28.12.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 487/24

Raportor:

doamna Tellervo KYLÄ-HARAKKA-RUONALA

1.1.

Acordul de la Paris reprezintă un angajament global binevenit în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice. Ceea ce rămâne de făcut este să se asigure faptul că acordul este ratificat, pus în aplicare și dezvoltat în continuare. În prezentul aviz, CESE își prezintă opiniile cu privire la principalele abordări pe termen lung care vizează o lume neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon, astfel cum se solicită în acord.

1.2.

Provocările globale viitoare impun o schimbare majoră în abordarea Uniunii Europene. În loc să se concentreze doar pe propriile emisii de gaze cu efect de seră, UE ar trebui să ia în considerare modul în care poate contribui la atingerea celor mai ample beneficii pentru climă dintr-o perspectivă globală. Prin urmare, CESE solicită Comisiei Europene să elaboreze o strategie pe termen lung cu privire la modalitățile de creștere și de maximizare a impactului pozitiv asupra climei (carbon handprint) la nivel global (1) al UE.

1.3.

UE ar trebui, de asemenea, să acționeze în mod ambițios pentru găsirea de soluții avantajoase sub toate aspectele – economice, sociale și de mediu. Prin urmare, CESE îndeamnă Comisia să elaboreze strategia în domeniul climei într-un mod care să contribuie la consolidarea economiei UE și la sporirea bunăstării cetățenilor ei, atenuând, în același timp, schimbările climatice.

1.4.

Existența unui angajament la nivel mondial este esențială pentru obținerea unui impact semnificativ asupra climei și pentru a se evita relocarea emisiilor de carbon, a investițiilor și a locurilor de muncă. CESE solicită Comisiei să continue să se implice într-o diplomație activă în domeniul climei, cu scopul de a intensifica punerea în aplicare pe scară largă a Acordului și de a încuraja țările cu economii puternice să își asume angajamente la un nivel la fel de ambițios ca și UE. CESE solicită, de asemenea, Comisiei să integreze considerațiile legate de climă în toate domeniile de politică externă, în special în domeniul comerțului și al investițiilor și în cel al cooperării pentru dezvoltare.

1.5.

În ceea ce privește măsurile practice, UE poate contribui cu succes la combaterea schimbărilor climatice mai ales prin exportul de tehnologii și soluții pentru reducerea emisiilor și dezvoltarea absorbanților de carbon, precum și prin furnizarea pe piața mondială de produse cu emisii mai mici în raport cu produsele concurenților săi. Prin urmare, CESE solicită încurajarea susținută a inovării – de la cercetare la pătrunderea pe piață –, astfel încât UE să se poziționeze pe un loc de frunte la nivel mondial în ce privește soluțiile în materie de climă. Trebuie să se acorde o atenție deosebită potențialului IMM-urilor.

1.6.

În ceea ce privește dimensiunea internă a politicii privind clima, UE ar trebui să-și propună să devină o „uniune în domeniul climei”, care să fie axată pe acțiune, eficace și credibilă în măsurile sale interne. În prezent, toate eforturile trebuie să se axeze pe punerea în aplicare a deciziilor luate până acum, Comisia și statele membre jucând fiecare propriul său rol în această privință.

1.7.

În plus, CESE solicită Comisiei să își bazeze strategia pe termen lung pe o abordare integrată. Calea de urmat ar trebui să fie concepută în contextul „uniunilor” pieței unice, inter-corelate, în special al celor din domeniile energiei, transporturilor, digitalizării, industriei, agriculturii, capitalurilor și inovării. Va trebui să se acorde o atenție specială provocărilor legate de sistemele alimentare durabile și rolului absorbanților de carbon.

1.8.

În cadrul punerii în aplicare a obiectivelor stabilite de Acordul de la Paris ar trebui să se exploateze la maximum mecanismele de piață. Instituirea unui sistem la nivel mondial pentru stabilirea prețurilor emisiilor de carbon ar fi o modalitate neutră și eficace de a coopta toți actorii de pe piață. CESE încurajează Comisia să exploreze în mod activ diferite căi și pași de urmat și să stabilească contacte cu alte țări în vederea trecerii la un sistem de stabilire a prețurilor la nivel mondial pentru emisiile de carbon.

1.9.

Calea de urmat după Acordul de la Paris pentru a se trece la o economie neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon este extrem de dificilă. Pentru a gestiona tranziția într-un mod just și controlat, și pentru a ajuta întreprinderile și cetățenii să se adapteze la schimbări și să dezvolte soluții și competențe noi, trebuie să se introducă măsuri de ajustare corespunzătoare ca parte a strategiei în domeniul climei.

1.10.

Partenerii din societatea civilă sunt cei vor concretiza trecerea la o economie neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon prin acțiunea lor pe teren, în timp ce rolul factorilor de decizie politică este de a le oferi un mediu propice și finanțare, inclusiv activități de sensibilizare cu privire la toate oportunitățile de finanțare disponibile. Trebuie să se dezvolte o guvernanță pe mai multe niveluri, care să faciliteze acțiunile societății civile de combatere a schimbărilor climatice și să elimine obstacolele cu care se confruntă. CESE se așteaptă să fie implicat pe deplin în dezvoltarea acestei infrastructuri multiparticipative, precum și în pregătirea strategiei pe termen lung a UE în domeniul climei.

2.1.

Rezultatul Conferinței de la Paris privind schimbările climatice (COP21) a constat într-un acord la nivel global având ca obiectiv crearea în toate țările a condițiilor care să permită limitarea încălzirii globale la mult sub 2 oC și continuarea eforturilor de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 oC peste nivelurile preindustriale. Acest lucru va necesita o scădere drastică a emisiilor la nivel mondial și va impune o schimbare radicală în cadrul societăților.

2.2.

Provocările globale viitoare impun o modificare din temelii a abordării Uniunii Europene privind atenuarea schimbărilor climatice. Este esențial ca UE să facă eforturi considerabile pentru a avea un impact eficace la nivel mondial. Prin urmare, UE ar trebui să se străduiască să își sporească impactul pozitiv asupra climei, și nu doar să își reducă amprenta de carbon.

2.3.

Un angajament global este esențial pentru soluționarea problemei schimbărilor climatice și evitarea relocării emisiilor de dioxid de carbon, a investițiilor și a locurilor de muncă. UE a dat dovadă de inițiativă politică atât în perioada care a precedat Conferința de la Paris, cât și în timpul acesteia, și ar trebui să continue în acest sens în perspectiva viitoarelor conferințe ale părților. În cadrul diplomației în domeniul climei, UE ar trebui să se axeze atât pe țările care au cele mai mari emisii de gaze cu efect de seră, cât și pe cele care sunt cei mai acerbi concurenți ai săi și partenerii săi cei mai promițători din punct de vedere economic. Prin urmare, diplomația economică și cea în domeniul climei ar trebui corelate.

2.4.

Cei mai mari emițători de gaze cu efect de seră sunt China, Statele Unite și UE, reprezentând peste 25 %, aproximativ 15 % și, respectiv, aproximativ 10 % din emisiile mondiale. Ponderea emisiilor UE este estimată să scadă la circa 5 % până în 2030. Prin urmare, pentru a exercita o influență maximă în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice, UE trebuie să depună toate eforturile pentru a încuraja alte părți să își propună obiective mai ambițioase.

2.5.

În ceea ce privește măsurile practice, UE poate contribui cu succes la atenuarea schimbărilor climatice prin exportul de soluții cu emisii reduse de dioxid de carbon, precum și prin furnizarea pe piața mondială de produse cu emisii mai mici în raport cu produsele concurenților săi.

2.6.

În afară de SUA, China, precum și alte țări aflate în dezvoltare rapidă au devenit la rândul lor furnizori importanți de tehnologii cu emisii reduse de dioxid de carbon. În ultimii cinci ani, UE a înregistrat o încetinire semnificativă a activității în anumite sectoare, atât pe piața internă, cât și pe piețele de export, pierzându-și totodată poziția de lider tehnologic mondial pe care o deținea în trecut. Comisia Juncker și-a exprimat ambiția de a face astfel încât UE să ocupe locul întâi la nivel mondial în materie de energie din surse regenerabile, însă, în prezent, acest obiectiv pare să fie greu de realizat.

2.7.

Prin urmare, este nevoie urgent de un nou impuls suplimentar pentru a poziționa UE din nou pe un loc de frunte în ce privește soluțiile în materie de climă. Oportunitățile globale acoperă o gamă largă de tehnologii, produse, servicii și expertiză, precum și modele generale de producție și consum. Exportul de know-how cu privire la absorbanții de carbon, de exemplu prin gestionarea durabilă a pădurilor și împădurire, ar trebui considerat la rândul său ca o oportunitate pentru obținerea unui impact global considerabil.

2.8.

CESE salută faptul că Comisia Europeană s-a alăturat Misiunii inovării, o inițiativă a marilor economii ale lumii prin care acestea s-au angajat să-și dubleze în următorii cinci ani finanțarea pentru cercetarea și dezvoltarea în materie de energie nepoluantă.

2.9.

O politică comercială și de investiții eficace este un instrument esențial pentru a se furniza soluții cu emisii scăzute de dioxid de carbon și a se promova progresul către o economie mondială neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon. Pentru a se garanta un rezultat pozitiv, aspectele legate de climă trebuie să facă parte integrantă din negocierile privind acordurile comerciale și de investiții. Scopul urmărit ar trebui să fie eliminarea barierelor comerciale în ce privește produsele, tehnologiile și soluțiile ecologice; în acest sens, Acordul privind bunurile de mediu ar urma să joace un rol semnificativ. Sunt necesare, de asemenea, soluții comune pentru a se evita denaturarea comerțului cauzată de diferențele în materie de politici și cerințe în domeniul climei din diferite regiuni.

2.10.

În ceea ce privește politica de dezvoltare, obiectivul actual de 100 de miliarde USD pe an, la care s-au angajat țările dezvoltate pentru finanțarea măsurilor de combatere a schimbărilor climatice, a fost prelungit în cadrul COP 21 până în 2025, fiind solicitată o foaie de parcurs concretă privind atingerea acestui obiectiv. Anumite țări și-au asumat și ele angajamente în materie de finanțare. Este important ca promisiunile să fie respectate, iar fondurile să fie utilizate în mod responsabil din punct de vedere economic, ecologic și social. Este nevoie de campanii de sensibilizare care să furnizeze informații privind accesul la finanțare pentru actorii societății civile, în special în țările în curs de dezvoltare, astfel cum a fost propus de CESE în contextul Strategiei UE-Africa.

2.11.

Cooperarea tehnologică joacă și ea un rol în politica de dezvoltare. În acest caz, drepturile de proprietate intelectuală (DPI) trebuie să fie protejate în mod corespunzător, deoarece sunt esențiale pentru inovare. De asemenea, este important să se garanteze că soluțiile prevăzute reflectă condițiile din țările în curs de dezvoltare și că, în spiritul parteneriatului încheiat, le ajută pe acestea din urmă să adopte o creștere economică cu emisii reduse de dioxid de carbon, fără să le împiedice dezvoltarea. În plus, este necesară consolidarea capacităților pentru a oferi asistență țărilor în curs de dezvoltare în ceea ce privește măsurile de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea.

2.12.

Ca regulă generală, considerațiile de ordin climatic ar trebui integrate în toate politicile externe ale UE, cu scopul de a consolida punerea în aplicare a Acordului de la Paris la nivel mondial.

3.1.

Pentru a oferi o bază solidă ambiției sale de a deveni un actor global puternic, UE ar trebui să-și propună să devină o „uniune în domeniul climei” care să fie pe deplin eficientă, coerentă și credibilă în măsurile sale interne. Aceasta trebuie să fie, în primul rând, o comuniune a acțiunilor. În prezent, toate eforturile trebuie să se axeze pe punerea în aplicare a deciziilor luate până acum, Comisia și statele membre având propriile lor roluri.

3.2.

Întrucât atenuarea schimbărilor climatice se aplică tuturor sectoarelor economiei, uniunea în domeniul climei trebuie să se bazeze pe o abordare integrată. Prin urmare, ar trebui concepute noi măsuri în domeniul climei, în contextul „uniunilor” aferente, cum ar fi uniunea energetică, spațiul european unic al transporturilor, piața unică a bunurilor și serviciilor, piața unică digitală, politica industrială europeană, politica agricolă comună, uniunea piețelor de capital și uniunea inovării. Trebuie, de asemenea, găsită o abordare optimă pentru a face legătura între politica UE în domeniul climei și punerea în aplicare la nivel național.

3.3.

UE ar trebui să își îndeplinească propriile angajamente de combatere a schimbărilor climatice într-un mod care să îi consolideze economia și să sporească bunăstarea cetățenilor. Politica în domeniul climei nu ar trebui privită doar ca un mod de asigura un echilibru între factorii economici, sociali și de mediu, ci și ca un mijloc de a căuta soluții avantajoase pentru toate părțile implicate. În acest scop, sunt necesare eforturi pentru stimularea unei creșteri cu emisii reduse de carbon, utilizând pe deplin oportunitățile oferite, printre altele, de procesul de digitalizare, de tehnologiile ecologice, de bioeconomie și de economia circulară.

3.4.

Atât la nivel global, cât și în cadrul UE, sunt necesare, de asemenea, investiții substanțiale cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Aspectele climatice trebuie să fie luate în considerare în stabilirea criteriilor de finanțare a programelor de investiții publice, inclusiv în utilizarea fondurilor europene. Cooperarea dintre sectorul public și cel privat, precum și rolul Fondului european pentru investiții strategice și cel al Băncii Europene de Investiții sunt extrem de importante. CESE salută lansarea Portalului european pentru proiecte de investiții (PEPI) și a Platformei europene de consiliere în materie de investiții (EIAH) și subliniază că pragurile pentru proiecte nu trebuie să ducă la excluderea proiectelor de dimensiuni mai mici.

3.5.

În ceea ce privește sectorul privat, investițiile cu emisii scăzute de dioxid de carbon sunt supuse acelorași condiții prealabile ca orice investiție. Pentru a putea utiliza pe deplin oportunitățile și potențialul de afaceri furnizate de atenuarea schimbărilor climatice, este esențial să existe un mediu de afaceri încurajator, competitiv și stabil.

3.6.

Pentru a se poziționa în fruntea tehnologiilor și soluțiilor în domeniul climei la nivel mondial, UE trebuie să investească într-un mediu favorabil inovării, acoperind o gamă largă de activități de inovare: cercetare, dezvoltare, testare, activități demonstrative, și, nu în ultimul rând, intrarea pe piață și extinderea la nivel internațional. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită potențialului de inovare al IMM-urilor și intrării acestora pe piața internațională. În acest scop, trebuie să se garanteze că accesul la finanțare nu constituie un obstacol pentru IMM-uri.

3.7.

Având în vedere că majoritatea emisiilor de gaze cu efect de seră provin din producția de energie, energia constituie elementul principal al tranziției. Printre măsurile esențiale în acest sens se numără înlocuirea combustibililor fosili cu surse de energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și creșterea eficienței energetice în toate sectoarele și activitățile. Electrificarea tot mai mare a societății poate contribui, într-o măsură remarcabilă – atunci când înlocuiește combustibili fosili – la reducerea emisiilor. Una dintre principalele provocări și oportunități este dezvoltarea de soluții pentru stocarea energiei electrice.

3.8.

În ceea ce privește decarbonizarea transporturilor, în special a transportului rutier, trebuie să se introducă o gamă largă de măsuri. Energia electrică și sursele alternative de energie, biocombustibilii avansați, îmbunătățirea eficienței energetice a vehiculelor și a logisticii, o utilizare crescută a modurilor de transport cu emisii reduse de dioxid de carbon, a co-modalității și a transportului public, precum și amenajarea teritoriului au un rol de jucat în această tranziție. În ceea ce privește transportul maritim și aerian, CESE solicită rezultate ambițioase la nivel mondial în cadrul OMI și OACI.

3.9.

O decarbonizare reușită implică, de asemenea, dezvoltarea de produse și de metode de producție. Cele mai mari oportunități constau în găsirea de modele de afaceri inovatoare și în conceperea unor noi produse cu emisii scăzute de dioxid de carbon, punând în principal accentul pe serviciul și pe funcția pe care acestea le asigură. Ar trebui valorificat potențialul tuturor sectoarelor și actorilor, iar factorii de decizie politică nu ar trebui să aibă oportunitatea de a face alegeri preferențiale, de exemplu prin susținerea anumitor sectoare, tehnologii sau produse.

3.10.

Agricultura și silvicultura sunt legate de schimbările climatice în mai multe moduri. Pe lângă reducerea emisiilor, sechestrarea dioxidului de carbon joacă un rol esențial în atenuarea schimbărilor climatice. Acest lucru evidențiază cât de importante sunt utilizarea durabilă a resurselor forestiere și buna gestionare a solurilor. Pe de altă parte, agricultura și silvicultura se confruntă cu provocări semnificative sub aspectul adaptării la schimbările climatice. Prin urmare, este nevoie de intensificarea activităților de cercetare și dezvoltare în ceea ce privește reziliența și adaptarea și rolul solului ca absorbant de carbon.

3.11.

Legătura dintre schimbările climatice și securitatea alimentară este deosebit de importantă în contextul creșterii rapide a populației. Pentru a se răspunde simultan uriașelor provocări reprezentate de securitatea alimentară și de atenuarea schimbărilor climatice, este nevoie de sisteme alimentare mai durabile, prevenindu-se totodată relocarea emisiilor de dioxid de carbon și a locurilor de muncă.

3.12.

Digitalizarea este un element transversal pentru decarbonizarea societății. Automatizarea, robotica și internetul obiectelor eficientizează procesele industriale și logistica. Rețelele energetice inteligente, mobilitatea inteligentă, clădirile inteligente și comunitățile inteligente implică cetățenii în procesul de decarbonizare, permițând consumatorilor să devină „prosumatori”, în timp ce platformele digitale oferă posibilitatea de a utiliza în comun o serie de produse și servicii.

3.13.

În concluzie, cetățenii au un rol esențial în tranziția către o economie neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon. Modelele de consum mai durabile și schimbările în modul de viață, de exemplu în ceea ce privește alimentația, cumpărăturile, mobilitatea și activitățile pentru timpul liber, pot permite atingerea unor rezultate remarcabile. Activitățile de sensibilizare și informarea și educarea referitoare la produse sunt instrumente care pot fi utilizate pentru a-i ajuta pe cetățeni să aleagă în cunoștință de cauză.

3.14.

În ceea ce privește măsurile specifice pentru un viitor cu emisii scăzute de carbon în domeniile esențiale menționate anterior, CESE a emis mai multe avize relevante în ultimii ani (2).

3.15.

Tranziția către o economie neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon înseamnă că, în mod inevitabil, vor exista câștigători și perdanți. Prin urmare, este imperios necesar ca tranziția să fie gestionată în mod just și controlat. Sunt necesare măsuri adecvate pentru a sprijini întreprinderile și cetățenii în procesul de adaptare la noua situație. Costurile în creștere și deficitul de competențe reprezintă principalele amenințări care trebuie abordate. O opțiune relevantă în acest context o constituie asistența financiară direcționată, bazată pe identificarea celor mai vulnerabile sectoare și grupuri de persoane. Cu toate acestea, eforturile ar trebui să se axeze, în principal, pe căutarea de noi soluții și pe dezvoltarea competențelor.

4.1.

Mecanismele de piață ar trebui să fie utilizate într-o măsură cât mai mare în contextul punerii în aplicare a măsurilor pentru atingerea scopurilor și obiectivelor stabilite de către factorii de decizie politică în temeiul Acordului de la Paris. Pentru a stimula acțiunile de combatere a schimbărilor climatice într-un mod neutru și eficient, este important să se depună eforturi pentru stabilirea la nivel mondial a prețurilor emisiilor de gaze cu efect de seră. Ca atare, pentru a face posibilă buna funcționare a sistemului de stabilire a prețurilor, subvențiile pentru energie contradictorii sau care se suprapun ar trebui eliminate treptat.

4.2.

Diferite tipuri de sisteme de stabilire a prețului carbonului, în special taxarea dioxidului de carbon și stabilirea de plafoane și de sisteme de comercializare a certificatelor de emisii sunt deja în uz în mai multe țări și regiuni. De asemenea, sunt avute în vedere măsuri de corelare a diverselor sisteme.

4.3.

În ceea ce privește sistemul UE de comercializare a emisiilor, prețul certificatelor de emisii a rămas neașteptat de scăzut, deoarece oferta de certificate de emisii a depășit în mod clar cererea, iar existența unor subvenții care se suprapun a afectat piața. Plafonul de emisii garantează că obiectivul de reducere a emisiilor este îndeplinit, însă sistemul nu oferă stimulente pentru a investi în energia cu emisii reduse de carbon. Pentru aceasta ar fi nevoie de o creștere a prețului carbonului, garantându-se totodată că se iau măsuri pentru a se evita relocarea emisiilor de dioxid de carbon.

4.4.

Un sistem funcțional și echitabil de stabilire a prețului carbonului la nivel mondial ar asigura condiții echitabile de concurență pentru întreprinderile exportatoare pe piața mondială și, prin urmare, ar reduce riscul relocării investițiilor și a locurilor de muncă. În plus, această măsură ar elimina avantajul concurențial al mărfurilor importate cu prețuri mai mici, determinate de existența unor cerințe mai puțin stricte în materie de combatere a schimbărilor climatice. Mai mult, ea ar orienta fluxurile financiare către țările în curs de dezvoltare. Prin urmare, ar trebui depuse eforturi semnificative pentru a institui un regim global adecvat. Comitetul subliniază că a pledat, de asemenea, ca soluție provizorie până la instituirea unui astfel de regim global, în favoarea unui mecanism de „ajustare a prețului carbonului la frontieră” (3). Cu toate acestea, ar trebui să se acorde atenția cuvenită provocărilor și riscurilor pe care le implică astfel de mecanisme.

4.5.

Pentru a analiza condițiile prealabile și consecințele unui sistem adecvat de stabilire a prețurilor, ar trebui evaluate cu atenție diferite opțiuni. Ar merita explorate cel puțin următoarele căi și măsuri:

5.1.

Societatea civilă trebuie să joace un rol important la nivel mondial, european, național și local în procesul de tranziție către o lume neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon. Întreprinderile, lucrătorii, consumatorii și ceilalți cetățeni sunt cei care, de fapt, determină schimbarea prin intermediul propriilor lor acțiuni pe teren, în timp ce factorii de decizie ar trebui să le asigure un mediu propice care să îi stimuleze.

5.2.

Pe piețe se realizează deja foarte multe progrese: un număr din ce în ce mai mare de investitori privați iau în considerare „riscul de carbon” al obiectivelor lor de investiții, fiind înființate totodată fonduri de capital privat legate de climă. Multe întreprinderi își reînnoiesc și își dezvoltă operațiunile și portofoliile de produse, pentru a răspunde exigențelor clienților și ale acționarilor în ce privește impactul asupra climei. Se construiesc noi ecosisteme economice între sectoare și între marile întreprinderi și IMM-uri.

5.3.

În cadrul COP21, numeroase activități au evidențiat rolul autorităților subnaționale, al sectorului privat și al altor actori ai societății civile în atingerea obiectivelor în domeniul climei și în crearea de noi parteneriate. Planul global de acțiune împotriva schimbărilor climatice trebuie să mențină ritmul, pentru a dezvolta în continuare acest tip de activitate.

5.4.

Astfel cum a propus CESE (4), ar trebui constituită o coaliție formată din responsabili politici, membri ai administrației și membri ai societății civile, pentru a promova acțiunile actorilor nestatali în domeniul climei și a crește gradul de conștientizare cu privire la acestea la diferite niveluri, pentru a oferi un forum de dialog structurat și pentru a elimina obstacolele rămase în calea acestor acțiuni. CESE se așteaptă să fie implicat pe deplin în dezvoltarea acestui tip de infrastructură coerentă și multiparticipativă.

5.5.

În ceea ce privește cooperarea societății civile cu alte regiuni, în special cu țările din Africa, Caraibe și Pacific (ACP) (5) și din Mediterana, problema climei – coroborată cu provocarea reprezentată de securitatea alimentară – ocupă un loc de frunte în agenda CESE.

5.6.

CESE dorește, de asemenea, să colaboreze cu Comisia în pregătirea strategiei UE pe termen lung în domeniul climei în ceea ce privește modalitățile de a progresa în direcția unei lumi neutre din punctul de vedere al emisiilor.