de impozitare a combustibililor în Franța. În plus, pentru a asigura stabilitatea și o durată rezonabilă a politicilor aplicate de regiuni, guvernul francez ar dori ca noua derogare să fie acordată pentru o perioadă de doi ani, în conformitate cu obiectivul urmărit și astfel încât activitățile autorităților regionale să beneficieze de vizibilitatea necesară.
Evaluarea măsurii în temeiul articolului 19 din Directiva 2003/96/CE
Considerații specifice de politică
Articolul 19 alineatul (1) primul paragraf din directivă prevede că:
Pe lângă dispozițiile prevăzute în articolele anterioare, în special articolele 5, 15 și 17, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, poate autoriza orice stat membru să introducă alte scutiri sau reduceri din motive de politică specifice.
Conform Deciziei 2013/193/UE, măsura națională în cauză îndeplinește această cerință. Din decizie rezultă că diferențierea cotelor la nivel regional, în cadrul unei politici mai ample de descentralizare, are ca obiectiv specific de politică creșterea eficacității administrative. S-a considerat că posibilitatea diferențierii oferă regiunilor un stimulent suplimentar pentru îmbunătățirea în mod transparent a calității administrației. Conform aceleiași decizii, reducerile trebuie să fie legate de condițiile socio-economice obiective din regiunile în care sunt aplicate.
În acest sens, informațiile furnizate de Franța au confirmat că, într-adevăr, se poate stabili o legătură între condițiile socio-economice din regiunile în cauză și aplicarea unei cote regionale mai mici decât cota națională.
Franța confirmă că reducerea impozitării va fi precedată de o majorare a cotei naționale începând din 2016.
În perioada de aplicare a Deciziei 2013/193/UE (2013, 2014 și 2015), Franța a raportat că două regiuni (Poitou-Charentes și Corsica) au aplicat o cotă mai scăzută; celelalte douăzeci de regiuni nu au recurs la această măsură.
Cele două regiuni care au aplicat o ajustare în sens descendent au raportat în 2013 un PIB pe cap de locuitor situat sub media națională. În plus, una dintre regiuni a înregistrat în 2013 o rată a șomajului mai ridicată decât media națională.
Prin urmare, se poate concluziona că posibilitatea de a scădea cota națională le-a oferit autorităților regionale ocazia de a utiliza taxa în cauză într-un mod adaptat condițiilor socio-economice prevalente pe teritoriul lor.
•Coerența cu dispozițiile existente în domeniul de politică
În conformitate cu articolul 19 alineatul (1) al treilea paragraf din directivă, fiecare cerere se examinează luând în considerare, inter alia, funcționarea corectă a pieței interne, nevoia de a asigura o concurență loială și politicile comunitare în domeniul sănătății, mediului, energiei și transporturilor.
Această examinare a fost deja efectuată cu ocazia cererilor precedente ale Franței, care au condus la adoptarea Deciziilor 2005/767/CE, 2011/38/UE și 2013/193/UE. După cum se precizează în deciziile respective, s-a constatat că măsurile descrise de acestea nu creează obstacole în calea comerțului intra-UE; în același timp, au fost stabilite o serie de condiții pentru ca aplicarea derogării să nu conducă la apariția vreunei probleme în funcționarea pieței interne și să nu compromită realizarea obiectivelor de politică ale UE, în special în domeniile energiei, schimbărilor climatice și mediului.
Prin urmare, pentru eventuala reînnoire a sistemului solicitată de Franța, Comisia trebuie să analizeze dacă, având în vedere condițiile prevăzute la articolul 1 alineatele (2) și (3) din Decizia 2013/193/UE, în cursul aplicării acesteia s-au respectat obiectivele și politicile stabilite la articolul 19 alineatul (1) al treilea paragraf din directivă, astfel încât același lucru să poată fi prognozat, în principiu, pentru perioada care începe la 1 ianuarie 2016.
Cu această ocazie trebuie să se verifice, de asemenea, dacă contextul politicii UE a suferit o schimbare relevantă de la adoptarea Deciziei 2013/193/UE sau riscă să sufere în viitor o schimbare semnificativă pentru evaluare.
•Coerența cu alte politici ale Uniunii
Piața internă și concurența loială
S-a considerat că riscul de denaturare a concurenței este scăzut, întrucât Deciziile 2005/767/CE, 2011/38/UE și 2013/193/UE prevăd reduceri maxime scăzute. Prin urmare, diferențierea cotelor de impozitare la nivel regional rămâne redusă și e posibil chiar să nu depășească diferențele de preț dintre rețelele de distribuție. În plus, măsura nu se aplică pentru motorina utilizată în scopuri comerciale.
În ceea ce privește nivelurile de diferențiere se stabilește o limită strictă, și anume reducerile nu pot fi mai mari de 17,7 EUR per 1 000 de litri de benzină fără plumb și 11,5 EUR per 1 000 de litri de motorină. Această condiție a fost respectată de Franța.
Experiența dobândită cu ocazia aplicării derogării nu pune sub semnul întrebării evaluările efectuate în 2005, 2011 și 2013. Nu a fost adusă la cunoștința Comisiei nicio plângere referitoare la eventuale efecte de denaturare produse de măsură asupra comerțului intra-UE.
Nu a fost semnalat niciun obstacol în calea bunei funcționări a pieței interne și nici în ceea ce privește, mai concret, circulația produselor în cauză ca produse supuse accizelor.
Această evaluare nu aduce atingere aplicării normelor Uniunii privind ajutoarele de stat, în special articolului 107 alineatele (1) și (3) din tratat.
Politicile Uniunii în domeniile energiei, schimbărilor climatice și mediului
Impozitarea produselor energetice are ca efect scăderea cererii pentru produsele respective și, în consecință, contribuie și la reducerea emisiilor legate de consumul acestora. Prin urmare, Comisia trebuie să analizeze dacă reducerea cotelor aplicate în anumite regiuni nu conduce la o creștere a consumului de combustibili (și deci a emisiilor aferente) care să contravină obiectivelor sus-menționate.
În Decizia 2013/193/UE se menționa că introducerea posibilității de ajustare în sens descendent a cotelor va fi însoțită de o creștere a cotei naționale de referință în Franța. În act se concluziona că este puțin probabil ca efectul global al noului sistem să fie reducerea stimulentului de a îmbunătăți eficiența combustibililor, întrucât derogarea nu permitea regiunilor să coboare sub cota în vigoare la nivel național înainte de introducerea sistemului. În Decizia 2013/193/UE se concluziona, de asemenea, că există un risc scăzut ca variațiile regionale să conducă la diferențe între prețurile cu amănuntul, care să determine deturnări ale traficului, deoarece nivelul de diferențiere era redus, iar aceste diferențe erau mai mici decât cele dintre prețurile cu amănuntul practicate de diferitele rețele de distribuție. Prin urmare, era de așteptat ca măsura să nu contravină, în principiu, politicii UE în domeniile energiei, schimbărilor climatice și mediului.
Franța va aplica reduceri mai mici decât în anii precedenți.
2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE
•Temeiul juridic
Articolul 19 din Directiva 2003/96/CE a Consiliului.
•Subsidiaritate
Domeniul impozitelor indirecte, la care se referă articolul 113 din TFUE, nu este, în sine, de competența exclusivă a Uniunii Europene în sensul articolului 3 din TFUE.
Cu toate acestea, în temeiul articolului 19 din Directiva 2003/96/CE, respectiv al legislației secundare, Consiliul a primit competența exclusivă de a autoriza un stat membru să introducă și alte scutiri sau reduceri în sensul dispoziției respective. Prin urmare, statele membre nu se pot substitui Consiliului. În consecință, principiul subsidiarității nu este aplicabil în cazul prezentei decizii de punere în aplicare. În orice caz, întrucât nu este un proiect de act legislativ, prezentul act nu trebuie transmis parlamentelor naționale în temeiul Protocolului nr. 2 la tratate, pentru verificarea conformității cu principiul subsidiarității.
Prin urmare, propunerea respectă principiul subsidiarității.
•Proporționalitate
Propunerea respectă principiul proporționalității. Reducerea impozitului nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului în cauză.
•Alegerea instrumentului
Instrumentul propus: decizie de punere în aplicare a Consiliului.
Articolul 19 din Directiva 2003/96/CE prevede numai acest tip de măsură.
3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX-POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRII IMPACTULUI
•Evaluări ex-post/verificări ale adecvării legislației existente
Măsura nu impune o evaluare a legislației existente.
•Consultări cu părțile interesate
Prezenta propunere se bazează pe o cerere înaintată de Franța și se referă numai la acest stat membru.
•Obținerea și utilizarea opiniei experților
Nu a fost necesară consultarea experților externi.
•Evaluarea impactului
Prezenta propunere se referă la acordarea unei autorizări unui stat membru, la cererea acestuia, și nu necesită efectuarea unei evaluări a impactului. Impactul asupra prețurilor și a climei este limitat,
deoarece diferențierea este redusă și, în plus, inferioară diferențelor dintre prețurile cu amănuntul practicate de rețelele de
distribuție. În consecință, nu există decât un risc scăzut ca variațiile regionale să conducă la diferențe între prețurile de vânzare cu amănuntul, care să determine deturnări ale traficului.
•Adecvarea și simplificarea reglementărilor
Măsura nu prevede o simplificare. Aceasta este rezultatul unei cereri înaintate de Franța și se referă numai la acest stat membru.
•Drepturile fundamentale
Măsura nu privește drepturile fundamentale.
4.IMPLICAȚIILE BUGETARE
Măsura nu impune nicio sarcină financiară și administrativă pentru UE. Prin urmare, propunerea nu are implicații asupra bugetului UE.
5.ALTE ELEMENTE
•Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii
Articolul 1 – Regiunile vor fi autorizate să reducă cotele de impozitare la benzina fără plumb și motorina utilizate drept carburanți, pentru o perioadă de doi ani, cu o sumă care nu poate depăși 17,7 EUR per 1 000 de litri de benzină fără plumb, inclusiv E10, și 11,5 EUR per 1 000 de litri de motorină.
Nivelul de impozitare după reduceri nu poate fi niciodată mai scăzut decât nivelul minim din UE, stabilit de Directiva 2003/96/CE, și nu se va aplica nicio reducere pentru motorina utilizată în scopuri comerciale.
Măsura națională prevăzută de prezenta decizie face parte din politica elaborată de Franța pentru creșterea eficacității administrative prin îmbunătățirea calității și reducerea costului serviciilor publice, precum și din politica de descentralizare. Aceasta oferă regiunilor un stimulent suplimentar pentru îmbunătățirea calității administrației în mod transparent.
Articolul 2 – Autorizarea solicitată se acordă începând de la 1 ianuarie 2016 pentru o perioadă de doi ani, conform cererii Franței.
2016/0007 (NLE)
Propunere de
DECIZIE DE PUNERE ÎN APLICARE A CONSILIULUI
de autorizare a Franței în vederea aplicării unor niveluri reduse de impozitare pentru benzina și motorina utilizate drept carburanți, în conformitate cu articolul 19 din Directiva 2003/96/CE
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,
având în vedere Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității 6 , în special articolul 19,
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
întrucât:
(1)Decizia de punere în aplicare 2013/193/UE a Consiliului (denumită în continuare „Decizia 2013/193/UE”) autorizează Franța să aplice, pentru o perioadă de trei ani, niveluri reduse de impozitare pentru motorina și benzina fără plumb utilizate drept carburanți, în cadrul unei reforme administrative implicând descentralizarea anumitor competențe specifice exercitate anterior de administrația centrală. Decizia 2013/193/UE expiră la 31 decembrie 2015.
(2)Prin scrisoarea din 20 octombrie 2015, Franța a solicitat o autorizare pentru a permite regiunilor franceze să aplice în continuare, timp de încă doi ani după 31 decembrie 2015, reduceri ale cotei de impozitare care nu depășesc 17,7 EUR per 1 000 de litri de benzină fără plumb și 11,5 EUR per 1 000 de litri de motorină.
(3) Decizia 2013/193/UE a fost adoptată ca urmare a faptului că măsura solicitată de Franța a respectat cerințele stabilite la articolul 19 din Directiva 2003/96/CE, permițând numai scutiri sau reduceri fiscale din motive de politică specifice. S-a considerat, în special, că măsura nu va obstrucționa buna funcționare a pieței interne. S-a considerat, de asemenea, că măsura era conformă cu politicile relevante ale Uniunii.
(4)Măsura națională face parte din politica ce urmărește creșterea eficacității administrative prin îmbunătățirea calității și reducerea costului serviciilor publice, precum și din politica de descentralizare. Franța intenționează să ofere regiunilor sale un stimulent suplimentar pentru îmbunătățirea calității administrației în mod transparent. În acest sens, Decizia 2013/193/UE prevede că reducerile trebuie să fie legate de circumstanțele socio-economice obiective din regiunile în care sunt aplicate. În consecință, o serie de regiuni având fie un PIB mai scăzut decât media, fie un nivel al șomajului mai ridicat decât media au aplicat cote mai scăzute. La nivel global, măsura națională se bazează pe motive de politică specifice.
(5)Având în vedere limitele stricte stabilite pentru reducerea cotelor la nivel regional și excluderea din domeniul de aplicare al măsurii a motorinei utilizate în scopuri comerciale drept carburant, riscul de denaturare a concurenței pe piața internă este foarte scăzut. Nu au fost semnalate obstacole în calea bunei funcționări a pieței interne și nici în ceea ce privește, mai concret, circulația produselor în cauză ca produse supuse accizelor.
(6)Măsura va fi precedată de o majorare a impozitului. În acest context și având în vedere condițiile de autorizare și experiența acumulată, măsura națională nu pare să contravină, în această etapă, politicilor UE în domeniul energiei și al schimbărilor climatice.
(7)Conform articolului 19 alineatul (2) din Directiva 2003/96/CE, fiecare autorizare acordată în temeiul articolului respectiv trebuie să fie strict limitată în timp. Franța a solicitat ca autorizarea să fie acordată pentru o perioadă de doi ani. Prin urmare, este oportun ca perioada de aplicare a prezentei decizii să fie limitată la doi ani.
(8)Trebuie să se asigure Franței posibilitatea de a aplica reducerea specifică prevăzută de prezenta decizie fără întrerupere în raport cu situația existentă înainte de 1 ianuarie 2016, reglementată de Decizia 2013/193/UE. În consecință, autorizarea solicitată trebuie acordată începând cu data de 1 ianuarie 2016.
(9)Prezenta decizie nu aduce atingere aplicării normelor Uniunii privind ajutoarele de stat,
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:
Articolul 1
1. Franța este autorizată să aplice cote reduse de impozitare pentru benzina fără plumb și motorina utilizate drept carburanți. Motorina utilizată în scopuri comerciale drept carburant în sensul articolului 7 alineatul (2) din Directiva 2003/96/CE nu este eligibilă pentru niciuna dintre aceste reduceri.
2. Regiunile administrative pot fi autorizate să aplice reduceri diferențiate, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:
(a) reducerile nu depășesc 17,7 EUR per 1 000 de litri de benzină fără plumb sau 11,5 EUR per 1 000 de litri de motorină;
(b) reducerile nu depășesc diferența dintre nivelul de impozitare al motorinei utilizate în scopuri necomerciale drept carburant și cel al motorinei utilizate în scopuri comerciale drept carburat;
(c) reducerile sunt legate de condițiile socio-economice obiective din regiunile în care se aplică;
(d) prin aplicarea reducerilor regionale nu se acordă avantaje concurențiale regiunilor în cadrul schimburilor comerciale intra-UE.
3. Cotele reduse trebuie să respecte cerințele Directivei 2003/96/CE, în special valorile minime stabilite la articolul 7.
Articolul 2
Prezenta decizie se aplică de la 1 ianuarie 2016 și expiră la 31 decembrie 2017.
Articolul 3
Prezenta decizie se adresează Republicii Franceze.
Adoptată la Bruxelles,
Pentru Consiliu
Președintele