21.3.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 88/22

1.

face referire în prezentul aviz din proprie inițiativă la următoarele inițiative ale Comisiei: (i) Comunicarea Comisiei referitoare la noțiunea de ajutor de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE (1); (ii) procedura de consultare cu privire la proiectul de extindere a regulamentului general de exceptare pe categorii (2), conform căruia anumite ajutoare pentru investiții destinate porturilor și aeroporturilor ar trebui să facă obiectul exceptării de la evaluarea prealabilă a Comisiei privind ajutoarele de stat; (iii) revizuirea Pachetului Almunia, prevăzută de Comisia Europeană, precum și revizuirea Regulamentului privind ajutoarele de minimis acordate în cazul SIEG, care urmează să expire;

2.

insistă asupra faptului că normele UE privind ajutoarele de stat pentru serviciile de interes economic general (SIEG) nu trebuie să fie aplicate exclusiv în virtutea principiilor concurenței, ci să fie în deplină concordanță cu larga putere de apreciere conferită prin tratate statelor membre în stabilirea a ceea ce reprezintă un serviciu de interes economic general, precum și cu principiile autonomiei locale și regionale, cu coeziunea economică, socială și teritorială și să țină seama de neutralitate în ceea ce privește regimul proprietății în statele membre (articolul 3 din Tratatul UE, articolele 14, 106 și 345, precum și Protocolul nr. 26 din TFUE). SIEG trebuie să reflecte diferențele în ceea ce privește nevoile și preferințele utilizatorilor și ale sistemelor de achiziții publice, care pot rezulta din diferitele situații geografice, sociale sau culturale și din diferitele procese democratice din statele membre. CoR dorește să reamintească faptul că un control al ajutoarelor de stat poate fi efectuat numai în cazul în care reglementarea sau finanțarea la nivel național, regional sau local a unui SIEG are efecte transfrontaliere sau efecte asupra pieței interne;

3.

subliniază rolul important jucat de serviciile de interes economic general în creșterea economică și ocuparea forței de muncă, precum și faptul că, adeseori, acestea reprezintă condiții necesare pentru alte investiții publice și private. Ele trebuie, prin urmare, să fie privite și din perspectiva agendei UE în materie de investiții. În acest context trebuie menționată analiza anuală a creșterii pentru 2016 a Comisiei, în care se arată că „[…] este esențial ca statele membre să promoveze pe scară mai largă investițiile sociale, inclusiv în domeniul asistenței medicale, al îngrijirii copiilor, al acordării de sprijin în vederea găsirii unei locuințe și al serviciilor de reabilitare pentru a întări capacitățile actuale și viitoare ale cetățenilor de a intra pe piața muncii și de a se adapta. […] Investițiile sociale oferă beneficii economice și sociale în timp, în special în ceea ce privește perspectivele de ocupare a forței de muncă, veniturile din muncă și productivitatea muncii, prevenirea sărăciei și consolidarea coeziunii sociale”;

4.

se pronunță, prin urmare, în favoarea continuării reflecțiilor privind modul în care SIEG ar urma să beneficieze de sprijin din partea UE în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat, de exemplu printr-o simplificare în continuare a aplicării normelor privind ajutorul de stat, eventual prin introducerea unei prezumții – legată de criterii simple, cum ar fi coerența cu programele operaționale adoptate – referitoare la faptul că finanțarea din fondurile ESI este compatibilă cu ajutorul de stat. Un tratament neuniform din perspectiva regimului ajutoarelor de stat al fondurilor UE gestionate direct, cum ar fi FEIS, Orizont 2020, pe de o parte, în raport cu fondurile ESI, de cealaltă parte este nejustificat, duce la o creștere a sarcinilor administrative și împiedică realizarea de sinergii între fonduri, așa cum urmărește Comisia Europeană să le obțină;

5.

își exprimă nemulțumirea față de refuzul continuu al Comisiei de a utiliza articolul 14 din TFUE ca temei juridic pentru normele privind ajutoarele de stat în domeniul SIEG, deoarece acesta ar permite o procedură legislativă obișnuită și, prin urmare, un nivel mai ridicat de securitate juridică și legitimitate democratică;

6.

observă că legislația UE care reglementează ajutoarele de stat pentru SIEG a devenit prea detaliată și prea confuză din cauza situației complexe, a definițiilor contradictorii și a ajustărilor de-a lungul anilor. Sarcina administrativă pentru autoritățile publice care acordă ajutoarele și pentru întreprinderi ar trebui să fie redusă în continuare, iar resursele Comisiei ar trebui să se concentreze asupra punerii în aplicare a normelor privind ajutoarele de stat în cazurile cu cel mai mare impact asupra pieței interne. Subliniază, de asemenea, faptul că această complexitate a normelor duce la insuficienta cunoaștere a acestora, făcând ca posibilitățile pe care le oferă SIEG să nu fie utilizate. Astfel, invită Comisia să reducă numărul mare al textelor din dreptul secundar și din instrumentele legislative fără caracter obligatoriu din domeniul ajutoarelor (regulamente, comunicări, orientări etc.), regrupându-le acolo unde acest lucru este posibil;

7.

reiterează opoziția sa de principiu față de includerea de către Comisie a unor considerente suplimentare de calitate și eficiență în evaluarea compatibilității finanțării SIEG. Criteriile de calitate și de eficiență, care restrâng și mai mult marja de apreciere a autorităților locale și regionale care acordă ajutoare, nu țin în principiu de competența Comisiei, instituită prin capitolul privind concurența din TFUE. Deciziile privind calitatea și eficiența trebuie să rămână în seama autorităților locale și regionale (3);

8.

subliniază că în acordurile comerciale ale UE nu este inclus dreptul UE, al statelor sale membre și al autorităților locale și regionale ale acestora de a reglementa, garanta sau sprijini oferta de servicii și se așteaptă ca garanțiile oferite de Comisia Europeană în cadrul negocierilor privind acordul TTIP să se aplice tuturor celorlalte procese de negociere cu privire la acorduri comerciale, astfel încât să nu existe nicio ingerință în competențele țărilor de a introduce sau de a menține dispoziții care să protejeze calitatea ridicată a serviciilor și care urmăresc obiective importante de interes general, precum protecția sănătății, siguranța publică sau protecția mediului, și astfel încât să nu se impună privatizarea serviciilor, iar sectorul public să fie în măsură să își extindă gama existentă de servicii publice și să propună servicii publice care, anterior, au fost oferite de furnizori privați (4);

9.

în contextul interacțiunilor existente dintre SIEG și investițiile publice, își exprimă din nou îngrijorarea că nu se face nicio distincție între cheltuielile publice și investițiile publice în standardele de contabilitate prevăzute de noul sistem european de conturi naționale și regionale (SEC 2010) al Eurostat, care a intrat în vigoare în luna septembrie 2014. În plus, transpunerea acestor norme în dreptul intern al unora dintre statele membre a făcut ca autoritățile locale și regionale să fie obligate să aplice plafoane maxime pentru investiții publice, pe an și pe cap de locuitor. Aceste plafoane maxime reprezintă un obstacol și pentru acele autorități locale și regionale care dețin rezerve, pe care le-ar putea utiliza pentru a lansa proiecte de investiții SIEG pe scară largă. Prin urmare, Comitetul solicită Comisiei Europene să prezinte un raport privind implementarea standardului SEC 2010 (5);

10.

atrage atenția asupra faptului că autoritatea de clasificare a unei activități drept „serviciu de interes economic general” revine statelor membre, fiind ancorată în structurile culturale și politice crescute în timp la fața locului și dată fiind necesitatea dezvoltării permanente a unor astfel de activități, și că autoritățile locale și regionale pot să decidă în deplină libertate care sunt serviciile pe care le consideră de interes economic general;

11.

salută publicarea, la 19 mai 2016, a Comunicării Comisiei, la doi ani după procedura de consultare din primul semestru al anului 2014 referitoare la noțiunea de ajutor de stat în temeiul articolului 107 alineatul (1) din TFUE, menită să explice domeniul de aplicare a normelor UE privind ajutoarele de stat. Comitetul Regiunilor recunoaște faptul că intenția Comisiei este de a – și concentra resursele asupra punerii în aplicare a regulilor privind ajutorul de stat în cazurile care au cel mai mare impact asupra pieței interne, dar subliniază în același timp că această comunicare se limitează la furnizarea unei interpretări a noțiunii de ajutor de stat pentru domenii în care există deja hotărâri ale Curții de Justiție. Prin urmare, solicită să se stabilească dacă această abordare nu este prea restrictivă și în contradicție cu diverse tendințe dinamice în domeniul investițiilor publice, de exemplu în ceea ce privește aspectele fiscale și crearea de noi servicii sociale;

12.

salută confirmarea limitării conceptului de „efecte negative asupra schimburilor comerciale din interiorul UE”, conținută în comunicare. Într-adevăr, plecând de la șapte decizii individuale din 29 aprilie 2015 (7) și în conformitate cu solicitarea din avizul original al CoR, ajutoarele pentru infrastructurile locale sau serviciile locale cu relevanță redusă pentru alte state membre și care au cel mult efecte marginale asupra investițiilor transfrontaliere nu fac, de acum înainte, obiectul normelor privind ajutoarele de stat (8);

13.

ia act de punctul de vedere al Comisiei, conform căruia investițiile publice pentru construirea sau modernizarea infrastructurii nu constituie ajutor de stat în cazul în care infrastructura în cauză nu se află în concurență directă cu alte infrastructuri de același tip, dar nu este de acord cu interpretarea nediferențiată a Comisiei, conform căreia acest lucru se aplică, de regulă, infrastructurii rutiere și feroviare, căilor navigabile interioare și sistemelor de alimentare cu apă și de canalizare, dar nu și unor domenii precum energia, rețelele în bandă largă, aeroporturilor sau porturilor;

14.

salută clarificarea faptului că fondurile publice plătite pentru prestarea anumitor activități culturale care nu sunt de natură comercială, ci cu titlu gratuit sau contra unei taxe care acoperă până la 50 % din costuri și care sunt accesibile publicului, nu fac obiectul normelor privind ajutoarele de stat; acest lucru va reduce în mod substanțial sarcinile referitoare la verificările efectuate de autoritățile locale și regionale – deși acestea rămân necesare în cazuri individuale – și va duce la o mai mare securitate juridică în ceea ce privește sprijinul public pentru cultură;

15.

prin urmare, invită Comisia Europeană să precizeze că un serviciu local nu reprezintă o amenințare la adresa comerțului și că reclamantului sau Comisiei Europene îi revine sarcina de a demonstra că există o amenințare reală sau potențială în calea schimburilor intracomunitare;

16.

ar dori ca autoritățile locale și regionale să dispună, în viitor, de securitate juridică cu privire la acele activități care pot beneficia de ajutoare fără a încălca normele privind ajutoarele de stat;

17.

referitor la Comunicarea „Către un spațiu unic pentru TVA în UE” prezentată în aprilie 2016, cu privire la care Comitetul Regiunilor elaborează un aviz separat, nu este în favoarea limitării domeniului de aplicare a scutirii de TVA pentru activitățile SIEG;

18.

subliniază utilitatea ghidului practic pentru actualul RGECA (9), care enumeră întrebările autorităților naționale și răspunsurile Comisiei Europene, dar constată că acestea din urmă nu clarifică întotdeauna pe deplin întrebările legate de interpretare ridicate de statele membre;

19.

salută inițiativa Comisiei de a desfășura o primă consultare, care va fi deschisă până la 30 mai 2016, privind o viitoare revizuire a Regulamentului general de exceptare pe categorii de ajutoare (RGECA) (10) cu scopul de a scuti ajutoarele de stat pentru infrastructurile portuare și aeroportuare de cerința notificării, dat fiind că sarcina administrativă pentru autoritățile publice și pentru beneficiarii finali este cu atât mai redusă, cu cât domeniul de aplicare al Regulamentului general de exceptare pe categorii este mai cuprinzător;

20.

constată, cu toate acestea, că, în cazul porturilor, nu există niciun temei juridic anterior referitor la criteriile de compatibilitate privind ajutoarele pentru investiții care să fi permis Comisiei să elaboreze o listă de cazuri cu securitate juridică sporită, și, prin urmare, invită Comisia să analizeze mai bine chestiunea prezenței sau absenței ajutorului de stat, atât în ceea ce privește tipurile de investiții, cât și dimensiunea porturilor, dar și să țină seama de particularitățile de organizare a porturilor în diferitele state membre, având în vedere inclusiv misiunea lor publică;

21.

arată că diverse măsuri adoptate de statele membre în sectorul porturilor interioare pot să nu reprezinte ajutoare de stat, întrucât beneficiarul nu efectuează o activitate economică sau pentru că măsurile nu au niciun efect asupra schimburilor dintre statele membre. În anumite circumstanțe, s-ar putea ca acest lucru să fie adevărat în ce privește măsurile de ajutor pentru infrastructurile portuare interne, care au un caracter pur local, sau infrastructurile porturilor interne care, întrucât nu au ieșire directă la mare și nici nu permit schimburi sau comunicații cu alte state membre pe căi navigabile, nu au efect de denaturare a concurenței;

22.

solicită includerea în regulamentul general privind exceptarea pe categorii a unei excepții pentru ajutoarele acordate funcționării porturilor sau cel puțin a unei anumite categorii de porturi, în paralel cu cea solicitată pentru anumite aeroporturi (a se vedea punctul 28 din prezentul aviz);

23.

își exprimă preocuparea cu privire la faptul că, odată ce cazul infrastructurilor portuare va fi introdus în RGECA, orice intervenție publică care s-ar încadra în definiția ajutoarelor de stat și nu ar putea beneficia de derogare va fi supusă unei evaluări extrem de complexe și cu un rezultat incert, în vederea unei eventuale aprobări directe în temeiul tratatului; prin urmare, îndeamnă Comisia să propună adoptarea de orientări specifice pentru aceste ajutoare, atunci când ele depășesc pragul de derogare;

24.

sprijină în mod explicit abordarea Comisiei Europene privind ajutoarele pentru investiții acordate aeroporturilor regionale, conform căreia „nu este necesar să se stabilească un prag de notificare în ceea ce privește cuantumul de ajutor deoarece impactul concurențial al unei măsuri de ajutor depinde în principal de dimensiunea aeroportului și nu de dimensiunea investiției”;

25.

se așteaptă ca Comisia Europeană să garanteze alinierea la legislația UE în vigoare a „Definițiilor pentru ajutoarele acordate aeroporturilor regionale”;

26.

își reafirmă opinia exprimată anterior că eforturile Comisiei ar trebui să se concentreze pe marile aeroporturi și că măsurile de ajutor de stat destinate aeroporturilor mici, cu un trafic mediu anual mai mic de 300 000 de pasageri nu ar trebui să intre în domeniul de aplicare a ajutorului de stat, având în vedere că aceste aeroporturi nu pot avea un impact semnificativ asupra schimburilor comerciale dintre statele membre, deoarece, din motive structurale, ele nu sunt capabile să își acopere costurile de capital și de exploatare (11) și deoarece sprijinul public este destinat dezvoltării unei infrastructuri de transport aerian sigure și viabile din punct de vedere economic în regiuni care nu dispun de suficiente legături de transport (12); această dispoziție ar trebui însoțită în mod normal de o creștere semnificativă a pragului de derogare privind ajutoarele destinate aeroporturilor care furnizează SIEG (stabilit în prezent la 200 000 de pasageri pe an), acesta trebuind să revină la nivelul existent înainte de adoptarea așa-zisului „pachet Almunia” privind SIEG, adică 1 milion de pasageri pe an. Cu toate acestea, condiția prealabilă pentru o astfel de măsură trebuie să fie imposibilitatea de a realiza pe altă cale o conexiune adecvată.

27.

are dubii că aeroporturile mici sunt capabile să acopere din resurse proprii un minim de 25 % din ajutoarele pentru investiții și solicită Comisiei să țină seama de faptul că, de regulă, aceste ajutoare nu vizează creșterea capacității, ci sunt acordate ca urmare a necesităților în materie de infrastructură;

28.

solicită ca RGECA să includă, de asemenea, o derogare pentru ajutoarele de stat destinate aeroporturilor, deoarece orientările Comisiei Europene privind ajutoarele de stat destinate aeroporturilor și companiilor aeriene (Orientările din 2014, punctul 112 și urm.) conțin cerințe clare, de exemplu în ceea ce privește calcularea deficitului de finanțare inițial, care pot fi îndeplinite și în contextul unei derogări;

29.

consideră că este necesară adaptarea dispozițiilor existente referitoare la porturi și aeroporturi la realitatea regiunilor ultraperiferice, atât în ceea ce privește ajutoarele pentru investiții, cât și ajutoarele de exploatare, având în vedere că există un grad considerabil de inaccesibilitate a acestor regiuni și că ele sunt dependente de transportul aerian și maritim, care reprezintă singura alternativă viabilă de transport în aceste zone izolate;

30.

pledează în favoarea creșterii pragurilor de notificare pentru investiții și ajutoare de stat pentru cultură și pentru conservarea patrimoniului cu 100 % în loc de 50 %, așa cum prevede propunerea de revizuire a Regulamentului general de exceptare pe categorii (Comisia propune majorarea de la 100 la 150 de milioane EUR pentru un proiect și de la 50 la 75 de milioane EUR pentru o întreprindere pe an), și solicită o mai bună aliniere între normele și condițiile din RGECA și textul comunicării în ceea ce privește noțiunea de ajutor, deoarece comunicarea a introdus câteva clarificări fundamentale, primite cu satisfacție de statele membre, dar care nu au același caracter obligatoriu ca un regulament direct aplicabil, cum este RGECA;

31.

se solicită de asemenea, în corelație cu creșterea pragurilor solicitată la punctul precedent, ca, în ce privește ajutoarele pentru investiții în cultură, pentru funcționarea instituțiilor de cultură și protejarea patrimoniului cultural, să fie ridicat de la 1 milion la 2 milioane EUR pragul până la care este posibilă aplicarea metodei de calcul a ajutorului în sensul articolului 53 alineatul (8) din Regulamentul (UE) nr. 651/2014, adică stabilirea plafonului maxim al ajutorului la 80 % din costurile admisibile ale proiectului [ca alternativă la metoda avută în vedere la articolul 53 alineatele (6) și (7) din Regulamentul (UE) nr. 651/2014];

32.

Solicită Comisiei să clarifice statutul de ajutor de stat pentru investițiile de infrastructură într-o versiune revizuită a Regulamentului general de exceptare pe categorii. Pe baza hotărârii Propapier/Eisenhüttenstadt din 1 octombrie 2014 (13), în situația măsurilor generale privind infrastructura ar trebui să se examineze sistematic dacă efectele pozitive ale ajutorului de stat pentru dezvoltarea regională nu compensează impactul negativ asupra concurenței;

33.

așteaptă cu interes punerea pe picior de egalitate, în cadrul RGECA revizuit, a infrastructurilor sportive și a celor multifuncționale de agrement, pentru a le permite și acestora să beneficieze de ajutoare de funcționare de până la 2 milioane EUR per element de infrastructură pe an;

34.

se pronunță în favoarea unei extinderi dinamice a noțiunii de SIEG: noile servicii sociale, cum ar fi serviciile de asistență socială care au luat naștere în contextul primirii și integrării refugiaților și migranților, sau infrastructura digitală în regiunile în care a fost constatată o disfuncționalitate a pieței, cum ar fi regiunile care se confruntă cu provocările ce derivă din evoluția demografică, ar putea fi considerate drept servicii de interes general, dată fiind necesitatea unei acoperiri cuprinzătoare a acestor servicii pentru cetățeni. În viitor ar trebui să fie posibil ca și noile evoluții să fie supuse unor evaluări periodice adecvate, cu posibilitatea ca acestea să poată fie considerate servicii de interes economic general la nivelul statelor membre, dacă este necesar;

35.

critică faptul că, în actuala Comunicare privind SIEG, Comisia a încercat să-și extindă marja de manevră în legătură cu definirea SIEG prin utilizarea unei trimiteri la „condițiile normale de piață” (14). Acest lucru nu doar contravine principiilor autonomiei locale și regionale, ci este, în practică, o condiție aproape imposibil de dovedit pentru autoritățile publice;

36.

subliniază că al patrulea criteriu menționat în hotărârea Altmark nu reprezintă altceva decât un stimulent pentru statele membre de a recurge la reglementările privind achizițiile publice mai degrabă decât a face uz de o abordare bazată pe SIEG. Într-adevăr, autoritățile locale și regionale se confruntă cu problema că, atunci când nu există întreprinderi private care își desfășoară activitatea în sectorul în cauză, nu există un punct de referință pentru cea de a doua alternativă a celui de al patrulea criteriu Altmark, și anume o întreprindere tipică, bine gestionată și dotată corespunzător cu mijloace. Prin urmare, Comisia este invitată să elaboreze orientări detaliate în vederea respectării celui de al patrulea criteriu Altmark, definind ce se înțelege printr-un exemplu tipic de întreprindere bine gestionată și dotată cu suficiente resurse, inclusiv prin intermediul unor studii de piață prin care să se determine costurile standard, astfel încât să devină mai ușor pentru autoritățile publice să poată excepta o anumită activitate SIEG de la evaluarea din perspectiva ajutoarelor de stat;

37.

consideră că o revizuire a definiției profitului rezonabil al unui SIEG este indispensabilă, în special pentru a reflecta, inclusiv prin forme de stimulare sau prin creșterea procentului de profit rezonabil, faptul că un astfel de profit este adesea reinvestit în SIEG;

38.

reiterează apelul său privind majorarea pragurilor de minimis în cazul ajutoarelor de stat acordate pentru SIEG. Pragurile pentru a aprecia admisibilitatea unui ajutor acordat pentru SIEG ar trebui stabilite, pentru fiecare caz, la 1 milion EUR pentru o perioadă de trei ani fiscali. Sub acest prag nu se consideră că sunt îndeplinite toate criteriile pentru a se vorbi despre un ajutor de stat, având în vedere că, adeseori, SIEG nu are decât o relevanță locală care nu poate sta la baza unei denaturări a schimburilor comerciale și a concurenței transfrontaliere, astfel încât să aducă prejudicii pieței interne;

39.

consideră că pragul de scutire de la obligația de notificare în temeiul articolului 108 alineatul (3) din TFUE pentru ajutoarele de stat sub formă de compensații pentru întreprinderile însărcinate cu furnizarea SIEG, de doar 15 milioane EUR pe an, ar trebui să fie fixat la nivelul valabil inițial, aplicat până în anul 2011, de 30 de milioane EUR pe an;

40.

se pronunță în favoarea unei prelungiri a duratei de valabilitate normale a actelor de atribuire la peste 10 ani, pentru a ține mai bine seama de costurile de atribuire și de amortizarea investițiilor efectuate de entitățile responsabile cu SIEG;

41.

propune, de asemenea, extinderea definiției locuințelor sociale, prevăzută în Decizia Comisiei din 20 decembrie 2011. Pentru a oferi statelor membre mai multă libertate în ceea ce privește planificarea, punerea în aplicare, finanțarea și organizarea construcției de locuințe sociale și pentru a garanta dreptul democratic de a alege, limitarea atribuirii de locuințe sociale la „cetățenii defavorizați sau din categorii mai puțin avantajate” ar trebui eliminată. Dreptul la o locuință adecvată și accesibilă ar trebui să aibă prioritate, deoarece incapacitatea pieței de locuințe de a satisface nevoile imobiliare ale tuturor afectează nu numai persoanele care nu au acces la locuințe, ci și pe cei care locuiesc în locuințe ce periclitează sănătatea, inadecvate sau supraaglomerate, precum și persoanele care plătesc o mare parte din venitul lor lunar pentru chirie sau rambursarea împrumuturilor imobiliare;

42.

solicită consolidarea capacităților între Comisia Europeană și statele membre, pentru a îmbunătăți cunoștințele cu privire la ajutoarele de stat în ceea ce privește serviciile de interes economic general. Trebuie să existe un dialog direct și între Comisia Europeană și autoritățile locale și regionale, acordându-se asistența necesară;

43.

îndeamnă statele membre să colaboreze cu Comisia Europeană pentru a introduce proceduri adecvate de comunicare și coordonare și a elabora orientări pentru autoritățile locale și regionale menite să ușureze evaluările complexe ale ajutoarelor de stat pentru SIEG. Se așteaptă ca statele membre să implice autoritățile locale și regionale și asociațiile acestora în procesul de elaborare a rapoartelor naționale privind punerea în aplicare a pachetului Almunia, astfel încât să se asigure o evaluare realistă a dificultăților și a provocărilor concrete legate de SIEG;

44.

solicită securitate juridică pentru autoritățile locale și regionale prin stabilirea unui termen de prescripție pentru introducerea căilor de atac de cinci ani de la începerea plăților compensatorii sau a investiției, având în vedere că termenul actual de inițiere de către Comisie a unei proceduri care s-ar putea finaliza cu o decizie de recuperare a ajutorului, stabilit la 10 ani din ziua în care un ajutor considerat ilegal a fost acordat beneficiarului, (fiind, de facto, și termenul de prescripție pentru plângerile referitoare la ajutoarele de stat), este prea lung. Autoritățile locale și regionale, precum și întreprinderile care beneficiază de ajutor, au nevoie de o mai mare securitate juridică. O perioadă de prescripție de 10 ani, la care se adaugă intervalul de timp necesar pentru proceduri, care să ducă la posibilitatea să trebuiască să se recupereze ajutoare acordate chiar cu 20 sau 25 de ani mai înainte, este disproporționată și aduce atingere unei necesități fundamentale a autorităților locale și regionale și a întreprinderilor acestora, care adesea nu-și pot permite consultanță juridică. În plus, acest mod de lucru anulează unul dintre obiectivele recuperării ajutoarelor de stat, și anume refacerea situației concurențiale preexistente;

45.

consideră că este necesar să se prevadă ca o cale de atac să fie disponibilă doar părților afectate în mod direct din punct de vedere economic. Cercul părților interesate, și anume „orice stat membru și orice persoană, întreprindere sau asociație de întreprinderi ale căror interese pot fi afectate de acordarea unui ajutor, în special beneficiarul ajutorului, întreprinderile concurente și asociațiile profesionale”, în temeiul articolului 20 coroborat cu articolul 1 litera (h) din Regulamentul de procedură, continuă să fie prea larg.