17.8.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 272/25

1.

reamintește faptul că atât Consiliul, cât și Parlamentul European au recunoscut că strategiile de specializare inteligentă (RIS3) pot fi instrumente puternice pentru a contribui la abordarea provocărilor societale și pentru a stimula inovarea, investițiile și competitivitatea, pe baza particularităților socioeconomice și teritoriale;

2.

subliniază importanța includerii RIS3 ca o condiționalitate ex ante în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 și salută faptul că, în cadrul de elaborare a platformei S3 se prevede marja de manevră pentru o abordare regională, oferindu-se astfel posibilitatea de a ține seama de aspecte regionale;

3.

regiunile au aderat la platforma S3, întrucât aceasta a fost o inițiativă utilă de gestionare a dezvoltării regionale cu mai multă eficacitate și mai mult succes. Regiunile intenționează să mențină această abordare, bazată pe subsidiaritate și pe o abordare ascendentă. Ele doresc menținerea libertății de alegere a specializărilor regionale. Elaborarea strategiilor de specializare inteligentă trebuie să se facă în continuare ecoul voinței de intensificare a dinamicii dezvoltării regionale și de creare de locuri de muncă în teritorii;

4.

subliniază că normele și orientările pentru elaborarea unei strategii de specializare inteligentă trebuie să respecte principiul subsidiarității și să ofere regiunilor o marjă suficientă de manevră pentru a putea reacționa la provocările lor specifice;

5.

reamintește faptul că trebuie garantată participarea tuturor nivelurilor de guvernanță (statală, regională, subregională și/sau locală) care au competențe și dezvoltă proiecte în domeniile de aplicare ale strategiei și că aceasta trebuie să implice actorii relevanți din cadrul așa-numitului model cvadripartit (1), punând accentul pe rolul industriei, educației și institutelor de cercetare, precum și pe cel al cetățenilor, deși ponderea exactă a fiecărei organizații implicate va depinde de contextul regional;

6.

consideră că RIS3 oferă o valoare adăugată administrațiilor locale și regionale, conducând la apariția de proiecte și investiții comune intersectoriale și interregionale, care sunt deosebit de benefice în ceea ce privește reînnoirea industrială;

7.

subliniază că punerea în aplicare a RIS3 trebuie să implice toate părțile interesate, încurajându-le să se reunească în jurul unei viziuni comune. Procesul trebuie să promoveze guvernanța pe mai multe niveluri și să contribuie la crearea de capital creativ și social în teritoriu;

8.

consideră că procesul de concepere și revizuire constantă a RIS3 trebuie să urmeze un parcurs interactiv de guvernanță care să susțină așa-numitul „proces de descoperire antreprenorială”, adică să fie însoțit de un demers care să combine procese descendente (top-down) și ascendente (bottom-up), care să implice, într-un mod adecvat, și cetățenii, reprezentați de instanțele considerate oportune;

9.

observă că obligația organizării unui proces participativ reiese din prevederile punctului 4.3 din Anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1303/2013. Totuși, în numeroase cazuri, procesul participativ continuă să fie insuficient, motiv pentru care invită Comisia să încurajeze actorii relevanți de la nivel național, regional și local să vegheze la punerea efectivă în aplicare a acestei dispoziții legislative;

10.

reamintește faptul că, pentru dezvoltarea RIS3, ar fi utile inclusiv aptitudini de conducere și consens politic, drept care se recomandă o participare activă a tuturor sau a majorității forțelor politice reprezentative, precum și a actorilor sociali și a organismelor societății civile;

11.

consideră că RIS3 nu trebuie să se limiteze la aspecte legate de cercetare, inovare și dezvoltarea întreprinderilor. Potrivit Noii agende pentru competențe în Europa (New Skills Agenda for Europe), va trebui ca strategiile să aibă în vedere dezvoltarea de noi competențe, învățământul și formarea pentru toți cetățenii, în special pentru tineri, salariați și șomeri. Consideră, de asemenea, că este important să se încurajeze programele de formare și dezvoltare, în special în regiunile cu mai puțină experiență în acest domeniu, evidențiind cazurile de succes la nivel sectorial care pot fi utilizate ca referință pentru alte regiuni și solicitând adoptarea unor măsuri de facilitare a cooperării dintre regiunile inovatoare și regiunile mai puțin dezvoltate;

12.

consideră că opțiunile în materie de specializare inteligentă ale regiunilor pot încuraja și consolidarea anumitor politici ale UE. De exemplu, multe regiuni au ales să dezvolte specializări inteligente în privința anumitor aspecte maritime, cu abordări transversale și intersectoriale față de care politicile europene prezintă o oarecare întârziere de structurare, care le limitează capacitatea de sprijin și eficacitatea;

13.

subliniază că acordarea de prioritate sectoarelor în care o regiune are un avantaj comparativ trebuie să țină seama de obiectivele inerente Strategiei de la Lisabona (cursuri de formare pentru tineri și acces la locuri de muncă, egalitate între femei și bărbați, investiții în învățământul superior și în cercetare, sprijin pentru inovare în cadrul IMM-urilor, în toate sectoarele economiei regionale, sprijin pentru inovare socială și ecologică etc.). Este esențial ca politicile europene să poată continua să sprijine aceste obiective fundamentale ale Strategiei de la Lisabona, susținând totodată afirmarea strategiilor de specializare inteligentă. Deși s-a avansat mult în acest domeniu, mai sunt încă de făcut progrese în ceea ce privește realizarea acestor obiective în toate regiunile europene;

14.

subliniază rolul strategiilor de specializare și inovare în dezvoltarea durabilă a zonelor rurale și insistă asupra importanței formării în contextul identificării și exploatării potențialului sau capacității comunităților și valorilor locale;

15.

reamintește că regulamentul în cauză prevede că RIS3 trebuie să includă „un mecanism de monitorizare” care ar trebui să poată identifica și supraveghea modificările prevăzute pentru fiecare prioritate RIS3, prin intermediul unei selectări corespunzătoare a indicatorilor de rezultat, și ar trebui să încurajeze schimburile de bune practici; subliniază că este important să se pună accentul pe monitorizare și evaluare. Astfel, ar trebui să se creeze un cadru comun orientativ și flexibil, care să poată identifica și supraveghea modificările prevăzute pentru fiecare prioritate RIS3 și care să permită regiunilor să dezvolte mecanisme de monitorizare proprii și indicatori personalizați, ținând seama de situația și necesitățile fiecăreia. Mecanismul de monitorizare va permite fiecărei regiuni dezvoltarea continuă a unei strategii proprii, pe baza datelor concrete disponibile. Dat fiind că va depinde în mod esențial de natura respectivei RIS3, definiția acestui mecanism ar trebui să fie parte integrantă a elaborării strategiei. Din această perspectivă, propune să se ia în considerare o finanțare specifică din mai multe fonduri, pentru a susține o metodologie flexibilă de punere în aplicare integrată și partajată de toți actorii, inclusiv pentru activități de analiză, monitorizare, evaluare și control;

16.

consideră, de asemenea, că RIS3 nu ar trebui să se limiteze la inovare și cercetare, ci să se extindă, astfel încât, în viitor, să se transforme într-o strategie de dezvoltare regională mai cuprinzătoare, care să includă și alte aspecte, cum ar fi educația sau formarea;

17.

ia notă de situația actuală și propune crearea unui cadru comun orientativ de monitorizare, care să servească drept referință tuturor regiunilor la elaborarea propriilor cadre de monitorizare, luând în considerare caracteristicile regiunilor, și care să le permită acestora să utilizeze mijloace proprii de evaluare și monitorizare;

18.

recunoaște eforturile depuse de platforma S3 în ceea ce privește asistența tehnică și furnizarea de instrumente, deși un cadru orientativ comun ar promova o coerență sporită în ceea ce privește punerea în aplicare și monitorizarea RIS3;

19.

îndeamnă la o abordare treptată și prudentă a evaluării strategiilor de specializare inteligentă, care este o politică încă recentă, complexă sub aspectul elaborării și punerii în aplicare și care nu își va putea atinge potențialul maxim decât odată cu trecerea anilor. Primul indicator de succes trebuie să rămână realitatea stabilirii de priorități și a mobilizării la nivel local, regiunile trebuind să fie asociate îndeaproape la definirea și coordonarea mecanismelor de evaluare;

20.

cere Comisiei ca, pentru următoare perioadă de programare, să publice din timp condițiile pentru elaborarea strategiilor. Prezentarea unor orientări după ce o anumită perioadă de programare a început, cum este cazul actualelor condiționalități ex ante, pune instanțele executive într-o situație dificilă;

21.

recomandă o coordonare strânsă cu acțiunile de monitorizare a programelor operaționale regionale FEDR, atunci când acestea joacă un rol important în aplicarea strategiei de cercetare și inovare, în condițiile utilizării criteriilor regionale armonizate definite în acest scop – ținând seama totodată pe deplin de trăsăturile teritoriale specifice –, care, conform Comisiei Europene (2), pot fi clasificate drept „indicatori financiari”, „indicatori de realizare” și „indicatori de rezultat” (calitativi și cantitativi);

22.

subliniază în mod special potențialul instituțiilor de învățământ superior, al altor instituții de învățământ, al organizațiilor pentru cercetare și tehnologie și al întreprinderilor, în special al celor mici și nou-înființate, precum și al IMM-urilor, în conceperea și punerea în aplicare a RIS3. Instituțiile de învățământ superior constituie pivotul așa-numitului „triunghi al cunoașterii” (cercetare, educație și inovare) și sunt deosebit de potrivite pentru a sprijini dezvoltarea capacității de inovare a regiunilor; guvernele regionale ar trebui, prin urmare, să încurajeze instituțiile de învățământ superior să își asume în mod activ rolul care le revine în cadrul procesului RIS3. În această privință, ar trebui urmărit un echilibru între deschiderea instituțiilor de învățământ superior către cerințele pieței, pe de o parte, și învățământul ca atare și cercetarea (fundamentală), ca premise ale inovării de mâine, de cealaltă parte. Prin urmare, considerăm că este indispensabil ca instituțiile de învățământ superior să fie accesibile tuturor, să contribuie la creșterea nivelului de pregătire și formare absolut esențial într-o societate bazată pe cunoaștere, orientată spre creativitate, și să răspundă nevoilor pieței forței de muncă, atât din perspectiva întreprinderilor, cât și a celorlalți angajatori;

23.

recomandă ca, pe cât posibil, strategiile RIS3 să prevadă înființarea de organizații sau de structuri externe flexibile, menite să vină în sprijinul guvernelor, în special al celor cu resurse limitate, în demersul de consolidare a capacităților autorităţilor locale şi regionale. Consideră extrem de utile, însă insuficiente, sprijinul și evaluările externe (care completează evaluările inter pares și vizitele experților) realizate de platforma S3, dat fiind că este de părere că fiecare autoritate locală şi regională trebuie să dispună de posibilităţile necesare pentru a-și dezvolta propriile capacități locale şi regionale interne, inclusiv mecanisme de punere în aplicare, monitorizare și verificare a RIS3;

24.

subliniază că, și în contextul dezvoltării și implementării RIS3, trebuie găsit justul echilibru dintre eforturile depuse și beneficiile obținute. În ansamblu, trebuie utilizate toate posibilitățile pentru a se preîntâmpina apariția unor sarcini birocratice suplimentare din cauza RIS3;

25.

arată că, pe parcursul perioadei actuale de programare a fondurilor structurale, RIS3 trebuie să fie concepute suficient de flexibil. Ele nu trebuie să împiedice noi evoluții, diversificări inteligente și chiar inovații revoluționare în regiuni. RIS3 nu trebuie, în special, să limiteze activitățile economiei private în regiunile respective, cum ar fi cele ale întreprinderilor nou-înființate;

26.

remarcă faptul că RIS3 urmărește mai mult decât utilizarea mai eficientă a fondurilor structurale, obiectivul RIS3 fiind crearea de sinergii între politicile privind inovarea și dezvoltarea regională, pe de o parte, și instrumentele financiare pe de altă parte, pentru a evita suprapunerea eforturilor;

27.

reamintește faptul că promovarea sinergiilor între fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) și programul Orizont 2020 constituie una dintre prioritățile perioadei de programare 2014-2020. Totuși, complexitatea reglementărilor îngreunează acest proces. Această căutare de sinergii trebuie să caracterizeze și celelalte politici ale Uniunii Europene, precum și instrumentele de intervenție ale acestora;

28.

subliniază valoarea unui astfel de demers care trebuie, de asemenea, să vizeze consolidarea sprijinului acordat IMM-urilor, proiectelor lor individuale și acțiunilor colective, precum și întreprinderilor nou-înființate.

29.

semnalează faptul că devine stringentă nevoia simplificării cadrului de reglementare, prin introducerea unor interfețe care să îmbunătățească interacțiunea dintre diferitele cadre de sprijin. În același timp, acestea ar trebui să cuprindă o descriere clară, ușor de înțeles, a modalității preconizate de obținere și facilitare a sinergiilor;

30.

consideră că este importantă promovarea programelor de consolidare a capacităților, îndeosebi în regiunile cu o experiență limitată în acest sens, prin evidențierea, din perspectivă sectorială, a cazurilor de succes care ar putea deveni exemple pentru alte regiuni;

31.

subliniază că un factor important pentru crearea cu succes a unor sinergii constă în promovarea comunicării și a cooperării între părțile interesate familiarizate cu unul din diferitele instrumente de finanțare (fonduri structurale și Orizont 2020), dar care nu dispun de suficiente cunoștințe despre celălalt domeniu; acest lucru se aplică atât la nivel regional, cât și la nivel european; solicită Comisiei și regiunilor să sprijine și să promoveze schimbul de idei în rândul acestor grupuri;

32.

reamintește faptul că o eventuală reușită va depinde, în mare măsură, de relația fluidă dintre diferitele niveluri de guvernanță (european, național, regional și, după caz, local), precum și de coordonarea dintre autoritățile de management și punctele de contact naționale, printre altele;

33.

regretă faptul că armonizarea incompletă a cadrului de reglementare a ajutoarelor gestionate direct de către Comisie (Orizont 2020) cu cel al ajutoarelor gestionate indirect (fondurile ESI), care sunt supuse constrângerilor aplicate ajutoarelor de stat, încă mai constituie un obstacol major în calea utilizării sinergiilor dintre acestea. Lansează un apel privind aplicarea recomandărilor recentului studiu comandat de Parlamentul European în acest sens (3);

34.

recunoaște încă o dată contribuția extraordinară a platformei S3, dar identifică și o multitudine de inițiative ale Comisiei Europene care prilejuiesc confuzii, necunoaștere și lipsă de coordonare între regiuni;

35.

consideră că este necesară analizarea sinergiilor dintre diferitele instrumente, inițiative, mijloace și organisme de sprijin, cum ar fi platforma de specializare inteligentă, Observatorul european al clusterelor, parteneriatele europene pentru inovare, Forul strategic european, inițiativele referitoare la tehnologiile generice esențiale (TGE), infrastructurile de cercetare și multe altele;

36.

solicită Comisiei să asigure o coerență sporită în ceea ce privește înțelegerea inițiativelor și punerea lor în aplicare, îndeosebi de către regiunile mici sau cu o capacitate administrativă scăzută;

37.

dorește o clarificare, pentru a identifica în mod clar domeniile tematice în care Comisia ar intenționa să se doteze cu mijloace importante pentru a dezvolta o abordare globală a lanțului valoric la nivel european într-un anumit sector, după exemplele de succes înregistrate, de exemplu, în domenii-cheie care interesează cât mai multe state membre și regiuni, și în care Comisia ar trebui să se concentreze asupra unei abordări bazate pe crearea de rețele, pe sprijin și pe management, plecând de la strategiile de specializare inteligentă;

38.

recomandă UE să clarifice impactul strategiilor de specializare inteligentă asupra altor mecanisme de orientare ale UE și asupra părților implicate, să-și îmbunătățească comunicarea și să elaboreze un „atlas al inițiativelor, instrumentelor și proiectelor UE” din domenii legate de RIS3, urmând exemplul portalului e-justice al Comisiei Europene, care are drept obiectiv „ușurarea vieții cetățeanului”, oferindu-i informații în mai multe limbi;

39.

recomandă, de asemenea, promovarea unei comunități a cunoașterii care să țină seama și de activitățile OCDE, ale platformei S3 și ale unei game largi de reprezentanți ai mediului universitar, pentru a pregăti și a specializa experți în domeniul RIS3;

40.

subliniază că alcătuirea unei mase critice la nivel teritorial este esențială pentru ca UE și industria sa să fie competitive la nivel mondial. Consideră că autorităţile locale şi regionale reprezintă nivelul cel mai potrivit pentru abordarea ecosistemelor inovatoare, stabilind legăturile necesare între politicile UE, industrie, centrele de cercetare, instituțiile de învățământ superior și cetățeni;

41.

semnalează că, pe baza priorităților identificate în cadrul RIS3, este necesară dezvoltarea unei cooperări interregionale care să permită crearea de lanțuri valorice pe întregul teritoriu al Uniunii;

42.

este convins că cooperarea interregională va crea sinergii între activitățile economice și resursele definite deja în regiuni, pentru o valorificare mai bună a capacităților și evitarea suprapunerii inutile a investițiilor, prin utilizarea fondurilor structurale;

43.

consideră că soluția constă în posibilitatea de a dispune de suficiente informații și de capacitate de coordonare, al căror rezultat ideal ar fi un sistem perfect de complementarități coerente, care să elimine ineficiențele rezultate din suprapunere și din simpla imitație;

44.

salută cu satisfacție diferitele inițiative ale Comisiei Europene în acest sens, ca, de exemplu, platformele tematice, deși consideră că aceste inițiative ar trebui să fie însoțite încă de la apariție de instrumente financiare și obiective bine definite, care să evite riscul nesiguranței în rândul participanților și suprapunerea cu alte inițiative sau programe, precum comunitatea de cunoaștere și inovare (CCI), sistemul ERA-NET, programele de clustere din cadrul COSME, proiectele din cadrul Interreg Europa și altele;

45.

critică faptul că instrumentele financiare majore neglijează proiectele de dimensiuni mai reduse și rămân, în ciuda sumelor importante mobilizate mai ales în cadrul FEIS, insuficiente pentru a permite IMM-urilor să remedieze disfuncționalitățile pieței și să faciliteze accesul la credite și la finanțarea riscurilor; foarte adesea, cauzele care îi descurajează pe actorii de mai mică anvergură să se implice sunt gradul de complexitate, procedurile prea îndelungate de pregătire, executare și finalizare a unui proiect de mari dimensiuni, precum și nivelurile scăzute de pregătire tehnologică (care nu lasă să se întrezărească vreun profit de pe urma investițiilor);

46.

subliniază importanța dezvoltării de platforme tematice ale Comisiei Europene și, în special, utilitatea lor pentru promovarea colaborării între actorii regionali. De asemenea, observă că aceste platforme de cooperare interregională s-au dovedit esențiale pentru punerea în aplicare și maximizarea creșterii economice și a potențialului de piață, în special în ceea ce privește inovarea pusă în mișcare de întreprinderi. Prin urmare, consideră că ar trebui ca mai multe regiuni care se declară doritoare să organizeze anumite specializări la scară interregională să aibă posibilitatea de a face acest lucru:

47.

consideră că RIS3 ar trebui să încurajeze regiunile să conlucreze pentru a dezvolta cooperarea clusterelor pe plan internațional, la nivel sectorial sau pe segmente de piață comune, cooperare care să vină în sprijinul consolidării lanțurilor valorice internaționale sus-menționate. Rolul pe care îl pot îndeplini clusterele, de punți de legătură între actorii din interiorul și din afara regiunilor și de canale de sprijin antreprenorial pentru IMM-uri, trebuie să se reflecte în politicile UE;

48.

regretă că autoritățile naționale și regionale nu valorifică într-o măsură satisfăcătoare cadrul de reglementare aflat în vigoare privind implementarea interregională și transnațională a fondurilor structurale și de investiții europene. Această observație este valabilă și pentru desfășurarea de operațiuni în afara zonei de acoperire a programului, lucru care, de fapt, nu s-a întâmplat niciodată;

49.

subliniază că, potrivit multor studii, există obstacole relevante care îngreunează folosirea fondurilor structurale și de investiții europene pentru cooperarea interregională și transnațională, precum lipsa resurselor sau a capacității administrative, absența exemplelor de bune practici, nesiguranța privind modul de acțiune, inexistența cadrului de referință și a metodologiilor, lipsa clarității obiectivelor, niveluri asimetrice de competență politică, bariere în materie de reglementare, precum și lipsa unui cadru financiar care să faciliteze o astfel de cooperare;

50.

consideră, prin urmare, că actualul cadru de reglementare nu promovează, ci mai degrabă restrânge cooperarea interregională. Solicită, în acest sens, Comisiei Europene să sprijine concret activitatea rețelelor autorităților de management al FEDR și FSE, de exemplu în materie de informare reciprocă și de eliminare a incertitudinilor cu privire la admisibilitatea măsurilor avute în vedere în anumite situații specifice, abținându-se de la orice interpretare restrictivă a cadrului de reglementare existent. Cu toate acestea, recunoaște că unele dintre obstacolele considerabile existente nu sunt cauzate de reglementarea insuficientă din prezent, ci de lipsa capacității administrative și de nivelurile asimetrice de competențe politice/administrative/științifice;

51.

consideră că platforma S3 a regiunilor ar trebui luată cu adevărat în considerare în toate politicile UE, inclusiv la punerea în aplicare a ansamblului politicii de coeziune, și nu doar la implementarea Fondului european de dezvoltare regională;

52.

consideră că se poate dovedi complicat să se urmărească promovarea de noi politici în condițiile utilizării aceluiași cadru de reglementare și financiar și, din acest motiv, consideră că programele ar trebui să devină mai flexibile, astfel încât să se adapteze mai ușor la promovarea de noi politici;

53.

consideră că, pentru a-și consolida relațiile de cooperare în materie de RIS3, regiunile au nevoie de un instrument simplu, care să permită luarea efectivă în calcul a costurilor de realizare a rețelei, și nu doar a costurilor proiectelor operaționale derulate în comun;

54.

respinge orice încercare de renaționalizare a politicii de coeziune după 2020, deoarece aceasta rămâne un element esențial de promovare a strategiilor de specializare inteligentă în toate regiunile UE, iar renaționalizarea ei ar pune în pericol evoluțiile pozitive înregistrate deja în multe zone, la nivel local și regional, în actuala perioadă de finanțare;

55.

prin urmare, recomandă:

56.

recomandă Comisiei Europene constituirea unui grup de lucru cu participarea activă a Comitetului European al Regiunilor, care să abordeze toate aceste elemente pentru a permite condiționalității ex ante deja menționate a RIS3 să dobândească o mai mare precizie și să fie dotată cu obiective și instrumente.