COMISIA EUROPEANĂ
Bruxelles, 15.12.2016
COM(2016) 797 final
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU
privind punerea în aplicare a programului de măsuri specifice în domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (POSEI)
1.Introducere
Din cauza situației lor geografice (depărtare, insularitate, suprafață redusă, relief și climă dificile), regiunile ultraperiferice (RUP) se confruntă cu probleme socio-economice specifice legate de aprovizionarea cu produse alimentare și agricole esențiale pentru consum sau pentru producția agricolă.
Situația RUP este recunoscută la articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. În cadrul unor politici diverse, au fost stabilite o serie de măsuri specifice de atenuare a dificultăților existente, pentru a sprijini dezvoltarea economică și socială și pentru a facilita accesul la beneficiile pieței unice. În acest context, măsurile specifice din domeniul agriculturii au fost puse în aplicare prin intermediul sistemului numit POSEI (Programul de opțiuni specifice depărtării și insularității regiunilor ultraperiferice).
2.POSEI: origine, evoluție și situație actuală
Sistemul POSEI a fost creat în 1989 pentru departamentele franceze de peste mări (Guadelupa, Martinica, Guyana Franceză, Reunion și, începând din 2014, Mayotte) și a fost introdus în 1991 pentru Insulele Canare, Azore și Madeira.
În 2006, Regulamentul (CE) nr. 247/2006 al Consiliului, adoptat la 30 ianuarie 2006
, a modificat profund sistemul, pentru a optimiza aprovizionarea cu produse alimentare și produsele agricole locale printr-o abordare bazată pe programare. Prin urmare, în 2006, statele membre (SM) în cauză au prezentat Comisiei, spre aprobare, programe cuprinzătoare .
Regulamentul respectiv a fost modificat de mai multe ori pentru a lua în considerare revizuirea din 2006 a organizării comune a piețelor (OCP) în sectorul zahărului și al bananelor, reforma bilanțului de sănătate din 2009, precum și alte transferuri de ajutoare directe în 2007 și 2008.
Anumite dispoziții ale sistemului POSEI au fost revizuite în 2013, în contextul alinierii la Tratatul de la Lisabona. Regulamentul (UE) nr. 228/2013 al Parlamentului European și al Consiliului a fost adoptat la 13.3.2013, iar actul delegat și actul de punere în aplicare, și anume Regulamentele (UE) nr. 179/2014 și (UE) nr. 180/2014 ale Comisiei, au fost adoptate la 6.11.2013 și, respectiv, 20.2.2014
.
Sistemul POSEI este finanțat din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA). Regulamentul (UE) nr. 228/2013 stabilește un plafon anual pentru fiecare stat membru: Departamentele franceze de peste mări: 278,41 milioane EUR, Insulele Canare: 268,42 milioane EUR Azore și Madeira: 106,21 milioane EUR. Pentru anul 2013, s-a acordat în mod excepțional o sumă suplimentară unică de 40 de milioane EUR pentru sectorul bananelor.
În RUP, programul POSEI înlocuiește măsurile din cadrul primului pilon al PAC, cu excepția celor incluse în organizarea comună a piețelor (OCP) pentru fructe și legume, vin și apicultură.
Figura 1 din anexă indică alocările financiare pentru perioada 2006-2014 pe stat membru.
3.Temeiul juridic al raportului
În conformitate cu articolul 32 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 228/2013, până la 30 iunie 2015, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport din care să reiasă impactul acțiunilor realizate în cadrul sistemului POSEI. În conformitate cu articolul 35
, Comisia a lansat o consultare publică în 2013, după care a decis să lanseze o evaluare externă a sistemului POSEI 2006-2014 în cadrul programului REFIT, pentru a contribui la raportul privind punerea în aplicare prevăzut la articolul 32 alineatul (2) și pentru a stabili dacă ar putea fi necesară o posibilă modificare a sistemului.
Activitatea evaluatorului extern (ADE: Analysis for Economic Decision) s-a desfășurat în perioada iunie 2015 - august 2016. Adoptarea prezentului raport al Comisiei privind punerea în aplicare ia în considerare rezultatele exercițiului de evaluare efectuat în cadrul programului REFIT, care se va finaliza oficial cu pregătirea unui document de lucru al serviciilor de către serviciile Comisiei.
Prezentul raport privind punerea în aplicare se referă la aplicarea sistemului în perioada 2006-2014.
4.Obiectivele, sistemul și programarea
Sistemul POSEI urmărește să contribuie la atingerea următoarelor obiective, astfel cum se prevede la articolul 2 din Regulamentul (UE) nr. 228/2013:
·garantarea aprovizionării regiunilor ultraperiferice cu produse agricole esențiale;
·asigurarea dezvoltării așa-numitelor sectoare de diversificare animală și vegetală și
·menținerea dezvoltării și consolidarea competitivității activităților agricole tradiționale.
În cadrul programelor au fost puse în aplicare două categorii de măsuri, și anume regimul specific de aprovizionare (RSA) si sprijinirea producției locale (SPL).
Măsurile trebuie să respecte legislația UE și să fie în conformitate cu politica agricolă comună (PAC), precum și cu alte politici ale UE.
4.1.Regimul specific de aprovizionare
Sunt prevăzute două tipuri de sprijin pentru a garanta aprovizionarea cu produse agricole esențiale pentru consumul uman, pentru prelucrare și ca factori de producție agricolă, prin diminuarea costurilor suplimentare suportate din cauza neajunsurilor lor specifice:
·Importurile din țări terțe: importul direct de anumite produse agricole selectate poate fi scutit de taxele la import aplicabile.
·Aprovizionarea cu produse din Uniune: se poate acorda ajutor pentru aprovizionarea RUP cu produse din Uniune.
Regulamentul (UE) nr. 228/2013 a stabilit plafoane pentru RSA: 72,7 milioane EUR pentru Insulele Canare, 26,9 milioane EUR pentru departamentele franceze de peste mări și 21,2 milioane EUR pentru Azore și Madeira. Volumul de produse care urmează să fie sprijinite de RSA este stabilit în fiecare an, pe baza previziunilor prezentate de statele membre în cauză. RSA nu poate periclita producția locală și dezvoltarea acesteia.
4.2.Sprijinirea producției locale
SPL sprijină producția locală, prelucrarea și comercializarea produselor agricole locale.
În programul POSEI sunt incluse două tipuri de SPL:
·măsuri în favoarea producției tradiționale, care reprezintă sectoare de export istorice (cum ar fi sectorul bananelor în Indiile de Vest și Insulele Canare);
·măsuri în favoarea așa-numitelor „produse de diversificare”, destinate în general consumului local (fructe și legume și producția animală).
Ecocondiționalitatea se aplică plăților acordate agricultorilor în cadrul PAC și creează o legătură între aceste plăți și respectarea de către agricultor a unui set de norme statutare ale UE cu privire la mediu și la sănătatea publică, a animalelor și a plantelor.
4.3.Programarea de către statele membre
În sistemul POSEI, măsurile privind atât RSA, cât și SPL sunt definite în detaliu în cadrul programelor individuale. Prin urmare, fiecare program național este destul de specific, urmând prioritățile stabilite de autoritățile naționale pentru sectorul lor agricol, în strânsă cooperare cu părțile interesate. Prioritățile respective pot fi adaptate în fiecare an ca urmare a nevoilor exprimate, prin modificări ale programului [articolul 40 din Regulamentul (UE) nr. 180/2014].
În fiecare an, până la 30 septembrie, statele membre prezintă un raport anual privind punerea în aplicare a programului lor pentru anul precedent [articolul 39 alineatul (1)].
4.3.1.Programul POSEI pentru Franța
RSA este orientat, în principal, către produsele agricole de bază pentru industriile locale de prelucrare a hranei animalelor și pentru industriile de prelucrare a produselor agroalimentare (26,9 milioane EUR în 2014, 10 % din alocarea FEGA pentru POSEI). Reunion este cel mai important beneficiar al RSA, urmată de Guadelupa și Martinica.
SPL include un grup de măsuri de sprijinire a diferitelor părți ale lanțului valoric: sprijin pentru (i) sectorul bananelor (129,1 milioane EUR alocate în 2014); (ii) sectorul zahărului/trestiei de zahăr/romului (74,86 milioane EUR), (iii) sectorul produselor de diversificare a culturilor (14 milioane EUR), (iv) sectorul producției animaliere (31,55 milioane EUR) și (v) sectorul asistenței tehnice (2 milioane EUR). 81,2 % din bugetul FEGA POSEI pentru SPL s-a alocat pentru producția tradițională (51,3 % pentru sectorul bananelor și 30 % pentru sectorul trestiei de zahăr/zahărului/romului).
Din anul 2009, Franța acordă o finanțare națională suplimentară (40 de milioane EUR) doar pentru măsuri de diversificare SPL.
4.3.2.Programul POSEI pentru Spania
RSA se concentrează asupra produselor agricole destinate prelucrării, precum și pentru consumul uman direct (66,9 milioane EUR alocate pentru anul 2014, 25 % din alocarea FEGA pentru POSEI, cea mai mare proporție RSA/SPL în RUP). În ceea ce privește obiectivele și gestionarea, RSA este mai degrabă deconectat de măsurile SPL.
SPL include 3 grupe de măsuri: sprijin pentru (i) sectorul fructelor și legumelor (35,7 milioane EUR), (ii) sectorul bananelor (14,11 milioane EUR) și (iii) sectorul producției animaliere (24,7 milioane EUR). 72 % din bugetul FEGA POSEI pentru SPL a fost alocat producției tradiționale (71 % pentru sectorul bananelor și 1 % pentru sectorul tomatelor pentru export).
Spania acordă o finanțare națională suplimentară (pentru SPL), care a scăzut de la 46,5 milioane EUR în 2009 la 17,3 milioane EUR în 2014
.
4.3.3.Programul POSEI pentru Portugalia
Programul portughez include două subprograme foarte diferite, unul pentru Azore (76,7 milioane EUR în 2014), celălalt pentru Madeira (29,5 milioane EUR)
.
În Azore, RSA se concentrează pe cereale și pe alte produse secundare pentru industria hranei pentru animale și sectorul creșterii animalelor; RSA în Madeira se concentrează, de asemenea, pe produse pentru factori de producție animalieră, dar într-o măsură mai mică, și include produse pentru consumul uman. Alocarea globală RSA pentru anul 2014 se ridică la 16,32 milioane EUR (15,5 % din alocarea FEGA pentru POSEI).
SPL în Azore include cinci măsuri: sprijin pentru (i) producția animalieră (57,04 milioane EUR), (ii) culturi locale (10,71 milioane EUR), (iii) prelucrare (11,8 milioane EUR), (iv) comercializare (1,35 milioane EUR) și (v) asistență tehnică (0,5 milioane EUR). 81,1 % din bugetul FEGA POSEI pentru SPL a fost alocat producției tradiționale (lapte și carne).
SPL în Madeira este structurat în jurul a trei măsuri: (i) sprijin de bază pentru agricultori (6,5 milioane EUR), sprijin pentru (ii) lanțuri valorice în agricultură și producția animalieră (11 milioane EUR), și (iii) comercializarea produselor locale (1,6 milioane EUR). 57 % din totalul bugetului FEGA POSEI pentru SPL a fost alocat producției tradiționale (banane și vin).
4.3.4.Sinteza programelor
Opțiunile strategice ale statelor membre pentru cota RSA/SPL sunt destul de diferite, astfel cum s-a subliniat în anexă, în figura 2 pentru RSA și în figura 3 atât pentru RSA, cât și pentru SPL.
În ceea ce privește RSA, Insulele Azore și departamentele franceze de peste mări se concentrează pe cereale și pe alte produse secundare pentru sectorul hranei pentru animale. Insulele Canare, care acordă cea mai mare importanță RSA (25 % din alocarea POSEI), și Madeira se concentrează, de asemenea, pe produse pentru consumul uman direct și pe sprijin pentru prelucrare.
În toate RUP, sprijinul SPL este oferit, în principal, pentru sectoarele tradiționale de export, care reprezintă 75 % din bugetul agregat destinat măsurilor SPL în perioada 2006-2014. Ponderea ridicată a alocării pentru aceste sectoare în întreaga perioadă confirmă prioritatea acordată de statele membre menținerii acestora. Majoritatea producției tradiționale își menține alocarea pe parcursul perioadei, cu excepția laptelui în Azore, unde alocarea a crescut cu 10 %. Bugetul global pentru produsele de „diversificare” a crescut cu 34 % începând cu 2014 pentru majoritatea RUP, dar a rămas stabil pentru Insulele Canare și a scăzut în Madeira.
5.Execuția financiară
Execuția totală este ridicată, după cum rezultă din rapoartele anuale privind punerea în aplicare furnizate de statele membre: pentru Spania, aceasta a crescut de la 72 % în 2006 la 99 % în 2014, pentru Franța, de la 86 % la 98 %, iar pentru Portugalia, de la 96 % în 2007 la 98 % în 2014.
Cheltuielile detaliate aferente alocării financiare pentru perioada 2006-2014 sunt prezentate în tabelul 1 din anexă.
6.Evaluarea sistemului
6.1.Garantarea aprovizionării cu produse agricole
Programele POSEI asigură aprovizionarea cu produsele selecționate în mod specific de RUP ținând cont de constrângerile bugetare RSA și de costurile suplimentare diminuate. De-a lungul perioadei analizate, bilanțurile previzionale de aprovizionare RSA stabilite de statele membre au fost utilizate aproape în întregime pentru aprovizionarea cu produse din Uniune și nu din țări terțe, cu excepția Insulelor Canare și, într-o mai mică măsură, a Madeirei. Un studiu de caz privind cerealele și laptele praf arată că sprijinul RSA contribuie la scăderea costurilor suplimentare aferente „caracterului ultraperiferic” cu 45 % până la 80 %.
6.2.Coerența între RSA și SPL
Instrumente generale RSA și SPL au fost puse în aplicare într-un mod coerent. În cele mai multe cazuri, produsele sprijinite de RSA sunt diferite de produsele sprijinite de SPL. Prin urmare, nu există concurență între acestea. În câteva cazuri în care există o concurență potențială, cum ar fi sectorul cărnii din Insulele Canare, sunt favorizate produsele locale sprijinite de SPL, care beneficiază de un sprijin mai mare decât produsele sprijinit de RSA.
6.3.Menținerea activităților agricole
Sprijinul POSEI a facilitat menținerea activităților de producție agricolă în ceea ce privește volumul, zonele și, într-o măsură mai mică, numărul de agricultori în majoritatea sectoarelor și a asigurat angajarea a aproximativ 140 000 de persoane și 123 000 UAM în întregul lanț valoric în toate RUP. De asemenea, acesta a sprijinit semnificativ veniturile.
Programele au fost eficiente în abordarea majorității (dacă nu chiar a tuturor) nevoilor specifice pe parcursul întregii perioade, chiar dacă astfel de răspunsuri sunt mai bine adaptate la unele regiuni decât la altele, în funcție atât de tipul de nevoie, cât și de ponderea bugetară a activităților de producție. Distribuția sprijinului POSEI a variat considerabil între beneficiari și poate fi explicată de structurile agricole tradiționale de lungă durată.
Sprijinul POSEI pare să aibă un impact limitat asupra îmbunătățirii competitivității, întrucât acesta intervine, în principal, în scopul limitării costurilor de exploatare. Cu toate acestea, alte instrumente de sprijin, în special Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), sprijină acțiuni care vizează consolidarea competitivității sectoarelor agricole în cauză.
6.3.1.Producția tradițională
În sectorul bananelor, POSEI a contribuit la menținerea producției în patru RUP. Suprafețele au rămas constante în Martinica și Madeira și au crescut cu 3,2 % pe an în Guadelupa. Volumul producției a rămas stabil în Insulele Canare și Madeira și a crescut în Martinica (4,3 %/an) și Guadelupa (8,6 %). Eforturile s-au concentrat pe reducerea costurilor de producție și promovarea standardelor de calitate, a strategiilor de comercializare și a utilizării de etichete (și anume „Plátano de Canarias”, „banane française”). În plus, s-au depus eforturi în vederea reducerii utilizării pesticidelor, de exemplu în cadrul „Planului pentru producția durabilă de banane” din Indiile de Vest. Sectorul este preocupat de negocierile actuale și viitoare cu țări terțe, în special cu America Latină, în ceea ce privește accesul la un tarif preferențial pe piața Uniunii pentru bananele produse în regiuni în care forța de muncă este mai puțin costisitoare.
În sectorul zahărului, sprijinul POSEI a contribuit la menținerea producției și a suprafețelor cultivate. Numărul producătorilor a scăzut pe parcursul perioadei, acest fenomen fiind însoțit, în paralel, de o creștere a dimensiunii medii a fermelor. POSEI sprijină, în principal, prețurile trestiei de zahăr plătite producătorilor, în timp ce PDR și activitățile de cercetare abordează probleme legate de competitivitate (de exemplu, replantarea, dezvoltarea de soiuri noi și practicile agricole). Sectorul subliniază importanța critică a menținerii trestiei de zahăr, chiar și cu dezvoltarea de activități agricole suplimentare în cadrul unor astfel de ferme, ținând seama de impactul socio-economic al acestei producții, în special în Guadelupa și Reunion. Acest sector este preocupat de eliminarea cotelor de zahăr în 2017 și de negocierile actuale cu țări terțe privind accesul anumitor tipuri speciale de zahăr, produse tot în RUP, la piața Uniunii.
Suprafața pentru producția de tomate pentru export a scăzut puternic în Insulele Canare, de la 2 478 ha în 2006 la 787 ha în 2014, în pofida unui plan de restructurare lansat în 2009. Sectorul și-a pierdut principalul său avantaj comparativ bazat pe concentrarea exporturilor pe piețele europene în timpul lunilor de iarnă, din cauza concurenței din partea Marocului, a Spaniei continentale și a noii producții din Europa Centrală și de Nord. Se înregistrează o scădere clară a cotei de piață. Recent, în 2016, a fost lansat un nou plan pentru a menține suprafața și producția actuală.
POSEI a contribuit la menținerea producției de lapte în Azore. Chiar dacă numărul total de exploatații agricole specializate în producția de lapte este în scădere (-3 %/an), scăderea este mai mică decât în UE (-5 %). În pofida acestei scăderi a numărului de ferme de lapte, producția a crescut, în principal, datorită unei creșteri a numărului mediu de vaci pe fermă. Valorificarea laptelui proaspăt local este destul de limitată și ar putea fi îmbunătățită prin promovarea calității laptelui sau a imaginii regiunii. Sectorul este preocupat în mod deosebit de impactul eliminării cotelor de lapte în 2015.
De asemenea, POSEI a contribuit la menținerea sectorului cărnii în Azore, care este strâns legat în mod tradițional de producția de lapte; producția a crescut în ultimii ani ai perioadei. Suprafețele alocate pentru producția de carne de vită au crescut de peste două ori din 1999, iar numărul de animale din sectorul cărnii de vită a crescut, de asemenea.
Sectorul vitivinicol din Madeira s-a menținut aproape neschimbat pe parcursul perioadei, atât în ceea ce privește volumele produse, cât și suprafețele cultivate (-1,1 %).
6.3.2.Producțiile de diversificare
Nivelurile producției de diversificare animală și vegetală sprijinite s-au stabilizat în cursul perioadei (în funcție de volume), cu unele excepții (păsări de curte în Guadelupa, fructe și legume în Martinica, carne de porc și de vită în Madeira și sectorul vitivinicol).
Producția de diversificare locală a acoperit (maximum) 20-40 % din necesarul de carne și produse lactate (dar 70-100 %, în cazul în care se iau în considerare numai produsele proaspete) și circa 40 % din necesarul de fructe și legume (dar aproape 80 %, în Reunion și peste 90 % în Guyana). În general, producția de diversificare locală a fost menținută pentru majoritatea produselor pe parcursul perioadei.
Întregul lanț valoric a fost abordat prin diferite măsuri de sprijin, în special în ceea ce privește prelucrarea și comercializarea. În regiunile ultraperiferice franceze și Madeira, ponderea măsurilor de sprijinire a prelucrării și a comercializării locale este mult mai mare decât cea a sprijinului acordat pentru producție. Sprijinul a fost orientat mai mult spre producție în Insulele Canare și Azore. O parte din producția locală a părut supusă presiunii importurilor la prețuri scăzute, în special producția animalieră, afectată de importurile de carne congelată sau producția de fructe și legume din Martinica, Guadelupa și Insulele Canare. În toate RUP, provocarea a constat în crearea unor organizații de producători și a unor instrumente de prelucrare viabile, precum și în capacitatea de a asigura un debușeu comercial pentru producția locală pe piața locală, în condițiile unei concurențe puternice din partea unor produselor importate mai ieftine.
6.4.Contribuția la obiectivele PAC
Programele POSEI au contribuit la realizarea obiectivelor generale ale PAC. Sprijinul POSEI a facilitat menținerea nivelurilor optime de producție în majoritatea sectoarelor, sprijinind astfel considerabil veniturile agricultorilor într-un mod stabil și, prin urmare, o producție viabilă de alimente. Într-o serie de RUP, gestionarea durabilă este abordată, în principal, prin cerințele de ecocondiționalitate, ceea ce a condus la practici agricole durabile. Programele POSEI sprijină, în special, activitățile de producție situate în zone mai îndepărtate, contribuind la asigurarea unei dezvoltări teritoriale echilibrate.
Există o coerență puternică între programele POSEI și programele de dezvoltare rurală (PDR). Acest lucru este esențial pentru atingerea obiectivelor PAC, având în vedere puternica interdependență dintre cele două tipuri de sprijin. Au fost identificate numeroase sinergii între POSEI și PDR (formarea, instalarea tinerilor fermieri și investițiile sprijinite de PDR , precum și producția sprijinită de POSEI). Coerența cu sprijinul național, cu alte măsuri PAC (vin, fructe și legume) și cu programe ale Fondului european de dezvoltare regională (FEDR) este, de asemenea, puternică. Cu toate acestea, complementaritatea cu acțiunile incluse în OCP pentru sectorul fructelor și legumelor ar putea fi îmbunătățită.
6.5.Relevanța sistemului POSEI
S-a efectuat o analiză pentru a se determina capacitatea măsurilor actuale ale PAC (schema de plată de bază introdusă prin reforma PAC din 2013) de a aborda nevoile specifice ale RUP. Analiza arată că nevoile respective nu ar fi abordate în întregime de măsurile actuale ale PAC. Fără sistemul specific POSEI, riscul de abandonare a producției ar putea avea un efect negativ asupra abordării unor nevoi specifice, cum ar fi ocuparea forței de muncă, aspectele legate de mediu sau dimensiunea teritorială a RUP.
6.6.Valoarea adăugată a UE
După cum s-a indicat deja la punctul 6.5., instrumentele actuale ale PAC nu sunt pe deplin adaptate la RUP; Sistemul POSEI este bine adaptat pentru a face față provocărilor definite la articolul 349 din tratat, în special prin intermediul principiului programării, care permite răspunsuri rapide prin adaptarea ajutoarelor la situații specifice.
La nivelul politicilor, valoarea adăugată a UE este evaluată, în general, în mod pozitiv în ceea ce privește recunoașterea la nivelul UE a faptului că RUP se confruntă cu o serie de obstacole comune grave, care necesită măsuri specifice, astfel cum se prevede la articolul 349 din tratat. De asemenea, sistemul POSEI s-a dovedit valoros în ceea ce privește punerea în aplicare a cerințelor de calitate și de mediu. La nivelul proiectării și al punerii în aplicare a programelor, sistemul POSEI a produs, de asemenea, rezultate pozitive în ceea ce privește flexibilitatea oferită statelor membre de a-și defini programele, în funcție de nevoile lor specifice, abordând în același timp obiectivele generale comune și creând o coerență între diferitele programe. POSEI a favorizat, de asemenea, o cultură a gestionării bazate pe rezultate.
6.7.Administrarea și gestionarea programului
Administrarea și gestionarea programelor POSEI s-au îmbunătățit în timp, în special datorită simplificărilor introduse de Regulamentul (UE) nr. 180/2014 pentru modificările măsurilor. De asemenea, rapoartele anuale privind punerea în aplicare care analizează, printre altele, indicatorii legați de obiectivele de reglementare s-au îmbunătățit, mai ales în ultimii ani, chiar dacă rămân diferențe în funcție de RUP în cauză (în ceea ce privește formatul, seriile de timp, grupele de produse etc.). Dezvoltarea unui sistem de gestionare electronic a redus sarcina administrativă, în special pentru RSA.
Cu toate acestea, strategia pentru fiecare sector de producție și pentru situația agricolă specifică fiecărei regiuni ultraperiferice ar trebui să fie elaborată mai detaliat în cadrul programului, inclusiv prin dezvoltarea în continuare a unor indicatori specifici care urmează să fie prezentați în raportul anual privind punerea în aplicare. Conținutul raportului anual privind punerea în aplicare, astfel cum este definit la articolul 39 alineatul (1) din regulamentul menționat, ar trebui clarificat și simplificat pentru a facilita procesul de raportare.
6.8.Performanța generală
Toate provocările cu care se confruntă regiunile ultraperiferice definite la articolul 349 din tratat sunt abordate în mod direct de programele POSEI printr-o contribuție substanțială la veniturile agricultorilor.
Distanța și insularitatea, care presupun costuri de transport mai ridicate, sunt abordate în mod direct prin intermediul sprijinului RSA. În plus, în interiorul regiunilor ultraperiferice, există zone izolate sau insule în cazul cărora sprijinul SPL este esențial pentru menținerea activităților agricole și a viabilității întregului sector.
Relieful complex limitează terenurile agricole, ceea ce implică o suprafață mai redusă a exploatațiilor agricole, care conduce, de asemenea, la costuri de producție mai mari și împiedică realizarea unor economii de scară. Dimensiunea redusă a teritoriilor înseamnă că terenurile arabile sunt limitate. Unele RUP sunt supuse frecvent unor fenomene climatice nefavorabile care afectează producția agricolă. POSEI este adaptat, în special, pentru a face față ultimelor trei provocări menționate, mai ales prin acordarea de sprijin cuplat producătorilor locali, și, de asemenea, pentru a consolida întregul lanț valoric în astfel de situații dificile. De asemenea, programul poate fi modificat rapid în cazul unui eveniment nefavorabil grav.
Efectele acestor programe sunt consolidate prin sinergii și complementarități, în special, cu PDR și cu programele naționale de sprijin.
7.Recomandări
7.1.Propuneri de modificare a Regulamentului UE
Luând în considerare evaluarea sistemului descris la punctul 6, nu este considerată necesară o modificare a Regulamentului de bază (UE) nr. 228/2013.
După cum s-a menționat deja la punctul 6.7., Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 180/2014 ar trebui modificat pentru a clarifica și a simplifica lista elementelor descrise la articolul 39 alineatul (1) și care trebuie incluse în raportul anual, pentru a îmbunătăți procesul de raportare.
7.2.Recomandări pentru statele membre
Statele membre ar trebui să definească o strategie mai clară în cadrul programului acestora, prin evidențierea unor obiective generale și prin cuantificarea obiectivelor specifice cu ajutorul unor indicatori adecvați. Această strategie ar trebui (i) să sublinieze specificitatea agriculturii și a structurilor agricole în fiecare RUP, (ii) să definească contribuția la obiectivele PAC, în special, în ceea ce privește producția durabilă și (iii) să explice complementaritatea dintre RSA și SPL, dintre POSEI, PDR, ajutoarele naționale și OCP, în special în ceea ce privește sectorul fructelor și legumelor.
Consolidarea în continuare a coerenței cu programele de dezvoltare rurală ar trebui să promoveze, de asemenea, competitivitatea.
Statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită repartizării sprijinului între diferitele tipuri de ferme sau sectoare de activitate în unele RUP, pentru a atenua diferențele de venit între beneficiari și sectoare și pentru a consolida acoperirea nevoilor specifice.
Statele membre ar trebui să dezvolte în continuare practici agricole durabile, inclusiv prin consolidarea competitivității bazate pe alte elemente decât prețul
; aceasta include o gamă largă de elemente, cum ar fi calitatea produsului (producția ecologică sau alte etichete și tipuri de certificare), aplicarea progreselor tehnologice relevante, cerințele de mediu etc. Diferențierea produselor prin competitivitatea bazată pe alte elemente decât prețul ar putea fi dezvoltată în continuare [zahăr brun, producție durabilă de banane, lapte proaspăt, vin cu denumire de origine protejată (DOP) etc.], față de produsele de bază convenționale, pentru care RUP nu au niciun avantaj comparativ. De asemenea, s-a putea îmbunătăți schimbul de bune practici cu alte regiuni ultraperiferice.
Raportarea ar trebui să fie îmbunătățită, în special pentru a evalua mai bine respectarea obiectivelor, inclusiv pentru RSA, și pentru a descrie mai bine situația sectorului agricol și dezvoltarea acestuia, inclusiv monitorizarea prețurilor și poziția competitivă a producției locale în ceea ce privește importurile. Indicatorii de performanță ar trebui să fie mai bine raportați.
Statele membre ar trebui să prezinte rapoarte mai detaliate privind ajutoarele de stat adoptate în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (UE) nr. 228/2013. Acestea ar trebui să asigure, de asemenea, plata efectivă a sprijinului național suplimentar [articolul 23 alineatul (2)], în special în cazul în care un astfel de sprijin constituie un procent ridicat din totalul alocării.
8.Concluzii
Performanța generală a programelor POSEI în perioada 2006-2014 pare a fi mai degrabă pozitivă, în special în ceea ce privește capacitatea acestora de a aborda provocările deosebite din sectorul agricol, legate de localizarea geografică specifică a RUP, astfel cum sunt definite la articolul 349 din TFUE: RSA a redus diferența de preț dintre produsele sprijinite în RUP și cele de pe continent, iar SPL a facilitat menținerea activităților de producție agricolă. Sistemul POSEI pare esențial pentru menținerea producției tradiționale și a așa-numitelor „producții de diversificare” în aceste regiuni, precum și pentru asigurarea unei aprovizionări suficiente cu produse agricole.
POSEI este conform cu noile obiective ale PAC, dar nu ar trebui să fie înlocuit cu noile normele PAC din 2013 (plățile directe). În caz contrar, riscul de abandon al producției ar putea afecta negativ ocuparea forței de muncă, aspectele de mediu și/sau dimensiunea teritorială a RUP.
Prin urmare, se recomandă menținerea regulamentului de bază actual. Ar trebui ca regulamentul de punere în aplicare să fie modificat pentru a clarifica și a simplifica raportarea programelor. Statele membre ar trebui, de asemenea, să ia în considerare rezultatele și recomandările prezentului raport, pentru a-și adapta programele astfel încât să îmbunătățească în continuare eficacitatea aplicării măsurilor și proiectarea programelor, precum și să se consolideze complementaritatea cu alte instrumente de sprijin ale PAC, în special pentru a spori competitivitatea producției locale.
Anexa: Distribuția alocării financiare și distribuția RSA în funcție de tipul de utilizare finală